Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 23 ianuarie 2014.#X BV împotriva Staatssecretaris van Financiën.#Cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden.#Poziții tarifare – Pământ decolorant – Capitolul 25 din Nomenclatura combinată – Poziția tarifară 2508 – Noțiunea de produse spălate – Eliminarea impurităților fără a schimba structura produsului – Capitolul 38 din Nomenclatura combinată – Poziția tarifară 3802.#Cauza C‑380/12.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Nomenclaturii combinate (denumită în continuare „NC”), care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 (JO L 301, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 21, p. 3).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între X BV (denumită în continuare „X”), pe de o parte, și Staatssecretaris van Financiën (secretarul de stat pentru finanțe), pe de altă parte, cu privire la clasificarea tarifară în cadrul NC a unor loturi de pământuri decolorante, un tip de argilă utilizată pentru purificarea și decolorarea uleiurilor alimentare.

Consiliul de Cooperare Vamală, devenit Organizația Mondială a Vămilor (OMV), a fost instituit prin convenția privind înființarea consiliului respectiv, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950. NC se întemeiază pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”), elaborat de OMV și instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumită în continuare „Convenția privind SA”), încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și aprobată, împreună cu protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199).

Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Convenția privind SA, fiecare parte contractantă se angajează ca nomenclaturile sale tarifare și statistice naționale să fie conforme cu SA, să utilizeze toate pozițiile și subpozițiile acestuia, fără completări sau modificări, precum și codurile numerice aferente și să respecte ordinea de numerotare a acestui sistem. Fiecare parte contractantă se angajează de asemenea să aplice normele generale de interpretare a SA, precum și toate notele de la secțiunile, de la capitolele și de la subpozițiile SA și să nu modifice domeniul de aplicare al acestora.

OMV aprobă, în condițiile stabilite la articolul 8 din Convenția privind SA, notele explicative și avizele de clasificare adoptate de Comitetul SA.

La data depunerii declarațiilor de import în discuție în litigiul principal, Notele explicative ale SA aferente poziției 2508 aveau următorul cuprins: „Prezenta poziție cuprinde toate produsele argiloase naturale, altele decât caolinul și celelalte argile caolinice de la poziția 2507, constituite din roci sau pământuri sedimentare complexe pe bază silico‑aluminoasă, ale căror caracteristici esențiale sunt plasticitatea, capacitatea de durificare la fierbere și rezistența la căldură. Au aceste proprietăți unele materii prime de bază din industria ceramică (cărămizi, țigle pentru construcții, porțelan, faianță, cărămizi și produse refractare etc.); argilele comune sunt de asemenea utilizate pentru modificarea pământurilor. [...] Această poziție nu cuprinde: [...] (b) argila activată (poziția 3802). [...]”

La punctul A, intitulat „Cărbune activ, materiale minerale naturale activate”, Notele explicative ale SA aferente poziției 3802 indicau următoarele: „Cărbunele sau un produs mineral sunt considerate ca fiind activate în cazul în care structura lor superficială a fost modificată printr‑un tratament corespunzător (termic, chimic etc.) astfel încât să fie adecvate pentru a fi utilizate în anumite scopuri (cum ar fi decolorarea, absorbția de gaze sau de lichide, drept catalizatori, schimbul de ioni sau filtrarea). [...] Poziția include, printre altele: [...] (b) alte produse minerale naturale activate, cum ar fi: [...] 3. argile și pământuri activate care constau în argile coloidale sau în pământuri argiloase selectate, care sunt activate, uscate și măcinate conform scopului de utilizare cu ajutorul unei substanțe alcaline sau a unui acid. Activate de o substanță alcalină, sunt emulgatori, agenți de suspensie și aglomeranți utilizați în special la fabricarea produselor de întreținere sau, din cauza puterii lor ridicate de gonflare, la consolidarea nisipului pentru turnătorie sau a bancurilor de foraj. În cazul în care sunt activate cu un acid, acestea sunt utilizate, în principal, la decolorarea uleiurilor, a grăsimilor sau a cerii de origine minerală, vegetală sau animală. [...] Sunt excluse de la această poziție de asemenea: (a) materiale minerale naturale active prin natura lor (de exemplu, floridină), în măsura în care nu au fost supuse niciunui tratament care a dus la modificarea structurii lor superficiale (capitolul 25). [...]”

