Regulamentul delegat (UE) 2026/465 al Comisiei din 17 noiembrie 2025 de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează caracteristicile instrumentelor de administrare a lichidităților

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010, în special articolul 16 alineatul (2i) al doilea paragraf,

Pentru a proteja investitorii și a limita efectele de propagare, o suspendare ar trebui să se aplice simultan și pentru aceeași perioadă subscrierilor, răscumpărărilor și rambursărilor.

Pentru a proteja investitorii existenți și pentru a gestiona fluxul de noi investiții într-un FIA, administratorii fondurilor de investiții alternative (AFIA) ar trebui să poată restricționa subscrierile, continuând să le permită investitorilor existenți să efectueze răscumpărări și rambursări (închidere parțială). Cu toate acestea, o astfel de închidere parțială a unui FIA nu ar trebui să se califice drept instrument de administrare a lichidităților menționat în anexa V la Directiva 2011/61/UE, deoarece nu servește scopului de a gestiona riscurile de lichiditate sau de a aborda presiunile de răscumpărare în condiții de criză a pieței.

Având în vedere obiectivele de investiții și politicile de răscumpărare ale unui FIA, pragul pentru activarea unei limite de răscumpărare ar trebui să fie stabilit fie la nivelul FIA (limită la nivelul fondului), fie la nivelul investitorilor (limită la nivelul investitorilor), fie ca o combinație a celor două. În conformitate cu orientările Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare pentru administrarea riscului de lichiditate al fondurilor deschise, stabilirea pragului de activare a unei limite la nivelul fondului ar trebui să ia în considerare ordinele de răscumpărare agregate nete sau brute la nivelul FIA pentru o anumită dată de tranzacționare sau pentru o perioadă specificată. În plus, pragul de activare ar trebui să fie exprimat ca procent din valoarea activului net al FIA, ca valoare monetară, ca procent din activele lichide menționate la articolul 50 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau ca o combinație a celor de mai sus. Pentru a atenua avantajul primului venit, care poate da naștere unor preocupări legate de protecția investitorilor, și pentru a ține cont de FIA de tip deschis cu un număr limitat de investitori profesionali, pragul de activare a unei limite la nivelul investitorilor ar trebui să ia în considerare ordinele individuale de răscumpărare ale fiecărui investitor în FIA și ar trebui să fie exprimat fie ca procent din participațiile unui investitor în FIA, fie ca procent din valoarea activului net al FIA, comparat cu ordinul de răscumpărare al investitorului respectiv. În cazul în care pragul de activare este depășit, un AFIA ar trebui să poată decide dacă să activeze limitele de răscumpărare sau să execute totuși ordinele de răscumpărare, în funcție de lichiditatea FIA, de condițiile de piață și de interesul investitorilor.

Dacă este adecvat în raport cu obiectivele de investiții și politica de răscumpărare a FIA, un AFIA ar trebui să poată activa o limită de răscumpărare combinată care să includă elemente ale unei limite la nivelul investitorilor și ale unei limite la nivelul fondului.

Pentru a asigura tratamentul echitabil al investitorilor, un AFIA care activează limite de răscumpărare ar trebui să poată trata partea neexecutată a ordinelor de răscumpărare pe baza unor condiții prestabilite care au fost comunicate investitorilor. Aceste condiții pot include transferul automat al părții neexecutate a ordinelor de răscumpărare la următoarea dată de tranzacționare, cu sau fără prioritate în raport cu ordinele de răscumpărare transmise la o dată de tranzacționare ulterioară, sau anularea respectivelor ordine de răscumpărare neexecutate.

Pentru a proteja investitorii și a menține stabilitatea pieței în perioadele de criză sau de activitate neobișnuită în materie de răscumpărare, un AFIA poate activa prelungirea perioadelor de preaviz. În funcție de obiectivul de investiții și de politica de răscumpărare a FIA, perioada de preaviz prelungită poate fi un anumit număr de zile, săptămâni sau luni sau o dată fixă anterioară datei de răscumpărare. Dacă este adecvat în raport cu strategia de investiții și politica de răscumpărare a FIA, perioada minimă de preaviz pe care investitorii ar trebui să o acorde unui AFIA atunci când aceștia își răscumpără unitățile sau acțiunile poate fi egală cu zero. În acest caz, AFIA ar trebui să fie în continuare în măsură să selecteze și, după caz, să activeze prelungirea perioadelor de preaviz dincolo de perioada de preaviz egală cu zero.

Întrucât, de obicei, procesul de decontare nu este controlat de AFIA, acest proces nu ar trebui inclus în perioada de preaviz prelungită.

Pentru a proteja investitorii, prelungirea perioadelor de preaviz nu ar trebui să aibă niciun impact asupra frecvenței de răscumpărare a FIA.

În conformitate cu orientările Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare pentru administrarea riscului de lichiditate al fondurilor deschise și pentru a se asigura faptul că investitorii existenți sau rămași într-un FIA nu sunt afectați de costurile de lichiditate cauzate de subscrieri și de răscumpărări, instrumentele anti-diluție de administrare a lichidităților, și anume comisioanele de răscumpărare, devierea prețurilor, sistemul dual de prețuri și taxele anti-diluție, ar trebui să impună investitorilor care efectuează subscrieri și răscumpărări plata costului de lichiditate estimat. Costurile de lichiditate cuprind costurile de tranzacție explicite și implicite aferente subscrierilor sau răscumpărărilor, inclusiv orice impact semnificativ asupra pieței. Un AFIA care activează un instrument anti-diluție de administrare a lichidităților ar trebui să țină seama de costurile de tranzacție explicite estimate. Dacă este adecvat în raport cu strategia de investiții a FIA, AFIA ar trebui să ia în considerare, de asemenea, costurile de tranzacție implicite, inclusiv orice impact semnificativ asupra pieței al achizițiilor sau vânzărilor de active efectuate pentru a satisface ordinele de răscumpărare. Pentru a ține seama de diversitatea activelor suport ale FIA, în cazul în care informațiile pentru calcularea costurilor de tranzacție implicite, inclusiv în ceea ce privește impactul semnificativ asupra pieței, nu sunt disponibile sau fiabile, respectivele costuri de tranzacție ar trebui estimate cu maxima diligență posibilă.

Pentru a acoperi costul de lichiditate generat de investitorii răscumpărători, deținătorii de unități sau acționarii ar trebui să plătească FIA comisioane de răscumpărare atunci când își răscumpără unitățile sau acțiunile. În cazul în care aplică comisioane de răscumpărare, AFIA ar trebui să poată deduce aceste comisioane de răscumpărare din cuantumul plătit investitorilor răscumpărători.

Ca o caracteristică a devierii prețurilor, AFIA ar trebui să stabilească un factor de fluctuare care să fie utilizat pentru a ajusta valoarea activului net al unităților sau acțiunilor FIA pe care îl administrează. Pentru a se asigura că toți investitorii care efectuează subscrieri și răscumpărări plătesc sau primesc același preț atunci când achiziționează sau răscumpără unități sau acțiuni ale unui FIA, valoarea publicată a activului net al unităților sau acțiunilor respectivului FIA ar trebui să fie valoarea activului net după aplicarea factorului de fluctuare.

Pentru a asigura tratamentul echitabil al investitorilor și pentru a atenua efectele de diluare cauzate de costurile de tranzacție aferente subscrierilor sau răscumpărărilor efectuate de investitori, un AFIA care recurge la devierea prețurilor ar trebui să aibă dreptul de a ajusta valoarea activului net al unităților sau acțiunilor FIA pe care îl administrează la fiecare dată de tranzacționare (deviere integrală) sau numai atunci când subscrierile sau răscumpărările nete depășesc un prag prestabilit (deviere parțială). În ambele tipuri de deviere a prețurilor, direcția devierii (și anume, dacă factorul de fluctuare este adăugat sau dedus din valoarea activului net al unităților sau acțiunilor FIA) este determinată de activitatea netă cu capital la data tranzacționării. Prin urmare, pentru o anumită dată de tranzacționare cu subscrieri nete, factorul de fluctuare ar trebui adăugat la valoarea activului net al unităților sau acțiunilor FIA, care va fi ajustată în sens crescător. În situația opusă, pentru o anumită dată de tranzacționare cu răscumpărări nete, factorul de fluctuare ar trebui dedus din valoarea activului net al unităților sau acțiunilor FIA, care va fi ajustată în sens descrescător. Pentru a asigura tratamentul echitabil al investitorilor și pentru a facilita utilizarea devierii prețurilor atât în condiții normale, cât și în condiții de criză a pieței, AFIA ar trebui să poată decide, în ambele tipuri de deviere a prețurilor, fie să aplice un factor de fluctuare unic, fie să aplice factori de fluctuare în funcție de dimensiunea activității nete cu capital (abordare pe mai multe niveluri) sau să aplice alte posibilități, inclusiv abordări mixte.

Caracteristicile sistemului dual de prețuri ar trebui să precizeze metodologia de calculare a acestuia. Pentru a ține seama de diversitatea strategiilor de investiții și a politicilor de răscumpărare și în conformitate cu recomandările internaționale, un AFIA ar trebui să aibă în vedere două metodologii alternative de calcul pentru sistemul dual de prețuri, fie calculând două valori distincte ale activelor nete care să includă prețurile de vânzare și, respectiv, prețurile de cumpărare ale activelor, fie stabilind o marjă ajustabilă în jurul valorii activului net al unităților sau acțiunilor sale.

Pentru a proteja investitorii rămași în FIA de efectul de diluare exercitat de subscrieri sau răscumpărări potențial importante, un AFIA care activează taxa anti-diluție ar trebui să aplice această taxă investitorilor răscumpărători în cazul răscumpărărilor nete și investitorilor care subscriu în cazul subscrierilor nete.

Un AFIA ar trebui să fie în măsură să activeze răscumpărarea în natură pentru a împiedica vânzarea unor blocuri importante de titluri de valoare ca răspuns la ordinele de răscumpărare, în cazul în care o astfel de vânzare ar putea avea ca rezultat costuri de tranzacție semnificative și un impact semnificativ asupra prețului pieței pentru acționarii sau deținătorii de unități ale FIA pe care îl administrează.

Participanții autorizați, precum și formatorii de piață astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (1) punctul 7 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, îndeplinesc funcții esențiale pentru operațiunile curente ale FIA tranzacționate la bursă. Rolul participanților autorizați și al formatorilor de piață presupune achiziționarea sau vânzarea de unități sau acțiuni ale unui FIA tranzacționat la bursă pe piața secundară, acordarea de asistență AFIA al FIA tranzacționat la bursă în executarea ordinelor și asigurarea în mod constant a lichidității și a tranzacționării pe piața secundară. În cadrul activității obișnuite de tranzacționare a unui FIA tranzacționat la bursă, livrarea integrală sau parțială a titlurilor de valoare suport deținute de un FIA tranzacționat la bursă sau în numele acestuia către participanți autorizați și formatori de piață pentru a satisface ordinele de răscumpărare nu ar trebui considerată drept o activare a instrumentului de administrare a lichidităților constituit de răscumpărarea în natură menționat la punctul 8 din anexa V la Directiva 2011/61/UE, deoarece o astfel de operațiune nu se referă la administrarea lichidității portofoliului unui FIA tranzacționat la bursă.

Pentru a diminua riscurile de lichiditate legate de activele FIA ale căror caracteristici economice sau juridice s-au schimbat semnificativ sau au devenit incerte din cauza unor circumstanțe excepționale, un AFIA ar trebui să poată activa conturi pentru active nelichide prin separare contabilă sau separare fizică.

În cazul în care este în interesul FIA și al investitorilor săi să păstreze contul pentru active nelichide în cadrul structurii existente a fondului, un AFIA ar trebui să poată crea un cont pentru active nelichide prin separare contabilă. În acest caz, activele ale căror caracteristici economice sau juridice s-au schimbat semnificativ sau au devenit incerte din cauza unor circumstanțe excepționale ar trebui alocate unei clase specifice de acțiuni a FIA.

În cazul în care este în interesul FIA să izoleze fizic activele ale căror caracteristici economice sau juridice s-au schimbat semnificativ sau au devenit incerte din cauza unor circumstanțe excepționale, AFIA ar trebui să poată crea un cont pentru active nelichide prin separare fizică. În acest caz, activele afectate ar trebui fie să rămână în FIA inițial, fie să fie transferate către un nou FIA.

Pentru a proteja investitorii și a diminua riscul de contagiune a restului FIA, conturile pentru active nelichide ar trebui închise pentru subscrieri, răscumpărări și rambursări. Cu toate acestea, în interesul investitorilor, un AFIA ar trebui, indiferent dacă contul pentru active nelichide este creat prin separare contabilă sau prin separare fizică, să fie în măsură să cedeze sau să lichideze contul pentru active nelichide în numele FIA pe care îl administrează și să distribuie investitorilor eventualele venituri proporțional cu participarea lor la contul pentru active nelichide.

Pentru a se asigura securitatea juridică și coerența cu Directiva 2011/61/UE, pentru FIA constituite după data aplicării prezentului regulament, acesta ar trebui să se aplice de la 16 aprilie 2026. Respectarea prezentului regulament ar necesita modificări ale documentației fondului și o actualizare a proceselor existente și a infrastructurii tehnice a AFIA și a FIA pentru a sprijini activarea instrumentelor selectate de administrare a lichidităților. Prin urmare, este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție de un an pentru FIA constituite înainte de data aplicării prezentului regulament, pentru a le permite FIA respective să se adapteze la noul regim. Cu toate acestea, FIA respective ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a alege să facă obiectul prezentului regulament de la data aplicării sale, și anume de la 16 aprilie 2026.

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare prezentat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a organizat o consultare publică deschisă cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului,

Un AFIA suspendă subscrierile, răscumpărările și rambursările simultan, pentru aceeași perioadă și pentru toți investitorii FIA.

Suspendarea subscrierilor, a răscumpărărilor și a rambursărilor este temporară, strict limitată la perioada necesară pentru a face față circumstanțelor excepționale care justifică suspendarea respectivă și poate fi pusă în aplicare numai în cazul în care este justificată în mod corespunzător având în vedere interesul investitorilor.

Pentru un FIA cu mai multe clase de acțiuni, suspendarea subscrierilor, a răscumpărărilor și a rambursărilor se aplică tuturor claselor de acțiuni ale FIA respectiv.

Un AFIA care decide să activeze limite de răscumpărare aplică limitele de răscumpărare respective în mod uniform tuturor investitorilor FIA.

Pentru limita de răscumpărare trebuie să se prevadă un prag de activare sub care limita de răscumpărare nu poate fi activată.

la nivelul FIA (limită la nivelul fondului);

la nivelul investitorilor (limită la nivelul investitorilor);

o combinație între cele două.

În cazul în care pragul de activare este stabilit în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf litera (a), acesta se bazează pe ordinele de răscumpărare totale nete sau brute ale FIA primite pentru o anumită dată de tranzacționare sau pentru o perioadă specificată și este exprimat în unul dintre următoarele moduri:

ca procent din valoarea activului net al FIA;

ca valoare monetară;

ca procent din activele lichide menționate la articolul 50 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE;

ca o combinație a literelor (a), (b) sau (c).

În cazul în care pragul de activare este stabilit la nivelul investitorilor în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf litera (b), acesta se bazează pe ordinele de răscumpărare brute individuale transmise de fiecare deținător de unități sau acționar pentru o anumită dată de tranzacționare sau pentru o perioadă specificată și este exprimat în unul dintre următoarele moduri:

ca procent din participațiile unui deținător de unități sau ale unui acționar în FIA;

ca procent din valoarea activului net al FIA.

Un AFIA care decide să activeze o limită de răscumpărare execută pe o bază proporțională ordinele de răscumpărare ale tuturor investitorilor FIA pentru o anumită dată de tranzacționare și pentru o sumă care corespunde cel puțin nivelului pragului de activare.

Perioada de preaviz prelungită acoperă perioada dintre primirea ordinului de răscumpărare de către AFIA și executarea acestuia.

Prelungirea perioadei de preaviz nu trebuie să aibă niciun impact asupra frecvenței de răscumpărare a FIA.

Intervalul prestabilit al comisioanelor de răscumpărare ia în considerare costurile de tranzacție explicite estimate. Dacă este adecvat în raport cu strategia de investiții a FIA, intervalul prestabilit al comisioanelor de răscumpărare ia în considerare, de asemenea, costurile de tranzacție implicite, inclusiv orice impact semnificativ asupra pieței al vânzărilor de active efectuate pentru a onora răscumpărările respective. Respectivele costuri de tranzacție implicite se estimează cu maxima diligență posibilă.

Comisioanele de răscumpărare se exprimă ca procent din ordinele de răscumpărare brute sau ca valoare monetară sau ca o combinație a celor două. Nivelul comisioanelor de răscumpărare poate varia în funcție de dimensiunea ordinului de răscumpărare.

În sensul alineatului (1) de la prezentul articol și al articolelor 5, 6 și 7, costurile de tranzacție explicite înseamnă costurile care sunt suportate în mod direct de un FIA pentru achiziționarea sau cedarea de active care sunt stabile ca valoare și cuantificabile înainte de tranzacție. Aceste costuri pot include comisioane de brokeraj, tarife pentru tranzacționare, taxe și comisioane de decontare.

Factorul de fluctuare trebuie să includă costurile de tranzacție explicite estimate menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf. Dacă este adecvat în raport cu strategia de investiții a FIA, factorul de fluctuare trebuie să includă, de asemenea, costurile de tranzacție implicite menționate la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf, inclusiv orice impact semnificativ asupra pieței al achizițiilor sau vânzărilor de active pentru a onora subscrierile sau răscumpărările respective. Respectivele costuri de tranzacție implicite se estimează cu maxima diligență posibilă.

Factorul de fluctuare se exprimă ca procent din valoarea activului net al unităților sau acțiunilor FIA.

Un AFIA poate aplica devierea prețurilor în cazul în care există o diferență între ordinele de răscumpărare și ordinele de subscriere (deviere integrală) sau în cazul în care diferența depășește un prag de activare predefinit (deviere parțială). În ambele cazuri:

dacă diferența dintre ordinele de răscumpărare și ordinele de subscriere pentru o anumită dată de tranzacționare are ca rezultat răscumpărări nete, factorul de fluctuare se deduce din valoarea activului net al unităților sau acțiunilor FIA;

dacă diferența dintre ordinele de răscumpărare și ordinele de subscriere pentru o anumită dată de tranzacționare are ca rezultat subscrieri nete, factorul de fluctuare se adaugă la valoarea activului net al unităților sau acțiunilor FIA.

Devierea prețurilor poate include diferiți factori de fluctuare care corespund unor praguri de activare diferite.

Un AFIA care activează un sistem dual prețuri utilizează, în acest scop, una dintre următoarele metode de calcul:

calcularea a două valori ale activului net:

o valoare a activului net pentru subscrieri, determinată pe baza prețurilor de vânzare ale activelor deținute de FIA;

o valoare netă a activului net pentru răscumpărări, determinată pe baza prețurilor de cumpărare ale activelor deținute de FIA;

calcularea unei singure valori a activului net pentru investitorii care efectuează subscrieri și cei care efectuează răscumpărări.

o valoare a activului net pentru subscrieri, determinată pe baza prețurilor de vânzare ale activelor deținute de FIA;

o valoare netă a activului net pentru răscumpărări, determinată pe baza prețurilor de cumpărare ale activelor deținute de FIA;

Pentru ambele metode de calcul menționate la alineatul (1), costurile lichidității prin care se ajustează valoarea activului net pe unitate sau pe acțiune includ costurile de tranzacție explicite estimate menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf. Dacă este adecvat în raport cu strategia de investiții a FIA, aceste costuri ale lichidității trebuie să includă, de asemenea, costurile de tranzacție implicite menționate la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf, inclusiv orice impact semnificativ asupra pieței al achizițiilor sau vânzărilor de active pentru a onora subscrierile sau răscumpărările respective. Respectivele costuri de tranzacție implicite se estimează cu maxima diligență posibilă.

Taxele anti-diluție trebuie să includă costurile de tranzacție explicite estimate menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf. Dacă este adecvat în raport cu strategia de investiții a FIA, taxele anti-diluție trebuie să includă, de asemenea, costurile de tranzacție implicite menționate la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf, inclusiv orice impact semnificativ asupra pieței al achizițiilor sau vânzărilor de active pentru a onora subscrierile sau răscumpărările respective. Respectivele costuri de tranzacție implicite se estimează cu maxima diligență posibilă.

Taxele anti-diluție se exprimă în unul dintre următoarele moduri:

ca procent din ordinele de subscriere sau de răscumpărare;

ca valoare monetară.

Un AFIA poate activa taxe anti-diluție în cazul în care, la o anumită dată de tranzacționare:

valoarea agregată a ordinelor de răscumpărare depășește valoarea ordinelor de subscriere, având ca rezultat răscumpărări nete;

valoarea agregată a ordinelor de subscriere depășește valoarea ordinelor de răscumpărare, având ca rezultat subscrieri nete.

O răscumpărare în natură corespunde transferului de active deținute de FIA către investitorii răscumpărători, în locul numerarului, pentru a onora ordinele de răscumpărare. Transferul activelor către investitori poate fi direct sau indirect, prin intermediari.

Livrarea integrală sau parțială, în cursul activităților obișnuite de tranzacționare ale unui FIA tranzacționat la bursă, a unor titluri de valoare suport deținute de FIA tranzacționat la bursă sau în numele acestuia către un participant autorizat sau un formator de piață pentru a satisface ordinele de răscumpărare nu este considerată drept o activare a răscumpărării în natură menționate la punctul 8 din anexa V la Directiva 2011/61/UE.

Conturile pentru active nelichide pot avea una dintre următoarele forme:

o clasă specifică de acțiuni a FIA creată special pentru a realiza separarea contabilă a activelor ale căror caracteristici economice sau juridice s-au schimbat semnificativ sau au devenit incerte din cauza unor circumstanțe excepționale de celelalte active ale FIA respectiv (separare contabilă);

un FIA separat creat special pentru a separa activele ale căror caracteristici economice sau juridice s-au schimbat semnificativ sau au devenit incerte din cauza unor circumstanțe excepționale de celelalte active ale FIA respectiv (separare fizică).

În sensul contului pentru active nelichide menționat la alineatul (1) litera (a), noile subscrieri, răscumpărări și rambursări din alte clase de acțiuni decât clasa de acțiuni dedicată contului pentru active nelichide se execută pe baza valorii activului net al FIA, care se calculează după excluderea activelor care fac obiectul separării contabile.

În cazul în care un AFIA activează un cont pentru active nelichide astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b), activele ale căror caracteristici economice sau juridice s-au schimbat semnificativ sau au devenit incerte din cauza unor circumstanțe excepționale fie:

rămân în FIA inițial, în timp ce celelalte active sunt transferate către un FIA nou sau sunt transferate printr-o fuziune într-un FIA existent, fie

sunt transferate către noul FIA, iar celelalte active rămân în FIA inițial.

La crearea unui cont pentru active nelichide, fiecărui investitor i se alocă unități sau acțiuni ale contului respectiv proporțional cu participarea fiecăruia la FIA inițial.

Până la 16 aprilie 2027, se consideră că FIA care au fost constituite înainte de 16 aprilie 2026 respectă prezentul regulament. Cu toate acestea, FIA respective pot alege să facă obiectul prezentului regulament începând cu 16 aprilie 2026, cu condiția ca AFIA să notifice acest lucru autorităților competente din statul său membru de origine.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 aprilie 2026.

Adoptat la Bruxelles, 17 noiembrie 2025.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen