Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 16 mai 2013.#Confédération paysanne împotriva Ministre de lʼAlimentation, de lʼAgriculture et de la Pêche.#Cerere de decizie preliminară formulată de Conseil dʼÉtat (Franța).#Agricultură – Politica agricolă comună – Schemă de plată unică – Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 – Calculul drepturilor la plată – Stabilirea cuantumului de referință – Perioada de referință – Articolul 40 alineatele (1), (2) și (5) – Circumstanțe excepționale – Agricultori supuși unor angajamente agro-ecologice în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2078/92 și al Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 – Stabilirea dreptului la revalorizarea cuantumului de referință – Principiul încrederii legitime – Egalitate de tratament între agricultori.#Cauza C-298/12.

În mod tradițional, politica agricolă comună este asociată cu supraproducția agricolă și cu așa‑numitele mări de lapte și munți de unt. Prin intermediul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 ( 2 ), sprijinirea agriculturii europene a fost însă decuplată de producția exploatațiilor individuale. Acest regulament a introdus schema de plată unică independentă de producție.

La trecerea la noul sistem, valoarea plății unice se determină pe baza plăților directe pe care respectiva exploatație le‑a primit în anumite perioade de referință în temeiul reglementării aflate anterior în vigoare. Aceste plăți se bazau încă pe volumul producției.

Este foarte probabil însă ca, în cazul în care exploatațiile și‑au asumat în aceste perioade angajamente agroecologice, producția lor să se fi diminuat, astfel încât au primit plăți directe mai mici decât exploatații similare. De aceea, Regulamentul nr. 1782/2003 conține pentru astfel de cazuri o reglementare a circumstanțelor excepționale în temeiul căreia la calculul plății unice pe suprafață nu se iau în considerare decât perioadele de referință care nu au fost afectate de participarea la angajamente agroecologice.

Prezenta cerere de decizie preliminară privește dispozițiile franceze care concretizează acest regim al circumstanțelor excepționale. Confédération paysanne contestă prevederea potrivit căreia, în cazul exploatațiilor care au participat la angajamente agroecologice, plățile unice se calculează pe baza plăților directe din perioade anterioare și obiectează față de procedura potrivit căreia Franța ia în considerare perioade de referință anterioare celor prevăzute de regulament. În plus, în acest context se solicită clarificarea aspectului dacă regimul circumstanțelor excepționale se aplică numai în cazul în care producția unei exploatații a fost „grav” afectată de angajamentele agroecologice, astfel cum prevede versiunea în limba franceză a regulamentului, sau dacă este suficientă o simplă afectare, ceea ce ar corespunde celorlalte versiuni lingvistice.

În ceea ce privește calculul ajutoarelor pentru exploatațiile agricole în conformitate cu Regulamentul nr. 1782/2003, în considerentul (29) se preceizează următoarele: „Pentru a stabili cuantumul ajutorului pe care îl poate solicita un agricultor în cadrul unei noi scheme, ar trebui să se facă trimitere la sumele acordate în decursul unei perioade de referință. […]”

Reglementarea corespondentă se regăsește la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003: „Cuantumul de referință este media pe trei ani a valorilor totale ale plăților acordate unui agricultor […] în decursul fiecărui an calendaristic din perioada de referință prevăzută în articolul 38 […]”

Potrivit articolului 38 din Regulamentul nr. 1782/2003, perioada de referință cuprinde anii calendaristici 2000, 2001 și 2002.