Clasificarea vamală a mărfurilor importate în Uniunea Europeană este reglementată de NC. Versiunea NC în vigoare la data situației de fapt din acțiunea principală este cea rezultată din Regulamentul nr. 1549/2006.

Articolul 9 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2658/87, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1549/2006, are următorul cuprins: „(1) Măsurile legate de problemele menționate mai jos se adoptă în conformitate cu procedura definită la articolul 10: (a) aplicarea [NC] și a [Tarifului integrat al Comunităților Europene (TARIC)] privind, în special: — clasificarea mărfurilor în nomenclaturile menționate la articolul 8; — notele explicative; [...] (b) modificări ale [NC] pentru a ține seama de schimbările cerințelor legate de statistică sau politică comercială; (c) modificări ale anexei II; (d) modificări ale [NC] și ajustări ale drepturilor în conformitate cu deciziile adoptate de Consiliu sau Comisie; (e) modificări ale [NC] destinate să o adapteze pentru a ține seama de evoluția tehnologică sau comercială sau în scopul alinierii sau clarificării textelor; (f) modificări ale [NC] care rezultă din modificări ale nomenclaturii [SA]; [...] (2) Dispozițiile adoptate în temeiul alineatului (1) nu modifică: — ratele drepturilor vamale; [...]”

A doua parte a NC, care conține tabelul taxelor vamale, conține o secțiune V, intitulată „Produse minerale”. Capitolul 25, care figurează la această secțiune, este intitulat „Sare; sulf; pământuri și pietre; ipsos, var și ciment”. În cadrul acestui capitol 25, poziția 2508 din NC a fost modificată prin Regulamentul nr. 1549/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007 și care este, așadar, aplicabil situației de fapt din litigiul principal.

Anterior acestei modificări, în versiunea rezultată din Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei din 27 octombrie 2005 de modificare a anexei I la Regulamentul nr. 2658/87 (JO L 286, p. 1), poziția 2508 din NC cuprindea subpoziția 2508 20 00 pentru pământurile decolorante și pentru floridină. Regulamentul nr. 1549/2006 a eliminat această subpoziție, astfel încât poziția 2508 din NC, în versiunea aplicabilă situației de fapt din litigiul principal, avea următorul cuprins: „2508 Alte argile (cu excepția argilelor expandate de la poziția 6806), andaluzit, cianit, silimanit, chiar calcinate; mulit; pământuri de șamotă și de cărămizi silicioase: 2508 10 00 – Bentonită 2508 30 00 – Argile refractare 2508 40 00 – Alte argile 2508 50 00 – Andaluzit, cianit, silimanit 2508 60 00 – Mulit 2508 70 00 – Pământuri de șamotă sau de cărămizi silicioase”.

Secțiunea VI din NC, intitulată „Produse ale industriei chimice sau ale industriei conexe”, cuprinde capitolul 38, denumit „Produse diverse ale industriei chimice”. Atât în versiunea rezultată din Regulamentul nr. 1719/2005, cât și în cea rezultată din Regulamentul nr. 1549/2006, poziția 3802 din NC are următorul cuprins: „3802 Cărbune activ; materiale minerale naturale activate; negru de origine animală, inclusiv negru animal rezidual 3802 10 00 – Cărbune activ 3802 90 00 – Altele”.

Capitolul 25 din NC conține nota 1, care are următorul cuprins: „În cazul în care nu există dispoziții contrare și sub rezerva notei 4 de mai jos, pozițiile de la prezentul capitol cuprind numai produsele în stare brută sau produsele spălate (chiar cu ajutorul unor substanțe chimice care elimină impuritățile fără a schimba structura produsului), sfărâmate, măcinate, pulverizate, levigate, cernute, îmbogățite prin flotație, separare magnetică sau alte procedee mecanice sau fizice (cu excepția cristalizării), dar nu cuprind produsele prăjite, calcinate, rezultate prin amestecare sau care au fost supuse unei prelucrări superioare celei indicate la fiecare poziție. Produsele clasificate la acest capitol pot fi aditivate cu substanțe împotriva degajării prafului, cu condiția ca această aditivare să nu dea produsului întrebuințări specifice față de întrebuințarea generală.”

