Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 aprilie 2019.#Neculai Tarola împotriva Minister for Social Protection.#Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Libera circulație a persoanelor – Directiva 2004/38/CE – Dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre – Articolul 7 alineatul (1) litera (a) – Lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente – Articolul 7 alineatul (3) litera (c) – Drept de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni – Resortisant al unui stat membru care a desfășurat o activitate salariată într‑un alt stat membru pentru o perioadă de cincisprezece zile – Șomaj involuntar – Menținerea statutului de lucrător pentru o perioadă de cel puțin șase luni – Dreptul la indemnizația pentru persoane care caută de lucru (jobseeker’s allowance).#Cauza C-483/17.

Cauza C‑483/17

Neculai Tarola

împotriva

Minister for Social Protection

[cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (Curtea de Apel) (Irlanda)]

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 aprilie 2019

„Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Libera circulație a persoanelor – Directiva 2004/38/CE – Dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre – Articolul 7 alineatul (1) litera (a) – Lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente – Articolul 7 alineatul (3) litera (c) – Drept de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni – Resortisant al unui stat membru care a desfășurat o activitate salariată într‑un alt stat membru pentru o perioadă de cincisprezece zile – Șomaj involuntar – Menținerea statutului de lucrător pentru o perioadă de cel puțin șase luni – Dreptul la indemnizația pentru persoane care caută de lucru (jobseeker’s allowance)”

Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Drept de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni – Lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente – Menținerea statutului de lucrător – Lucrător care este în șomaj involuntar, după ce a îndeplinit un contract de muncă pe termen limitat, cu durata de sub un an, sau după ce a devenit șomer în mod involuntar în timpul primelor douăsprezece luni – Domeniu de aplicare – Lipsa incidenței naturii activității exercitate și a tipului de contract de muncă

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (a) și alin. (3)]

(a se vedea punctele 26, 29-31, 33-35, 39 și 45-48)

Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare literală, sistematică și teleologică – Recurgerea la geneza unei dispoziții – Admisibilitate

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (a) și alin. (3) lit. (b)]

(a se vedea punctul 37)

Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Drept de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni – Lucrători salariați și lucrători care desfășoară activități independente – Resortisant al unui stat membru care a desfășurat o activitate în alt stat membru pentru o perioadă de două săptămâni înainte de a se afla în șomaj involuntar – Menținerea statutului de lucrător pentru o perioadă de cel puțin șase luni – Condiție

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (a) și alin. (3) lit. (b)]

(a se vedea punctele 54 și 58 și dispozitivul)

Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Principiul egalității de tratament – Reglementare națională care exclude de la beneficiul dreptului la prestații sociale persoanele care au desfășurat o activitate pentru o perioadă scurtă – Aplicabilitatea excluderii menționate la lucrătorii altor state membre care și‑au exercitat dreptul la liberă circulație

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (20) și art. 7 alin. (3) lit. (b) și art. 24 alin. (1)]

(a se vedea punctele 55-57)

Rezumat

În Hotărârea Tarola (C‑483/17), pronunțată la 11 aprilie 2019, Curtea, interpretând directiva privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii ( 1 ), a statuat că un resortisant al unui stat membru care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație și care a dobândit într‑un alt stat membru statutul de lucrător, în considerarea activității pe care a desfășurat‑o pentru o perioadă de două săptămâni, altfel decât în temeiul unui contract de muncă pe durată determinată, înainte de a se afla în șomaj involuntar, își menține statutul de lucrător pentru o perioadă suplimentară de cel puțin șase luni. Acest lucru este totuși subordonat condiției ca respectivul resortisant să se înregistreze ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă.

Litigiul principal privea un resortisant român care a lucrat în Irlanda, în mai multe rânduri, pentru perioade scurte și în special pentru o perioadă de două săptămâni în luna iulie 2014. Ulterior, acesta a introdus, la ministrul pentru protecție socială, o cerere de acordare a unei indemnizații pentru persoanele care caută un loc de muncă (jobseeker’s allowance). Ministrul a respins această cerere, în esență, pentru motivul că persoana interesată nu a putut demonstra că avea reședința obișnuită în Irlanda, arătând că perioada scurtă de muncă pe care o efectuase în luna iulie 2014 nu era de natură să repună în discuție această constatare. În fața instanțelor irlandeze, persoana interesată a susținut că, în temeiul directivei, avea drept de ședere în Irlanda ca lucrător pentru o perioadă de șase luni ulterioară încetării activității sale profesionale în luna iulie 2014.

Astfel, directiva prevede ( 2 ) că toți cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel a cărui cetățenie o dețin, pentru o perioadă mai mare de trei luni în cazul în care au calitatea de lucrător în statul membru gazdă. În plus, directiva garantează ( 3 ) oricărui cetățean al Uniunii care se află într‑o stare de inactivitate temporară menținerea statutului de lucrător și, în mod consecutiv, a dreptului său de ședere în statul membru gazdă în anumite împrejurări și în special atunci când se află în șomaj involuntar. Reclamantul din litigiul principal invoca o dispoziție din directivă care prevede, printre altele, menținerea statutului de lucrător „după ce a devenit șomer în mod involuntar în timpul primelor douăsprezece luni” ( 4 ).

Curtea a adus precizări cu privire la această dispoziție, semnalând că ea se aplică atunci când un cetățean al Uniunii se află în șomaj din motive independente de voința sa înainte de a fi putut încheia un an de activitate. Această situație se regăsește, printre altele, în toate situațiile în care un lucrător a fost constrâns să își înceteze activitatea în statul membru gazdă înainte de expirarea unui an, indiferent de natura activității desfășurate și de tipul de contract de muncă încheiat în acest scop, cu alte cuvinte, indiferent dacă a încheiat un contract pe durată determinată cu o durată mai mare de un an, un contract pe durată nedeterminată sau un alt tip de contract.

Pe de altă parte, păstrarea calității de lucrător în temeiul dispoziției menționate presupune, pe de o parte, ca cetățeanul în cauză să fi avut efectiv, înainte de perioada sa de șomaj involuntar, statutul de lucrător și, pe de altă parte, să se fi înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă. În plus, el păstrează această calitate numai pentru o perioadă a cărei durată o poate stabili statul membru respectiv, cu condiția ca aceasta să nu fie mai scurtă de șase luni.

În sfârșit, Curtea a arătat că, în temeiul directivei ( 5 ), orice cetățean al Uniunii care are reședința pe teritoriul statului membru gazdă beneficiază de egalitate de tratament în raport cu resortisanții acestui stat membru în domeniul de aplicare al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. În consecință, atunci când dreptul național exclude de la beneficiul dreptului la prestații sociale persoanele care au desfășurat o activitate numai pentru o perioadă scurtă, această excludere se aplică în același mod lucrătorilor din alte state membre. În ceea ce privește cauza principală, Curtea a observat că revine instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă, în temeiul dreptului național și în conformitate cu principiul egalității de tratament, reclamantul din litigiul principal are dreptul la indemnizația pentru persoane care caută de lucru pe care o pretinde.

( 1 ) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56, rectificare în JO 2004, L 229, p. 35, și în JO 2005, L 197, p. 34).

( 2 ) Articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38.

( 3 ) Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38.

( 4 ) Articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38.

( 5 ) Articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38.