Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 14 februarie 2019.#Regatul Belgiei și Magnetrol International împotriva Comisiei Europene.#Ajutoare de stat – Schemă de ajutor pusă în aplicare de Belgia – Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă și nelegală și se dispune recuperarea ajutorului plătit – Decizie fiscală anticipată (tax ruling) – Scutire aplicabilă profitului excedentar – Autonomie fiscală a statelor membre – Noțiunea de schemă de ajutor – Măsuri suplimentare de punere în aplicare.#Cauzele T-131/16 și T-263/16.

Cauzele T‑131/16 și T‑263/16

Regatul BelgieișiMagnetrol International

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 14 februarie 2019

„Ajutoare de stat – Schemă de ajutor pusă în aplicare de Belgia – Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă și nelegală și se dispune recuperarea ajutorului plătit – Decizie fiscală anticipată (tax ruling) – Scutire aplicabilă profitului excedentar – Autonomie fiscală a statelor membre – Noțiunea de schemă de ajutor – Măsuri suplimentare de punere în aplicare”

State membre – Competențe rezervate – Fiscalitate directă – Obligația de a exercita această competență cu respectarea dreptului Uniunii

(art. 107 TFUE)

(a se vedea punctul 62)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Intervenția statului în domenii care nu au făcut obiectul unei armonizări în Uniunea Europeană – Fiscalitate directă – Includere – Desemnarea bazei de impozitare și repartizarea sarcinii fiscale – Competențele statelor membre

(art. 107 TFUE)

(a se vedea punctele 63 și 64)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Măsură care realizează o discriminare între societăți care se află într‑o situație comparabilă – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctul 65)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Acordare de către autoritățile publice a unui tratament fiscal avantajos anumitor întreprinderi – Includere – Avantaje care rezultă dintr‑o măsură generală aplicabilă fără distincție tuturor operatorilor economici – Excludere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctul 66)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Scutire fiscală care vizează evitarea unei duble impuneri – Măsură care ține de competența statelor membre – Condiții – Proba existenței unei duble impuneri

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 71 și 72)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Examinare globală a unei scheme de ajutor – Admisibilitate – Posibilitatea Comisiei de a stabili existența în fapt a unei scheme de ajutor pe baza unui ansamblu de împrejurări

[art. 107 alin. (1) și art. 108 (1) și (3) TFUE; Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (d)]

(a se vedea punctele 78 și 79)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Schemă de ajutoare – Noțiune – Criterii de apreciere – Dispoziție legală care prevede scutirea profitului excedentar al societăților rezidente care rezultă din tranzacții transfrontaliere intragrup – Lipsa unor măsuri naționale suplimentare de punere în aplicare – Excludere – Condiții – Proba definirii elementelor esențiale ale schemei în actele identificate ca temei al schemei

[art. 107 alin. (1) și art. 108 (1) și (3) TFUE; Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (d)]

(a se vedea punctele 86 și 90-98)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Schemă de ajutoare – Noțiune – Criterii de apreciere – Dispoziție legală care prevede scutirea profitului excedentar al societăților rezidente care rezultă din tranzacții transfrontaliere intragrup – Putere de apreciere a autorităților fiscale naționale în ceea ce privește cuantumul, elementele esențiale și condițiile de acordare a unui ajutor individual – Excludere

[art. 107 alin. (1) și art. 108 alin. (1) și (3) TFUE; Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (d)]

(a se vedea punctele 87 și 99-113)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Schemă de ajutoare – Noțiune – Criterii de apreciere – Dispoziție legală care prevede scutirea profitului excedentar al societăților rezidente care rezultă din tranzacții transfrontaliere intragrup – Definiție generală și abstractă a beneficiarilor – Lipsă – Excludere

[art. 107 alin. (1) și art. 108 alin. (1) și (3) TFUE; Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (d)]

(a se vedea punctele 88 și 114-120)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Schemă de ajutoare – Noțiune – Criterii de apreciere – Dispoziție legală care prevede scutirea profitului excedentar al societăților rezidente care rezultă din tranzacții transfrontaliere intragrup – Posibilitatea Comisiei de a stabili existența în fapt a unei scheme de ajutor pe baza unui ansamblu de împrejurări – Condiții – Proba existenței unei linii de conduită sistematice – Lipsă – Excludere

[art. 107 alin. (1) și art. 108 alin. (1) și (3) TFUE; Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului, art. 1 lit. (d)]

(a se vedea punctele 122-134)

Rezumat

Prin Hotărârea Belgia și Magnetrol International/Comisia (T‑131/16 și T‑263/16), pronunțată la 14 februarie 2019, Tribunalul a anulat, în cadrul unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 TFUE, Decizia (UE) 2016/1699 a Comisiei din 11 ianuarie 2016 prin care a fost calificat drept ajutor de stat ilegal și incompatibil cu piața internă sistemul de scutire a profitului excedentar al unor entități belgiene din cadrul unor grupuri de întreprinderi multinaționale, aplicat de Belgia din anul 2004, și s‑a dispus în consecință recuperarea sa ( 1 ).