Nota 4 de la capitolul 25 din NC, la care face trimitere nota 1 sus‑menționată, are următorul cuprins: „Poziția 2530 cuprinde, printre altele: vermiculita, perlitul și cloritele, neexpandate; pământurile colorante, chiar calcinate sau amestecate între ele; oxizii naturali de fier cu mică; spuma de mare naturală (chiar și în bucăți șlefuite); chihlimbarul (succin) natural; spuma de mare și chihlimbarul reconstituite sub formă de plachete, baghete, batoane sau forme similare, neprelucrate după modelare; gagatul; carbonatul de stronțiu (stronțianit), chiar calcinat, cu excepția oxidului de stronțiu; bucăți sfărâmate de ceramică, de cărămidă și de beton.”

Situația de fapt din litigiul principal, astfel cum reiese din decizia de trimitere și din dosar, poate fi redată astfel.

La 2 și la 12 februarie 2007, X, cu sediul în Z, în Țările de Jos, a declarat punerea în liberă circulație a unor loturi de pământ decolorant, având denumirile comerciale A și B. Aceste produse sunt utilizate în special pentru purificarea și decolorarea uleiurilor alimentare.

Potrivit instanței de trimitere, pământul decolorant este un tip de argilă cu o capacitate de absorbție naturală datorită căreia este adecvată, printre altele, pentru purificarea și decolorarea uleiurilor alimentare. Acest tip de argilă este compusă din cristale care sunt formate din lamele cu o structură în trei straturi. Un strat octaedric de aluminiu cu atomi de oxigen este intercalat între două straturi tetraedrice de siliciu și de atomi de oxigen. Între aceste lamele se află ioni interschimbabili. Structura este încărcată negativ și atrage cationi pentru a deveni neutră. În cazul argilei în stare naturală, acești cationi sunt formați din ioni de hidrogen. În această formă, argila poate fi utilizată pentru purificare și pentru decolorare.

În natură, dezagregarea are loc ca urmare a ploilor acide. Argila se desprinde astfel de roci. Această argilă se acumulează în bazine în care ionii de hidrogen pe care îi conține sunt înlocuiți de ioni de calciu. Într‑un asemenea caz, este vorba despre extracția unui produs natural, respectiv argilă încărcată cu ioni de calciu. După extracție, argila respectivă este tratată cu acid sulfuric și ulterior este spălată cu apă. Prin acest tratament, ionii de calciu sunt eliminați din cristale. Ionii de hidrogen se fixează în locul acestora în structura argilei. Ca rezultat al schimbului de ioni, structura superficială a lamelelor se modifică, în sensul că spațiul dintre lamele se mărește. Prin această lărgire crește capacitatea de absorbție a argilei.

Din decizia de trimitere rezultă de asemenea că există o formă naturală de pământ decolorant care, în lipsa oricărui tratament cu acid, are o capacitate mai mare de absorbție decât produsele în discuție în litigiul principal.

În cursul unui control, autoritățile vamale au prelevat eșantioane ale produselor A și B și le‑au transmis laboratorului vamal pentru o analiză suplimentară. Pe baza rezultatelor acestei analize, autoritățile vamale au concluzionat că produsele A și B nu se încadrau la subpoziția tarifară 2508 40 00 din NC, „Alte argile”, menționată în declarații, ci la subpoziția 3802 90 00 din NC, „Altele”, căreia îi corespundea o taxă vamală mai mare, de 5,7 %. Prin urmare, autoritățile vamale au impus plata unor taxe vamale mai ridicate, prin două decizii de impunere datate 10 aprilie și 15 iunie 2007.

X a atacat aceste decizii de impunere, succesiv, la autoritățile vamale, la Rechtbank te Haarlem și la Gerechtshof te Amsterdam.

