Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 18 septembrie 2015.#Buczek Automotive sp. z o.o. împotriva Comisiei Europene.#Procedură – Interpretarea unei hotărâri.#Cauza T-1/08 INTP.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 august 2014, Republica Polonă, intervenientă în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 17 mai 2011, Buczek Automotive/Comisia (T‑1/08, Rep., EU:T:2011:216, denumită în continuare „hotărârea în litigiul principal”), a introdus, în temeiul articolului 129 din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, o cerere de interpretare a punctului 1 al dispozitivului hotărârii menționate.

Prin hotărârea în litigiul principal, Tribunalul a anulat printre altele articolul 1 din Decizia 2008/344/CE a Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat C 23/06 (ex NN 35/06) acordat de Polonia producătorului de oțel Technologie Buczek (JO 2008, L 116, p. 26). Întrucât recursul introdus de Comisia Europeană a fost respins prin Hotărârea din 21 martie 2013, Comisia/Buczek Automotive (C‑405/11 P, EU:C:2013:186), hotărârea în litigiul principal a rămas definitivă.

Prin cererea de interpretare a hotărârii în litigiul principal, Republica Polonă solicită în esență să se clarifice dacă articolul 1 din Decizia 2008/344 a fost anulat cu efecte erga omnes. Republica Polonă susține că atât din modul de redactare a punctului 1 al dispozitivului hotărârii în litigiul principal, cât și din cuprinsul punctului 35 din această hotărâre reiese că anularea pronunțată privește articolul 1 din Decizia 2008/344 în totalitatea sa și că are efecte erga omnes. Această interpretare ar fi confirmată de jurisprudența instanțelor Uniunii Europene.

În observațiile depuse la grefa Tribunalului la 25 septembrie 2014, Comisia susține că cererea de interpretare este inadmisibilă. Comisia arată în special că prin cererea formulată de Republica Polonă se urmărește obținerea opiniei Tribunalului privind executarea și efectele hotărârii în litigiul principal în ceea ce privește o societate care nu a fost parte la procedură, iar nu clarificarea unei ambiguități din cuprinsul punctului 1 al dispozitivului hotărârii menționate.

Cu titlu subsidiar, în ipoteza în care cererea de interpretare ar fi totuși declarată admisibilă, Comisia solicită Tribunalului să interpreteze punctul 1 al dispozitivului hotărârii în litigiul principal în sensul că anularea pronunțată în cadrul acestuia nu are decât efecte inter partes.

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru fi admisibilă, o cerere de interpretare a unei hotărâri trebuie să vizeze dispozitivul acelei hotărâri coroborat cu punctele esențiale din cadrul motivării acesteia și trebuie să urmărească eliminarea unei obscurități sau a unei ambiguități care afectează eventual sensul și domeniul de aplicare ale hotărârii înseși, în măsura în care prin aceasta trebuia să se soluționeze speța concretă cu care a fost sesizată instanța respectivă. Potrivit aceleiași jurisprudențe, o cerere de interpretare a unei hotărâri nu este, așadar, admisibilă în situația în care se referă la chestiuni nesoluționate în hotărârea vizată sau în cazul în care urmărește să obțină de la instanța sesizată o opinie asupra aplicării, a executării sau a efectelor hotărârii pronunțate de aceasta (a se vedea Ordonanța din 14 iulie 1993, Raiola‑Denti și alții/Consiliul, T‑22/91 INTP, Rec., EU:T:1993:64, punctul 6 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 24 iulie 1997, Caballero Montoya/Comisia, T‑573/93 INTP, RecFP, EU:T:1997:126, punctul 27 și jurisprudența citată).

În plus, potrivit jurisprudenței, un intervenient trebuie să poată formula o cerere de interpretare chiar dacă partea susținută nu a procedat în acest sens (Ordonanța din 20 aprilie 1988, Diezler și alții/CES, 146/85‑ITRP și 431/85‑ITRP, EU:C:1988:189, punctul 4, și Hotărârea din 19 ianuarie 1999, Comisia/NTN și Koyo Seiko, C‑245/95 P‑INT, Rec., EU:C:1999:4, punctul 15). Prin urmare, Republica Polonă, în calitate de intervenientă în cauza T‑1/08, poate să formuleze o cerere de interpretare în prezenta cauză, chiar dacă societatea Buczek Automotive sp. z o.o., în calitate de reclamantă în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea în litigiul principal, a fost radiată între timp din registrul comerțului.

Republica Polonă și Comisia au opinii divergente cu privire la domeniul de aplicare al punctului 1 al dispozitivului hotărârii în litigiul principal, mai exact cu privire la chestiunea dacă acesta are efecte erga omnes sau doar efecte inter partes.

Dificultatea de interpretare a domeniului de aplicare al acestui punct poate rezulta din împrejurarea că, în temeiul punctului 2 al dispozitivului hotărârii în litigiul principal, articolul 3 alineatele (1) și (3) și articolele 4 și 5 din Decizia 2008/344 au fost anulate în măsura în care priveau reclamanta în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea în litigiul principal, și anume Buczek Automotive, în timp ce punctul 1 al dispozitivului aceleiași hotărâri precizează numai că se „anulează articolul 1 din Decizia 2008/344 […]”.

Contrar celor afirmate de Comisie, articolul 1 din Decizia 2008/344 făcea parte în totalitate din obiectul litigiului în cauza principală. Aceasta reiese din cuprinsul punctului 35 din hotărârea în litigiul principal, în care Tribunalul a constatat că Buczek Automotive avea interesul să obțină anularea în totalitate a acestei dispoziții. În consecință, cererea de interpretare privește o chestiune cu care Tribunalul a fost sesizat în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea în litigiul principal. Pe de altă parte, nu reiese că Republica Polonă urmărește să obțină din partea Tribunalului o opinie privind aplicarea, executarea sau efectele hotărârii pronunțate de acesta.

Rezultă că cererea de interpretare trebuie declarată admisibilă.

În ceea ce privește fondul, din textul dispozitivului hotărârii în litigiul principal rezultă că punctul 1 al acestuia anulează, fără nicio restricție expresă, articolul 1 din Decizia 2008/344, prin care Comisia a declarat incompatibil cu piața internă ajutorul de stat pe care Republica Polonă îl acordase grupului Technologie Buczek, în timp ce punctul 2 al dispozitivului anulează dispozițiile acestei decizii referitoare la obligația de recuperare a ajutorului în cauză doar „în măsura în care privesc Buczek Automotive”. Rezultă că anularea pronunțată la punctul 1 al dispozitivului hotărârii în litigiul principal nu este supusă restricției care se aplică punctului 2 al acestuia.

Această interpretare este de altfel confirmată de punctul 35 din hotărârea în litigiul principal (a se vedea punctul 10 de mai sus).

Din toate considerațiile care precedă rezultă că punctul 1 al dispozitivului hotărârii în litigiul principal trebuie interpretat în sensul că acesta a anulat articolul 1 din Decizia 2008/344 cu efecte erga omnes.

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Republicii Polone.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)

18 septembrie 2015 ( *1 )

Hotărâre