Conform articolului 185 alineatul 2 litera b) din code des impôts sur les revenus de 1992 (Codul privind impozitul pe venit din 1992) (denumit în continuare „CIR 92”), întemeiat pe principiul deplinei concurențe prevăzut la articolul 9 din convenția‑model a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) cu privire la impozitul pe venit și pe avere, baza impozabilă a societăților integrate în grupuri multinaționale de societăți supuse impozitului în Belgia poate fi adaptată pozitiv sau negativ, de la caz la caz, pe baza elementelor disponibile furnizate de contribuabil, prin corecții asupra profiturilor care rezultă din tranzacții transfrontaliere intragrup, în cazul în care prețurile de transfer aplicate nu reflectă mecanismele pieței și principiul deplinei concurențe. Ajustarea pozitivă permite o majorare a profiturilor societății rezidente care face parte dintr‑un grup multinațional pentru a include profituri pe care societatea rezidentă ar fi trebuit să le realizeze cu ocazia unei anumite tranzacții într‑un context de deplină concurență. În mod corelativ, ajustarea negativă are drept scop evitarea sau eliminarea unei duble impuneri. Aceste ajustări pot fi aprobate de autoritățile fiscale belgiene pe calea unei decizii anticipate (tax ruling).

Tribunalul respinge, în primul rând, motivul întemeiat pe pretinsa ingerință a Comisiei în competențele exclusive ale Belgiei în materie de fiscalitate directă. În această privință, amintește că, deși, în stadiul actual de dezvoltare a dreptului Uniunii, fiscalitatea directă este de competența statelor membre, acestea din urmă trebuie să o exercite totuși cu respectarea dreptului Uniunii. Or, o măsură prin care autoritățile publice acordă anumitor întreprinderi un tratament fiscal avantajos care plasează beneficiarii într‑o situație financiară mai favorabilă decât a celorlalți contribuabili poate constitui un ajutor de stat. Întrucât Comisia este competentă să asigure respectarea normelor privind ajutoarele de stat, nu i se poate reproșa că și‑a depășit competențele.

În al doilea rând, Tribunalul constată că Comisia a stabilit în mod eronat, în speță, existența unei scheme de ajutor în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul 2015/1589 ( 2 ). În temeiul acestei dispoziții, constituie o schemă de ajutor „orice act în baza căruia, fără a fi necesare măsuri suplimentare de punere în aplicare, pot fi acordate alocări individuale de ajutor întreprinderilor definite în mod general și abstract, precum și orice act în baza căruia ajutorul, care nu este legat de un anumit proiect, poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată și/sau într‑un cuantum nedeterminat”. Potrivit Tribunalului, această definiție implică, primo, că, în măsura în care ajutoarele individuale sunt acordate fără intervenția unor măsuri suplimentare de punere în aplicare, elementele esențiale ale schemei de ajutor în discuție trebuie în mod necesar să reiasă din dispozițiile identificate ca temei al schemei menționate. Ea implică, secundo, că autoritățile naționale care aplică schema menționată nu dispun de o marjă de apreciere în ceea ce privește determinarea elementelor esențiale ale ajutorului în cauză și în ceea ce privește oportunitatea acordării acestuia, competența autorităților naționale trebuind să se limiteze la o aplicare tehnică a dispozițiilor care se consideră că ar constitui schema în cauză, dacă este cazul după ce verifică dacă solicitanții îndeplinesc condițiile prealabile pentru a beneficia de aceasta. În sfârșit, tertio, actele care constituie temeiul schemei de ajutor trebuie să definească beneficiarii în mod general și abstract, chiar dacă ajutorul care le este acordat rămâne nedeterminat.

În speță, Tribunalul constată, primo, că, deși, desigur, unele dintre elementele esențiale ale schemei reținute de Comisie în Decizia (EU) 2016/1699 pot rezulta din actele pe care le‑a identificat în decizie, acest lucru nu este valabil pentru toate aceste elemente esențiale, între care metoda de calcul al profitului excedentar în două etape și cerința privind investițiile, crearea de locuri de muncă, centralizarea sau intensificarea unor activități în Belgia. În consecință, punerea în aplicare a acestor acte și, prin urmare, acordarea pretinselor ajutoare ar depinde în mod necesar de adoptarea unor măsuri suplimentare de punere în aplicare. Secundo, Tribunalul consideră că autoritățile fiscale belgiene dispuneau, la adoptarea deciziilor anticipate privind profitul excedentar, de o putere de apreciere cu privire la toate elementele esențiale ale sistemului de scutire în litigiu, care le permitea să influențeze caracteristicile, cuantumul și condițiile în care era acordată scutirea, ceea ce exclude de asemenea existența unei scheme de ajutoare. Tribunalul constată în această privință că, atunci când au adoptat o decizie de ajustare negativă, autoritățile menționate nu au procedat la o aplicare tehnică a cadrului de reglementare aplicabil, ci, dimpotrivă, au efectuat „de la caz la caz” o evaluare calitativă și cantitativă a fiecărei cereri, pe baza rapoartelor și a elementelor de probă furnizate de entitatea în cauză, pentru a decide dacă se justifica acordarea ajustării respective. Tertio, Tribunalul arată că beneficiarii pretinsei scheme de ajutor, care, în temeiul articolului 185 alineatul 2 litera b) din CIR 92, prevede că se aplică societăților integrate într‑un grup multinațional în cadrul relațiilor lor transfrontaliere reciproce, nu sunt definiți în mod general și abstract prin actele care stau la baza schemei de ajutor identificate de Comisie, astfel încât trebuiau în mod necesar să fie definiți prin măsuri suplimentare de punere în aplicare. În sfârșit, quarto, Tribunalul statuează că Comisia nu a reușit să demonstreze că linia de conduită sistematică a autorităților fiscale belgiene pe care o identificase îndeplinea cerințele prevăzute la articolul 1 litera (d) din Regulamentul 2015/1589.

( 1 ) Decizia (UE) 2016/1699 a Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat privind scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Belgia [notificată cu numărul C(2015) 9837] (JO 2016, L 260, p. 61).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE (JO 2015, L 248, p. 9).