Articolul 40 din Regulamentul nr. 1782/2003 cuprinde o reglementare a circumstanțelor excepționale: „(1) Prin derogare de la articolul 37, orice agricultor a cărui producție a fost grav afectată în decursul perioadei de referință de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale survenite înaintea sau în timpul respectivei perioade de referință este autorizat să solicite calcularea cuantumului de referință pe baza anului sau anilor calendaristici ai perioadei de referință care nu au fost afectați de cazuri de forță majoră sau de circumstanțe excepționale. (2) Dacă întreaga perioadă de referință a fost afectată de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, statul membru calculează cuantumul de referință pe baza perioadei 1997-1999. […] În astfel de cazuri, alineatul (1) se aplică mutatis mutandis. […] (5) Alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis agricultorilor care, în decursul perioadei de referință, fac obiectul unor angajamente agroecologice în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2078/92[ ( 3 ) ] și al Regulamentului (CE) nr. 1257/1999[ ( 4 ) ] al Consiliului […]. În cazul în care măsurile prevăzute la primul paragraf acoperă atât perioada de referință, cât și perioada prevăzută la alineatul (2) din prezentul[…] articol, statele membre stabilesc, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, un cuantum de referință care să respecte normele [de aplicare] […].”

Normele de aplicare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 795/2004 ( 5 ) nu prezintă relevanță pentru prezenta cerere de decizie preliminară.

Începând cu 1 ianuarie 2009, Regulamentul nr. 1782/2003 a fost abrogat în temeiul articolelor 146 și 149 din Regulamentul nr. 73/2009 ( 6 ) și a fost înlocuit cu acest din urmă regulament. Potrivit articolului 33 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 73/2009, ajutorul din cadrul schemei de plată unice se stabilește pe baza drepturilor de plată conferite potrivit Regulamentului nr. 1782/2003.

Cel de al nouălea paragraf al articolului 1 din Decretul nr. 2006-710 din 19 iunie 2006 de punere în aplicare a ajutorului de venit prevăzut de Regulamentul nr. 1782/2003 concretizează regimul circumstanțelor excepționale în sensul că, în cazul angajamentelor agroecologice, ajutorul de venit nu se aplică decât dacă astfel de circumstanțe au drept rezultat reducerea plăților directe cu 20 % față de perioadele în care exploatația nu a avut angajamente agroecologice: „În vederea aplicării alineatului (5) al articolului 40 din [Regulamentul nr. 1782/2003] […] se pot lua în considerare numai angajamentele agroecologice enumerate în lista stabilită prin decret emis de ministrul agriculturii și care au determinat, după caz, o reducere cel puțin echivalentă cu 20 %: — fie a cuantumului ajutoarelor primit pentru anii afectați, calculat conform modalităților prevăzute de același ordin, raportat la cuantumul ajutoarelor acordat pentru anii neafectați din perioada de referință […]; — […]”

Articolul 7 din Ordinul din 20 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a Decretului nr. 2006-710 din 19 iunie 2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul din 23 februarie 2010, completează această prevedere cu modalități de calcul și stipulează cu claritate că drept perioadă de referință trebuie luat ultimul an în care nu au fost încă puse în aplicare angajamente agroecologice. Nu este însă permis ca anul respectiv să fie anterior anului 1992: „Articolul 7 (1) Atunci când un agricultor a făcut obiectul unuia dintre angajamentele agroecologice definite la articolul 3 din prezentul ordin în cursul fiecăruia dintre cei trei ani ai perioadei de referință, rata de reducere calculată în vederea aplicării celui de al nouălea paragraf al articolului 1 din Decretul din 19 iunie 2006 sus‑menționat corespunde raportului dintre: — diferența dintre cuantumul ajutoarelor primit în cursul ultimului an neafectat de un angajament agroecologic și media cuantumurilor ajutoarelor primite în cursul perioadei de referință; — și suma dintre această diferență și cuantumul de referință, calculat în conformitate cu dispozițiile articolului 37 din Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului […]. […] (2) În cazul în care rata de reducere calculată în conformitate cu alineatul 1 atinge pragul de 20 % menționat la cel de al nouălea paragraf al articolului 1 din Decretul din 19 iunie 2006 sus‑menționat, cuantumului său de referință, calculat conform articolului 37 din Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, i se mai adaugă un cuantum. Cuantumul care trebuie adăugat este egal cu diferența dintre cuantumul ajutoarelor primit în cursul ultimului an neafectat de un angajament agroecologic, calculat în conformitate cu ultimul paragraf al alineatului 1, și media cuantumurilor ajutoarelor primite în cursul perioadei de referință. (3) În vederea aplicării prezentului articol, ultimul an neafectat de un angajament agroecologic nu poate fi anterior anului 1992.”

