Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță (Camera de Recurs) din 4 septembrie 2008.#Claudia Gualtieri împotriva Comisiei Comunităților Europene.#Recurs - Inadmisibilitate.#Cauza T-413/06 P.

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

4 septembrie 2008

Cauza T‑413/06 P

Claudia Gualtieri

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs – Expert național detașat – Ordonanță de trimitere – Decizie care poate face obiectul unui recurs – Inadmisibilitate”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 9 octombrie 2006, Gualtieri/Comisia (F‑53/06, RecFP, p. I‑A‑1-107 și II‑A-1-399), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Decizia: Respinge recursul. O obligă pe doamna Claudia Gualtieri la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor efectuate de Comisie în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

Recurs – Obiect – Anularea unei ordonanțe a Tribunalului Funcției Publice prin care acesta își declină competența în favoarea Curții de Justiție sau a Tribunalului de Primă Instanță – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 8 alin. (2) și art. 9 primul și al doilea paragraf]

Ordonanța prin care Tribunalul Funcției Publice, atunci când consideră că nu are competența să judece o acțiune, trimite acțiunea respectivă Curții de Justiție sau Tribunalului de Primă Instanță, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curții, nu constituie un act care poate face obiectul unui recurs, întrucât ordonanța menționată nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 9 primul și al doilea paragraf din anexa I la Statutul Curții, potrivit căruia oricare dintre părți care cade, în tot sau în parte, în pretenții poate formula recurs împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice prin care se finalizează judecata, împotriva celor prin care se soluționează parțial fondul unui litigiu sau celor prin care se pune capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate. Pe de altă parte, o astfel de trimitere nu este de natură să aducă atingere protecției jurisdicționale a părților în fața instanței comunitare care, în toate cazurile, se va pronunța cu privire la toate chestiunile invocate prin acțiune. Astfel, în loc să lase inițierea declarării necompetenței la latitudinea părților, care, dacă este cazul, vor declara recurs, articolul 8 alineatul (2) prevede trimiterea cauzei la instanța comunitară considerată competentă. Ulterior, revine instanței la care a fost trimisă cauza sarcina să aprecieze propria competență și, dacă este cazul, să trimită la rândul său cauza, în conformitate cu procedura special prevăzută în acest scop, la instanța de prim grad, care nu își mai poate declina competența. Acest mecanism special permite rezolvarea problemelor de repartizare a competențelor între instanțele care compun Curtea de Justiție ca instituție, iar, dacă este cazul, aceste probleme pot face obiectul unei dezbateri contradictorii între părți la Tribunalul de Primă Instanță, care se pronunță în urma trimiterii.

(a se vedea punctele 22-25 și 27)