Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 mai 2015.#Ralf Schräder împotriva Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP).#Recurs – Protecția comunitară a soiurilor de plante – Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) – Regulamentul (CE) nr. 2100/94 – Articolele 20 și 76 – Regulamentul (CE) nr. 874/2009 – Articolul 51 – Cerere de inițiere a procedurii de declarare a nulității protecției comunitare – Principiul instrumentării din oficiu – Procedura în fața camerei de recurs a OCSP – Elemente de probă substanțiale.#Cauza C-546/12 P.

Prin recursul formulat, recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene, Schräder/OCSP – Hansson (LEMON SYMPHONY) (T‑133/08, T‑134/08, T‑177/08 și T‑242/09, EU:T:2012:430, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s‑a respins acțiunea formulată de acesta împotriva Deciziei camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) din 23 ianuarie 2009 (cauza A 010/2007) privind o cerere de anulare a protecției comunitare a soiurilor vegetale acordate soiului LEMON SYMPHONY (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2506/95 al Consiliului din 25 octombrie 1995 (JO L 258, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 18, p. 27, denumit în continuare „Regulamentul nr. 2100/94”), prevede că, pentru a i se acorda o protecție comunitară, un soi trebuie să fie în special distinct și nou.

În temeiul articolului 7 din acest regulament: „(1) Un soi este considerat distinct dacă se distinge net, prin manifestarea caracteristicilor care rezultă dintr‑un genotip sau dintr‑o combinație de genotipuri date, de orice alt soi a cărui existență este notorie la data depunerii cererii stabilite în conformitate cu articolul 51. […]”

Articolul 10 din Regulamentul nr. 2100/94 definește criteriile referitoare la condiția noutății unui soi candidat la protecție comunitară.

Potrivit articolului 20 din regulamentul menționat, referitor la nulitatea acestei protecții: „(1) [OCSP] declară nulă și neavenită protecția comunitară a soiurilor de plante dacă se stabilește că: (a) condițiile prevăzute la articolul 7 sau 10 nu au fost îndeplinite în momentul acordării protecției comunitare a soiurilor de plante sau (b) dacă acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante s‑a bazat mai ales pe informații și documente furnizate de către solicitant, condițiile prevăzute în articolele 8 și 9 nu au fost îndeplinite în momentul acordării protecției sau (c) protecția a fost acordată unei persoane care nu avea dreptul la ea, cu condiția ca aceasta să nu fi fost transferată unei persoane care avea dreptul la aceasta. (2) Dacă protecția comunitară a soiurilor de plante este declarată nulă și neavenită, se consideră că aceasta nu a avut, de la început, efectele prevăzute de prezentul regulament.”

Articolele 54 și 55 din regulamentul menționat descriu examinarea din punctul de vedere al conținutului și examinarea tehnică cărora le este supus un soi vegetal pentru a obține o protecție comunitară.

În ceea ce privește normele care reglementează procedura în fața OCSP, articolul 75 din același regulament prevede: „Hotărârile [OCSP] sunt motivate. Acestea nu pot fi fondate decât pe motivele și probele pe baza cărora părțile la procedură au luat poziție, oral sau în scris.”

Articolul 76 din Regulamentul nr. 2100/94 prevede: „În cursul procedurii inițiate în fața acestuia, [OCSP] procedează la instrumentarea din oficiu a cauzei, în măsura în care faptele fac obiectul examinării prevăzute la articolele 54 și 55. [OCSP] elimină faptele care nu au fost invocate sau dovezile care nu au fost furnizate în termenul stabilit de [OCSP].”

Articolul 81 din Regulamentul nr. 2100/94, referitor la principiile generale, are următorul cuprins: „(1) În absența dispozițiilor de procedură din prezentul regulament sau a dispozițiilor adoptate în temeiul prezentului regulament, [OCSP] aplică principiile codului de procedură general admise în statele membre. […]”

Regulamentul (CE) nr. 874/2009 al Comisiei din 17 septembrie 2009 stabilește normele de aplicare a Regulamentului nr. 2100/94 privind procedura în fața OCSP (JO L 251, p. 3).

În ceea ce privește recursurile împotriva deciziilor OCSP, articolul 51 din regulamentul menționat prevede: „În afara cazului în care se dă o dispoziție contrară, dispozițiile privind procedura în fața [OCSP] sunt aplicabile mutatis mutandis procedurilor de recurs; în acest caz, prin «părți la procedură» se înțelege părțile la procedura de recurs.”

Articolul 63 din același regulament prevede: „(1) Procedura orală și ancheta sunt consemnate într‑un proces‑verbal care conține esența procedurii orale și a anchetei, declarațiile relevante ale părților la procedură și depozițiile respectivelor părți, ale martorilor și ale experților, precum și rezultatul eventualelor descinderi la fața locului. (2) Procesul‑verbal al depoziției unui martor, expert sau a unei părți la procedură îi este citit acestuia/acesteia sau îi este prezentat spre luare la cunoștință. În procesul‑verbal se face mențiunea că această formalitate a fost îndeplinită și că procesul‑verbal a fost aprobat de către autorul depoziției. În cazul în care autorul nu îl aprobă, se ia notă de obiecțiile sale. (3) Procesul‑verbal este semnat de către agentul care l‑a întocmit și de către agentul care a condus procedura orală sau ancheta. (4) Părțile la procedură primesc o copie a procesului‑verbal și, dacă este cazul, o traducere a acestuia.”

Tribunalul a prezentat situația de fapt din litigiu după cum urmează: „5 La 5 septembrie 1996, intervenientul, domnul Jørn Hansson, a prezentat [OCSP] o cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante în temeiul [R]egulamentului [nr. 2100/94]. Această cerere a fost înregistrată sub numărul 1996/0984. Soiul de plante pentru care a fost solicitată astfel protecția este LEMON SYMPHONY, aparținând speciei Osteospermum ecklonis. […] 7 OCSP a însărcinat Bundessortenamt (Oficiul Federal pentru Soiurile de Plante, Germania) să efectueze examinarea tehnică a LEMON SYMPHONY, conform articolului 55 alineatul (1) din [R]egulament[ul nr. 2100/94]. 8 Prin scrisoarea din 6 noiembrie 1996, Bundessortenamt a solicitat OCSP să furnizeze material vegetal din LEMON SYMPHONY pentru efectuarea examinării tehnice. Respectiva scrisoare menționa că trebuia să fie vorba despre «20 de plante tinere de calitate comercială, neajustate și nici tratate cu produse de reglare a creșterii plantelor». 9 La 10 ianuarie 1997, intervenientul a trimis Bundessortenamt materialul vegetal solicitat. 10 Prin scrisoarea din 13 ianuarie 1997, semnată de doamna Menne, agent al Bundessortenamt însărcinat cu examinarea tehnică a soiului LEMON SYMPHONY, Bundessortenamt a indicat OCSP următoarele: «[…] vă informăm că materialul de multiplicare a soiului menționat la obiect care ne‑a fost trimis constă în plante destinate vânzării, în stadiu de boboci, care au fost tratate cu produse de reglare a creșterii și tăiate. În consecință, a fost afectată derularea corectă a examinării tehnice.» 11 Cu toate acestea, examinarea tehnică a fost realizată mai târziu în cursul anului 1997, fără ca Bundessortenamt să mai fie în măsură să confirme în prezent dacă aceasta s‑a efectuat asupra materialului vegetal trimis de intervenient sau asupra butașilor obținuți din acest material, astfel cum pare să ateste o notă manuscrisă datată 30 ianuarie 1997, care figurează în dosar și care are următorul cuprins: «Bundessortenamt a făcut butași, în așteptare, TK 30/01/97». Cu ocazia acestei examinări tehnice, realizate în temeiul «tabelului caracteristicilor VI» al Bundessortenamt din 8 august 1997, în vigoare la acel moment ca principiu director de examinare, LEMON SYMPHONY a fost comparată cu un anumit număr de alte soiuri de Osteospermum. La finalizarea acestei examinări tehnice, Bundessortenamt a concluzionat că LEMON SYMPHONY îndeplinea criteriile DUS pentru a beneficia de protecția comunitară a soiurilor de plante. 12 La 16 octombrie 1997, în temeiul aceluiași «tabel al caracteristicilor VI», Bundessortenamt a întocmit un raport de examinare la care s‑a anexat descrierea oficială a LEMON SYMPHONY. Reiese din aceasta că manifestarea caracteristicii «Ținuta tijelor» era «ridicată» (nota 1). 13 Prin Decizia din 6 aprilie 1999, OCSP a acordat LEMON SYMPHONY protecția comunitară a soiurilor de plante, iar descrierea oficială a acestui soi stabilită de Bundessortenamt în 1997 a fost preluată în registrul protecției comunitare a soiurilor de plante. 14 La 26 noiembrie 2001, reclamantul […] a formulat la OCSP o cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante în temeiul [R]egulamentului [nr. 2100/94]. Această cerere a fost înregistrată cu numărul 2001/1758. Soiul de plante pentru care a fost solicitată protecția este soiul SUMOST 01, aparținând speciei Osteospermum ecklonis […]. 15 Considerând că prin producerea și vânzarea de SUMOST 01 se încălcau drepturile pe care le deține asupra LEMON SYMPHONY, intervenientul a inițiat o acțiune în contrafacere […], în fața instanțelor civile germane, pentru a obține încetarea comercializării […] de SUMOST 01, precum și despăgubiri. După ce a cerut o expertiză judiciară încredințată Bundessortenamt, care a concluzionat, după un «test în cultură pentru comparație», că SUMOST 01 nu se distingea net de LEMON SYMPHONY, Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf, Germania) a admis aceste cereri prin hotărârea din 12 iulie 2005, confirmată în apel prin hotărârea Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania) din 21 decembrie 2006. În cadrul acestei expertize judiciare, [s‑]a susținut că materialul vegetal din soiul LEMON SYMPHONY utilizat pentru comparație nu corespundea cu materialul vegetal examinat în 1997 în vederea acordării protecției comunitare a soiurilor de plante în favoarea acestui soi […]. 16 În cursul procedurii în contrafacere în fața instanțelor civile germane, intervenientul a susținut ideea că LEMON SYMPHONY nu a fost niciodată un soi ridicat. Acesta a prezentat, în această privință, un raport de expertiză din 21 noiembrie 2003 […]. În acest raport, expertul a arătat următoarele: «Examinarea Bundessortenamt din 1997 definește LEMON SYMPHONY drept un soi ridicat. Potrivit experimentelor și observațiilor strânse în cadrul probelor, al evaluărilor și al examenelor în cultură realizate în cursul ultimilor ani, LEMON SYMPHONY nu este un soi care crește complet ridicat […]. Soiul NAIROBI, reținut cu titlu comparativ pentru creșterea sa ridicată în tabelul caracteristicilor principiilor directoare de examinare TG/176/3, crește ridicat pe întreaga perioadă de vegetație. Ținuta NAIROBI se diferențiază net de aceea a LEMON SYMPHONY. În general, anumite descrieri ulterioare de soiuri realizate de Bundessortenamt, de exemplu soiul SEIMORA, califică drept semiridicate alte soiuri de SYMPHONY, care dețin aceleași caracteristici de creștere ca și LEMON SYMPHONY.» 17 Paralel cu procedura în contrafacere în fața instanțelor civile germane, OCSP a însărcinat Bundessortenamt să efectueze examinarea tehnică a SUMOST 01, conform articolului 55 alineatul (1) din [R]egulament[ul nr. 2100/94]. În cadrul acestei examinări tehnice, realizate începând din 2001, LEMON SYMPHONY a servit printre altele ca soi de comparație. Această examinare tehnică a fost realizată potrivit noilor principii directoare pentru efectuarea examinării caracterului distinctiv, a omogenității și a stabilității TG/176/3, instituite de Uniunea Internațională pentru Protecția Soiurilor de Plante (UPSP) la 5 aprilie 2000. […] 20 La 7 octombrie 2004, Bundessortenamt […] concluziona că [SUMOST 01] nu se distingea net de celelalte soiuri cunoscute în mod general, în special de LEMON SYMPHONY. 21 La 26 octombrie 2004, reclamantul a formulat o cerere de decădere din dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante acordată în favoarea LEMON SYMPHONY, în temeiul articolului 21 din [R]egulament[ul nr. 2100/94] […], pentru motivul că, cel puțin din 2002, acest soi nu mai corespundea descrierii sale oficiale prezentate registrului protecției comunitare a soiurilor de plante în 1997. În susținerea cererii sale, aceasta a arătat în esență că, în cadrul examinării LEMON SYMPHONY realizate în 2001, în temeiul principiilor directoare de examinare TG/176/3, aplicabile din 2001, diferite caracteristici ale acestui soi obținuseră note diferite în comparație cu descrierea oficială a aceluiași soi din 1997. Acest fapt arăta, în opinia sa, lipsa de stabilitate a soiului în cauză. 22 La 7 decembrie 2004, OCSP a decis să efectueze o verificare tehnică, conform articolului 64 din [R]egulament[ul nr. 2100/94], pentru a examina dacă LEMON SYMPHONY continua să existe ca atare. Această decizie a fost comunicată reclamantului și intervenientului la 15 decembrie 2004. Principiile directoare aplicate în vederea examinării tehnice au fost cele ale protocolului pentru examinarea caracterului distinctiv, a omogenității și a stabilității CPVO‑TP/176/1, instituite de OCSP la 31 octombrie 2002, el însuși bazat pe principiile directoare de examinare TG/176/3. 23 Reiese dintr‑o scrisoare a Bundessortenamt către OCSP din 5 ianuarie 2005 că, în general, diferiți factori puteau fi la originea fluctuațiilor constatate în descrierea manifestării caracteristicilor, precum fluctuații legate de factori de mediu, o modificare a scării notelor în caz de modificare importantă a numărului de soiuri de comparație care trebuie luate în considerare, precum și schimbări de note ca urmare a aplicării de noi principii directoare de examinare. […] […] 25 La 14 septembrie 2005, Bundessortenamt a întocmit un raport de examinare prin care se concluziona că LEMON SYMPHONY trebuie menținută. La acest raport s‑a anexat o nouă descriere a soiului, datând din aceeași zi, din care reiese printre altele că manifestarea caracteristicii «Ținuta tijelor» era «semiridicată pe orizontală» (nota 4). […] 28 Prin scrisoarea din 18 mai 2006, Bundessortenamt a comunicat OCSP următoarele: «Atașat veți găsi fotografiile LEMON SYMPHONY făcute în 1997, în 2003 și în 2004. Din acestea se poate observa faptul că ținuta tijelor nu s‑a modificat. […]» 29 Prin scrisoarea din 12 iunie 2006, OCSP s‑a adresat din nou Bundessortenamt în următorii termeni: «Pentru a permite [OCSP] să stabilească această legătură, v‑am fi recunoscători să indicați, pentru fiecare caracteristică [menționată în] protocolul privind Osteospermum în vigoare în 1997, care ar fi nivelul de manifestare a soiului LEMON SYMPHONY în testul din 2005 sau care este raportul cu observațiile efectuate în conformitate cu protocolul adoptat în 2001.» […] 31 Reiese din răspunsul Bundessortenamt din 2 august 2006 și din compararea rezultatelor examinărilor tehnice ale LEMON SYMPHONY efectuate în 1997 și, respectiv, în 2005, realizată de oficiul menționat și comunicată reclamantului la 25 august 2006, că, potrivit acestui oficiu, diferența de notă în ceea ce privește caracteristica «Ținuta tijelor» se putea explica prin faptul că niciun soi de comparație nu figura în «tabelul caracteristicilor VI» pe care îl utiliza oficiul menționat în 1997 și că LEMON SYMPHONY era soiul cel mai ridicat în cursul acestui an. În plus, soiurile din specia Osteospermum ecklonis s‑au multiplicat net din 1997 și principiile directoare de examinare fuseseră parțial modificate, fapt care ar fi necesitat adaptarea nivelurilor de manifestare. 