Ordonanța Curții (camera a șasea) din 1 octombrie 2010.#Franco Affatato împotriva Azienda Sanitaria Provinciale di Cosenza.#Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Tribunale di Rossano - Italia.#Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată - Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public - Contracte succesive - Abuz - Măsuri de prevenire - Sancțiuni - Transformare a contractelor de muncă pe durată determinată în contract pe durată nedeterminată - Interzicere - Reparare a prejudiciului - Principiile echivalenței și efectivității.#Cauza C-3/10.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 1 octombrie 2010 — Affatato/Azienda Sanitaria Provinciale di Cosenza

(Cauza C‑3/10)

„Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură — Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Clauza 5 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată — Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public — Contracte succesive — Abuz — Măsuri de prevenire — Sancțiuni — Transformare a contractelor de muncă pe durată determinată în contract pe durată nedeterminată — Interzicere — Reparare a prejudiciului — Principiile echivalenței și efectivității”

1. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Limite — Întrebări vădit lipsite de relevanță și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util (art. 267 TFUE) (a se vedea punctele 27-33 și dispozitiv 1)

2. Politica socială — Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Directiva 1999/70 — Măsuri de prevenire a folosirii abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive [art. 4 alin. (2) UE; Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 5] (a se vedea punctele 50 și 51 și dispozitiv 2)

3. Politica socială — Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Directiva 1999/70 — Măsuri de prevenire a folosirii abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive (Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă) (a se vedea punctele 59, 60 și 63 și dispozitiv 3)

Obiectul

Dispozitivul

Primele douăsprezece întrebări preliminare adresate de Tribunale di Rossano (Italia), prin decizia din 21 decembrie 2009, sunt vădit inadmisibile.

Clauza 5 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că:

– nu se opune unei reglementări naționale precum cea cuprinsă în articolul 36 alineatul 5 din Decretul legislativ nr. 165 din 30 martie 2001 privind normele generale referitoare la organizarea muncii în cadrul autorităților publice, care interzice, în cazul unui abuz rezultat din utilizarea de contracte de muncă pe durată determinată succesive de către un angajator aparținând sectorului public, ca acestea să fie transformate într‑un contract de muncă pe durată nedeterminată, atunci când ordinea juridică internă a statului membru vizat prevede, în sectorul avut în vedere, alte măsuri efective pentru evitarea și, dacă este cazul, sancționarea utilizării abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive. Cu toate acestea, revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia în ce măsură condițiile de aplicare, precum și punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor relevante de drept intern îi conferă caracterul de măsură adecvată pentru prevenirea și, dacă este cazul, sancționarea utilizării abuzive de către administrația publică a contractelor sau a raporturilor de muncă pe durată determinată succesive;

– nu este, în sine, deloc susceptibilă de a afecta structurile fundamentale politice și constituționale, nici funcțiile esențiale ale statului membru vizat, în sensul articolului 4 alineatul (2) TUE.

Acordul‑cadru menționat trebuie interpretat în sensul că măsurile prevăzute de o reglementare națională precum cea în cauză în acțiunea principală având scopul de a sancționa utilizarea abuzivă a contractelor sau a raporturilor de muncă pe durată determinată nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele care reglementează situații similare de natură internă și nici nu trebuie să facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia în ce măsură dispozițiile de drept intern prin care se urmărește sancționarea utilizării abuzive de către administrația publică a contractelor sau a raporturilor de muncă pe durată determinată succesive sunt conforme cu aceste principii.