Printr‑o hotărâre pronunțată la 23 decembrie 2010, Gerechtshof te Amsterdam a statuat că produsele în discuție trebuiau clasificate ca „materiale minerale activate”, cuprinse la subpoziția 3802 90 00 din NC, în temeiul normei 1 din NC, care este o normă generală de interpretare.

Gerechtshof te Amsterdam a considerat că nu era posibilă clasificarea acestor produse printre „Alte argile”, la subpoziția 2508 40 00 din NC, dat fiind că tratamentul cu acid la care au fost supuse produsele respective nu poate constitui o „spălare” în sensul notei 1 de la capitolul 25 din NC, întrucât procedeul nu se limita la eliminarea unor elemente din argilă, ci adăuga argilei elemente noi.

Pe de altă parte, Gerechtshof te Amsterdam a decis că produsele în discuție puteau fi considerate „activate” în sensul poziției 3802 din NC. În acest sens, instanța a arătat că notele explicative ale SA aferente poziției 3802 exclud de la această poziție materialele minerale care sunt active prin natura lor, precum floridina, în măsura în care nu au fost supuse niciunui tratament care să le modifice structura superficială. În opinia Gerechtshof, din acest fragment reiese că materialele minerale care sunt deja active prin natura lor pot fi „activate” în sensul poziției 3802 din NC. În consecință, Gerechtshof te Amsterdam a statuat că produsele din speță au fost „activate”, deși argila este deja activă prin natura sa, întrucât, prin spălarea cu acid sulfuric și cu apă a structurii cristaline a argilei, structura superficială a lamelelor a fost modificată.

Împotriva hotărârii sus‑menționate pronunțate de Gerechtshof te Amsterdam, X a formulat recurs la instanța de trimitere, iar Staatssecretaris van Financiën a formulat un recurs incident.

Instanța de trimitere precizează că, prin intermediul motivului de recurs, X susține că Gerechtshof te Amsterdam a săvârșit o eroare de drept statuând că produsele în discuție se încadrau la poziția 3802, dat fiind că tratamentul cu acid sulfuric nu ar fi modificat caracteristicile și proprietățile obiective ale produselor din speță ca produse minerale active, care se clasificau, în consecință, la poziția 2508 din NC.

Instanța de trimitere apreciază că, potrivit notei 1 de la capitolul 25 din NC, spălarea produselor nu se opune clasificării acestora la poziția 2508 din SA, nici chiar dacă această spălare este realizată „cu ajutorul unor substanțe chimice care elimină impuritățile fără a schimba structura produsului”. Totuși, instanța de trimitere ridică problema dacă expresia „elimină impuritățile” include și eliminarea dintr‑un produs mineral în stare brută a anumitor particule chimice care sunt încorporate în acesta ca urmare a unor împrejurări naturale, eliminarea având loc în scopul consolidării proprietăților naturale ale produsului menționat. Instanța de trimitere observă că nota 1 de la capitolul 25 nu stabilește cu claritate dacă are în vedere și spălarea produsului mineral în stare brută în vederea eliberării acestuia de o astfel de „impuritate naturală”, care face parte din produsul însuși.

Instanța de trimitere adaugă că dacă ionii de calciu prezenți în produsele minerale la momentul extracției lor ar trebui considerați „impurități” în sensul notei 1 de la capitolul 25 din NC, ar trebui să se stabilească dacă expresia „fără a schimba structura produsului” se poate aplica spălării cu ajutorul acidului sulfuric și al apei. Potrivit instanței de trimitere, sunt posibile două interpretări în această privință.

În conformitate cu o primă interpretare a notei 1 de la capitolul 25 din NC, pentru a putea fi clasificate la poziția 2508 din NC, produsele în discuție ar trebui să își fi păstrat, după spălare, caracteristicile și proprietățile obiective relevante ale produsului „Alte argile” în sensul poziției amintite. Conform acestei interpretări, nici din modul de redactare a poziției 2508 din NC, nici din Notele explicative ale SA sau ale NC nu rezultă că nivelul capacității de absorbție a argilei sau numărul de ioni de calciu sau de ioni de hidrogen prezenți în structura cristalului ori spațiul exact dintre lamele prezintă vreo importanță pentru încadrarea pământului decolorant la poziția 2508 din NC.