Confédération paysanne este o asociație care reprezintă interesele agricultorilor francezi. Aceasta a sesizat Conseil d’État cu o acțiune în anularea reglementărilor din dreptul francez menționate mai sus pentru materializarea regimului circumstanțelor excepționale prevăzut la articolul 40 din Regulamentul nr. 1782/2003. Confédération paysanne contestă calculul ajutoarelor pe baza plăților directe primite în perioade anterioare și critică faptul că, pe lângă perioadele de referință prevăzute în regulament, sunt luate în considerare și perioade din trecutul mai îndepărtat.

În cadrul prezentei proceduri, Conseil d’État din Franța adresează Curții următoarele întrebări: „1) Ținând seama de modul lor de redactare, precum și de finalitatea acestora, alineatele (1) și (5) ale articolului 40 din Regulamentul nr. 1782/2003 autorizează statele membre să întemeieze dreptul la revalorizarea cuantumului de referință al agricultorilor a căror producție a fost grav afectată ca urmare a unor angajamente agroecologice la care au fost supuși întreaga perioadă de referință sau parte din aceasta pe comparația dintre cuantumul plăților directe primite în anii afectați de astfel de angajamente și cel al plăților directe primite în cursul anilor neafectați? 2) Alineatele (2) și (5) ale articolului 40 din Regulamentul nr. 1782/2003 autorizează statele membre să întemeieze dreptul la revalorizarea cuantumului de referință al agricultorilor a căror producție a fost grav afectată ca urmare a unor angajamente agroecologice la care au fost supuși întreaga perioadă de referință, pe comparația dintre cuantumul plăților directe primite în cursul ultimului an neafectat de un angajament agroecologic, inclusiv dacă acest an precedă cu opt ani perioada de referință, și cuantumul mediu anual al plăților directe primite în cursul perioadei de referință?”

În cadrul prezentei proceduri, Confédération paysanne, Republica Franceză și Comisia Europeană au prezentat observații scrise, precum și observații orale în cadrul ședinței din 18 aprilie 2013.

Pentru a putea răspunde la cererea de decizie preliminară, trebuie prezentat mai întâi regimul circumstanțelor excepționale prevăzut la articolul 40 din Regulamentul nr. 1782/2003 (a se vedea secțiunea A de mai jos). Pentru a da un răspuns util la cererea de decizie preliminară ( 7 ), este necesară analizarea în continuare mai în detaliu a cerinței afectării producției (a se vedea secțiunea B de mai jos). În final, trebuie discutat în ce măsură elementul hotărâtor poate fi volumul plăților directe, iar nu afectarea producției (a se vedea secțiunea C de mai jos), precum și ce perioade de referință pot fi luate în considerare (a se vedea în acest sens Secțiunea D).

Plățile directe efectuate în conformitate cu Regulamentul nr. 1782/2003, așa‑numitele plăți unice, se calculează, în conformitate cu articolele 37 și 38, pe baza cuantumurilor de referință. Acestea se bazează pe plățile directe acordate agricultorilor, în conformitate cu reglementările aflate anterior în vigoare, în anii calendaristici 2000, 2001 și 2002.

Noua plată unică nu depinde de volumul actual al producției. Producția realizată anterior influențează însă în mod indirect nivelul acestei plăți, dat fiind că plățile directe primite în trecut depindeau de producția realizată atunci.

Era posibil însă ca nivelul acestor plăți directe să fie diminuat dacă, în perioada de referință, agricultorii și‑au asumat angajamente agroecologice. Aceasta deoarece de multe ori asemenea măsuri impun o reducere a producției. De aceea, articolul 40 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003 echivalează perioada de asumare a anumitor angajamente agroecologice cu cea în care producția agricultorului a fost afectată de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale.