32 Prin scrisoarea din 25 august 2006, OCSP a propus intervenientului să adapteze descrierea oficială a LEMON SYMPHONY înregistrată în registrul protecției comunitare a soiurilor de plante în 1997 prin noua descriere a soiului din 14 septembrie 2005. OCSP considera această adaptare necesară, pe de o parte, ca urmare a progreselor realizate în materie de selecție de la examinarea soiului menționat în 1997 și, pe de altă parte, ca urmare a modificării principiilor directoare de examinare în 2001. 33 Prin scrisoarea din 22 septembrie 2006, intervenientul a acceptat această propunere. 34 Prin Decizia din 19 februarie 2007 (denumită în continuare «decizia de respingere»), OCSP a admis obiecțiile invocate de intervenient împotriva acordării protecției comunitare pentru soiurile de plante în favoarea SUMOST 01 și a respins cererea de acordare a protecției comunitare pentru soiurile de plante în favoarea soiului menționat, pentru motivul esențial că aceasta nu se distingea net de LEMON SYMPHONY și că, în consecință, condițiile enunțate la articolul 7 din [R]egulament[ul nr. 2100/94] nu erau îndeplinite. […] 35 La 11 aprilie 2007, reclamantul a formulat o cerere de anulare a protecției comunitare a soiurilor de plante acordate LEMON SYMPHONY, în temeiul articolului 20 din [R]egulament[ul nr. 2100/94], pentru motivul esențial că acest soi nu ar fi existat niciodată în forma reprodusă în descrierea sa oficială înregistrată în registrul protecției comunitare a soiurilor de plante în 1997. 36 Prin scrisoarea din 18 aprilie 2007, OCSP a informat intervenientul cu privire la decizia sa de a adapta din oficiu descrierea oficială a LEMON SYMPHONY, conform articolului 87 alineatul (4) din [R]egulament[ul nr. 2100/94] (denumită în continuare «decizia cu privire la adaptarea descrierii»). La această scrisoare era atașată descrierea adaptată, astfel cum rezulta din examinarea tehnică din 2005. 37 Prin scrisoarea din 10 mai 2007 (denumită în continuare «decizia privind cererea de decădere»), OCSP a informat reclamantul că comitetul competent a verificat dacă erau îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 21 din [R]egulament[ul nr. 2100/94] și a ajuns la concluzia că acestea nu erau îndeplinite […]. […] 39 La 21 mai 2007, OCSP a informat reclamantul cu privire la decizia referitoare la adaptarea descrierii și cu privire la înlocuirea descrierii oficiale a LEMON SYMPHONY înregistrate în registrul protecției comunitare a soiurilor de plante în 1997 cu cea din 2005. 40 Prin scrisoarea din 26 septembrie 2007, OCSP a respins cererea de anulare a protecției comunitare a soiurilor de plante acordate în favoarea LEMON SYMPHONY formulată de reclamant în temeiul articolului 20 din [R]egulament[ul nr. 2100/94] (denumită în continuare «decizia cu privire la cererea de anulare»). […] Procedurile aflate pe rolul camerei de recurs a OCSP în cauzele A 005/2007, A 006/2007 și A 007/2007 41 La 10 mai 2007, reclamantul a formulat recurs în fața camerei de recurs [a OCSP, denumită în continuare «camera de recurs»] împotriva deciziei de respingere, înregistrat cu numărul A 005/2007. […] 43 La 11 iunie 2007, reclamantul a introdus recurs în fața camerei de recurs împotriva deciziei privind cererea de decădere, înregistrat cu numărul A 006/2007. […] 45 La 12 iulie 2007, reclamantul a introdus recurs în fața camerei de recurs împotriva deciziei privind adaptarea descrierii, înregistrat cu numărul A 007/2007. […] 63 În pofida obiecțiilor reclamantului, camera de recurs a ținut procedura orală, în fiecare dintre cele trei cauze, A 005/2007, A 006/2007 și A 007/2007, la 4 decembrie 2007, în lipsa acestuia, astfel cum reiese din procesele‑verbale de ședință. […] 64 În cadrul acestor proceduri, doamna Menne a compărut în calitate de expert al Bundessortenamt, agent al OCSP. Aceasta a arătat printre altele că materialul vegetal prezentat pentru examinarea tehnică a LEMON SYMPHONY în 1997 era fără îndoială tratat cu regulatori de creștere, dar că nu s‑a pus totuși nicio problemă în cadrul acestei examinări «deoarece plantele crescuseră complet normal». Acesta a indicat de asemenea că, la momentul respectivei examinări tehnice, «efectul regulatorilor de creștere dispăruse» și a afirmat că, «pentru cazul LEMON SYMPHONY, nu exist[au] îndoieli cu privire la calitatea testelor efectuate în iulie/august 1997». Intervenientul a afirmat, la rândul său, că «regulatorii de creștere nu acționează în general decât pentru o perioadă de 4-6 săptămâni», în special în cazul Osteospermum. 65 Prin Decizia din 4 decembrie 2007 (cauza A 006/2007), camera de recurs a respins ca admisibil, dar neîntemeiat recursul formulat de reclamant împotriva deciziei privind cererea de decădere. 66 Prin Decizia din 4 decembrie 2007 (cauza A 005/2007), camera de recurs a respins ca admisibil, dar neîntemeiat recursul formulat de reclamant împotriva deciziei de respingere. 67 Prin Decizia din 4 decembrie 2007 (cauza A 007/2007), camera de recurs a respins ca inadmisibil recursul formulat de reclamant împotriva deciziei privind adaptarea descrierii. 68 În fiecare dintre aceste trei cauze, camera de recurs a constatat în prealabil că convocarea la procedura orală fusese trimisă cu îndeplinirea tuturor condițiilor de formă. Camera de recurs a arătat în această privință că, deși era cert că termenul de o lună prevăzut la articolul 59 alineatul (1) din [R]egulament[ul nr. 874/2009] nu a fost respectat, convocarea fiind notificată reclamantului abia la 6 noiembrie 2007, acest fapt este lipsit de consecințe […] […] Procedura aflată pe rolul camerei de recurs a OCSP în cauza A 010/2007 71 La 19 octombrie 2007, reclamantul a formulat recurs la camera de recurs împotriva deciziei privind cererea de anulare, înregistrat cu numărul A 010/2007. 72 În susținerea acestui recurs, reclamantul a arătat în esență că materialul vegetal asupra căruia s‑a efectuat examinarea tehnică a LEMON SYMPHONY în 1997 nu îndeplinea condițiile cerute. Acesta a arătat de asemenea posibilitatea ca plantele trimise să fi fost butășite și ca acești butași să fi fost ulterior utilizați în cadrul respectivei examinări tehnice. […] A observat de asemenea că soiurile citate cu titlu de exemplu în principiile directoare de examinare începând din 2001 au fost comparate, toate, cu excepția soiului NAIROBI, cu LEMON SYMPHONY în 1997. Din perspectiva afirmațiilor doamnei Menne și ale intervenientului în ședința din 4 decembrie 2007 în cauzele A 005/2007, A 006/2007 și A 007/2007, reclamantul a propus să își dovedească, prin intermediul unei expertize, afirmația potrivit căreia repercusiunile asupra examinării unui tratament cu regulatori de creștere nu erau limitate la o durată de patru‑șase săptămâni. În sfârșit, reclamantul a explicat că cererea sa de anulare se întemeia pe prevederile coroborate ale articolului 20 alineatul (1) litera (a) și ale articolului 7 din [R]egulament[ul nr. 2100/94]. În opinia sa, dat fiind că un soi nu poate fi calificat distinct decât dacă se distinge prin referire la manifestarea caracteristicilor care rezultă dintr‑un genotip sau dintr‑o combinație de genotipuri, nu poate exista o distincție atunci când manifestarea caracteristicilor constatată rezultă dintr‑un tratament mecanic cu regulatori de creștere. 73 După ce a fost convocat la ședință, reclamantul s‑a opus, într‑un memoriu complementar din 12 ianuarie 2009, participării doamnei Menne și luării în considerare a declarațiilor sale. 74 Pe de altă parte, în acest memoriu, reclamantul și‑a reiterat oferta de a dovedi, prin expertiză, că rezultatele examinării DUS a LEMON SYMPHONY realizate în 1997 nu se explicau prin genotip, ci prin tratament chimic și mecanic sau prin împrejurarea că au fost utilizați butași din plantele trimise. În plus, reclamantul a solicitat în mod expres să poată prezenta dovezile propuse. […] 76 Prin [decizia în litigiu], camera de recurs a respins ca admisibil, dar neîntemeiat recursul formulat de [reclamant] împotriva deciziei privind cererea de anulare […]”