Or, instanța de trimitere observă că nu se contestă faptul că, la momentul extracției, produsele din speță prezintă deja caracteristicile și proprietățile necesare pentru a fi considerate „Alte argile” în sensul poziției 2508 și că, chiar și după tratamentul cu acid sulfuric și cu apă, ele prezintă deopotrivă caracteristicile și proprietățile obiective care le permit clasificarea la această poziție tarifară. Instanța precizează de asemenea că nu se contestă nici faptul că tratamentul cu acid nu a adăugat produselor din speță caracteristici și proprietăți obiective care să le fi făcut să fie adecvate pentru a fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care pământul decolorant este utilizat în general. Potrivit instanței de trimitere, simpla împrejurare că proprietatea necesară pentru clasificarea la „Alte argile” în sensul poziției 2508 din NC, și anume capacitatea de absorbție, este consolidată nu se opune menținerii clasificării produselor la această poziție, deoarece nivelul capacității menționate nu depășește capacitatea de absorbție naturală a pământului decolorant în general.

În conformitate cu o a doua interpretare a notei 1 de la capitolul 25 din NC, nu ar fi suficient că produsele în discuție continuă să aibă caracteristicile și proprietățile obiective necesare pentru clasificarea la „Alte argile”, la poziția 2508 din NC. Astfel, ar trebui excluse de la această poziție produsele minerale care au fost supuse, după extracție, unor tratamente chimice care le‑au modificat structura și compoziția. Potrivit acestei interpretări, deși ionii de hidrogen nu sunt considerați în mod natural ca fiind străini în produse precum pământul decolorant, prezența acestora după tratament înseamnă, așadar, că acestea trebuie considerate „Produse diverse ale industriei chimice”, în sensul capitolului 38 din NC.

Având în vedere considerațiile care precedă, instanța de trimitere apreciază că clasificarea tarifară a produselor din speță depinde de interpretarea unor dispoziții ale dreptului Uniunii, în special a poziției tarifare 2508 din NC și a notei 1 de la capitolul 25 din NC. În consecință, Hoge Raad der Nederlanden a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Expresia «elimină impuritățile» cuprinsă la nota 1 de la capitolul 25 din notele explicative ale SA vizează și eliminarea dintr‑un produs mineral în stare brută a anumitor particule chimice care se găsesc în acesta ca urmare a unor împrejurări naturale, eliminare care este realizată în scopul consolidării unor proprietăți naturale (specifice) ale produsului mineral care s‑au diminuat din cauza acestor împrejurări naturale? 2) În cazul în care, pe baza răspunsului la prima întrebare, se poate stabili că a avut loc o eliminare a impurităților în sensul notei 1 de la capitolul 25 din notele explicative ale SA, care sunt criteriile pe baza cărora trebuie să se stabilească dacă un produs mineral precum pământul decolorant, după ce a fost spălat cu acid sulfuric și cu apă, poate fi clasificat în continuare la [sub]poziția tarifară 2508 40 00 din NC în temeiul notei sus‑menționate, fără a fi necesar să fie considerat produs al industriei chimice, în sensul capitolului 38 din SA?”

Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că întrebările adresate, deși se referă formal la nota 1 de la capitolul 25 din Notele explicative ale SA, urmăresc să se stabilească întinderea noțiunii „spălare” în sensul notei 1 de la capitolul 25 din NC, potrivit căreia, la pozițiile capitolului 25 se încadrează, printre altele, produsele „spălate”, „chiar cu ajutorul unor substanțe chimice care elimină impuritățile fără a schimba structura produsului”.

Pe de altă parte, trebuie amintit că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, funcția sa constă mai curând în a oferi clarificări instanței naționale cu privire la criteriile a căror punere în aplicare îi va permite acesteia din urmă să clasifice în mod corect în NC produsele în discuție decât în a efectua ea însăși această clasificare, aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea nu dispune în mod necesar de toate elementele indispensabile în această privință Astfel, instanța națională este, în orice caz, mai bine plasată pentru a efectua clasificarea (Hotărârea din 7 noiembrie 2002, Lohmann și Medi Bayreuth, C-260/00-C-263/00, Rec., p. I-10045, punctul 26, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Lecson Elektromobile, C-12/10, Rep., p. I-14173, punctul 15, precum și Hotărârea din 22 noiembrie 2012, Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, punctul 61).

