Hotărârea Curții (Camera a opta) din 26 aprilie 2017.#Stryker EMEA Supply Chain Services BV împotriva Inspecteur van de Belastingdienst/Douane kantoor Rotterdam Rijnmond.#Cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Noord-Holland.#Trimitere preliminară – Tariful vamal comun – Poziții tarifare – Clasificarea mărfurilor – Șuruburi pentru implant destinate să fie introduse în corpul uman pentru tratarea fracturilor sau punerea de proteze – Nomenclatura combinată – Poziția 9021 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1212/2014 – Validitate.#Cauza C-51/16.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea poziției 9021 a Nomenclaturii combinate (denumită în continuare „NC”) care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014 (JO 2014, L 312, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul nr. 2658/87”), precum și validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1212/2014 al Comisiei din 11 noiembrie 2014 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO 2014, L 329, p. 2).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Stryker EMEA Supply Chain Services BV (denumită în continuare „Stryker”), pe de o parte, și Inspecteur van de Belastingdienst/Douane kantoor Rotterdam Rijnmond (inspectorul Serviciului de Impozite/Vamal, Biroul din Rotterdam Rijnmond, denumit în continuare „autoritățile vamale”), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea tarifară a trei modele de șuruburi pentru implanturi medicale.

NC a fost instituită prin Regulamentul nr. 2658/87. Aceasta se întemeiază pe Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”), încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și aprobată, împreună cu Protocolul de modificare din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199). NC reia pozițiile și subpozițiile din șase cifre din SA. Numai cifrele a șaptea și a opta formează subdiviziuni care îi sunt proprii.

Regulamentul nr. 2658/87 abilitează Comisia Europeană să clarifice conținutul unei poziții tarifare. Anexa I la Regulamentul nr. 2658/87 este actualizată de Comisie o dată pe an. Prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 1101/2014, Comisia a adoptat o versiune completă a NC, aplicabilă de la 1 ianuarie 2015.

În această privință, NC cuprinde în partea I titlul I secțiunea A un ansamblu de reguli generale pentru interpretarea acestei nomenclaturi. Această secțiune prevede: „Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată se efectuează în conformitate cu următoarele principii: 1. Enunțurile titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor sunt considerate ca având numai o valoare indicativă, clasificarea mărfurilor considerându‑se legal determinată atunci când este în concordanță cu textele pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole […] […] 6. Clasificarea mărfurilor la subpozițiile unei aceleiași poziții se efectuează, în mod legal, cu respectarea textelor acelor subpoziții și a notelor de supoziții […] În sensul acestei reguli, se utilizează și notele de secțiuni și capitole corespunzătoare, cu excepția cazului în care contextul impune altfel.”

Cea de a doua parte a NC, intitulată „Tabelul drepturilor”, cuprinde o secțiune XV intitulată „Metale comune și articole din metale comune”. Notele 2 și 3 din această secțiune sunt redactate după cum urmează: „2. În [NC], se înțelege prin «părți și furnituri de uz general»: — a) articolele de la pozițiile 7307, 7312, 7315, 7317 sau 7318, precum și articolele similare din alte metale comune; — […] 3. În [NC], se înțelege prin «metale comune»: […] oțelul, […] titanul, […]”

Secțiunea XV din NC conține un capitol 73, intitulat „Articole din fontă, din fier sau din oțel”. Acest capitol include între altele poziția 7318, care are conținutul următor: „Șuruburi, buloane, piulițe, tirfoane, cârlige filetate, nituri, știfturi, pene, șaibe (inclusiv șaibele elastice, de siguranță) și articole similare, din fontă, din fier sau din oțel.”

