Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 20 noiembrie 2019 (Extras).#Stefano Missir Mamachi di Lusignano, în calitate de moștenitor al lui Livio Missir Mamachi di Lusignano, și alții împotriva Comisiei Europene.#Funcție publică – Funcționari – Asasinare a unui funcționar și a soției acestuia – Obligație de a asigura securitatea personalului în serviciul Uniunii – Răspundere a unei instituții pentru prejudiciul moral suferit de succesorii în drepturi ai unui funcționar decedat – Mama, fratele și sora funcționarului – Acțiune în despăgubire – Admisibilitate – Calitate procesuală activă în temeiul articolului 270 TFUE – Persoană căreia i se aplică statutul – Termen rezonabil.#Cauza T-502/16.

Cauza T‑502/16

Stefano Missir Mamachi di Lusignano,în calitate de moștenitor al lui Livio Missir Mamachi di Lusignano și alții

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 20 noiembrie 2019

„Funcție publică – Funcționari – Asasinare a unui funcționar și a soției acestuia – Obligație de a asigura securitatea personalului în serviciul Uniunii – Răspundere a unei instituții pentru prejudiciul moral suferit de succesorii în drepturi ai unui funcționar decedat – Mama, fratele și sora funcționarului – Acțiune în despăgubire – Admisibilitate – Calitate procesuală activă în temeiul articolului 270 TFUE – Persoană căreia i se aplică statutul – Termen rezonabil”

Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Cerere de anulare a deciziei precontencioase de respingere a cererii de despăgubire – Cerere care nu prezintă un caracter autonom în raport cu concluziile referitoare la despăgubire

(Statutul funcționarilor, art. 91)

(a se vedea punctul 29)

Acțiune introdusă de funcționari – Calitate procesuală activă – Persoane cărora li se aplică statutul – Noțiune – Acțiune în despăgubire formulată de frații și de surorile unui funcționar decedat – Admisibilitate – Condiții

(art. 270 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 1; Statutul funcționarilor, art. 40, 42b, 55a, 73, 90 și 91)

(a se vedea punctele 42 și 50-57)

Acțiune introdusă de funcționari – Cerere de despăgubire adresată unei instituții – Termen de prescripție – Prescripție care nu constituie o cauză de inadmisibilitate de ordine publică

[art. 340 al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 46 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]

(a se vedea punctele 68 și 69)

Acțiune introdusă de funcționari – Termene – Cerere de despăgubire adresată unei instituții – Respectarea unui termen rezonabil – Criterii de apreciere

(Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90)

(a se vedea punctele 77-79)

Răspundere extracontractuală – Prejudiciu – Prejudiciu reparabil – Prejudiciu moral produs de moartea unei persoane apropiate – Includere – Evaluare ex aequo et bono

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 146, 147, 167, 168, 171 și 172)

Rezumat

Frații și surorile unui funcționar european asasinat au dreptul la repararea prejudiciului moral suferit, în calitate de „persoane cărora li se aplică statutul”

În Hotărârea Missir Mamachi di Lusignano și alții/Comisia (T‑502/16, EU:T:2019:795), pronunțată la 20 noiembrie 2019, Tribunalul a admis acțiunea în despăgubire formulată de mama, de fratele și de sora domnului Alessandro Missir Mamachi di Lusignano (denumiți în continuare „reclamanții”), funcționar european asasinat la Rabat (Maroc).

Domnul Alessandro Missir Mamachi di Lusignano (denumit în continuare „domnul Alessandro Missir” sau „funcționarul decedat”) a fost asasinat la 18 septembrie 2006, împreună cu soția sa, la Rabat (Maroc), unde urma să ocupe funcția de consilier politic și diplomatic la delegația Comisiei Europene. Asasinatul a fost comis într‑o casă mobilată și închiriată de această delegație pentru domnul Alessandro Missir, soția sa și cei patru copii ai lor. Acțiunea formulată de reclamanții din prezenta cauză urmează Hotărârii Tribunalului din 7 decembrie 2017, Missir Mamachi di Lusignano și alții/Comisia (T‑401/11 P‑RENV‑RX, EU:T:2017:874), în care Tribunalul s‑a pronunțat cu privire la cererea de reparare formulată de tatăl și de copiii funcționarului decedat. În observațiile lor, reclamanții au considerat că, deși hotărârile pronunțate deja au condus la repararea anumitor prejudicii, în cadrul prezentei acțiuni rămâneau de apreciat alte prejudicii, mai precis prejudiciile morale suferite de mama, de fratele și de sora funcționarului decedat. Comisia a obiectat că, în ceea ce privește prejudiciul moral invocat de mama funcționarului decedat, cererea de reparare era inadmisibilă întrucât era tardivă. În ceea ce privește prejudiciile morale invocate de fratele și de sora domnului Alessandro Missir, Comisia a răspuns că, în afară de tardivitatea cererii lor, acești reclamanți nu puteau fi considerați persoane cărora li se aplică Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).

În această privință, Tribunalul a fost chemat să se pronunțe, în primul rând, cu privire la calitatea procesuală activă a fraților și a surorilor unui funcționar decedat pentru a introduce o acțiune în despăgubiri pe calea articolului 270 TFUE. Tribunalul a subliniat că criteriul care determina recurgerea la această cale procedurală era cel al „persoanei căreia i se aplică statutul” [articolul 91 alineatul (1) din statut]. Or, articolul 73 din statut prevede, în cazul decesului funcționarului asigurat, plata prestațiilor garantate către soțul și copiii săi, în cazul în care ei există, în lipsa acestora, celorlalți descendenți ai funcționarului, în lipsa acestora, rudelor pe linie ascendentă ale funcționarului și în lipsa acestora, instituției. Dată fiind tăcerea articolului cu privire la colaterali, Comisia a susținut că nu aveau dreptul la repararea prejudiciului suferit. Ea a adăugat că, deși colateralii sunt menționați la articolele 40, 42b și 55a din statut, acest lucru este irelevant în speță întrucât aceste articole nu ar fi aplicabile în cazul unui funcționar care își pierde viața în urma unei neîndepliniri de către o instituție a obligației sale de protecție. Tribunalul a adăugat că criteriul „persoanei căreia i se aplică statutul” nu poate fi considerat îndeplinit prin simplul fapt că reclamantul este menționat sub orice formă de statut. Trebuie să fie menționat sub o formă care reflectă o legătură relevantă între acesta și actul pe care îl atacă sau care reflectă o astfel de legătură între acesta și funcționarul căruia atingerea intereselor sale i‑ar cauza un prejudiciu propriu. Tribunalul a constatat că această situație se regăsește nu numai în cazul rudelor pe linie ascendentă, al descendenților și al soțului funcționarilor, ci și al fraților și al surorilor. Astfel, aceste persoane ar figura „în statut”, la articolul 73 sau la articolele 40, 42b și 55a din statutul menționat, pentru că legiuitorul a intenționat să ia act, prin dispoziții statutare concrete, de relația lor apropiată cu funcționarul. Prin urmare, frații și surorile trebuie considerați ca fiind persoane „cărora li se aplică statutul” pentru stabilirea căii legale care trebuie urmată atunci când aceștia intenționează să solicite repararea prejudiciului moral pe care l‑au suferit prin decesul fratelui sau al surorii lor funcționar, de care instituția ar fi, în opinia lor, răspunzătoare.

În al doilea rând, Tribunalul a fost chemat să se pronunțe cu privire la tardivitatea, invocată de Comisie, a cererilor de reparare formulate după expirarea unui termen rezonabil și a obiecțiunii reclamanților potrivit căreia această cauză de inadmisibilitate ar fi invocată tardiv de Comisie. Tribunalul a observat că jurisprudența Curții potrivit căreia respectarea termenului de prescripție prevăzut la articolul 46 alineatul (1) din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene nu este examinată din oficiu este valabilă de asemenea, mutatis mutandis, pentru prescripția aplicabilă la expirarea termenului rezonabil în care trebuie formulată o cerere de reparare întemeiată pe statut. Prin urmare, cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie nu era o chestiune pe care Tribunalul ar fi trebuit să o examineze din oficiu. Așadar, Tribunalul a analizat obiecțiunea reclamanților întemeiată pe tardivitatea cauzei de inadmisibilitate și a respins‑o ca fiind nefondată. În continuare, analizând cauza de inadmisibilitate întemeiată pe tardivitatea cererii de sesizare, a respins‑o și pe aceasta, precizând că, deși termenul de prescripție de cinci ani prevăzut în materia acțiunii în răspundere extracontractuală la articolul 46 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene nu își găsește aplicarea în litigiile dintre Uniune și agenții acesteia, trebuie totuși să se țină seama, potrivit unei jurisprudențe constante, de punctul de comparație oferit de acest termen pentru a aprecia dacă o cerere a fost depusă într‑un termen rezonabil.

În al treilea rând, cu privire la fondul cauzei, urmând principiile aplicate în Hotărârea Missir Mamachi di Lusignano și alții/Comisia (T‑401/11 P‑RENV‑RX), Tribunalul a admis cererea de reparare a prejudiciului moral formulată de mama funcționarului decedat. În ceea ce privește cererea de reparare formulată de fratele și de sora funcționarului decedat și condițiile acestei reparații, mai precis fapta culpabilă, legătura de cauzalitate și prejudiciul moral, Tribunalul a arătat că răspunderea Comisiei pentru asasinarea domnului Alessandro Missir, constatată într‑o decizie care a dobândit autoritate de lucru judecat, și principiul răspunderii in solidum a Comisiei pentru prejudiciile care rezultă din acest asasinat pot fi pe deplin transpuse în speță. În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de fratele și de sora funcționarului decedat, Tribunalul a arătat că articolul 73, astfel cum a fost interpretat de jurisprudență, nu se opune ca frații și surorile unui funcționar decedat din vina Uniunii să obțină, dacă este cazul, repararea prejudiciului lor moral suferit ca urmare a acestui deces. În situația în care această problemă nu este abordată pentru moment în dreptul Uniunii, trebuie să se arate că din ordinile juridice ale statelor membre decurge un principiu general comun potrivit căruia, în circumstanțe asemănătoare celor din speță, instanța națională recunoaște fraților și surorilor unui lucrător decedat dreptul de a solicita, dacă este cazul, repararea prejudiciului lor moral suferit ca urmare a acestui deces.