Revine, așadar, instanței de trimitere să efectueze clasificarea produselor în discuție în litigiul principal în funcție de răspunsurile date de Curte la întrebările preliminare care i‑au fost adresate.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă noțiunea „elimină impuritățile” menționată la nota 1 de la capitolul 25 din NC trebuie interpretată în sensul că vizează și eliminarea dintr‑un produs mineral în stare brută a anumitor particule chimice care se găsesc în acesta ca urmare a unor împrejurări naturale, eliminare care este realizată în scopul consolidării unor proprietăți naturale ale produsului amintit.

Cu titlu introductiv, contrar celor susținute de reclamanta din litigiul principal, faptul că un proces poate avea loc în împrejurări naturale nu exclude posibilitatea ca acest proces să poată constitui un tratament vizat la nota 1 de la capitolul 25 din NC și nu presupune ca produsele care sunt supuse unui astfel de proces, precum produsele în discuție în litigiul principal, să fie considerate produse minerale în stare brută în sensul notei amintite.

Pentru a stabili întinderea noțiunii „elimină impuritățile” în sensul notei 1 de la capitolul 25 din NC, care face obiectul primei întrebări, trebuie amintită jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia, în vederea garantării securității juridice și a facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie să aibă în vedere, în general, caracteristicile și proprietățile obiective ale acestora, astfel cum sunt definite de textul poziției din NC și de notele de secțiuni sau de capitole (a se vedea în special Hotărârea din 15 februarie 2007, RUMA, C-183/06, Rep., p. I-1559, punctul 27, Hotărârea din 27 septembrie 2007, Medion și Canon Deutschland, C-208/06 și C-209/06, Rep., p. I-7963, punctul 34, precum și Hotărârea din 20 iunie 2013, Agroferm, C‑568/11, punctul 27).

În plus, destinația produsului poate să constituie un criteriu obiectiv de clasificare, în măsura în care este inerentă respectivului produs, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcție de caracteristicile și de proprietățile obiective ale acestuia (a se vedea Hotărârea RUMA, citată anterior, punctul 36, Hotărârea din 29 aprilie 2010, Roeckl Sporthandschuhe, C-123/09, Rep., p. I-4065, punctul 28, și Hotărârea Agroferm, citată anterior, punctul 41).

În această privință, din decizia de trimitere rezultă că tratamentul la care au fost supuse produsele în discuție în litigiul principal, loturi de pământuri decolorante, constă în înlocuirea ionilor de calciu cu ioni de hidrogen în structura lor pentru a le spori capacitatea de absorbție care le face adecvate pentru purificarea și pentru decolorarea uleiurilor alimentare. În plus, rezultă din observațiile Comisiei prezentate în ședință, aspect cu privire la care nu a fost contrazisă, că acest tratament exclude utilizarea pământului decolorant în alte scopuri decât purificarea și decolorarea uleiurilor alimentare.

În aceste condiții și după cum subliniază Comisia, noțiunea „elimină impuritățile” în sensul notei 1 de la capitolul 25 din NC trebuie interpretată în funcție de destinația inerentă a produselor în discuție. Astfel, eliminarea ionilor de calciu poate fi considerată o eliminare a impurităților în sensul respectivei note 1 în măsura în care această eliminare consolidează capacitatea produselor în discuție de a fi utilizate potrivit destinației lor inerente, și anume la decolorarea și la purificarea uleiurilor alimentare, instanța națională urmând a face verificări cu privire la acest aspect.