SA cuprinde o notă explicativă referitoare la poziția 7318, care adaugă precizarea următoare: „Toate aceste articole sunt în mod normal filetate în stadiul final, cu excepția anumitor buloane care pot să fie fixate uneori, de exemplu, cu ajutorul unui știft. Acestea permit asamblarea între ele a două sau mai multe piese, astfel încât să fie posibil să fie disociate ulterior, fără deteriorare. […] Șuruburile din metal au formă cilindrică și filetul lor este foarte strâns și puțin înclinat; [ele] sunt fie cu capătul necrestat (cu laturi) – fixarea lor se realizează, atunci, cu ajutorul unei chei –, fie cu capătul crestat sau prevăzut cu o amprentă. […] șuruburile din metal de orice tip sunt [cuprinse] aici, indiferent de forma lor sau de utilizarea acestora, inclusiv [cele] cu formă specială, precum buloanele în U (buloanele cu flanșă), buloanele fără capăt cu tije cilindrice filetate la o extremitate sau pe toată lungimea, prezoanele realizate dintr‑o tijă scurtă filetată la ambele extremități. […] Șuruburile din lemn se diferențiază […] de cele din metal prin forma acestora tronconică și prin faptul că sunt dotate cu un filet tranșant care trebuie, prin rotire, să deschidă trecerea prin material. În plus, șuruburile din lemn sunt dotate, în majoritatea cazurilor, cu un capăt crestat sau prevăzut cu o amprentă și sunt întotdeauna utilizate fără piuliță. […]”

Secțiunea XV din NC cuprinde de asemenea un capitol 81, intitulat „Alte metale comune; metaloceramice; articole din aceste materiale”. Poziția 8108 inclusă în acest capitol are următorul cuprins: „Titan și articole din titan, inclusiv deșeuri și resturi […] 8108 90 – Altele […] 8108 90 90 – Altele”

A doua parte a NC cuprinde o secțiune XVIII, intitulată „Instrumente și aparate optice, fotografice sau cinematografice, de măsură, de control sau de precizie; instrumente și aparate medico‑chirurgicale; ceasornicărie; instrumente muzicale; părți și accesorii ale acestora”.

Secțiunea XVIII din NC conține un capitol 90, intitulat „Instrumente și aparate optice, fotografice sau cinematografice, de măsură, de control sau de precizie; instrumente și aparate medico‑chirurgicale; părți și accesorii ale acestora”.

Nota 1 din acest capitol 90 dispune: „1. Capitolul nu cuprinde: […] f) părțile și furniturile de uz general, în sensul notei 2 de la secțiunea XV, din metale comune (secțiunea XV) și articolele similare din material plastic (capitolul 39); […]”

Nota explicativă din SA referitoare la capitolul 90 aduce următoarele precizări: „Prezentul capitol înglobează un ansamblu de instrumente și de aparate foarte diverse, dar care, ca regulă generală, se caracterizează în principal prin finisajul fabricării lor și gradul înalt de precizie, ceea ce face ca majoritatea dintre acestea să fie utilizate mai ales […] în scopuri medicale. […]”

Poziția 9021 este structurată după cum urmează: „9021 10 – Aparate de ortopedie sau pentru fracturi. […] 9021 10 90 – – Articole și aparate pentru fracturi […] 9021 90 – Altele […] 9021 90 90 – – Altele”

Nota explicativă din SA referitoare la poziția 9021 prevede: „Articolele și aparatele pentru fracturi servesc la imobilizarea părților din corpul uman (pentru extindere sau protecție) sau la reducerea fracturilor. […] Între aceste articole și aparate, unele pot fi fixate pe pacient (este cazul, mai ales, al gutierelor din fire metalice, din zinc, din lemn etc., pentru imobilizarea membrelor, al atelelor cu benzi din ghips pentru cot, de exemplu, al aparatelor pentru cutia toracică etc.) sau pot fi adaptate la un pat, la o masă sau la un alt suport (cercuri de protecție, aparate pentru fracturi așa‑numite de extensie tubulare destinate să înlocuiască gutierele sau atelele etc.). Sub rezerva dispozițiilor notei 1 litera (f) aferente acestui capitol, sunt incluse la această poziție și plăci, cuie etc. care sunt introduse de chirurgi în corp pentru a susține împreună cele două părți ale unui os fracturat sau pentru a efectua un tratament asemănător fracturilor.”