Dacă situațiile de forță majoră sau circumstanțele excepționale au afectat producția, agricultorul poate solicita, în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, ca la calculul cuantumului de referință să nu fie luate în considerare perioadele afectate de asemenea împrejurări. În consecință, în situația în care producția este afectată de angajamente agroecologice în sensul articolului 40 alineatul (5) primul paragraf, perioadele de participare la aceste angajamente agroecologice nu sunt luate în considerare ( 8 ). În cele ce urmează este analizată mai îndeaproape noțiunea de afectare ( 9 ).

În cazul în care însă producția exploatației în anii calendaristici 2000, 2001 și 2002 a fost afectată în întregime de angajamentele agroecologice, trebuie ca un alt interval să fie luat în considerare drept perioadă de referință. Potrivit articolului 40 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, acesta este reprezentat de anii 1997-1999.

Dacă însă participarea la măsuri agroecologice s‑ar extinde și asupra acestei perioade, cuantumul de referință trebuie calculat într‑un mod diferit. Pentru aceste situații, statele membre stabilesc, potrivit articolului 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, un cuantum de referință.

Întrebările Conseil d’État vizează clarificarea aspectului dacă anumite metode de revalorizare a cuantumului de referință conform articolului 40 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 sunt admisibile. Conseil d’État își întemeiază demersul pe versiunea în limba franceză a regulamentului, potrivit căreia premisa pentru o circumstanță excepțională în sensul acestei dispoziții o reprezintă o afectare gravă. În special, Comisia deduce de aici existența unei largi marje de manevră în materie de reglementare pentru statele membre.

Dintre versiunile lingvistice inițiale ale Regulamentului nr. 1782/2003, care fusese adoptat în unsprezece limbi, afectarea este caracterizată prin termenul „gravă”exclusiv în versiunea franceză. Versiunile în limbile spaniolă, italiană, portugheză și finlandeză corespund, dimpotrivă, versiunii în limba germană, în care premisa nu este decât afectarea. Celelalte versiuni, mai precis cele în limbile daneză, greacă, engleză, olandeză și suedeză, impun drept condiție un „efect advers” și, prin urmare, nu impun nici ele o afectare gravă.

Diferitele versiuni lingvistice ale unui text din dreptul Uniunii trebuie să fie interpretate în mod uniform. În caz de divergențe între aceste versiuni, dispoziția în cauză trebuie interpretată în funcție de economia generală și de finalitatea reglementării din care face parte ( 10 ). În plus, o dispoziție legală care diferă în funcție de versiunile lingvistice trebuie să fie interpretată de asemenea în funcție de voința reală a autorului ( 11 ).

Informațiile disponibile referitoare la procesul de legiferare nu menționează gravitatea necesară a afectării. Versiuni lingvistice diferite se regăsesc încă din etapa propunerii Comisiei, care, la articolul 43 alineatul (1), conținea deja regimul general al circumstanțelor excepționale prevăzut la articolul 40 alineatele (1)–(4) din Regulamentul nr. 1782/2003 ( 12 ). Documentația deliberărilor Consiliului cuprinde în orice caz și o indicație privind scopul includerii, în regimul circumstanțelor excepționale, a afectării prin angajamentele agroecologice ( 13 ). Era pusă în evidență o paralelă cu situațiile în care agricultorii aveau dreptul la cote de lapte suplimentare, deoarece în anumite perioade de referință își încetaseră producția în schimbul plății unei prime ( 14 ).

La fel ca acești producători de lapte, niciun agricultor care și‑a asumat angajamente agroecologice în temeiul Regulamentelor nr. 2078/92 și nr. 1257/1999 nu poate fi penalizat din acest motiv în cadrul unei scheme de ajutor a Uniunii ulterioare. Motivul este că, la acel moment, acestuia îi era imposibil să prevadă că decizia sa poate avea consecințe asupra viitoarelor plăți directe acordate în temeiul unei reglementări adoptate ulterior ( 15 ). Temerea unui asemenea dezavantaj ar putea exista însă în cazul în care, la calcularea plății unice, care nu mai depinde de nivelul producției, s‑ar lua în considerare plăți directe care au fost diminuate ca urmare a asumării unor măsuri agroecologice care au afectat producția.

Prin urmare, includerea angajamentelor agroecologice în articolul 40 din Regulamentul nr. 1782/2003 nu are drept scop numai evitarea unor inechități. În opinia Curții, dimpotrivă, articolul 40 alineatele (5) și (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 concretizează principiul securității juridice. Potrivit acestui principiu general din dreptul Uniunii, o reglementare a Uniunii impusă justițiabililor trebuie să fie clară și precisă, astfel încât aceștia să fie în măsură să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință ( 16 ). Acest principiu se impune îndeosebi atunci când o reglementare poate avea consecințe financiare ( 17 ).

Dat fiind că în momentul asumării unor angajamente agroecologice nu se putea prevedea că viitoarele drepturi la ajutoare vor fi afectate, reglementarea privind stabilirea plății unice trebuie completată cu articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel încât agricultorii care și‑au asumat angajamente agroecologice să nu fie penalizați în cadrul schemei de plată unice din cauza faptului că trebuiau să respecte astfel de angajamente în cursul perioadei de referință ( 18 ).

Este adevărat însă că problema depășește aria de aplicare a principiului securității juridice, implicând în primul rând principiul protecției încrederii legitime, întrucât agricultorii se puteau aștepta în mod legitim ca asumarea unor angajamente agroecologice pe o perioadă determinată să nu le creeze dezavantaje cu ocazia măsurilor de sprijin viitoare ale Uniunii ( 19 ). În plus, a aplica exploatațiilor care și‑au asumat angajamente agroecologice același tratament ca exploatațiilor care produc normal ar putea reprezenta o încălcare a principiului egalității. Și, în sfârșit, deținătorii de exploatații ar fi descurajați să își mai asume în viitor angajamente agroecologice, dacă prin aceasta susținerea financiară ar fi diminuată la expirarea unei asemenea măsuri. Acest aspect ar fi contrar obiectivului Uniunii, prevăzut la articolul 191 TFUE și la articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale, de a se asigura un nivel ridicat de protecție a mediului. Conform articolului 11 TFUE ( 20 ), acest obiectiv trebuie luat în considerare în cadrul tuturor politicilor Uniunii, așadar și în cadrul politicii agricole comune.

În acest context, nu există niciun motiv pentru a limita regimul circumstanțelor excepționale, în cazul asumării unor angajamente agroecologice, la situațiile de afectare gravă a producției. Dimpotrivă, în principiu, chiar și afectările minore trebuie compensate. Scopul urmărit trebuie să fie acela ca, la calculul cuantumului de referință potrivit articolului 40 din Regulamentul 1782/2003, exploatațiile care și‑au asumat angajamente agroecologice să fie privite ca și când ar fi produs normal.

Contrar opiniei Comisiei, în această viziune, statelor membre nu le poate fi acordată o marjă mai largă de manevră în materie de reglementare în definirea concretă a noțiunii de afectare. Ridică îndoieli în special pragul aflat în vigoare în Franța de diminuare cu 20 % a plăților directe. Statele membre pot cel mult să excludă, prin criterii de minimis, din regimul circumstanțelor excepționale afectările complet nesemnificative, a căror gestionare ar fi disproporționată în raport cu avantajele pentru exploatațiile afectate ( 21 ).

În speță nu trebuie soluționată problema dacă aceste considerații trebuie extinse la situațiile de forță majoră sau la circumstanțele excepționale prevăzute la articolului 40 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003. Contrar opiniei Franței, aplicarea unui tratament diferit exploatațiilor afectate de asemenea împrejurări față de exploatațiile care și‑au asumat angajamente agroecologice nu ar reprezenta o încălcare a principiului egalității de tratament. Aceasta deoarece numai exploatațiile din cea de a doua categorie pot invoca principiile securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și al protecției mediului, ceea ce poate justifica diferențe în trecerea la plata unică.

Sintetizând, trebuie să se rețină că drepturile la plată potrivit articolului 40 alineatele (1) și (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 sunt supuse condiției ca, în perioada de referință, producția unui agricultor să fi fost afectată de angajamente asumate în legătură cu măsuri agroecologice; nu este necesar ca afectarea să fi fost gravă.

Prin intermediul primei întrebări, Conseil d’État urmărește să afle dacă alineatele (2) și (5) ale articolului 40 din Regulamentul nr. 1782/2003 autorizează statele membre să întemeieze dreptul la revalorizarea cuantumului de referință al agricultorilor a căror producție a fost afectată ca urmare a unor angajamente agroecologice la care au fost supuși întreaga perioadă de referință sau parte din aceasta pe comparația dintre cuantumul plăților directe primite în anii afectați și cel al plăților directe primite în anii neafectați.

Această întrebare pare să vizeze nivelul dreptului la compensare în temeiul articolului 40 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003, cu alte cuvinte efectul juridic al acestei reglementări. Întrebarea privește în orice caz și una dintre condițiile sale, mai precis afectarea producției, dat fiind că revalorizarea cuantumului de referință are tocmai rolul de a compensa consecințele acestei afectări.

Confédération paysanne subliniază în mod întemeiat că articolul 40 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu impune drept condiție o reducere a plăților directe, ci o afectare a producției.

După cum argumentează însă Comisia, această dispoziție nu reglementează modalitatea în care se stabilește această afectare. Franța și Comisia argumentează de altfel, fără a întâmpina obiecții, că plățile directe anterioare anului 2003 se bazau pe producția exploatației. Prin urmare, aceste plăți directe reprezintă un criteriu adecvat pentru volumul producției.

După cum subliniază în plus Franța, și legiuitorul Uniunii a utilizat volumul plăților din trecut drept criteriu pentru viitoarele plăți unice. Potrivit primei teze a considerentului (29) al Regulamentului nr. 1782/2003, pentru a stabili cuantumul ajutorului pe care îl poate solicita un agricultor în cadrul unei noi scheme, ar trebui să se facă trimitere la sumele acordate în decursul unei perioade de referință. Articolul 37 transpune acest obiectiv, stabilind că, în situații normale, suma de referință determinantă corespunde mediei plăților pe care agricultorul le‑a obținut în decursul perioadei de referință prevăzute la articolul 38. În cazul în care întreaga perioadă de referință a fost afectată în sensul articolului 40 alineatul (1), în locul primului criteriu se vor utiliza, conform articolului 40 alineatul (2), plățile din anii 1997-1999.

Prin urmare, faptul de a calcula plata unică pe baza plăților directe efectuate în anii 2000-2003 sau, în subsidiar, în anii 1997-1999, corespunde exact economiei Regulamentului nr. 1782/2003. Măsura în care se pot utiliza ca referință ani anteriori va fi clarificată în răspunsul la cea de a doua întrebare.

Desigur, Confédération paysanne obiectează că Regulamentul nr. 1257/1999 și Regulamentul (CE) nr. 445/2002 ( 22 ) privind normele de aplicare calculează ajutoarele pentru realizarea angajamentelor agroecologice pe baza limitărilor producției. În acest caz este însă vorba despre un sistem de reglementare diferit, pe care legiuitorul Uniunii nu l‑a preluat în reglementarea circumstanțelor excepționale din Regulamentul nr. 1782/2003.

Prin urmare, la prima întrebare trebuie să se răspundă că articolul 40 alineatele (1) și (2) și alineatul (5) al doilea paragraf, precum și articolele 37 și 38 din Regulamentul nr. 1782/2003 obligă statele membre să întemeieze dreptul la revalorizarea cuantumului de referință al agricultorilor a căror producție a fost afectată ca urmare a unor angajamente agroecologice la care au fost supuși întreaga perioadă de referință sau parte din aceasta pe comparația dintre cuantumul plăților directe primite în anii afectați și cel al plăților directe primite în anii neafectați.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere urmărește să se clarifice dacă articolul 40 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 autorizează statele membre să întemeieze dreptul la revalorizarea cuantumului de referință al agricultorilor a căror producție a fost afectată ca urmare a unor angajamente agroecologice la care au fost supuși în perioada 1997-2002 pe comparația dintre cuantumul plăților directe primite în cursul ultimului an neafectat de un angajament agroecologic și cuantumul mediu anual al plăților directe primite în cursul perioadei de referință. Potrivit articolului 7 alineatul 3 din Ordinul din 20 noiembrie 2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul din 23 februarie 2010, anii calendaristici 1992-1996 sunt luați în considerare drept ani neafectați.

Temeiul reglementării franceze îl reprezintă articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003. Potrivit acestuia, Franța trebuie să stabilească, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al agricultorilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, un cuantum de referință.

După cum argumentează Franța și Comisia, utilizarea unor perioade de plată anterioare reprezintă în principiu un criteriu obiectiv. Se pune însă întrebarea dacă în aceste condiții este garantată și egalitatea de tratament a agricultorilor. În acest sens, trebuie determinată mai întâi marja de manevră în materie de reglementare de care dispun statele membre atunci când asigură egalitatea de tratament.

Curtea a acordat statelor membre o marjă de manevră relativ largă pentru o reglementare asemănătoare celei de la articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003; este vorba despre articolul 42 alineatul (4), care le atribuie responsabilitatea de a stabili cuantumuri de referință suplimentare pentru agricultorii aflați într‑o situație specială. Ca și articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf, această dispoziție prevede aplicarea unor criterii obiective în asigurarea egalității de tratament a agricultorilor și evitarea denaturării pieței și a concurenței. Statele membre pot stabili cuantumuri de referință de 0 euro și pot aplica praguri de 500 de euro ( 23 ).

În pofida asemănării textelor, articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf și articolul 42 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu sunt comparabile sub aspectul obiectivului pe care îl urmăresc. Prima dispoziție este menită să concretizeze principiile securității juridice și protecției încrederii legitime ( 24 ), în timp ce a doua dispoziție cuprinde tocmai situațiile de absență a încrederii legitime ( 25 ).

Marja de manevră în materie de reglementare prevăzută la articolul 42 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu poate fi transpusă în cazul articolului 40 alineatul (5) al doilea paragraf. Dimpotrivă, pentru aceste dispoziții se aplică concluziile desprinse din noțiunea de afectare ( 26 ). Prin aceasta, marja de manevră a statelor membre este limitată.

Prin urmare, atunci când se apreciază dacă o reglementare dintr‑un stat membru garantează egalitatea de tratament a exploatațiilor, trebuie utilizate criterii foarte stricte. În special, trebuie să se țină seama de aprecierile legiuitorului Uniunii. Acesta a limitat în mod explicit perioadele de referință anterioare la anii 1997-2002, cu toate că ar fi putut include fără probleme și perioade mai timpurii. Din acest motiv, se poate presupune că legiuitorul a considerat că sprijinul acordat în întreaga perioadă anterioară anului 1997 nu este comparabil cu cel acordat în anii 2000-2002. Această apreciere ar fi subminată dacă statele membre s‑ar putea raporta pur și simplu la perioade mai timpurii printr‑o reglementare proprie a circumstanțelor excepționale prevăzute la articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003.

Argumentația Comisiei confirmă acest punct de vedere în special pentru anii 1992 și 1993. Potrivit acesteia, totalul plăților directe efectuate în Franța în anii menționați a reprezentat aproximativ 10 % din plățile efectuate în anii ulteriori. Prin urmare, este aproape exclus ca, pe baza plăților efectuate în acești ani, să se poată obține o compensare echitabilă a afectărilor.

Dimpotrivă, potrivit celor susținute de Comisie, în anii 1995 și 1996 în Franța a fost atinsă aproximativ aceeași sumă totală pentru plățile directe ca și în anii următori, iar în anul 1994 ele se ridicau deja la aproximativ 75 %.

Din aceste argumente nu se poate însă concluziona că plățile din anii 1995 și 1996, sau poate chiar din anul 1994, ar fi putut fi luate, contrar aprecierii legiuitorului, drept bază de comparație, întrucât nu există nicidecum vreo garanție că și plățile directe individuale din acești ani au fost comparabile cu plățile din anii 1997-2002.

În consecință, articolul 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003 nu le permite statelor membre să stabilească alte perioade de referință decât cele prevăzute la articolul 38 și la articolul 40 alineatul (2).

Dimpotrivă, obiectivul unei reglementări naționale adoptate în temeiul articolului 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003 trebuie să fie acela de a trata, cu ocazia calculării sumei de referință, exploatațiile afectate ca și când nu și‑ar fi asumat angajamente agroecologice în anii 2000-2002.

Metoda preferată de Confédération paysanne pentru calculul sumei de referință pe baza afectării efective a producției apare în principiu ca adecvată pentru atingerea acestui obiectiv. Pentru determinarea afectării s‑ar putea recurge, de exemplu, la exploatații sau la suprafețe similare sau ar putea fi utilizată, ca element de raportare, producția anterioară începerii angajamentelor agroecologice. În continuare, ar putea fi calculate plățile directe care ar fi fost plătite în anii 2000-2002 în absența angajamentelor agroecologice. Întrucât, potrivit informațiilor furnizate de Franța, numărul situațiilor în care decizia nu a putut fi luată pe baza plăților directe din anii 1997-2002 este foarte mic, această examinare întrucâtva mai laborioasă este rezonabilă.

Nu este însă exclus ca alte metode să fie de asemenea adecvate pentru a asigura o compensare integrală a urmărilor afectării producției. Din acest motiv, nu se poate concluziona că afectarea producției ar reprezenta singurul criteriu admisibil pentru transpunerea articolului 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003.

În consecință, la a doua întrebare trebuie să se răspundă că articolul 40 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu autorizează statele membre să întemeieze dreptul la revalorizarea cuantumului de referință al agricultorilor a căror producție a fost afectată ca urmare a unor angajamente agroecologice la care au fost supuși în perioada 1997-2002 pe comparația dintre cuantumul plăților directe primite în cursul ultimului an neafectat de un angajament agroecologic și cuantumul mediu anual al plăților directe primite în cursul perioadei de referință. Dimpotrivă, la calculul cuantumului de referință prin aplicarea articolului 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exploatațiile afectate trebuie tratate ca și când nu și‑ar fi asumat angajamente agroecologice în perioada 2000-2002.

În consecință, propunem Curții să se pronunțe după cum urmează: „1) Drepturile prevăzute la articolul 40 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schema de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori sunt supuse condiției ca, în perioada de referință, producția unui agricultor să fi fost afectată de angajamente asumate în legătură cu măsuri agroecologice; nu este necesar ca afectarea să fi fost gravă. 2) Articolul 40 alineatele (1) și (2) și alineatul (5) primul paragraf, precum și articolele 37 și 38 din Regulamentul nr. 1782/2003 obligă statele membre să întemeieze dreptul la revalorizarea cuantumului de referință al agricultorilor a căror producție a fost afectată ca urmare a unor angajamente agroecologice la care au fost supuși întreaga perioadă de referință sau parte din aceasta pe comparația dintre cuantumul plăților directe primite în anii afectați și cel al plăților directe primite în anii neafectați. 3) Articolul 40 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1782/2003 nu autorizează statele membre să întemeieze dreptul la revalorizarea cuantumului de referință al agricultorilor a căror producție a fost afectată ca urmare a unor angajamente agroecologice la care au fost supuși în perioada 1997-2002 pe comparația dintre cuantumul plăților directe primite în cursul ultimului an neafectat de un angajament agroecologic și cuantumul mediu anual al plăților directe primite în cursul perioadei de referință. Dimpotrivă, la calculul cuantumului de referință prin aplicarea articolului 40 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, exploatațiile afectate trebuie tratate ca și când nu și‑ar fi asumat angajamente agroecologice în perioada 2000-2002.”

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

JULIANE KOKOTT

prezentate la 16 mai 2013 ( 1 )