Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 noiembrie 2007.#Beatriz Salvador García împotriva Comisia Europeană.#Cauza C-7/06 P.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

29 noiembrie 2007

Cauza C‑7/06 P

Beatriz Salvador García

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs – Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiție prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din anexa VII la statut – Noțiunea «servicii efectuate pentru un alt stat»”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 25 octombrie 2005, Salvador García/Comisia (T‑205/02, RecFP, p. I‑A‑285 și II-1311), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia: Respinge recursul.

Sumarul hotărârii

1. Recurs – Motive – Nouă prezentare a unei motivări – Admisibilitate – Limite

[Statutul Curții de Justiție, art. 58; Regulamentul de procedură al Curții, art. 113 alin. (2)]

2. Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare

[Statutul funcționarilor, anexa VII art. 4 alin. (1) lit. (a)]

1. Din dispozițiile coroborate ale articolului 58 din Statutul Curții de Justiție și ale articolului 113 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al acesteia rezultă că, în cadrul unui recurs, recurentul poate invoca orice argument pertinent, cu singura condiție ca recursul să nu modifice obiectul litigiului dedus judecății Tribunalului.

2. Chiar dacă repartizarea competențelor pe planul intrastatal variază în funcție de arhitectura instituțională proprie fiecărui stat, acesta trebuie considerat, în dreptul internațional public, subiect cu caracter unitar. În lumina acestei concepții, se cere ca statul să fie reprezentat, pe lângă alte state și organizații internaționale, printr‑un sistem unic de reprezentare diplomatică ce reflectă, pe plan internațional, unicitatea statului respectiv.

Deși, pentru a se putea considera că funcționarul în cauză a efectuat servicii pentru „un alt stat”, nu este esențial ca acesta să fi fost angajat de administrația centrală a acelui alt stat, în schimb, integrarea funcțională în cadrul reprezentanței permanente a acestuia din urmă constituie un element determinant.

În această privință, trebuie considerat că atât agenții care efectuează servicii pentru stat prin intermediul administrației sale centrale, cât și cei care efectuează servicii pentru o comunitate autonomă, prin intermediul administrației acesteia, se află într‑o situație de expatriere în sensul articolului 4 alineatul (1) din anexa VII la statut, cu condiția însă de a fi integrați în mod formal în reprezentanța permanentă a acelui stat.

Prin urmare, la interpretarea expresiei „servicii efectuate pentru un alt stat”, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din anexa VII la statut, nu au relevanță decât serviciile efectuate în cadrul reprezentanței permanente a unui stat. În consecință, serviciile furnizate pentru guvernele subdiviziunilor politice ale statelor nu pot fi considerate servicii efectuate pentru un stat dacă persoana în cauză nu a fost integrată în mod formal în reprezentanța permanentă a statului. Pentru același motiv, serviciile efectuate pentru societățile cu capital public ce aparțin uneia dintre categoriile de societăți comerciale nu pot fi considerate servicii efectuate pentru un stat.