Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 29 septembrie 2009.#Kay Labate împotriva Comisia Europeană.#Cauza F-64/09.

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

29 septembrie 2009

Cauza F‑64/09

Kay Labate

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Securitate socială – Asigurare pentru accident și boală profesională – Boală profesională – Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Necompetența Tribunalului – Trimitere la Tribunalul de Primă Instanță”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 232 CE, prin care doamna Labate solicită în special: să constate faptul că, în mod nelegal, Comisia s‑a abținut să acționeze, în sensul articolului 232 CE; să dispună adoptarea de către Comisie a măsurilor necesare pentru a se conforma Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 1 februarie 2008, Labate/Comisia (F‑77/07, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000); să acorde prezentei cauze tratamentul prioritar adecvat și să pronunțe o hotărâre în termen de șase săptămâni; să dispună orice altă măsură care se poate dovedi necesară; să oblige Comisia la plata cheltuielilor de judecată

Decizia: Trimite Tribunalului de Primă Instanță acțiunea înregistrată cu numărul F‑64/09, Labate/Comisia. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul ordonanței

Funcționari – Acțiune – Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Necompetență a Tribunalului Funcției Publice

(art. 232 CE și 236 CE; Statutul funcționarilor, art. 91)

O acțiune prin care nu se urmărește anularea unui act care lezează, ci constatarea de către instanță a faptului că o instituție s‑a abținut în mod nelegal să acționeze, care a fost precedată de procedura solicitării de a acționa prevăzută la articolul 232 CE și care este prezentată în mod clar ca fiind întemeiată pe articolul 232 CE este o acțiune în constatarea abținerii de a acționa, care, potrivit articolului 225 alineatul (1) primul paragraf CE și articolului 51 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, este de competența Tribunalului de Primă Instanță.

Această concluzie nu este repusă în discuție de faptul că litigiul în cauză are la origine raportul de muncă dintre o instituție și o persoană vizată de statut și, astfel, intră în domeniul de aplicare al articolului 236 CE.

Problema dacă, într‑un astfel de litigiu, acțiunea reclamantului în constatarea abținerii de a acționa este admisibilă, cu toate că acesta dispune, potrivit articolelor 90 și 91 din statut, de posibilitatea de a invoca inacțiunea administrației printr‑o acțiune îndreptată împotriva unei decizii implicite de respingere a unei cereri, nu poate fi soluționată decât de instanța ce are competența de a se pronunța cu privire la acțiunea în constatarea abținerii de a acționa, și anume Tribunalul de Primă Instanță, iar nu Tribunalul Funcției Publice.

(a se vedea punctele 20-23)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 6 iulie 2009, Marcuccio/Comisia, T‑176/04 DEP, nepublicată în Repertoriu, punctele 23-27; 9 iulie 2009, Infeurope/Comisia, T‑176/08, nepublicată în Repertoriu, punctele 36-40