AcasăLegislație UE62010CO0199

Ordonanța Curții (camera a cincea) din 22 noiembrie 2010.#Secilpar - Sociedade Unipessoal SL împotriva Fazenda Pública.#Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Supremo Tribunal Administrativo - Portugalia.#Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Articolele 56 CE și 58 CE - Impozitarea dividendelor - Reținere la sursă - Legislație fiscală națională care prevede exonerarea dividendelor plătite societăților rezidente.#Cauza C-199/10.

Tip:Ordonanță a Curții de Justiție a UE
Publicat:22.11.2010
EUR-Lex
Paragraf
Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 22 noiembrie 2010 – Selipar – Sociedade Unipessoal/Fazenda Pública
Paragraf
(Cauza C‑199/10)
Paragraf
„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură – Articolele 56 CE și 58 CE – Impozitarea dividendelor – Reținere la sursă – Legislație fiscală națională care prevede exonerarea dividendelor plătite societăților rezidente”
Paragraf
1. Drept comunitar – Principii – Egalitate de tratament – Discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate – Raport între articolul 12 CE și articolele 43 CE și 56 CE (art. 12 CE, 43 CE și 56 CE) (a se vedea punctele 23 și 24)
Paragraf
2. Libera circulație a capitalurilor – Restricții – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Impozitarea dividendelor (art. 56 CE și 58 CE) (a se vedea punctele 36-38, 40, 41 și 43 și dispozitivul)
Paragraf
Obiectul
Paragraf
Dispozitivul
Paragraf
Articolele 56 CE și 58 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unui regim fiscal care rezultă dintr‑o convenție pentru evitarea dublei impuneri încheiată între două state membre, care prevede reținerea la sursă a unei cote de 15 % pentru dividendele nete distribuite unei societăți beneficiare stabilite în alt stat membru, atunci când reglementarea națională din primul stat membru exonerează de această reținere dividendele plătite unei societăți beneficiare rezidente. Situația ar fi diferită numai în cazul în care impozitul reținut la sursă ar putea fi imputat asupra impozitului datorat în al doilea stat membru până la concurența diferenței de tratament. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă o astfel de neutralizare a diferenței de tratament este realizată prin aplicarea tuturor prevederilor Convenției pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale în domeniul impozitului pe venit, încheiată la 26 octombrie 1993 între Republica Portugheză și Regatul Spaniei.