Prin cererea introductivă din 24 iunie 2009, recurentul a formulat o acțiune împotriva deciziei în litigiu.

Prin Ordonanța din 15 iunie 2010, președintele Tribunalului a decis să conexeze acțiunile formulate de recurent împotriva Deciziilor A 007/2007 (cauza T‑133/08), A 006/2007 (cauza T‑134/08), A 005/2007 (cauza T‑177/08) și A 010/2007 (cauza T‑242/09) pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării hotărârii.

În susținerea acțiunii formulate în cauza T‑242/09, recurentul a invocat patru motive de anulare.

În ceea ce privește primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 76 și 81 din Regulamentul nr. 2100/94, Tribunalul a statuat, la punctul 126 din hotărârea atacată, că aceste dispoziții sunt inaplicabile procedurii de declarare a nulității unei protecții comunitare prevăzute la articolul 20 din acest regulament, având în vedere textul însuși al articolului 76 menționat. Din aceasta a dedus, la punctele 128 și 129 din această hotărâre, că sarcina probei privind neîndeplinirea condițiilor de obținere a unei protecții comunitare de către un soi de plante revine părții în cauză care contestă protecția respectivă.

Constatând că regimul instituit prin Regulamentul nr. 2100/94 este conform cu dispozițiile în vigoare în materie de desene și modele industriale comunitare, precum și cu principiile generale de drept, Tribunalul a respins acest motiv ca fiind inoperant.

Tribunalul a adăugat însă la punctul 134 din hotărârea atacată că, în orice caz, procedura în fața OCSP nu prezintă un caracter pur inchizitorial, părțile trebuind să invoce în timp util faptele a căror constatare de către OCSP intenționează să o obțină și să prezinte dovezile a căror admitere intenționează să o obțină din partea acestuia.

În temeiul acestei constatări, acesta a procedat la analiza argumentelor formulate de recurent la punctele 135-170 din hotărârea atacată.

În ceea ce privește refuzul OCSP de a admite cererea de adoptare a unor măsuri de instrumentare formulată de recurent, Tribunalul, aplicând prin analogie soluția reținută în dispozitivul Hotărârii ILFO/Înalta Autoritate (51/65, EU:C:1966:21), a constatat, la punctul 138 din hotărârea atacată, că recurentul nu a prezentat, în niciun moment al procedurii în fața OCSP, nici cel mai mic element de probă sau indiciu pentru a‑și susține concluziile. Prin urmare, acesta a stabilit lipsa încălcării normelor referitoare la sarcina și administrarea probei și a considerat că recurentul urmărea de fapt să obțină din partea Tribunalului o nouă apreciere a faptelor și a elementelor de probă relevante.

Prin urmare, Tribunalul a diferențiat după cum constatările și aprecierile de fapt efectuate de camera de recurs sunt sau nu sunt rezultatul unor aprecieri complexe, cunoscând că, în ceea ce privește aprecierile complexe, care necesită experiență sau cunoștințe științifice, controlul efectuat de Tribunal se limitează la cel al erorii vădite.

În ceea ce privește, în primul rând, problema naturii soiului vegetal utilizat pentru efectuarea examinării tehnice a soiului LEMON SYMPHONY în cursul anului 1997, Tribunalul a constatat, la punctul 149 din hotărârea atacată, că camera de recurs a considerat notoriu faptul că practica butășirii era curentă. În această privință, a aplicat prin analogie jurisprudența referitoare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul căreia camerele acestuia nu ar fi obligate să stabilească, în deciziile lor, exactitatea faptelor notorii.

Tribunalul a considerat că problema efectului regulatorilor de creștere asupra mostrelor de plante furnizate în vederea examinării tehnice a soiului LEMON SYMPHONY ținea de aprecieri botanice complexe. Or, la punctul 157 din hotărârea atacată, acesta a constatat că recurentul nu a prezentat niciun element care să permită să se identifice o eroare vădită de apreciere.

În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentele recurentului referitoare la adaptarea descrierii originale a soiului LEMON SYMPHONY în cursul anului 2006 în ceea ce privește caracteristica „Ținuta tijelor”, Tribunalul a statuat, la punctul 161 din hotărârea atacată, că recurentul nu a dovedit încă faptul că această caracteristică a fost determinantă pentru acordarea protecției comunitare acestui soi de plante.

În fond, Tribunalul a subliniat, la punctul 166 din hotărârea atacată, că caracteristica „Ținuta tijelor”, ale cărei niveluri de manifestare pentru desemnarea acestei caracteristici merg de la „ridicată” la „căzută”, nu era absolută și putea face eventual obiectul unei aprecieri comparative relative între soiurile aceleiași specii.

Prin urmare, Tribunalul a respins primul motiv ca fiind în parte neîntemeiat și în parte inoperant.

În ceea ce privește al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 7 și 20 din Regulamentul nr. 2100/94, Tribunalul l‑a respins având în vedere elementele prezentate în cadrul examinării primului motiv, referitoare la tratamentul chimic și mecanic al materialului utilizat pentru examinarea tehnică realizată în cursul anului 1997 și la utilizarea materialului rezultat din butași.

În ceea ce privește al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 2100/94, Tribunalul a indicat, la punctele 181 și 182 din hotărârea atacată, că dreptul de a fi ascultat nu înseamnă că instanța trebuie să acorde părților dreptul de a fi ascultate cu privire la fiecare aspect al aprecierii sale juridice. În special, în cadrul examinării primului motiv, Tribunalul a demonstrat că utilizarea butașilor în vederea unei examinări tehnice ține de o practică curentă cunoscută de recurent.

În ceea ce privește cel de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 63 din Regulamentul nr. 874/2009, Tribunalul a considerat, în esență, că camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare de procedură.

Prin urmare, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate.

În ceea ce privește acțiunile din cauzele T‑133/08, T‑134/08 și T‑177/08, Tribunalul a constatat, la punctul 217 din hotărârea atacată, că termenul de înfățișare de cel puțin o lună pentru ședința din 4 decembrie 2007 în fața camerei de recurs nu a fost respectat în ceea ce-l privește pe recurent.

Prin urmare, a stabilit, la punctul 237 din hotărârea atacată, un viciu esențial de procedură care conducea la anularea celor trei decizii atacate în cadrul cauzelor T‑133/08, T‑134/08 și T‑177/08. A respins însă cererea de reformare a deciziei privind adaptarea descrierii.

Recurentul arată, în susținerea recursului, șase motive care cuprind diferite argumente.

În temeiul primului și al celui de al doilea motiv, recurentul reproșează Tribunalului în esență încălcarea normelor privind sarcina şi administrarea probei, precum și a principiului instrumentării din oficiu a cauzei. Prin cel de al treilea și cel de al patrulea motiv, recurentul invocă încălcarea obligației de control al legalității și lipsa de motivare a hotărârii atacate. Potrivit celui de al cincilea și celui de al șaselea motiv, recurentul reproșează în esență Tribunalului faptul că nu îi garantează dreptul de a fi ascultat și că nu a procedat la un control complet al legalității deciziei în litigiu.

Potrivit primului motiv formulat, recurentul reproșează Tribunalului în esență faptul că a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că camera de recurs nu putea acționa din oficiu și că i‑a încălcat dreptul la o cale de atac efectivă, precum și principiul bunei administrări.

În primul rând, recurentul reproșează Tribunalului faptul că, la punctul 126 din hotărârea atacată, a statuat că articolul 76 din Regulamentul nr. 2100/94 nu era aplicabil procedurilor în fața camerei de recurs și că, în consecință, a încălcat articolul 51 din Regulamentul nr. 874/2009.

În al doilea rând, constatarea de la punctul 129 din hotărârea atacată potrivit căreia procedura de declarare a nulității în fața OCSP și a camerei de recurs a acesteia ar fi o procedură acuzatorială nu ar fi compatibilă cu textul articolului 20 din Regulamentul nr. 2100/94. Caracterul inchizitorial ar fi confirmat în plus de o comparație cu dispozițiile corespunzătoare referitoare la marca comunitară și la desenele sau modelele industriale comunitare.

În al treilea rând, la punctul 133 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi denaturat argumentele formulate de recurent în primă instanță.

În al patrulea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o încălcare a principiilor bunei administrări și dreptului la o cale de atac efectivă atunci când a refuzat să examineze elementele pe care recurentul le‑a prezentat în fața camerei de recurs.

OCSP amintește specificitățile procedurilor desfășurate în fața sa. În special, subliniază că procedura de declarare a nulității inițiată în temeiul articolului 20 din Regulamentul nr. 2100/94 ține exclusiv de examinarea din oficiu. Prin urmare, nu ar exista parte în această procedură, OCSP fiind obligat să examineze în mod obiectiv ansamblul faptelor pertinente. Domnul Hansson arată că OCSP dispune de o largă marjă de apreciere cu privire la evaluarea elementelor transmise de o persoană terță pentru a justifica inițierea unei asemenea proceduri.

În speță, OCSP ar fi pus în aplicare aceste principii și ar fi refuzat deschiderea procedurii de declarare a nulității solicitată de recurent.

În rest, OCSP și domnul Hansson consideră că argumentele recurentului sunt în cel mai bun caz inoperante și cel puțin inadmisibile, în măsura în care urmăresc repunerea în discuție a aprecierii faptelor efectuată de Tribunal.

În măsura în care recurentul contestă concepția reținută de Tribunal în materia administrării probei și a sarcinii probei privind procedura inițiată în fața camerei de recurs, este necesar să se verifice, mai întâi, dacă acesta a săvârșit o eroare de drept în contextul respectiv.

În această privință, este necesar să se arate, în primul rând, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 126 din hotărârea atacată, că textul articolului 76 din Regulamentul nr. 2100/94 limitează aplicarea principiului instrumentării din oficiu a faptelor la cele care fac obiectul examinării prevăzute la articolele 54 și 55 din acest regulament.

În al doilea rând, în temeiul articolului 51 din Regulamentul nr. 874/2009, dispozițiile referitoare la procedurile inițiate în fața OCSP sunt aplicabile mutatis mutandis procedurilor de recurs. Astfel, principiul instrumentării din oficiu a cauzei se impune de asemenea într‑o astfel de procedură în fața camerei de recurs.

În consecință, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că principiul instrumentării din oficiu a cauzei nu este aplicabil procedurilor în fața camerei de recurs.

O asemenea eroare de drept, precum și dezvoltările de la punctul 135 din hotărârea atacată, care au determinat‑o eventual, nu atrag însă în sine anularea hotărârii atacate, în măsura în care Tribunalul a verificat totuși începând de la punctul 136 din hotărârea atacată, dacă elementele de probă prezentate de recurent în fața camerei de recurs îndeplinesc criteriile aferente principiului instrumentării din oficiu a cauzei.

Astfel, este necesar să se verifice, în continuare, dacă Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept în această privință.

În acest sens, trebuie amintit că procedura care a condus la pronunțarea deciziei în litigiu este o procedură în fața camerei de recurs sesizate cu un recurs împotriva unei decizii a OCSP prin care s‑a respins declararea nulității unui titlu de protecție comunitară a soiurilor de plante în temeiul articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94.

În temeiul acestei dispoziții, OCSP declară nulă și neavenită protecția comunitară dacă se stabilește că aceste condiții prevăzute la articolul 7 sau 10 din Regulamentul nr. 2100/94 nu au fost îndeplinite în momentul acordării acestei protecții.

În această privință, condițiile legate în special de distincție și de noutate sunt, în temeiul articolului 6 din regulamentul menționat, condiții sine qua non pentru acordarea unei protecții comunitare. Prin urmare, în absența acestor condiții, protecția acordată este nelegală și este în interesul general ca ea să fie declarată nulă și neavenită.

Desigur, declararea nulității unei protecții acordate în mod necorespunzător poate fi de asemenea pronunțată în interesul unui terț, în special atunci când acesta a depus o cerere de protecție a unor soiuri de plante a cărei respingere a fost motivată prin lipsa caracterului distinctiv al soiului candidat în raport cu cel protejat în mod necorespunzător.

Aceasta nu poate justifica totuși faptul de a permite unui terț să solicite, în orice împrejurare și fără motive specifice, nulitatea acestei protecții după procedura de acordare a unei protecții și în urma expirării termenelor prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 2100/94 pentru prezentarea de către părți a obiecțiilor lor.

În această privință, trebuie amintit că, în cadrul procedurii de acordare a unei protecții, soiul de plante candidat face, potrivit articolelor 54 și 55 din regulamentul menționat, obiectul unei examinări din punctul de vedere al conținutului și al unei examinări tehnice aprofundate și complexe.

Astfel, OCSP dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește anularea unei protecții a plantelor, în sensul articolului 20 din Regulamentul nr. 2100/94, în măsura în care soiul protejat a făcut obiectul examinării expuse la punctul precedent. Prin urmare, doar îndoieli serioase cu privire la faptul că erau îndeplinite condițiile enunțate la articolul 7 sau 10 din acest regulament la data examinării prevăzute la articolele 54 și 55 din regulamentul menționat pot justifica o reexaminare a soiului protejat pe calea procedurii de declarare a nulității în temeiul articolului 20 din Regulamentul nr. 2100/94.

În acest context, terțul care solicită anularea unei protecții a plantelor trebuie să prezinte elemente de probă și factuale substanțiale care să poată constitui temeiul unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea acordării protecției plantelor în urma examinării prevăzute la articolele 54 și 55 din regulamentul menționat.

În consecință, în cadrul acțiunii formulate împotriva deciziei în litigiu, îi revine recurentului sarcina de a demonstra că, având în vedere faptele și dovezile referitoare la examinarea din punctul de vedere al conținutului și tehnică pe care a prezentat‑o în fața OCSP, acesta avea obligația de a efectua controlul prevăzut la articolul 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2100/94.

În lumina acestor elemente trebuie, în sfârșit, să se examineze dacă Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept în controlul său privind aplicarea principiului „instrumentării din oficiu a cauzei” de către camera de recurs.

Or, în ceea ce privește elementele pe care recurentul le‑a prezentat pentru a justifica nulitatea protecției acordate anterior, Tribunalul a constatat, pe de o parte, la punctul 138 din hotărârea atacată că recurentul nu a prezentat, în niciun moment, nici cel mai mic element de probă, nici chiar cel mai mic indiciu care poate constitui un început de probă a afirmației sale potrivit căreia un tratament mecanic și chimic sau o butășire, precum cele realizate în speță, erau de natură să fi falsificat examinarea tehnică a soiului LEMON SYMPHONY în cursul anului 1997.

Pe de altă parte, la punctul 157 din hotărârea atacată, Tribunalul a amintit că, în niciun moment al procedurii, recurentul nu a prezentat nici cel mai mic indiciu sau element de probă concret de natură să susțină afirmațiile sale, în special în ceea ce privește efectul persistent al regulatorilor de creștere.

În ceea ce privește, în sfârșit, argumentele întemeiate pe încălcarea principiului bunei administrări și a dreptului la o cale de atac efectivă, reiese din dosar că recurentul arăta în susținerea acțiunii formulate în fața camerei de recurs că materialul vegetal care făcea obiectul examinării tehnice a soiului LEMON SYMPHONY în cursul anului 1997 era necorespunzător pentru motivele că plantele utilizate pentru examinare, pe de o parte, făcuseră obiectul unui tratament mecanic și chimic și, pe de altă parte, erau butași din plante trimise de domnul Hansson.

Având în vedere aceste constatări și luând în considerare principiile degajate la punctele 57 și 58 din prezenta hotărâre, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept în administrarea probei atunci când a statuat că recurentul nu a prezentat, corespunzător cerințelor legale, elemente factuale și dovezi care să permită să se stabilească că condiția prevăzută la articolul 7 din Regulamentul nr. 2100/94 nu era îndeplinită la momentul examinării tehnice a soiului LEMON SYMPHONY, ceea ce ar fi justificat declararea nulității în sensul articolului 20 alineatul (1) din acest regulament.

În consecință, argumentele întemeiate pe încălcarea principiului bunei administrări și a dreptului la o cale de atac efectivă nu pot fi admise.

Din aceste considerații rezultă că primul motiv trebuie respins.

În temeiul celui de al doilea motiv formulat, recurentul reproșează Tribunalului, în esență, încălcarea la punctele 136-138 din hotărârea atacată a normelor în materia sarcinii și administrării probei.

Prin primul argument dezvoltat în cadrul acestui motiv, recurentul susține că Tribunalul a transpus, în mod neîntemeiat, cererilor de măsuri de instrumentare adresate OCSP jurisprudența Curții rezultată din Hotărârea ILFO/Înalta Autoritate (51/65, EU:C:1966:21), potrivit căreia o cerere de măsuri de instrumentare formulată de o parte nu poate fi reținută dacă aceasta nu oferă un început de probă suficient pentru a fi necesar să se dispună asemenea măsuri.

Procedând astfel, Tribunalul ar fi săvârșit patru erori de drept. În primul rând, principiile jurisprudenței citate anterior nu ar fi compatibile cu articolul 76 din Regulamentul nr. 2100/94. În al doilea rând, Tribunalul nu ar fi îndeplinit obligația de motivare, în măsura în care nu ar fi explicat oportunitatea transpunerii unei asemenea jurisprudențe. În al treilea rând, ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil atunci când a introdus o condiție privind adoptarea unei măsuri de instrumentare care nu a fost menționată în niciun moment al procedurii. În al patrulea rând, ar fi reprodus jurisprudența citată în mod eronat, aceasta nemenționând necesitatea unui început de probă pentru adoptarea unei măsuri de instrumentare.

Prin cel de al doilea argument al său, recurentul subliniază că, chiar presupunând că i‑ar fi revenit sarcina de a prezenta un început de probă pentru a‑și prezenta argumentele, hotărârea atacată ar fi totuși afectată de o eroare de drept, întrucât Tribunalul a denaturat faptele și elementele de probă pe care le‑a prezentat recurentul, în special în ceea ce privește influența tratamentului mecanic și chimic al materialului vegetal, precum și înmulțirea prin butășire.

OCSP și domnul Hansson susțin că hotărârea atacată „este corectă” independent de aspectul dacă revine recurentului o sarcină a probei sau un început de sarcină a probei, în măsura în care camera de recurs a apreciat argumentele și punctele de vedere prezentate de acesta. În plus, Tribunalul nu ar fi săvârșit nicio eroare de drept în aplicarea normelor astfel degajate pentru adoptarea măsurilor de instrumentare.

În ceea ce privește primul argument al recurentului, nu se poate reproșa Tribunalului, în primul rând, faptul că a încălcat obligația de motivare care îi revine.

Astfel, pe de o parte, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că obligația de motivare care revine Tribunalului conform articolului 36 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din același statut și al articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, nu impune acestuia din urmă să facă o expunere care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Motivarea Tribunalului poate fi, așadar, implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele deciziei Tribunalului, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul (a se vedea în special Hotărârea Nexans și Nexans France/Comisia, C‑37/13 P, EU:C:2014:2030, punctul 21, precum și jurisprudența citată).

Or, la punctul 137 din hotărârea atacată, Tribunalul a justificat aplicarea prin analogie a principiilor degajate din Hotărârea ILFO/Înalta Autoritate (51/65, EU:C:1966:21) camerei de recurs pentru motivul că aceasta din urmă este un organ cvasijurisdicțional.

În plus, principiul însuși al instrumentării din oficiu a cauzei în temeiul articolului 76 din Regulamentul nr. 2100/94 nu se opune unei asemenea aplicări, în condițiile în care, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 53 și 54 din prezenta hotărâre, în cadrul unei cereri de inițiere a procedurii de declarare a nulității prevăzute la articolul 20 alineatul (1) din acest regulament, îi revine solicitantului sarcina de a prezenta elementele substanțiale care să demonstreze că există îndoieli serioase cu privire la legalitatea protecției contestate.

Pe de altă parte, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 76 din concluzii, articolul 81 din Regulamentul nr. 2100/94 dispune că principiile generale de drept procedural general admise în statele membre se aplică procedurilor inițiate înaintea OCSP.

Prin urmare, nu se poate reproșa Tribunalului faptul că a constatat că recurentul ar fi trebuit să prezinte, în fața camerei de recurs, un început de probă pentru a obține din partea sa adoptarea unei măsuri de instrumentare.

În al doilea rând, nu reiese din hotărârea atacată că Tribunalul a procedat la o aplicare eronată a principiilor întemeiate pe Hotărârea ILFO/Înalta Autoritate (51/65, EU:C:1966:21).

Astfel, Tribunalul a constatat, la punctul 138 din hotărârea atacată, că recurentul nu a prezentat, în niciun moment, nici cel mai mic element de probă, nici chiar cel mai mic indiciu pentru a‑și justifica cererea.

În aceste împrejurări, recurentul nu poate invoca faptul că Tribunalul ar fi statuat în mod nejustificat că nu putea solicita adoptarea unei măsuri de instrumentare având în vedere că nu a prezentat un început de probă.

În acest sens, recurentul arată că Tribunalul a denaturat faptele și elementele de probă pe care le‑a prezentat în cadrul procedurii în fața OCSP, în ceea ce privește, pe de o parte, influența tratamentului chimic și mecanic al materialului care a servit la examinarea tehnică a soiului LEMON SYMPHONY și, pe de altă parte, utilizarea de butași din acest soi pentru această examinare.

Trebuie subliniat de la bun început că din articolul 256 TFUE și din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții rezultă că Tribunalul este singurul competent, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile din dosar care i‑au fost prezentate, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte. Totuși, odată ce Tribunalul a constatat sau a apreciat faptele, Curtea este competentă, în temeiul articolului 256 TFUE, să exercite un control asupra calificării juridice a acestor fapte și asupra consecințelor juridice care au fost stabilite de Tribunal pe baza acestora (a se vedea în special Hotărârea CB/Comisia, C‑67/13 P, EU:C:2014:2204, punctul 41 și jurisprudența citată).

În primul rând, recurentul se referă la scrisoarea din 13 ianuarie 1997 provenită de la agentul Bundessortenamt, responsabil cu examinarea tehnică a soiului LEMON SYMPHONY, care indică faptul că „buna desfășurare a examinării tehnice pare amenințată [ca urmare a tratamentului cu regulatori de creștere al materialului trimis]”.

În această privință, pe de o parte, și astfel cum rezultă din prezentarea situației de fapt de către Tribunal la punctul 64 din hotărârea atacată, agentul respectiv al Bundessortenamt a certificat, în cadrul ședinței ținute în fața camerei de recurs în cauzele A 005/2007, A 006/2007 și A 007/2007, la 4 decembrie 2007, că nu existau „îndoieli cu privire la calitatea testelor efectuate în iulie/august 1997”, întrucât efectul regulatorilor de creștere a dispărut.

Pe de altă parte, Tribunalul a statuat la punctul 164 din hotărârea menționată că intră în puterea de apreciere a oficiului național competent să examineze sau să decidă, în cursul examinării tehnice, dacă materialul vegetal trimis de domnul Hansson este efectiv inadecvat sau dacă, precum în speță, tehnica butășirii permite compensarea defectelor de care acest material era afectat inițial.

În măsura în care recurentul nu a contestat în niciun moment afirmația agentului Bundessortenamt, ulterioară elementelor pe care le invocă și care indică că efectele regulatorilor de creștere au dispărut în cursul examinării tehnice a soiului LEMON SYMPHONY, Tribunalul a considerat, fără a denatura niciun fapt din cauză și niciun element de probă prezentat de recurent, că acesta nu a prezentat niciun element care să permită repunerea în discuție a aprecierii camerei de recurs.

În al doilea rând, în ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la riscurile legate de utilizarea materialului rezultat din înmulțirea prin butășire a unui soi pentru efectuarea examinării tehnice, este suficient să se arate că recurentul consideră că, întrucât un asemenea risc este de notorietate, nu este necesar să se prezinte elemente care să dovedească existența sa în speță.

Or, în aceste împrejurări, Tribunalul nu a putut decât să constate că recurentul nu a îndeplinit cerințele impuse pentru adoptarea unei măsuri de instrumentare.

Prin urmare, nu se poate reproșa Tribunalului faptul că a denaturat faptele din cauză sau elementele de probă prezentate de recurent.

Având în vedere aceste considerații, al doilea motiv nu poate fi admis.

Prin cel de al treilea motiv formulat, recurentul arată, în esență, că Tribunalul a încălcat, la punctele 141-151 din hotărârea atacată, obligația sa de control al legalității și a denaturat faptele.

În primul rând, recurentul reproșează Tribunalului faptul că a omis că simpla expertiză a OCSP, referitoare la practica butășirii, nu poate fi calificată drept „fapt de notorietate”. În orice caz, acest „fapt” ar fi fost denaturat și această calificare nu ar fi făcut obiectul unui control al legalității.

În al doilea rând, la punctul 147 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a omis să își motiveze constatarea potrivit căreia raționamentul camerei de recurs este „compatibil cu datele obiective ale cauzei, astfel cum acestea rezultă din dosar”.

În al treilea rând, recurentul arată anumite erori săvârșite de Tribunal, în special la punctul 147 din hotărârea atacată, în referirile sale la anumite fapte din speță.

OCSP arată că acest motiv constă, în mare parte, într‑o repetare a argumentelor prezentate în cadrul motivelor precedente.

Domnul Hansson constată că erorile de fapt arătate de recurent nu au efect asupra legalității hotărârii atacate.

În primul rând, trebuie arătat că argumentele recurentului urmăresc, în realitate, să conteste aprecierea faptelor de către Tribunal, ceea ce, astfel cum s‑a amintit la punctul 81 din prezenta hotărâre, nu ține, sub rezerva unei denaturări a faptelor, de controlul Curții în stadiul recursului.

Astfel, atunci când reproșează Tribunalului faptul că a constatat că, pentru examinarea tehnică, utilizarea de butași prelevați din plantele transmise de domnul Hansson este un fapt de notorietate, recurentul pleacă în mod necesar de la premisa potrivit căreia materialul rezultat din butași nu este adecvat pentru efectuarea acestei examinări, în lipsa căreia acest argument ar fi inoperant.

Or, examinarea unui asemenea element impune în mod necesar o apreciere a faptelor care nu ține de competența Curții în stadiul recursului.

În orice caz, îi revenea recurentului sarcina de a prezenta, în acest sens, elemente de probă adecvate în susținerea contestațiilor sale, ceea ce nu a făcut, astfel cum s‑a statuat la punctele 84-86 din prezenta hotărâre.

În al doilea rând, chiar presupunând că Tribunalul ar fi săvârșit erori în desemnarea numelor agenților OCSP și ai Bundessortenamt, recurentul nu indică în ce măsură aceste erori pot repune în discuție legalitatea hotărârii atacate. În orice caz, nu este vădit că asemenea erori ar atrage o asemenea repunere în discuție pe fond a hotărârii menționate.

În consecință, al treilea motiv trebuie respins.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, care vizează punctele 152-157 din hotărârea atacată, recurentul reproșează Tribunalului, în esență, un viciu de motivare.

Prin primul argument dezvoltat în cadrul acestui motiv, recurentul susține că hotărârea atacată este contradictorie în măsura în care, pe de o parte, la punctul 10 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că tratamentul mecanic și chimic al materialului vegetal transmis a amenințat examinarea tehnică a soiului LEMON SYMPHONY și, pe de altă parte, la punctul 156 din această hotărâre, Tribunalul a statuat că recurentul nu a prezentat nicio indicație concretă care să stabilească faptul că materialul vegetal examinat nu era adecvat pentru efectuarea acestei analize.

Prin cel de al doilea argument formulat, recurentul arată că Tribunalul ar fi trebuit să controleze dacă elementele de probă invocate constituiau ansamblul datelor pertinente care trebuiau luate în considerare pentru a aprecia o situație complexă și dacă acestea erau de natură să susțină concluziile care se desprindeau din ele.

OCSP susține că recurentul nu contestă decât constatările factuale efectuate de Tribunal. În plus, al doilea argument dezvoltat în cadrul celui de al patrulea motiv ar fi lipsit de orice temei.

Domnul Hansson subliniază că îi revenea recurentului sarcina de a stabili sau, cel puțin, de a prezenta indicii care să stabilească că regulatorii de creștere conduc nu numai la o evaluare eronată a criteriilor care determină protecția, ci și la o apreciere eronată a criteriului de distincție prevăzut la articolul 7 din Regulamentul nr. 2100/94.

Întrucât recurentul susține prin acest motiv, în primul rând, că hotărârea atacată este afectată de o contradicție, este suficient să se amintească că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 83 din prezenta hotărâre, Tribunalul a constatat că Bundessortenamt a considerat că nu existau îndoieli cu privire la calitatea materialului vegetal utilizat pentru examinarea tehnică a soiului LEMON SYMPHONY. Prin urmare, hotărârea atacată nu conține nicio contradicție atunci când se constată, la punctul 156 din această hotărâre, că recurentul nu a furnizat nicio indicație care să demonstreze contrariul.

În al doilea rând, trebuie constatat că, în orice caz, aprecierile Tribunalului, astfel cum acestea rezultă din cuprinsul punctelor 152-157 din hotărârea atacată, pe care recurentul le contestă prin acest motiv, au fost emise cu titlu suplimentar la punctele 141-151 din această hotărâre. În consecință, chiar dacă acest al patrulea motiv invocat de recurent în susținerea recursului formulat de acesta trebuia admis, hotărârea atacată nu poate totuși să fie anulată.

În consecință, al patrulea motiv trebuie respins.

În cadrul celui de al cincilea motiv, recurentul contestă aprecierile Tribunalului, astfel cum acestea rezultă din cuprinsul punctelor 159-162 din hotărârea atacată.

El consideră, în primul rând, că Tribunalul încalcă articolul 7 din Regulamentul nr. 2100/94 prin constatarea sa de la punctul 159 din hotărârea atacată, potrivit căreia caracterul distinctiv, în sensul acestei dispoziții, al soiului LEMON SYMPHONY nu a fost stabilit „exclusiv, chiar deloc” prin referire la caracteristica „Ținuta tijelor”. În plus, Tribunalul ar fi procedat de asemenea la o extindere ilicită a obiectului litigiului.

În al doilea rând, recurentul indică faptul că, la punctul 160 din hotărârea atacată, Tribunalul a denaturat faptele atunci când a constatat că descrierea adaptată a soiului LEMON SYMPHONY din 2006 nu a diferit de descrierea originală din 1997. În plus, Tribunalul ar fi încălcat articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94 prin faptul că nu a statuat că soiul a cărui descriere a fost modificată nu ar fi trebuit să fie protejat.

În cadrul celui de al șaselea motiv, care urmărește să conteste aprecierile Tribunalului de la punctele 165-168 din hotărârea atacată, recurentul susține, mai întâi, că această instanță a denaturat faptele, în sensul că recurentul nu și‑a limitat argumentele la chestiunea caracterului relativ sau absolut al „Ținutei tijelor”.

În continuare, recurentul reproșează Tribunalului faptul că a extins în mod ilicit obiectul litigiului la argumente care țineau de procedura din cauza T‑177/08.

În sfârșit, Tribunalul și‑ar fi încălcat obligația de a proceda la un control complet al legalității deciziei în litigiu prin faptul că nu a admis argumentul recurentului întemeiat pe faptul că camera de recurs nu a luat în considerare argumentele acestuia.

În ceea ce privește cel de al cincilea motiv, OCSP arată că constatarea efectuată de Tribunal la punctul 159 din hotărârea atacată trebuie înțeleasă în sensul că, în cursul anului 1997, nu era disponibil niciun soi comparabil.

Domnul Hansson consideră că constatările criticate nu sunt decisive în ceea ce privește aspectul caracterului distinct al soiului protejat.

În ceea ce privește cel de al șaselea motiv, OCSP arată că recurentul efectuează o lectură eronată a hotărârii atacate. În plus, niciuna dintre considerațiile referitoare la ținuta tijelor nu ar fi determinantă pentru a se statua asupra legalității hotărârii atacate.

Domnul Hansson arată că aprecierea distincției unui soi se întemeiază pe o comparație între soiul solicitat și soiuri cunoscute din aceeași specie. În consecință, criteriile distinctive nu pot fi apreciate decât prin intermediul unei asemenea comparații.

Cu titlu introductiv, trebuie arătat, pe de o parte, că prin al cincilea și al șaselea motiv formulat, recurentul pune în discuție aprecierile Tribunalului care rezultă din cuprinsul punctelor 159-162 și 165-168 din hotărârea atacată, care privesc argumentele recurentului pe care Tribunalul le‑a considerat inoperante, astfel cum a subliniat la punctul 158 din această hotărâre.

În consecință, în măsura în care Tribunalul a statuat, în mod întemeiat, că recurentul nu a prezentat niciun element și niciun mijloc de probă care să permită repunerea în discuție a examinării tehnice care a condus la acordarea protecției soiului LEMON SYMPHONY, argumentele recurentului referitoare la nivelul de manifestare atribuit pentru caracteristica „Ținuta tijelor” nu pot atrage anularea hotărârii atacate.

Astfel, în măsura în care recurentul nu a reușit să demonstreze că materialul vegetal utilizat pentru examinarea tehnică a soiului LEMON SYMPHONY nu era adecvat și că, prin urmare, criteriile DUS nu erau îndeplinite, înseși argumentele referitoare la adaptarea descrierii acestui soi sunt inoperante.

Pe de altă parte, astfel cum s‑a amintit la punctul 81 din prezenta hotărâre, recursul se limitează la probleme de drept, aprecierea faptelor și a elementelor de probă neconstituind, sub rezerva situației denaturării lor, o problemă de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs.

În această privință, recurentul nu poate repune în discuție aprecierile de ordin factual la care a procedat Tribunalul, în special în ceea ce privește nivelul de manifestare atribuit pentru caracteristica „Ținuta tijelor” privind soiul LEMON SYMPHONY.

În lumina acestor considerații trebuie analizat fiecare dintre argumentele dezvoltate în susținerea celui de al cincilea și a celui de al șaselea motiv de recurs.

În primul rând, recurentul arată că respectiva caracteristică „Ținuta tijelor” intră în mod necesar în examinarea caracterului distinctiv al unui soi, în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 2100/94.

Cu toate acestea, reproșând Tribunalului încălcarea articolului menționat, atunci când, la punctul 159 din hotărârea atacată, Tribunalul constată că aprecierea caracterului distinct al unui soi nu s‑a stabilit exclusiv, mai exact deloc, prin referire la caracteristica menționată „Ținuta tijelor”, recurentul efectuează o lectură eronată a hotărârii atacate.

Astfel, Tribunalul nu a susținut că, în cadrul examinării caracterului distinctiv al unui soi prevăzut la articolul 7 din Regulamentul nr. 2100/94, nu era necesar să se ia în considerare caracteristica „Ținuta tijelor”. Este însă evident că examinarea caracterului distinctiv al unui soi de plante presupune în mod necesar existența unor soiuri de plante de referință. Prin urmare, în funcție de existența unor asemenea soiuri trebuie examinată caracteristica „Ținuta tijelor” și în funcție de aceasta trebuie ea să joace un rol mai mult sau mai puțin determinant în ceea ce privește caracterul distinctiv al soiului de plante care trebuie protejat.

În consecință, primul și al doilea argument dezvoltate în cadrul celui de al cincilea motiv, precum și al treilea argument dezvoltat în susținerea celui de al șaselea motiv trebuie respinse.

În plus, nu se poate reproșa Tribunalului faptul că a considerat că adaptarea descrierii caracteristicii „Ținuta tijelor” nu repunea în discuție protecția soiului LEMON SYMPHONY. Astfel, în măsura în care caracteristica menționată este determinată prin comparație cu alte soiuri de plante, o detaliere a descrierii este inevitabilă, în condițiile în care își fac apariția alte soiuri de plante.

În aceste condiții, al treilea și al patrulea argument dezvoltate în cadrul celui de al cincilea motiv trebuie respinse.

În sfârșit, recurentul nu poate reproșa Tribunalului, fără a se contrazice el însuși, pe de o parte, faptul că s‑a pronunțat asupra unor argumente referitoare la procedura din cauza T‑177/08, în timp ce recurentul însuși a formulat aceste argumente, și, pe de altă parte, faptul că nu a efectuat un control complet al legalității deciziei în litigiu, prin aceea că această decizie nu ar fi ținut cont de argumentele recurentului cu privire la natura caracteristicii „Ținuta tijelor”, și în același timp nu poate reproșa Tribunalului faptul că s‑a pronunțat în mod concret asupra naturii acestei caracteristici. Prin urmare, este necesar să se respingă primul și al doilea argument dezvoltate în cadrul celui de al șaselea motiv.

Întrucât al cincilea și al șaselea motiv trebuie respinse, rezultă din ansamblul considerațiilor care precedă că recursul trebuie respins în totalitate.

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OCSP a solicitat obligarea domnului Schräder la plata cheltuielilor de judecată, iar acesta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

21 mai 2015 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Istoricul cauzei și decizia în litigiu

Procedurile aflate pe rolul camerei de recurs a OCSP în cauzele A 005/2007, A 006/2007 și A 007/2007

Procedura aflată pe rolul camerei de recurs a OCSP în cauza A 010/2007

Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

Cauza T‑242/09

Cauzele T‑133/08, T‑134/08 și T‑177/08

Cu privire la recurs

Cu privire la primul motiv

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la al doilea motiv

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la al treilea motiv

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la al patrulea motiv

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la al cincilea și la al șaselea motiv

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la cheltuielile de judecată