Nota explicativă din NC referitoare la subpoziția 9021 39 90 precizează: „Fac parte, de exemplu, din prezenta subpoziție: 1. plăcile care rămân în organism (de exemplu, pentru a înlocui o parte din os sau un os întreg); […]”

Regulamentul de punere în aplicare nr. 1212/2014 stabilește o clasificare a unui șurub pentru implant medical, conform datelor care figurează în anexă.

Acest șurub este descris astfel: „Un produs solid, de formă cilindrică, filetat, fabricat din aliaj de titan foarte dur, cu finisaj colorat, având o lungime de aproximativ 12 mm. Produsul are o tijă cu un diametru exterior constant de 3 mm și un cap. Tija este filetată în întregime cu un filet asimetric. Capul este filetat (permițându‑i să se blocheze într‑o placă de compresie în sisteme de fixare) cu o amprentă adâncită. Produsul corespunde standardelor ISO/TC 150 pentru șuruburi de implant și este destinat utilizării în domeniul chirurgiei traumatice pentru reducerea fracturilor. Se instalează în corp utilizând instrumente specifice. În momentul importului, este prezentat într‑un ambalaj sterilizat. Produsul este numerotat, trasabilitatea sa fiind astfel asigurată pe tot parcursul procesului de producție și de distribuție.”

Potrivit motivelor care figurează în anexa la regulamentul menționat, clasificarea se stabilește în conformitate cu dispozițiile regulilor generale 1 și 6 de interpretare a NC, cu nota 2 litera (a) de la secțiunea XV, cu nota 3 de la secțiunea XV, cu nota 1 litera (f) de la capitolul 90, precum și cu textul pozițiilor și al subpozițiilor nr. 8108, 8108 90 și 8108 90 90 din NC.

Aceste motive au următorul conținut: „Având în vedere caracteristicile sale obiective, produsul corespunde în întregime unui șurub din metale comune, chiar dacă acesta este destinat utilizării în chirurgia traumatică. Indiferent de utilizarea lor efectivă, șuruburile din metale comune sunt, în conformitate cu nota 2 litera (a) de la secțiunea XV, părți și furnituri de uz general. Clasificarea la poziția 9021 ca atele, gutiere și alte articole și aparate pentru fracturi este, prin urmare, exclusă în temeiul notei 1 litera (f) de la capitolul 90. Prin urmare, produsul trebuie clasificat la codul NC 8108 90 90 ca alte articole din titan.”

Litigiul principal privește retragerea a trei informații tarifare obligatorii eliberate Stryker de autoritățile vamale pentru trei modele de șuruburi pentru implant destinate introducerii în corpul uman pentru tratarea fracturilor sau pentru punerea de proteze. Reiese din decizia de trimitere că aceste șuruburi prezintă caracteristicile comune următoare: — diametru de 6,5 mm, de 6,5 mm și, respectiv, de 4 mm; — lungime de 25 mm, de 50 mm și, respectiv, de 16 mm; — filet creat special; — cap de șurub prevăzut pentru o cheie imbus; — ambalaj individual, într‑o cutie de mici dimensiuni, cu instrucțiuni de utilizare; — sterilizat sau nu.

De asemenea, reiese din decizia de trimitere că șuruburile menționate dispun de caracteristici specifice. Astfel, unul dintre acestea este compus din aliaj de titan, în timp ce celelalte două sunt realizate din oțel inoxidabil. În plus, șuruburile din oțel inoxidabil sunt de unică folosință. În sfârșit, șurubul din aliaj de titan este utilizat pentru fixarea unei articulații artificiale, în timp ce șuruburile din oțel inoxidabil sunt utilizate pentru fixarea și stabilizarea temporară a osului.

Cu privire la aceste caracteristici, pe baza informațiilor tarifare obligatorii eliberate de autoritățile vamale, acestea au clasificat cele trei tipuri de șuruburi de implant medical la poziția 9021 90 90 din NC.