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că noțiunea „elimină impuritățile” menționată la nota 1 de la capitolul 25 din NC trebuie interpretată în sensul că vizează și eliminarea dintr‑un produs mineral în stare brută a anumitor particule chimice care se găsesc în acesta ca urmare a unor împrejurări naturale, în măsura în care această eliminare consolidează capacitatea produselor în discuție de a fi utilizate potrivit destinației lor inerente, instanța națională urmând a face verificări cu privire la acest aspect.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă nota 1 de la capitolul 25 din NC trebuie interpretată în sensul că un produs mineral precum pământul decolorant, după ce a fost spălat cu acid sulfuric și cu apă, poate fi încadrat în continuare la subpoziția 2508 40 00 din NC în temeiul notei sus‑menționate, fără a fi necesar să fie considerat produs al industriei chimice, în sensul capitolului 38 din NC.

Cu titlu introductiv, trebuie constatat, în lumina deciziei de trimitere și a observațiilor părților din litigiul principal, că a doua întrebare adresată se limitează la noțiunea „spălare” în sensul notei 1 de la capitolul 25 din NC și nu privește celelalte tratamente menționate în notă.

Din însuși modul de redactare a notei 1 de la capitolul 25 din NC rezultă că noțiunea „spălare” include eliminarea impurităților cu ajutorul unor substanțe chimice fără a schimba structura produsului.

Or, potrivit deciziei de trimitere și observațiilor părților interesate, tratamentul în discuție în litigiul principal presupune utilizarea unor substanțe chimice, mai precis a acidului sulfuric, urmând însă ca instanța de trimitere să verifice acest aspect. În consecință, presupunând că tratamentul respectiv conduce la eliminarea impurităților, fapt pe care tot instanța națională trebuie să îl verifice în lumina răspunsului dat la prima întrebare adresată, criteriul care permite să se determine dacă, în temeiul notei 1 de la capitolul 25 din NC, produsele în discuție trebuie clasificate în continuare la poziția tarifară 2508 din NC constă într‑o eventuală schimbare a structurii acestora.

În această privință, trebuie să se constate că textul notei 1 de la capitolul 25 din NC nu oferă niciun indiciu în legătură cu noțiunea „structura” produsului în cauză.

Totuși, notele explicative ale SA, deși nu au caracter imperativ, reprezintă mijloace importante de asigurare a unei aplicări uniforme a Tarifului vamal comun și oferă, prin ele însele, elemente valabile pentru interpretarea acestuia (Hotărârea din 18 iunie 2009, Kloosterboer Services, C-173/08, Rep., p. I-5347, punctul 25, și Hotărârea Agroferm, citată anterior, punctul 28).

În această privință, notele explicative ale SA aferente poziției 3802 precizează că „[c]ărbunele sau un produs mineral sunt considerate ca fiind activate în cazul în care structura lor superficială a fost modificată printr‑un tratament corespunzător (termic, chimic etc.) astfel încât să fie adecvate pentru a fi utilizate în anumite scopuri (cum ar fi decolorarea, absorbția de gaze sau de lichide, drept catalizatori, schimbul de ioni sau filtrarea)”. În aceleași note se adaugă faptul că sunt excluse de la poziția 3802 „materiale minerale naturale active prin natura lor (de exemplu, floridină), în măsura în care nu au fost supuse niciunui tratament care a dus la modificarea structurii lor superficiale (capitolul 25)”.

În consecință și astfel cum în mod întemeiat arată Comisia, nota 1 de la capitolul 25 din NC, interpretată în lumina notelor explicative ale SA aferente poziției 3802, exclude posibilitatea ca produse care au fost supuse unui tratament care a dus la modificarea structurii lor superficiale să fie clasificate la poziția tarifară 2508 din NC, astfel încât acestea trebuie încadrate la poziția tarifară 3802 din NC.

Revine instanței de trimitere să determine dacă produsele în discuție în litigiul principal au fost supuse unui tratament care a determinat o astfel de modificare a structurii lor superficiale.

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că nota 1 de la capitolul 25 din NC trebuie interpretată în sensul că produsele care au fost supuse unui tratament care presupune utilizarea unor substanțe chimice și care a condus la eliminarea unor impurități nu pot fi clasificate la poziția tarifară 2508 din NC decât dacă tratamentul respectiv nu a modificat structura lor superficială, fapt ce rămâne să fie determinat de instanța națională.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)

23 ianuarie 2014 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor

NC

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată