Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 11 februarie 2009.#Peter Schönberger împotriva Parlamentul European.#Cauza F-7/08.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

11 februarie 2009

Cauza F‑7/08

Peter Schönberger

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Atribuirea punctelor de merit – Principiul egalității de tratament”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Schönberger solicită în special anularea deciziei Parlamentului European din 15 ianuarie 2007 prin care acesta a refuzat să îi acorde un al treilea punct de merit în cadrul exercițiului de evaluare 2003

Decizia: Anulează deciziile prin care Parlamentul European a refuzat să atribuie un al treilea punct de merit reclamantului în cadrul exercițiului de evaluare 2003. Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 45)

2. Funcționari – Egalitate de tratament – Noțiune

1. Pentru a evalua meritele care trebuie luate în considerare în cadrul unei decizii de promovare în temeiul articolului 45 din statut, autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere, controlul instanței comunitare trebuind să se limiteze la a verifica dacă, ținând seama de diferitele considerații care au stat la baza aprecierii administrației, aceasta s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a exercitat competența într‑un mod vădit incorect. Prin urmare, Tribunalul Funcției Publice nu poate să substituie propria apreciere a calificărilor și a meritelor candidaților aprecierii realizate de autoritatea împuternicită să facă numiri.

Puterea de apreciere recunoscută astfel administrației este limitată totuși prin necesitatea de a efectua o analiză comparativă a meritelor funcționarilor cu atenție și imparțialitate în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament. În practică, această analiză trebuie să se desfășoare pe o bază egalitară și pornind de la surse de informații comparabile.

Necesitatea de a proceda la o astfel de analiză pe o bază egalitară, precum și caracterul limitat al numărului de puncte de merit disponibile impun ca aceste puncte să fie atribuite funcționarilor celor mai merituoși, în ordinea descrescătoare de merit, până la epuizarea cotei de puncte. Dacă se constată, cu prilejul analizei comparative a meritelor astfel efectuată, că anumiți funcționari prezintă merite echivalente, respectivilor funcționari trebuie să le fie atribuit același număr de puncte de merit. În cazul unui număr insuficient de puncte, alegerea între mai mulți funcționari cu aceleași merite trebuie să se efectueze în funcție de considerații suplimentare, precum vechimea.

(a se vedea punctele 42-44)

Trimitere la:

Curte: 3 aprilie 2003, Parlamentul European/Samper, C‑277/01 P, Rec., p. I‑3019, punctul 35

Tribunalul de Primă Instanță: 30 noiembrie 1993, Tsirimokos/Parlamentul European, T‑76/92, Rec., p. II‑1281, punctul 21; 6 iunie 1996, Baiwir/Comisia, T‑262/94, RecFP, p. I‑A‑257 și II‑739, punctul 66; 9 aprilie 2003, Tejada Fernández/Comisia, T‑134/02, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑609, punctul 41; 13 aprilie 2005, Nielsen/Consiliul, T‑353/03, RecFP, p. I‑A‑95 și II‑443, punctul 58; 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, Rec., p. II‑4137, punctul 93

2. Se încalcă principiul egalității de tratament atunci când două categorii de persoane, ale căror situații de fapt și de drept nu prezintă o diferență esențială, beneficiază de un tratament diferit și atunci când situații diferite sunt tratate în mod identic. Astfel, reprezintă o încălcare a principiului egalității de tratament cerința impusă unui funcționar de a demonstra, pentru a putea obține același număr de puncte de merit precum funcționarii cu care a fost comparat, că meritele sale sunt superioare meritelor acestora din urmă.

(a se vedea punctele 45 și 49-59)

Trimitere la:

Curte: 4 februarie 1982, Buyl și alții/Comisia, 817/79, Rec., p. 245, punctul 29; 11 iulie 1985, Appelbaum/Comisia, 119/83, Rec., p. 2423, punctul 25

Tribunalul de Primă Instanță: 7 februarie 1991, Tagaras/Curtea de Justiție, T‑18/89 și T‑24/89, Rec., p. II‑53, punctul 68