Hotărârea Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 10 martie 2021.#ViaSat, Inc. împotriva Comisiei Europene.#Acțiune în constatarea abținerii de a acționa și în anulare – Rețele și servicii de comunicații electronice – Utilizarea armonizată a spectrului de frecvențe de 2 GHz – Sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS) – Decizia 2007/98/CE – Procedura armonizată de selectare a operatorilor – Autorizații pentru operatorii selectați – Decizia nr. 626/2008/CE – Solicitare de a acționa – Lipsa punerii în întârziere – Luare de poziție a Comisiei – Inadmisibilitate – Refuzul de a acționa – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate – Competența Comisiei.#Cauza T-245/17.

Cauza T‑245/17

ViaSat, Inc.

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a zecea extinsă) din 10 martie 2021

„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa și în anulare – Rețele și servicii de comunicații electronice – Utilizarea armonizată a spectrului de frecvențe de 2 GHz – Sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS) – Decizia 2007/98/CE – Procedura armonizată de selectare a operatorilor – Autorizații pentru operatorii selectați – Decizia nr. 626/2008/CE – Solicitare de a acționa – Lipsa punerii în întârziere – Luare de poziție a Comisiei – Inadmisibilitate – Refuzul de a acționa – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate – Competența Comisiei”

Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Precizarea poziției în sensul articolului 265 al doilea paragraf TFUE înainte de introducerea acțiunii – Noțiune – Refuzul de a acționa în conformitate cu solicitarea de a acționa – Includere

(art. 265 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 57, 59 și 60)

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte destinate să producă efecte juridice – Refuzul de a acționa în conformitate cu solicitarea de a acționa – Includere

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 68, 69, 71, 72, 110 și 111)

Apropierea legislațiilor – Sectorul telecomunicațiilor – Armonizarea utilizării unui spectru de frecvențe radio – Decizia nr. 676/2002 – Decizia 2007/98 – Selecția și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile prin satelit – Decizia nr. 626/2008 – Selectarea operatorilor de către Comisie – Autorizații eliberate de statele membre

[Decizia nr. 676/2002 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (3), și Decizia nr. 626/2008 a Parlamentului European și a Consiliului, titlul II art. 7 alin. (1) și art. 8 alin. (1) și titlul III; Decizia 2007/98 a Comisiei]

(a se vedea punctele 89-94)

Uniunea Europeană – Competențe atribuite – Atribuire implicită – Condiții

(art. 5 TUE)

(a se vedea punctele 201-204 și 209)

Rezumat

Printr‑o invitație de depunere a candidaturilor ( 1 ), Comisia Europeană a lansat o procedură de selectare a operatorilor de sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS) ( 2 ) în banda de frecvență de 2 GHz ale cărei condiții de utilizare și de disponibilitate au fost armonizate printr‑o decizie a Comisiei ( 3 ). În urma acestei proceduri, Comisia a selectat doi candidați, și anume Inmarsat Ventures Ltd (denumită în continuare „Inmarsat”) și Solaris Mobile Ltd (devenită EchoStar Mobile Ltd).

Inmarsat a solicitat autorizațiile necesare de la autoritățile naționale de reglementare (denumite în continuare „ANR”) pentru a exploata sistemul European Aviation Network (denumit în continuare „sistemul EAN”) utilizând frecvența care îi fusese asignată în decizia de selectare.

La 2 august 2016, reclamanta, ViaSat, Inc., a adresat Comisiei o scrisoare prin care i‑a solicitat să acționeze în vederea împiedicării ANR‑urilor să acorde Inmarsat autorizațiile fără o nouă invitație de depunere a candidaturilor potrivit unei proceduri de selectare comună. Reclamanta, care nu a participat la procedura de selecție, dorea să furnizeze printre altele servicii de conectivitate la bord prin satelit prin intermediul unei întreprinderi comune constituite în anul 2016 cu Eutelsat SA, în întreaga Uniune, precum și pe principalele căi aeriene care leagă America de Nord de Europa.

La 31 octombrie 2016, Comisia a răspuns printr‑un e‑mail la scrisoarea reclamantei arătând că nu adoptase nicio decizie referitoare la o cerere de autorizare pentru utilizarea benzii de frecvență de 2 GHz pentru MSS de către unul dintre operatorii selectați, această problemă trebuind, în orice caz, să fie soluționată de autoritățile naționale competente.

Întrucât a considerat nesatisfăcător răspunsul Comisiei, reclamanta i‑a adresat acesteia la 22 decembrie 2016 o scrisoare prin care i‑a solicitat să își precizeze poziția în urma invitației făcute în scrisoarea sa din 2 august 2016 pentru a îndeplini obligația de a acționa care i‑ar reveni ( 4 ).

Comisia a răspuns la această scrisoare prin scrisorile din 14 și 21 februarie 2017.

Fiind în continuare nemulțumită de răspunsurile Comisiei, reclamanta a solicitat Tribunalului să constate abținerea de a acționa a acesteia ( 5 ) și, în subsidiar, să anuleze în tot sau în parte decizia acesteia din urmă cuprinsă în scrisorile menționate.

Pronunțându‑se în cameră extinsă, Tribunalul respinge acțiunea reclamantei în totalitate.

Aprecierea Tribunalului

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de constatare a abținerii de a acționa, Tribunalul subliniază că din scrisorile Comisiei reiese că aceasta din urmă a considerat că nu poate acționa, din cauza unei lipse de competență, în urma solicitării reclamantei de a lua măsuri pentru a împiedica ANR‑urile să acorde Inmarsat autorizațiile pentru utilizarea benzii de frecvență de 2 GHz pentru exploatarea sistemului EAN în vederea menținerii pieței interne rezultate din armonizarea utilizării acestei benzi de frecvență pentru MSS. Este vorba despre un refuz de a acționa care constituie o luare de poziție care pune capăt abținerii de a acționa înainte de introducerea acțiunii. În consecință, Tribunalul respinge ca inadmisibilă cererea de constatare a abținerii de a acționa.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de anulare a deciziei cuprinse în scrisorile în cauză, Tribunalul amintește că, pentru a aprecia dacă cererea de anulare în cauză este admisibilă, este necesar să se examineze dacă actul a cărui adoptare era solicitată Comisiei ar constitui el însuși un act a cărui legalitate ar putea fi controlată de Tribunal. Această problemă este legată în speță de aceea dacă Comisia dispune de competențe pentru a adopta un asemenea act.

Cu privire la existența unor competențe explicite ale Comisiei

În primul rând, Tribunalul arată că în cadrul de reglementare referitor la gestionarea spectrului de frecvențe radio ( 6 ) și la MSS este prevăzută o repartizare clară a competențelor între Comisie și statele membre. În această privință, deși Comisia dispune de competențe pentru a stabili disponibilitatea și finalitatea utilizării anumitor benzi de frecvență, precum și de a selecta operatorii MSS în banda de frecvență de 2 GHz a cărei finalitate a utilizării pentru MSS a fost armonizată, ANR‑urile nu dispun de nicio marjă de apreciere la acordarea autorizațiilor, astfel încât acestea nu le pot refuza dacă cererea provine de la un operator selectat de Comisie. Tribunalul arată de asemenea că competența de a controla respectarea condițiilor comune asociate autorizațiilor ( 7 ) și a angajamentelor asumate de operatorul în cauză în cadrul procedurii de selectare ( 8 ), precum și competența de a sancționa eventuale încălcări a fost conferită statelor membre, Comisia dispunând în această privință numai de o competență de coordonare ( 9 ).

În ceea ce privește competențele Comisiei în cadrul procedurii de monitorizare și de punere în aplicare, Tribunalul subliniază că, ori de câte ori este necesar, Comisia ar trebui să aibă dreptul de a aborda probleme de executare legate de îndeplinirea de către operatori a condițiilor de autorizare comune, formulând o recomandare sau un aviz adresate autorităților naționale competente ( 10 ).

În consecință, Decizia MSS nu conferă Comisiei competențe explicite pentru a evalua compatibilitatea sistemului EAN cu decizia de selectare sau cu cadrul de reglementare aplicabil MSS și nici pentru a adopta ulterior un act atacabil, pentru a împiedica ANR‑urile să acorde Inmarsat autorizațiile sau pentru a le constrânge să retragă autorizațiile acordate.

În al doilea rând, în ceea ce privește competențele Comisiei care rezultă din directiva‑cadru, Tribunalul arată că deciziile pe care Comisia are competența de a le adopta ( 11 ), care ar avea caracter obligatoriu, au un conținut restrâns. Astfel, acestea nu pot cuprinde decât identificarea unei metode armonizate și coordonate în scopul abordării aspectelor enumerate la dispoziția pertinentă ( 12 ). Or, printre aceste aspecte nu figurează cel privind o abordare armonizată în ceea ce privește autorizațiile care trebuie acordate unui operator selectat potrivit procedurii comune după ce utilizarea unei frecvențe a fost armonizată.

În al treilea rând, în ceea ce privește competențele Comisiei care vizează modificarea finalității utilizării benzii de frecvență de 2 GHz, Tribunalul amintește că Comisia ar putea, în temeiul deciziei de armonizare ( 13 ), să adopte o nouă decizie care să prevadă armonizarea condițiilor de utilizare și de disponibilitate a benzii de frecvență de 2 GHz pentru alte finalități decât exploatarea sistemelor care furnizează MSS, abrogând, așadar, decizia de armonizare în vigoare în prezent. În plus, decizia de armonizare ( 14 ) conferă Comisiei competențe pentru revizuirea ei. Deși un asemenea act al Comisiei ar putea produce efectele solicitate de reclamantă, cererea de anulare a unui astfel de act formulată de aceasta din urmă nu ar fi totuși admisibilă întrucât ea nu are calitate procesuală activă.

În sfârșit, în ceea ce privește competențele Comisiei care rezultă din Directiva privind autorizarea, Tribunalul subliniază că competențele ANR‑urilor referitoare la autorizații sunt în principal cele prevăzute de Decizia MSS, iar nu cele prevăzute de Directiva privind autorizarea. În consecință, eventualele competențe ale Comisiei în cadrul aplicării de către ANR‑uri a regimului autorizațiilor astfel prevăzute țin de această decizie și constau în coordonarea procedurilor de monitorizare și de punere în aplicare a condițiilor comune asociate autorizațiilor ( 15 ).

Cu privire la existența unor competențe implicite ale Comisiei

În această privință, Tribunalul amintește că existența unei competențe implicite, care constituie o derogare de la principiul atribuirii ( 16 ), trebuie apreciată în mod strict. Astfel, asemenea competențe implicite sunt recunoscute de jurisprudență numai în mod excepțional și, în acest scop, ele trebuie să fie necesare pentru a asigura efectul util al dispozițiilor din tratat sau din regulamentul de bază respectiv. Tribunalul subliniază că nu se pot recunoaște Comisiei competențe implicite privind autorizațiile, în caz contrar repunându‑se în discuție competențele conferite în mod explicit de legiuitor statelor membre, și nici nu i se pot recunoaște competențe implicite care depășesc competențele de coordonare care i‑au fost conferite în mod explicit în ceea ce privește măsurile de punere în aplicare.

În consecință, Tribunalul respinge prezenta acțiune în totalitate.

( 1 ) JO 2008, C 201, p. 4.

( 2 ) Decizia nr. 626/2008/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2008 privind selectarea și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS) (JO 2008, L 172, p. 15, denumită în continuare „Decizia MSS”), titlul II.

( 3 ) Decizia 2007/98/CE din 14 februarie 2007 privind utilizarea armonizată a spectrului radio pentru benzile de frecvență de 2 GHz în vederea punerii în aplicare a sistemelor care furnizează servicii mobile prin satelit (JO 2007, L 43, p. 32).

( 4 ) În temeiul articolului 17 TUE, al articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf, precum și al considerentului (22) al Deciziei MSS, al considerentelor (24) și (35) și al articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (JO 2002, L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183) și al articolului 19 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă‑cadru) (JO 2002, L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195).

( 5 ) În temeiul articolului 265 TFUE.

( 6 ) Decizia nr. 676/2002/CE din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în [Uniunea] Europeană (Decizia privind spectrul de frecvențe radio) (JO 2002, L 108, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 163).

( 7 ) Articolul 7 alineatul (2) și articolul 8 alineatul (3) din Decizia MSS.

( 8 ) Articolul 2 alineatul (2) litera (a), articolul 7 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (c) și articolul 8 alineatul (3) litera (a) din Decizia MSS.

( 9 ) Articolul 9 alineatul (2) primul și al doilea paragraf și articolul 10 din Decizia MSS.

( 10 ) Considerentul (22) și articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Decizia MSS.

( 11 ) Articolul 19 alineatul (1) din Directiva‑cadru.

( 12 ) Articolul 19 alineatul (3) din Directiva‑cadru.

( 13 ) Decizia 2007/98/CE a Comisiei din 14 februarie 2007 privind utilizarea armonizată a spectrului radio pentru benzile de frecvență de 2 GHz în vederea punerii în aplicare a sistemelor care furnizează servicii mobile prin satelit (JO 2007, L 43, p. 32, denumită în continuare „decizia de armonizare”).

( 14 ) Considerentul (12) și articolul 4 din decizia de armonizare.

( 15 ) Articolul 9 din Decizia MSS.

( 16 ) Articolul 5 alineatul (1) TUE.