Ca urmare a publicării Regulamentului de punere în aplicare nr. 1212/2014, autoritățile menționate au retras aceste informații tarifare prin decizia din 6 ianuarie 2015. Această retragere a fost justificată prin motivul că, în sensul acestui regulament, „un șurub destinat spre a fi utilizat în chirurgie trebuie să fie clasificat, datorită proprietăților și caracteristicilor sale obiective, ca parte și furnitură de uz general”.

După o reclamație nefructuoasă depusă la autoritățile vamale, Stryker a introdus o acțiune împotriva acestei decizii de retragere în fața instanței de trimitere.

În sprijinul acțiunii sale, Stryker apreciază în esență că, având în vedere caracteristicile și proprietățile obiective ale șuruburilor pentru implant, printre care destinația lor inerentă, nu este vorba despre șuruburi „obișnuite”, precum cele vizate de poziția 7318 din NC. În plus, Stryker susține că Regulamentul de punere în aplicare nr. 1212/2014 nu este valid, deoarece clasificarea realizată de acesta a fost efectuată exclusiv cu privire la caracteristicile exterioare ale șuruburilor pentru implant medical, fără să se țină cont de destinația inerentă acestor șuruburi, ceea ce este contrar jurisprudenței Curții.

Autoritățile vamale susțin că șuruburile în cauză prezintă mari asemănări cu șurubul descris în regulamentul menționat și, deci, trebuie să fie clasificate ca „părți și furnituri de uz general”.

Instanța de trimitere consideră că, în primul rând, datorită proprietăților și caracteristicilor obiective ale acestora, inclusiv destinația lor inerentă, șuruburile pentru implant în discuție în litigiul principal sunt susceptibile să fie clasificate la poziția 9021 din NC.

O astfel de clasificare ar rezulta, pe de o parte, din caracteristicile și proprietățile obiective ale șuruburilor pentru implanturi medicale în discuție în litigiul principal. Instanța de trimitere arată, în această privință, că șuruburile sunt concepute, produse și vândute ca articole ortopedice pentru tratarea fracturilor osoase sau pentru fixarea protezelor, că sunt transmise cu un prospect pentru chirurg, că nu pot fi instalate în corp decât cu ajutorul unor instrumente medicale specifice, că materialul utilizat (oțel sau aliaj din titan) este special conceput pentru a minimiza riscurile de respingere, că filetul acestor șuruburi este mai adânc decât pentru șuruburile „obișnuite”, că capul de șurub este conceput astfel încât să reducă riscurile de inflamații, că acestea respectă normele Organizației Internaționale de Standardizare care garantează calitatea produselor medicale și, în sfârșit, că pot fi urmărite în cazul unor acțiuni de retragere a produselor de pe piață.

Din decizia de trimitere reiese, de asemenea, că șuruburile în discuție în litigiul principal sunt ambalate individual într‑o cutie de mici dimensiuni și că acestea pot fi prezentate în stadiu steril.

Pe de altă parte, instanța de trimitere arată că șuruburile pentru implant în discuție în litigiul principal sunt destinate exclusiv pentru a fi instalate în corpul uman pentru tratarea fracturilor osoase sau pentru fixarea protezelor.

În al doilea rând, instanța de trimitere observă că șuruburile în discuție în litigiul principal corespund șurubului descris în anexa la Regulamentul de punere în aplicare nr. 1212/2014, care exclude o clasificare la poziția 9021 din NC. Instanța de trimitere deduce din acest regulament că, referitor la un produs care provine din „părți și furnituri de uz general” în sensul notei 2 de la secțiunea XV din NC, destinația unui produs nu poate fi luată în considerare în scopul clasificării tarifare a acestuia.

