Ordonanța președintelui Camerei a doua a Tribunalului Funcției Publice din 21 aprilie 2008.#Stanislava Boudova și alții împotriva Comisia Europeană.#Cauza F-78/07.

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCŢIEI PUBLICE

(Camera a doua)

21 aprilie 2008

Cauza F‑78/07

Stanislava Boudova și alții

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Numire – Încadrare în grad – Agenți auxiliari numiți funcționari – Concursuri publicate înainte de intrarea în vigoare a noului statut – Act care lezează – Admisibilitatea acțiunii”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Boudova și șapte alți funcționari ai Comisiei solicită anularea deciziei prin care a fost respinsă cererea acestora având ca obiect, printre altele, modificarea încadrării lor în grad

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanţei

1. Procedură – Admisibilitatea acţiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Stabilire în raport cu o cerere de modificare a încadrării

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Caracter de ordine publică – Decădere – Redeschidere – Condiție – Fapt nou

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1. Deși norma prevăzută la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, potrivit căreia Tribunalul poate, atunci când o acțiune se dovedește a fi vădit nefondată sau vădit inadmisibilă, să o respingă prin ordonanță, este o normă de procedură, aplicabilă, ca atare, de la data intrării sale în vigoare tuturor litigiilor aflate pe rolul Tribunalului, situația este diferită în ceea ce privește normele de drept pe baza cărora Tribunalul poate, în temeiul acestui articol, să considere că o acțiune este în mod vădit inadmisibilă, acestea neputând fi decât cele aplicabile la data introducerii acțiunii.

(a se vedea punctul 17)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 11 decembrie 2007, Martin Bermejo/Comisia, F‑60/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 25

2. Constituie acte care lezează numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele persoanei în cauză, modificând în mod distinct situația juridică a acesteia, și care stabilesc definitiv poziția instituției. În cazul unei cereri de modificare a încadrării, actul care lezează este decizia de numire adoptată la momentul la care s‑a hotărât ca funcționarul să înceapă perioada de probă. Astfel, aceasta este decizia care determină atribuțiile pe care le va exercita funcționarul și care stabilește, în mod definitiv, încadrarea corespunzătoare.

(a se vedea punctul 31)

Trimitere la:

Curte: 7 mai 1986, Barcella și alții/Comisia, 191/84, Rec., p. 1541, punctul 11

Tribunalul de Primă Instanță: 7 februarie 1991, Tagaras/Curtea de Justiție, T‑18/89 și T‑24/89, Rec., p. II‑53, punctul 38; 25 octombrie 2005, Fardoom și Reinard/Comisia, T‑43/04, RecFP, p. I‑A‑329 și II-1465, punctul 26; 15 martie 2006, Kimman/Comisia, T‑44/04, RecFP, p. I‑A‑2-71 și II‑A-2-299, punctul 40

3. Termenele stabilite la articolele 90 și 91 din statut pentru formularea unei reclamații și a unei acțiuni sunt de ordine publică și nu sunt lăsate la aprecierea părților sau a instanței, aceste termene fiind instituite pentru a asigura claritatea și securitatea situațiilor juridice. Eventualele excepții sau derogări de la aceste termene trebuie interpretate în mod restrictiv.

Chiar dacă existența unui fapt nou și esențial poate justifica formularea unei cereri prin care se solicită reexaminarea unei decizii anterioare care nu a fost contestată în termen, măsurile adoptate de o instituție comunitară în favoarea unui grup determinat de persoane nu constituie, în lipsa oricărei obligații juridice care să rezulte din statut, măsuri care să poată fi invocate în susținerea unui motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament în raport cu o altă instituție.

(a se vedea punctele 32, 35 și 37)

Trimitere la:

Curte: 15 mai 1985, Esly/Comisia, 127/84, Rec., p. 1437, punctul 10; 18 ianuarie 1990, Maurissen și Union syndicale/Curtea de Conturi, C‑193/87 și C‑194/87, Rec., p. I‑95, punctele 26 și 27; 23 ianuarie 1997, Coen, C‑246/95, Rec., p. I‑403, punctul 21

Tribunalul de Primă Instanță: 15 decembrie 1995, Progoulis/Comisia, T‑131/95, RecFP, p. I‑A‑297 și II-907, punctul 36; 23 aprilie 1996, Mancini/Comisia, T‑113/95, RecFP, p. I‑A‑185 și II-543, punctul 20; 28 octombrie 2004, Lutz Herrera/Comisia, T‑219/02 și T‑337/02, RecFP, p. I‑A‑319 și II-1407, punctul 110; 25 octombrie 2005, De Bustamante Tello/Consiliul, T‑368/03, RecFP, p. I‑A‑321 și II-1439, punctul 70; 27 septembrie 2006, Lantzoni/Curtea de Justiție, T‑156/05, RecFP, p. I‑A‑2-189 și II‑A-2-969, punctul 104