În al treilea rând, instanța de trimitere subliniază importanța acordată de Comisie, care a adoptat Regulamentul de punere în aplicare nr. 1212/2014, aspectului exterior al șurubului pentru implant pentru clasificarea acestuia. Această instanță recunoaște că, la prima vedere, un astfel de șurub pentru implant se aseamănă cu un șurub „obișnuit”. Ea observă, totuși, că o analiză mai amănunțită indică existența unui caracter propriu care ar distinge șuruburile pentru implanturi de șuruburile obișnuite. În această privință, arată că filetul șuruburilor pentru implanturi este mai profund decât cel al unui șurub obișnuit și că amprenta aflată pe capul de șurub nu este destinată unui instrument universal, ci este adaptată unor instrumente medicale specifice.

În aceste condiții, instanța de trimitere se întreabă dacă Comisia nu a depășit limitele competenței sale atunci când a restrâns domeniul de aplicare al poziției 9021 din NC pentru motivul care figurează în anexa Regulamentului de punere în aplicare nr. 1212/2014.

În acest context, Rechtbank Noord‑Holland (Tribunalul Regional din Olanda de Nord, Țările de Jos) a decis să suspende procedura și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Poziția 9021 din NC trebuie interpretată în sensul că șuruburile pentru implant precum [cele în discuție în litigiul principal], care sunt destinate exclusiv implantului în corpul uman în vederea tratamentului fracturilor oaselor sau a fixării protezelor, pot fi clasificate la această poziție? 2) Regulamentul de punere în aplicare nr. 1212/2014 […] este valid?”

Prin intermediul primei sale întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă NC trebuie interpretată în sensul că fac parte din poziția 9021 din NC șuruburile de implant medical precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt destinate exclusiv spre a fi instalate în corpul uman pentru tratarea fracturilor osoase sau pentru fixarea protezelor.

Stryker susține că, în orice ipoteză, cele trei modele de șuruburi în discuție în litigiul principal, indiferent de compoziția fizică din oțel sau din titan, sunt cuprinse la poziția 9021 din NC. Această clasificare ar fi justificată în esență, pe de o parte, de destinația inerentă acestor șuruburi și, pe de altă parte, de caracteristicile obiective proprii șuruburilor respective, caracteristici pe care Comisia ar fi omis în mod eronat să le considere pertinente.

În schimb, conform Comisiei, criteriul determinant constă într‑o analiză a caracteristicilor obiective exterioare ale acelor șuruburi. În acest sens, Comisia acordă o importanță decisivă faptului că, în opinia sa, șuruburile în discuție în litigiul principal „corespund perfect” șuruburilor obișnuite. Astfel, Comisia neagă pertinența destinației acestor șuruburi, și anume utilizarea lor în traumatologie. Șuruburile în discuție în litigiul principal ar trebui, deci, să fie considerate „părți și furnituri de uz general din metale comune” și nu ar putea, conform notei 1 litera (f) din capitolul 90 din NC, să fie clasificate la poziția 9021 din aceasta. Prin urmare, Comisia propune clasificarea șuruburilor în discuție în litigiul principal în funcție de compoziția lor fizică, și anume la poziția 7318 din NC pentru șuruburile din oțel și la poziția 8108 din NC pentru șuruburile din aliaj de titan.

În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu o jurisprudență constantă, în interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în general, în caracteristicile și în proprietățile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din NC și în notele de secțiuni sau de capitole (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 mai 2011, Delphi Deutschland, C‑423/10, EU:C:2011:315, punctul 23).

În plus, conform unei jurisprudențe de asemenea consacrate, destinația unui produs poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare, în măsura în care este inerentă respectivului produs, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcție de caracteristicile și de proprietățile obiective ale acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2010, Premis Medical, C‑273/09, EU:C:2010:809, punctul 43).

În speță, reiese din constatările de fapt efectuate de instanța de trimitere, precum cele amintite la punctul 29 din prezenta hotărâre, că șuruburile în discuție în litigiul principal dispun de un cap cu o formă specifică, special adaptat pentru instrumentele medicale de fixare, cu un filet special conceput pentru a se insera în os și pentru a diminua riscul de inflamare, precum și de un tratament special urmărind să minimizeze riscul de respingere.

Pe de altă parte, nu este contestat că șuruburile menționate sunt dezvoltate special pentru a fi implantate în organism cu scopul de a fixa fie o articulație artificială, fie oase sau părți de os.

În plus, trebuie să se constate că produse precum cele în discuție în litigiul principal nu sunt vizate în mod explicit nici de textul pozițiilor din NC, nici de cel al notelor de secțiuni sau de capitole din NC.

Cu toate acestea, trebuie să se remarce că textul poziției 9021 din NC menționează între altele articolele și aparatele pentru fracturi.

În această privință, pe de o parte, notele explicative din SA și, pe de altă parte, cele din NC aduc indicații utile pentru clasificarea tarifară a unor produse precum cele în discuție în litigiul principal, chiar dacă astfel de note explicative au un caracter interpretativ și nu au forță juridică obligatorie (a se vedea Hotărârea din 27 aprilie 2006, Kawasaki Motors Europe, C‑15/05, EU:C:2006:259, punctul 37 și jurisprudența citată).

În primul rând și mai ales, nota explicativă din SA referitoare la capitolul 90, astfel cum a fost amintită la punctul 13 din prezenta hotărâre, precizează că produsele care fac parte din acest capitol se caracterizează prin finisajul fabricării lor și prin înaltul grad de precizie, astfel încât majoritatea acestor produse sunt utilizate, cu precădere, în scopuri medicale.

Astfel, trebuie clasificate la poziția 9021 din NC produsele care se caracterizează principal prin finisajul fabricării lor și prin înaltul grad de precizie, ceea ce le diferențiază de produsele obișnuite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 noiembrie 2002, Lohmann și Medi Bayreuth, C‑260/00-C‑263/00, EU:C:2002:637, punctul 37).

În continuare, conform punctului 2 din notele explicative din SA referitoare la poziția 9021, articolele sau aparatele pentru fracturi „servesc la imobilizarea părților din corp[…] sau la reducerea fracturilor”. Fac parte, de asemenea, din această poziție „plăcile, cuiele etc. introduse în corp de chirurgi pentru a menține juxtapuse cele două părți dintr‑un os rupt sau pentru tratarea similară a fracturilor”.

În sfârșit, nota explicativă de la subpoziția 9021 39 90 din NC precizează că fac parte din această poziție „plăcile care rămân în organism (de exemplu, pentru a înlocui o bucată de os sau un os întreg)”.

Rezultă din ceea ce precedă că trebuie clasificate la poziția 9021 din NC produsele care se caracterizează prin finisajul fabricării lor și prin înaltul grad de precizie și care sunt susceptibile să fie introduse în organism în vederea imobilizării părților din corp afectate sau a reducerii fracturilor, ceea ce, pe cale de consecință, le diferențiază de produsele obișnuite.

În al doilea rând, printre criteriile susceptibile să diferențieze produsele obișnuite de cele care corespund unei funcții medicale figurează în special criteriul referitor la metoda de fabricație a produsului respectiv, precum și cel referitor la specificul funcției produsului respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 noiembrie 2002, Lohmann și Medi Bayreuth, C‑260/00-C‑263/00, EU:C:2002:637, punctul 39).

Referitor la metoda de fabricație a produsului, reiese din constatările de fapt efectuate de instanța de trimitere că șuruburile pentru implanturi medicale în discuție în litigiul principal sunt concepute astfel încât, ca urmare a formei specifice a capului lor, să nu poată fi instalate în corp decât cu ajutorul instrumentelor medicale specifice, iar nu cu instrumente obișnuite. În plus, materialul utilizat pentru aceste șuruburi din oțel inoxidabil sau din titan este special conceput pentru a minimiza riscurile de respingere.

Cu privire la specificul funcției produsului, reiese din decizia de trimitere că șuruburile pentru implanturi medicale în discuție în litigiul principal au exclusiv ca funcție să juxtapună între ele două părți dintr‑un os rupt sau să fixeze o articulație artificială.

Astfel, trebuie să se constate că produse precum cele în discuție în litigiul principal se diferențiază de produsele obișnuite prin finisajul fabricării lor și prin înaltul grad de precizie, având în vedere metoda de fabricație a acestora și specificul funcției lor. Nu trebuie, deci, contrar susținerilor Comisiei, să se confere o importanță determinantă aspectului exterior al șuruburilor pentru implanturi medicale precum cele în discuție în litigiul principal.

Prin urmare, rezultă din caracteristicile și din proprietățile obiective ale unor șuruburi pentru implant medical precum cele în discuție în litigiul principal că astfel de produse sunt susceptibile să facă parte din poziția 9021 din NC.

În al treilea rând, de vreme ce, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 39-55 din prezenta hotărâre, având în vedere caracteristicile și proprietățile lor obiective, șuruburile precum cele în discuție în litigiul principal trebuie să fie clasificate la poziția 9021 din NC în calitate de articole pentru fracturi, ele nu pot fi clasificate la pozițiile 7318 și 8108 din NC și nu fac parte din „părți și furnituri de uz general” în sensul notei 1 litera (f) din capitolul 90 și al notei 2 litera (a) de la secțiunea XV din NC.

Având în vedere totalitatea considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare adresată că NC trebuie interpretată în sensul că fac parte din poziția 9021 a acesteia șuruburile pentru implanturi medicale precum cele în discuție în litigiul principal, în măsura în care aceste produse prezintă caracteristici care le diferențiază de produsele obișnuite prin finisajul fabricării lor și prin gradul lor înalt de precizie, precum și prin metoda de fabricație a acestora și prin specificul funcției lor. În special, faptul că șuruburile pentru implanturi medicale precum cele în discuție în litigiul principal nu pot fi instalate în corp decât cu ajutorul unor instrumente medicale specifice, iar nu cu instrumente obișnuite constituie o caracteristică ce trebuie luată în considerare în scopul diferențierii acestor șuruburi pentru implanturi medicale de produsele obișnuite.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Regulamentul de punere în aplicare nr. 1212/2014 este valid.

Reiese din jurisprudență, pe de o parte, că un regulament de clasificare este adoptat de Comisie atunci când clasificarea în NC a unui produs anume este susceptibilă să ridice o dificultate sau să facă obiectul unei controverse și, pe de altă parte, că un astfel de regulament are un domeniu de aplicare general de vreme ce se aplică nu numai unui operator anume, ci și ansamblului de produse identice cu cel care face obiectul acelei clasificări (a se vedea Hotărârea din 19 februarie 2009, Kamino International Logistics, C‑376/07, EU:C:2009:105, punctul 63).

Or, trebuie constatat, astfel cum a procedat Comisia în ședință, că produsul care a făcut obiectul unei clasificări prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 1212/2014 nu este identic cu șuruburile pentru implant medical în discuție în litigiul principal în ceea ce privește caracteristicile lor obiective exterioare. Astfel, șuruburile descrise în anexa acestui regulament prezintă, între altele, o lungime de aproximativ 12 mm, o tijă cu un diametru exterior constant de 3 mm, un cap filetat și un filet asimetric, în timp ce șuruburile în discuție în litigiul principal, astfel cum sunt descrise în decizia de trimitere, dispun de lungimi mai mari, de tije cu un diametru mai mare, de capete nefiletate și de filete neasimetrice.

Desigur, conform jurisprudenței, aplicarea prin analogie a unui regulament de clasificare produselor asemănătoare cu cele vizate de acest regulament favorizează o interpretare coerentă a NC, precum și egalitatea de tratament a operatorilor (Hotărârea din 4 martie 2004, Krings, C‑130/02, EU:C:2004:122, punctul 35).

Cu toate acestea, o astfel de aplicare prin analogie nu este nici necesară, nici posibilă atunci când Curtea, prin răspunsul său la întrebarea preliminară, a transmis instanței de trimitere toate elementele necesare pentru clasificarea unui produs la poziția adecvată din NC.

În aceste condiții, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)

26 aprilie 2017 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Clasificarea mărfurilor

Regulamentul de punere în aplicare nr. 1212/2014

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată