Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2358 al Comisiei din 20 noiembrie 2025 de stabilire a normelor privind sistemele de certificare, organismele de certificare și auditurile în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012 al Parlamentului European și al Consiliului

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2024/3012 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2024 de instituire a unui cadru de certificare al Uniunii pentru absorbțiile permanente de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse, în special articolul 9 alineatul (5), articolul 11 alineatul (5), articolul 12 alineatul (3) al treilea paragraf, articolul 13 alineatul (4) și articolul 14 alineatul (2),

Pentru a stabili dacă eliminările de dioxid de carbon și reducerile emisiilor din sol respectă cerințele Regulamentului (UE) 2024/3012, este esențială funcționarea corectă și armonizată a sistemelor de certificare, a organismelor de certificare și a auditurilor. Prin urmare, trebuie stabilite norme armonizate, care să garanteze securitatea juridică necesară în ceea ce privește normele aplicabile sistemelor de certificare, organismelor de certificare și auditurilor.

În vederea reducerii la minimum a sarcinii administrative pentru operatori, normele de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament trebuie să fie proporționate și limitate la ceea ce este necesar pentru a se asigura faptul că respectarea cerințelor Regulamentului (UE) 2024/3012 este verificată în mod adecvat și armonizat și că riscul de fraudă este minimizat în cea mai mare măsură posibilă. Prin urmare, normele de punere în aplicare nu ar trebui considerate ca fiind exhaustive, ci mai degrabă ca fiind cerințe minime pe care sistemele de certificare le pot completa, după caz.

Pentru a promova informații comparabile, este oportun să se stabilească modele standardizate pentru principalele documente de certificare, cum ar fi planurile de activitate și de monitorizare, precum și rapoartele de audit privind certificarea și recertificarea.

Pentru a asigura un proces de certificare solid și transparent, este necesar să se stabilească standarde înalte de integritate în ceea ce privește guvernanța sistemului de certificare, consultarea publică obligatorie a părților interesate relevante, monitorizarea internă, tratarea reclamațiilor și gestionarea documentației, inclusiv manuale, politici interne sau definirea responsabilităților. Este oportun ca sistemele de certificare să aibă obligația de a dispune de capacitatea tehnică necesară pentru a oferi consultanță tehnică operatorilor cu privire la punerea în aplicare a metodologiilor de certificare.

Sistemele de certificare trebuie să instituie un sistem de monitorizare internă pentru a verifica respectarea de către operatori a normelor și procedurilor sistemului și pentru a asigura soliditatea și credibilitatea activității de certificare desfășurate de organismele de certificare.

Este oportun să se distingă trei categorii de neconformități: critice, majore și minore. Fiecare neconformitate trebuie tratată în mod adecvat, cu consecințe proporționate, inclusiv măsuri de remediere și sancțiuni, după caz.

Operatorii au posibilitatea de a participa în orice moment la un alt sistem de certificare. Cu toate acestea, sunt necesare norme pentru a preveni riscul de migrare continuă de la un sistem la altul, prin care un operator care nu a reușit să efectueze un audit în cadrul unui sistem solicită imediat certificarea în cadrul unui alt sistem. Aceste norme trebuie să se aplice și în situațiile în care operatorul și-a schimbat personalitatea juridică, dar rămâne același în esență, astfel încât modificările minore sau pur formale, de exemplu ale structurii de guvernanță sau ale obiectului de activitate, să nu constituie o exceptare a noului operator economic de la aplicarea acestor norme.

Pentru a asigura transparența deplină a procesului de certificare, informațiile esențiale privind guvernanța și funcționarea sistemelor de certificare trebuie să fie puse la dispoziția publicului pe site-urile web ale acestora și, după ce va fi instituit, în registrul Uniunii.

Pentru a asigura o certificare solidă, este oportun să se solicite organismelor de certificare un nivel rezonabil de asigurare atunci când concluzionează că planul de activitate, planul de monitorizare sau raportul de monitorizare nu conțin erori materiale, omisiuni sau inexactități, în urma verificării datelor transmise de operatori sau de grupuri de operatori. Cererile de certificare a conformității trebuie să fie verificate în detaliu, pe o bază unei asigurări rezonabile, înainte ca activitatea să poată începe. Auditurile de recertificare trebuie să fie și ele efectuate la un nivel de asigurare rezonabil.

Agricultura carbonului este efectuată, de regulă, de micii operatori, pentru care sarcina administrativă și costurile asociate cerințelor de verificare de către terți ar putea constitui un obstacol major în calea certificării. În vederea unei simplificări, asigurând în același timp o verificare globală solidă, este oportun să se permită auditarea la nivel de grup pentru operatorii din domeniul agriculturii carbonului, în conformitate cu un set de norme armonizate bazate pe riscuri. Aceste norme trebuie să fie concepute astfel încât să fie accesibile și ușor de utilizat pentru micii operatori, valorificând tehnologiile existente, pentru a simplifica controlul conformității.

Organismele de certificare sunt actori-cheie în procesul de certificare. Prin urmare, este necesar ca sistemele de certificare să numească (și anume să aprobe) numai organismele de certificare acreditate de un organism național de acreditare în temeiul standardelor tehnice relevante ale Uniunii sau recunoscute de o autoritate națională competentă pe baza unor cerințe minime comune în materie de competență, pentru a se asigura că auditorii organismului de certificare dețin toate competențele tehnice și experiența de audit necesare pentru desfășurarea activităților de audit. De asemenea, este oportun ca statele membre și Comisia să monitorizeze, dacă este necesar, activitățile organismelor de certificare și să acceseze toate informațiile relevante privind certificarea, inclusiv auditurile de certificare, recertificare și monitorizare.

Până în 2028, termenul pentru înființarea registrului Uniunii, sistemele de certificare trebuie să se asigure că registrele lor îndeplinesc un set de cerințe minime, pentru a evita dubla contabilizare și pentru a trata în mod eficace cazurile de eliberare incorectă sau frauduloasă a unităților certificate. Pentru a facilita tranziția fără probleme către registrul Uniunii, Comisia poate emite orientări tehnice privind funcționarea registrelor de certificare și legătura cu registrul Uniunii.

Este oportun să se stabilească procedura de recunoaștere de către Comisie a sistemelor de certificare, care ar putea solicita recunoașterea pe baza uneia sau mai multor metodologii de certificare. Procesul de recunoaștere trebuie să se bazeze pe o evaluare aprofundată a conformității sistemului cu normele stabilite în metodologiile de certificare relevante și în prezentul regulament.

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,

CAPITOLUL I

Prezentul regulament stabilește normele de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2024/3012 în ceea ce privește următoarele:

structura, formatul și detaliile tehnice ale planului de activitate și ale planului de monitorizare care trebuie prezentate de un operator sau de un grup de operatori unui organism de certificare, precum și ale rapoartelor de audit de certificare, recertificare și monitorizare care trebuie emise de un organism de certificare, în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2024/3012;

structura, formatul, detaliile tehnice și procesul necesare pentru funcționarea sistemelor de certificare, verificarea informațiilor privind auditurile independente și publicarea informațiilor privind organismele de certificare desemnate în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2024/3012;

structura, formatul și detaliile tehnice ale registrelor de certificare și ale înregistrării, deținerii sau utilizării unităților certificate în temeiul articolului 12 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2024/3012;

structura, formatul și detaliile tehnice ale proceselor de recunoaștere și notificare ale sistemelor de certificare în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) 2024/3012;

structura, formatul și detaliile tehnice ale rapoartelor care trebuie transmise Comisiei de către sistemele de certificare în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2024/3012.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

audit de monitorizare înseamnă un audit efectuat de un organism de certificare în cursul perioadei de monitorizare pentru a verifica monitorizarea carbonului stocat și orice inversare care ar fi putut avea loc;

certificat reziliat înseamnă un certificat care a fost anulat în mod voluntar în cursul perioadei sale de valabilitate;

certificat retras înseamnă un certificat care a fost anulat definitiv de organismul de certificare sau de sistemul de certificare;

certificat expirat înseamnă un certificat care nu mai este valabil;

auditare la nivel de grup înseamnă un proces în care abordarea activităților de audit poate fi definită la nivel de grup;

neconformitate înseamnă neconformarea unui operator economic sau a unui organism de certificare cu normele și procedurile stabilite de sistemul de certificare al cărui membru este sau în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

Planul de activitate care trebuie prezentat de un operator sau de un grup de operatori în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012 trebuie să includă elementele prevăzute în anexa I la prezentul regulament.

Planul de monitorizare care trebuie prezentat de un operator sau de un grup de operatori în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012 trebuie să includă elementele prevăzute în anexa II la prezentul regulament.

Raportul de audit de certificare și raportul de audit de recertificare care trebuie emis de organismul de certificare în temeiul articolului 9 alineatul (2) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/3012 trebuie să includă elementele prevăzute în anexa III la prezentul regulament.

CAPITOLUL II

SECȚIUNEA 1

Sistemele de certificare trebuie să instituie o structură de guvernanță solidă pentru a se asigura că sistemul dispune de capacitatea juridică și tehnică, de imparțialitatea și independența necesare pentru a-și îndeplini sarcinile. O astfel de structură de guvernanță trebuie să includă un comitet format din membri independenți care își asumă responsabilitatea fiduciară pentru organizație și funcționează în conformitate cu proceduri transparente. În funcție de sfera lor de aplicare a certificării, sistemele de certificare trebuie să instituie un comitet tehnic sau un sistem echivalent de asistență tehnică specializată, care trebuie să includă toate părțile interesate relevante, în măsura posibilului, pentru a oferi consiliere conducerii sistemului cu privire la aspectele tehnice. Sistemele de certificare trebuie să întreprindă consultări transparente cu părțile interesate pentru orice nouă versiune sau actualizare majoră a cerințelor generale, proceselor și orientărilor sistemului.

Sistemele de certificare trebuie să stabilească norme și proceduri pentru a evita conflictele de interese în cadrul procesului decizional. Ca standard minim, acestea trebuie să asigure aplicarea unui sistem de control și echilibru pentru a se asigura că nicio parte interesată, care are un interes legitim în rezultatul unei decizii, nu poate avea o influență decisivă asupra respectivei decizii. Persoanele aflate într-o potențială situație de conflict de interese trebuie să fie excluse de la luarea deciziilor în cadrul sistemelor de certificare. Sistemele de certificare trebuie să instituie proceduri adecvate și o pistă de audit pentru identificarea și documentarea acestor cazuri, pe care trebuie să le revizuiască periodic în cadrul propriilor sisteme interne de control.

Sistemele de certificare trebuie să instituie un sistem de monitorizare internă pentru a verifica conformarea operatorilor cu normele și procedurile aplicate de sistemele respective și pentru a asigura calitatea activităților desfășurate de auditorii organismelor de certificare. Monitorizarea internă se efectuează cel puțin o dată pe an sau cel puțin cu o frecvență egală cu cea a auditurilor, pentru a reflecta sfera de aplicare a sistemului în materie de certificare, precum și nivelul de risc al activităților desfășurate de operatori. În cadrul monitorizării interne, sistemele de certificare trebuie să impună organismelor de certificare să le furnizeze toate rapoartele auditurilor de certificare, auditurilor de recertificare sau auditurilor de monitorizare (audituri). Monitorizarea internă trebuie să acopere un eșantion aleatoriu și bazat pe riscuri al rapoartelor de audit corespunzătoare întocmite de fiecare organism de certificare.

Sistemele de certificare trebuie să stabilească proceduri pentru depunerea și tratarea reclamațiilor depuse împotriva operatorilor sau a organismelor de certificare. Aceste proceduri trebuie să permită transmiterea reclamațiilor pe cale electronică și trebuie să asigure protecția persoanelor fizice sau juridice care raportează încălcări sau depun reclamații cu bună-credință, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului.

Sistemele de certificare trebuie să țin un registru al tuturor reclamațiilor. La cererea Comisiei sau a statului membru în care a fost depusă reclamația, sistemele de certificare au obligația de a furniza solicitantului toate documentele referitoare la o reclamație și la tratarea acesteia.

Sistemele de certificare trebuie să asigure urmărirea efectivă a rezultatelor monitorizării interne și ale tratării reclamațiilor și, dacă este necesar, să aplice măsurile de remediere și sancțiunile relevante pentru neconformitățile operatorilor în temeiul normelor și procedurilor stabilite conform articolului 6 alineatul (1). Atunci când este necesar, sistemele de certificare trebuie să ia măsuri corective cu privire la structura lor de guvernanță sau la procesul lor de monitorizare internă.

Sistemele de certificare trebuie să instituie un sistem de gestionare a documentelor care să abordeze fiecare dintre următoarele elemente:

documentația generală a sistemului, de exemplu, manuale, politici, definirea responsabilităților;

sistemul de control intern al documentelor și evidențelor de certificare;

reexaminarea sistemului de gestionare a documentației;

auditarea și monitorizarea internă;

procedurile de prevenire, identificare și gestionare a neconformităților.

Documentația menționată la alineatul (5) se păstrează timp de cel puțin 5 ani de la încheierea perioadei de monitorizare.

Sistemele de certificare trebuie să instituie un sistem cuprinzător pentru a aborda neconformitățile operatorilor care participă la sistemele de certificare. Ca standard minim, sistemul respectiv trebuie să includă o clasificare clară a neconformităților, în funcție de gradul lor de gravitate, în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatele (2)-(5). Pentru fiecare tip de neconformitate, sistemele de certificare au obligația să stabilească un set de norme și de proceduri transparente pentru a asigura aplicarea în timp util a măsurilor de remediere și a sancțiunilor enumerate la articolul 7.

Sistemele de certificare trebuie să clasifice neconformitățile identificate în cursul unui audit ca fiind critice, majore sau minore.

O neconformitate critică constă într-o încălcare a normelor sau a procedurilor sistemului de certificare, de exemplu o fraudă, o neconformitate ireversibilă sau o încălcarea care compromite integritatea sistemului de certificare.

neconformarea cu criteriile de calitate prevăzute la articolele 4-7 din Regulamentul (UE) 2024/3012 și cu metodologiile de certificare menționate la articolul 8 din regulamentul respectiv;

declarații deliberat eronate în descrierii activității;

falsificarea datelor privind gazele cu efect de seră (GES).

O neconformitate majoră constă într-o încălcare a normelor sau a procedurilor sistemului de certificare care este potențial reversibilă și repetată și care evidențiază probleme sistematice sau aspecte care, considerate individual sau în combinație cu alte neconformități, pot conduce la un eșec sistemic fundamental.

probleme sistematice legate de datele privind GES raportate, cum ar fi identificarea unei documentații incorecte în peste 10 % dintre alegațiile incluse în eșantionul reprezentativ;

omiterea declarării de către un operator sau grup de operatori a participării la alte sisteme de certificare a eliminării dioxidului de carbon în cursul procesului de certificare;

nefurnizarea de informații relevante organismului de certificare, cum ar fi informațiile necesare în scopul unui audit.

O neconformitate minoră constă într-o încălcare a normelor sau a procedurilor sistemului de certificare care are un impact limitat, constituie un caz izolat sau temporar și nu conduce la un eșec sistemic fundamental dacă nu este corectată.

În cazul unor neconformități, operatorilor sau grupurilor de operatori li se aplică măsurile de remediere și sancțiunile prevăzute la alineatele (2), (3) și (7).

În cazul neconformităților critice, operatorilor care solicită certificarea nu li se eliberează certificatul.

Operatorii cărora nu li s-a eliberat un certificat în conformitate cu alineatul (2) pot solicita din nou certificarea după o perioadă determinată, stabilită de sistemul de certificare în funcție de caracteristicile activității.

Neconformitățile critice identificate în cursul auditurilor de recertificare sau al auditurilor de monitorizare sau prin intermediul procesului intern de monitorizare sau de depunere a reclamațiilor al unui sistem de certificare conduc la retragerea imediată a certificatului și la neeliberarea ulterioară a unităților certificate.

În cazul neconformităților majore, operatorilor care solicită certificarea nu li se eliberează certificatul.

Neconformitățile majore identificate în cursul auditurilor de recertificare sau al auditurilor de monitorizare sau prin intermediul procesului intern de monitorizare sau de depunere a reclamațiilor al unui sistem de certificare conduc la suspendarea imediată a certificatului. Dacă operatorii nu pun în aplicare acțiunea de remediere în termen de 90 de zile de la notificarea suspendării, certificatul este retras.

În cazul unor neconformități minore, sistemele de certificare trebuie să definească perioada de punere în aplicare a măsurilor de remediere, care nu poate depăși 12 luni de la notificarea acestora.

Sistemele de certificare trebuie să impună unui operator sau grup de operatori să divulge următoarele informații în cererea lor de certificare:

dacă aceștia sau predecesorii lor legali participă în momentul respectiv la un alt sistem de certificare sau dacă au participat la un alt sistem de certificare în ultimii cinci ani;

rapoartele de audit ale ultimelor două audituri de recertificare în cadrul unui alt sistem de certificare, inclusiv, după caz, lista detaliată a constatărilor organismelor de certificare, precum și orice decizie de suspendare sau retragere a certificatelor acestora în ultimii cinci ani;

dacă s-au retras dintr-un sistem anterior de certificare înaintea primului audit de recertificare.

Sistemele de certificare trebuie să excludă din sistem operatorii sau grupurile de operatori în următoarele cazuri:

atunci când informațiile enumerate la alineatul (1) nu au fost comunicate;

atunci când operatorii sau grupul de operatori sau predecesorii lor legali nu au trecut cu succes auditul de certificare în cadrul unui alt sistem;

atunci când operatorii sau grupul de operatori sau predecesorii lor legali s-au retras dintr-un alt sistem înainte de primul audit de recertificare.

Alineatul (2) litera (b) nu se aplică atunci când auditul de certificare din cadrul unui alt sistem a avut loc cu mai mult de trei ani înainte de cererea de certificare sau dacă, între timp, celălalt sistem și-a încetat activitățile de certificare, fapt care a împiedicat operatorul sau grupul de operatori să prezinte din nou sistemului cererea lor. În acest caz, sfera de aplicare a auditului de certificare se ajustează pentru a acoperi toate aspectele relevante și se axează pe deficiențele identificate în auditul de certificare pe care operatorii sau grupul de operatori sau predecesorii lor legali nu l-au trecut cu succes în celălalt sistem.

Alineatul (2) litera (c) nu se aplică atunci când operatorul sau grupul de operatori demonstrează că a avut un motiv valabil care a făcut ca retragerea dintr-un alt sistem să fie inevitabilă sau necesară. Retragerea respectivă nu poate fi cauzată de nicio neconformitate critică sau majoră sau de neglijarea de către operator a punerii în aplicare a cerințelor sistemului de certificare.

Sistemele de certificare trebuie să se asigure că între ele are loc un schimb eficient și în timp util în ceea ce privește informațiile menționate la alineatul (1).

Sistemele de certificare trebuie să pună în mod gratuit la dispoziția publicului pe site-ul lor web cel puțin informațiile enumerate în anexa IV. Comisia pune aceste informații la dispoziția publicului în registrul Uniunii.

Sistemele de certificare trebuie să listeze în registrele lor operatorii cu un certificat retras, un certificat reziliat sau un certificat expirat, timp de cel puțin 36 luni de la data retragerii, rezilierii sau expirării certificatului. Sistemele de certificare trebuie să facă publică fără întârziere orice modificare a statutului de certificare al operatorilor.

Raportul anual privind operațiunile menționat la articolul 14 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2024/3012 trebuie să acopere anul calendaristic precedent și trebuie să respecte structura și să aibă conținutul stabilit în anexa V la prezentul regulament.

SECȚIUNEA 2

Sistemele de certificare trebuie să impună operatorilor sau grupurilor de operatori să treacă cu succes un audit de certificare efectuat de un organism de certificare selectat dintr-o listă de organisme de certificare desemnate de sistemul de certificare, înainte de a le permite să participe la sistem. Un astfel de audit se face întotdeauna la fața locului și trebuie să ofere cel puțin o asigurare rezonabilă cu privire la eficacitatea proceselor sale interne.

Operatorii sau grupurile de operatori certificați trebuie să facă obiectul unor audituri periodice de recertificare și de monitorizare, a căror frecvență este stabilită în metodologiile de certificare relevante, adoptate în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2024/3012. Auditul de certificare și primul audit de recertificare pot avea loc în același timp, la cererea operatorilor. În cazul auditurilor la nivel de grup, auditurile pot acoperi un eșantion de membri ai grupului respectiv, în conformitate cu articolul 12. Examinatorul tehnic al organismului de certificare este responsabil cu validarea rezultatelor auditurilor.

Sistemele de certificare trebuie să stabilească orientări detaliate privind modul în care sunt planificate și efectuate auditurile și modul în care sunt întocmite rapoartele de audit. Sistemele de certificare trebuie să se asigure că organismele de certificare efectuează audituri în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17021-1 coroborat cu EN ISO/IEC 19011 sau echivalent. Sistemele de certificare trebuie să asigure un schimb eficient și în timp util de informații cu privire la audituri pentru a sprijini pregătirea și desfășurarea eficace a auditurilor.

Auditurile de certificare și de recertificare trebuie să acopere cel puțin următoarele elemente:

identificarea activității întreprinse de operator, relevantă din perspectiva normelor sistemului de certificare;

identificarea sistemelor de control relevante ale operatorului și a organizării generale a acestuia în raport cu normele sistemului de certificare și verificarea aplicării efective a sistemelor de control relevante;

analiza riscurilor care ar putea conduce la inexactități materiale, pe baza cunoștințelor profesionale ale auditorului și a informațiilor prezentate de operator;

un plan de validare sau de verificare care corespunde analizei riscurilor și domeniului de aplicare și complexității activității operatorului, și care definește metodele de eșantionare care trebuie utilizate în ceea ce privește activitatea operatorului respectiv;

punerea în aplicare a planului de validare sau de verificare prin colectarea de date în conformitate cu metodele de eșantionare descrise, împreună cu toate dovezile suplimentare relevante, pe care se va întemeia concluzia auditorului;

o cerere adresată de organismul de certificare operatorului pentru furnizarea oricăror elemente lipsă ale pistelor de audit, o explicație a variațiilor sau revizuirea declarațiilor sau a calculelor înainte de formularea unei concluzii finale a auditului;

verificarea exactității datelor înregistrate de operator;

în sensul literei (c), analiza riscurilor trebuie să ia în considerare profilul general de risc al activității, în funcție de nivelul de risc al operatorului. Intensitatea sau sfera auditului, sau ambele, se adaptează la nivelul elementelor de risc global.

Organismul de certificare certifică operatorii sau grupurile de operatori numai dacă aceștia îndeplinesc toate cerințele următoare:

dispun de un sistem de gestionare a documentatelor;

dispun de un sistem de păstrare în condiții siguranță și de examinare a tuturor dovezilor legate de declarațiile pe care le prezintă sau pe care se bazează, iar sistemul respectiv poate face obiectul unui audit;

păstrează toate dovezile necesare pentru a se conforma prezentului regulament și Regulamentului (UE) 2024/3012 timp de cel puțin cinci ani de la încheierea perioadei de monitorizare sau mai mult, dacă legislația națională impune acest lucru;

își asumă responsabilitatea pentru pregătirea oricăror informații legate de auditarea acestor dovezi.

Sistemele de certificare trebuie să impună operatorilor să furnizeze organismelor de certificare planul de activitate și planul de monitorizare înainte de auditul de certificare, precum și rapoartele de monitorizare relevante înainte de auditurile de recertificare sau de auditurile de monitorizare.

În scopul auditurilor de recertificare, raportul de monitorizare trebuie să includă informațiile necesare referitoare la calcularea beneficiului net al eliminării de dioxid de carbon sau a beneficiului net al reducerii emisiilor din sol, în conformitate cu metodologia de certificare relevantă, precum și orice informații relevante privind conformitatea activității cu criteriile de răspundere și de durabilitate, astfel cum sunt prevăzute în metodologia de certificare aplicabilă.

În scopul auditurilor de monitorizare, raportul de monitorizare trebuie să includă informațiile necesare referitoare la monitorizarea carbonului stocat și orice caz de inversare.

La cerere, sistemele de certificare trebuie să ofere Comisiei și autorităților naționale responsabile cu supravegherea organismelor de certificare acces la rapoartele de audit respective și la certificatele de conformitate.

Sistemele de certificare trebuie să permită auditarea la nivel de grup la cererea grupurilor de operatori pentru activitățile de agricultură a carbonului numai în următoarele cazuri:

zonele în care se desfășoară activitățile de certificat se află în proximitate geografică și au caracteristici pedoclimatice similare, cum ar fi condițiile de climă sau de sol;

în scopul calculării eliminărilor de dioxid de carbon și a reducerilor emisiilor din sol, activitățile au procese și proceduri similare;

toți membrii grupului aplică aceeași metodologie de certificare relevantă adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/3012;

grupul de operatori a instituit un sistem de controale interne care cuprinde un set documentat de activități și proceduri de control bazate pe riscuri, în conformitate cu care o persoană sau un organism identificat (administratorul grupului) este responsabil cu verificarea conformității fiecărui membru al grupului cu metodologia de certificare aplicabilă.

Un grup de operatori care solicită un audit la nivel de grup trebuie să desemneze un administrator de grup, care reprezintă legal grupul de operatori și are responsabilitatea de a se asigura că fiecare operator respectă metodologia de certificare aplicabilă.

Organismele de certificare care efectuează audituri la nivel de grup pot verifica toate activitățile în cauză pe baza unui eșantion de membri ai grupului. Sistemele de certificare trebuie să stabilească orientări privind punerea în aplicare a unei abordări de auditare la nivel de grup, incluzând cel puțin următoarele elemente:

rolul administratorului grupului, inclusiv în ceea ce privește sistemul de management intern și procedurile de inspecție internă ale grupului și frecvența acestora;

dimensiunea eșantionului de activități în cauză, determinată în conformitate cu alineatul (5).

Un eșantion format dintr-un număr de membri ai grupului echivalent cu rădăcina pătrată a numărului total de membri ai grupului trebuie să fie auditat individual cu frecvența stabilită în metodologia de certificare aplicabilă.. Acest număr este majorat în cazul unui nivel de risc mai ridicat.

Pentru auditul la nivel de grup, în cazul în care se identifică o neconformitate critică sau majoră la un operator din eșantionul inițial de membri ai grupului, se auditează un eșantion suplimentar de membri ai grupului, de aceeași dimensiune. Neconformitatea sistemică a membrilor grupului din întregul eșantion are ca rezultat, după caz, suspendarea sau retragerea certificării întregului grup. Sistemele de certificare trebuie să stabilească criterii pentru determinarea nivelului general de risc în domeniile acoperite de activitățile grupului și consecințele acestui nivel de risc asupra metodei de audit. Eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru întregul grup și să fie stabilit utilizând o combinație între selecția aleatorie și selecția pe bază de risc. Selecția aleatorie trebuie să reprezinte cel puțin 25 % din membrii eșantionului și cel puțin 25 % din suprafața totală acoperită de activitățile eșantionului. Membrii selectați pentru auditul la nivel de grup variază la fiecare verificare, frecvența fiind stabilită în metodologia de certificare aplicabilă. O neconformitate critică sau majoră a membrilor individuali ai grupului identificată în cursul unui audit trebuie să fie abordată în conformitate cu articolul 7 alineatele (2)-(6), după caz.

Auditarea administratorului grupului se efectuează întotdeauna la fața locului. Auditarea membrilor grupului se poate baza pe documente, cu condiția ca auditurile documentare să poată oferi un nivel de asigurare comparabil cu cel al auditului la fața locului. Sistemele de certificare trebuie să stabilească dovezile necesare pentru a permite efectuarea de audituri documentare. Declarațiile pe propria răspundere ale operatorilor nu sunt considerate dovezi suficiente.

SECȚIUNEA 3

Sistemele de certificare trebuie să asigure faptul că organismele de certificare desemnate să efectueze activități de audit, inclusiv audituri de certificare (validare), precum și audituri de recertificare și monitorizare (verificare), respectă normele prevăzute la prezentul articol, cu excepția alineatelor (2), (3) și (4) în cazul organismelor de certificare recunoscute de o autoritate națională competentă menționată la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012.

Organismele de certificare trebuie să fie acreditate în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17065. Atunci când desfășoară activități de verificare, fie cu resursele sale interne, fie cu alte resurse aflate sub controlul său direct, organismul de certificare trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele aplicabile ale standardelor EN ISO/IEC 17029 și EN ISO 14065. Organismele de certificare trebuie să utilizeze pentru audituri numai alte resurse care au cunoștințele, experiența, competențele și capacitatea necesare pentru a desfășura în mod eficace toate activitățile de audit necesare, inclusiv validarea și verificarea.

Acreditarea organismelor de certificare este efectuată de organismele naționale de acreditare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și acoperă domeniul specific de certificare al sistemelor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/3012. Atunci când evaluează calificările unui organism de certificare în sensul alineatului (2), organismul național de acreditare trebuie să țină seama de orice acreditare obținută anterior pentru grupa de activitate relevantă în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei sau cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei, pentru certificarea agriculturii carbonului sau, respectiv, a eliminărilor permanente de dioxid de carbon și a stocării carbonului în produse.

Organismele de certificare selectează și numesc echipa de audit în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17021-1 coroborat cu EN ISO/IEC 19011, ținând cont de competențele necesare pentru atingerea obiectivelor auditului. Echipa de audit trebuie să aibă cunoștințele, experiența, competențele și capacitatea necesare pentru a efectua în mod eficace auditul. Atunci când există un singur auditor, acesta trebuie să aibă, de asemenea, cunoștințele, competența, experiența, pregătirea și capacitatea de a îndeplini atribuțiile de șef al echipei de audit aplicabile pentru auditul respectiv.

Auditorii aleși de organismele de certificare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

să fie independenți de activitatea auditată;

să nu se afle în conflict de interese, de exemplu să nu fie implicați în activități de consultanță cu același operator în ultimii trei ani anteriori auditului;

să aibă cunoștințele, experiența, competențele și capacitatea necesare pentru efectuarea eficace a auditului legat de domeniul de aplicare al sistemului de certificare, inclusiv:

o experiență de cel puțin doi ani în evaluarea ciclului de viață sau un nivel de capacitate relevant dovedit;

experiență specifică în auditarea calculelor emisiilor de GES în conformitate cu metodologia de certificare relevantă;

în funcție de tipurile specifice de activități auditate, experiență suplimentară relevantă în domeniile agriculturii, agronomiei, ecologiei, silviculturii, științelor naturale, silviculturii, ingineriei, materialelor de construcții și carbonului încorporat, gestionării energiei sau într-un domeniu conex;

în cazul în care domeniul de aplicare al auditului include verificarea nivelurilor de carbon organic din sol, cunoștințe tehnice privind știința solului;

pentru auditarea la nivel de grup, aceștia trebuie să aibă experiență în efectuarea de audituri la nivel de grup.

o experiență de cel puțin doi ani în evaluarea ciclului de viață sau un nivel de capacitate relevant dovedit;

experiență specifică în auditarea calculelor emisiilor de GES în conformitate cu metodologia de certificare relevantă;

în funcție de tipurile specifice de activități auditate, experiență suplimentară relevantă în domeniile agriculturii, agronomiei, ecologiei, silviculturii, științelor naturale, silviculturii, ingineriei, materialelor de construcții și carbonului încorporat, gestionării energiei sau într-un domeniu conex;

în cazul în care domeniul de aplicare al auditului include verificarea nivelurilor de carbon organic din sol, cunoștințe tehnice privind știința solului;

Sistemul de guvernanță al organismului de certificare trebuie să asigure cel mai înalt nivel posibil de independență în ceea ce privește opiniile auditorilor prin aplicarea principiilor rotației auditorilor sau a altor bune practici din domeniu.

Lista organismelor de certificare care nu mai au dreptul de a efectua audituri în cadrul unui sistem de certificare trebuie să fie publicată timp de cel puțin 24 de luni pe site-ul web al sistemului după ultimul audit, cu o indicație în acest sens.

Sistemele de certificare trebuie să instituie cursuri de formare solide pentru auditorii organismelor de certificare desemnate de sistem, care să acopere toate aspectele relevante pentru sfera de aplicare a sistemului. Cursurile trebuie să includă o examinare pentru a demonstra respectarea de către participanți a cerințelor de formare în domeniul sau domeniile tehnice în care aceștia își desfășoară activitatea. Auditorii au obligația de a participa la cursurile de formare înainte de a efectua audituri în numele sistemului de certificare.

Sistemele de certificare trebuie să implementeze un sistem de monitorizare a statutului auditorilor în materie de formare și să asigure formarea periodică a auditorilor. Sistemele de certificare trebuie, de asemenea, să ofere organismelor de certificare orientările necesare privind aspectele relevante pentru procesul de certificare, inclusiv actualizările cadrului de reglementare sau constatările relevante rezultate din procesul de monitorizare internă al sistemului de certificare.

Sistemele de certificare trebuie să impună organismelor de certificare care efectuează audituri în cadrul sistemului, precum și operatorilor care participă la sistem să coopereze cu Comisia și cu autoritățile naționale competente ale statelor membre, inclusiv prin acordarea accesului la sediile operatorilor, la cerere, precum și prin punerea la dispoziția Comisiei și a autorităților naționale competente ale statelor membre a tuturor informațiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012. Organismele de certificare au obligația:

de a furniza statelor membre informațiile necesare pentru a supraveghea funcționarea organismelor de certificare în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2024/3012;

de a furniza informațiile solicitate de Comisie necesare pentru respectarea articolului 13 din Regulamentul (UE) 2024/3012;

de a verifica exactitatea informațiilor introduse în registrul de certificare relevant și în registrul Uniunii în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2024/3012.

Statele membre pot delega supravegherea organismelor de certificare către organismele naționale de acreditare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008.

În contextul supravegherii prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/3012, statele membre pot stabili proceduri care să permită organismelor de certificare recunoscute de o autoritate națională competentă menționată la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012, indiferent dacă sediul lor central se află în statul lor membru, să se înregistreze pentru supraveghere, și pentru efectuarea supravegherii.

Statele membre fac schimb de informații și de bune practici cu privire la modul de supraveghere a funcționării organismelor de certificare în contextul unui cadru formal de cooperare. Atunci când organismele de certificare efectuează certificarea activităților legate de eliminările de dioxid de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse în mai multe state membre, statele membre în cauză instituie un cadru comun pentru supravegherea acestor organisme de certificare, inclusiv desemnarea unui stat membru în calitate de supraveghetor principal al auditului.

Autoritatea principală de supraveghere a auditurilor este responsabilă, în cooperare cu celelalte state membre în cauză, de consolidarea și schimbul de informații cu celelalte state membre cu privire la rezultatul supravegherii organismelor de certificare.

În cazul în care un stat membru are îndoieli justificate cu privire la capacitatea unui anumit organism de certificare de a-și desfășura activitatea de audit, acesta comunică informațiile respective celorlalte state membre, Comisiei și sistemului de certificare în cadrul căruia funcționează organismul de certificare. Sistemul de certificare în cauză trebuie să investigheze imediat cazul. La încheierea investigației, sistemul de certificare trebuie să informeze statele membre și Comisia cu privire la rezultatul investigației și la eventualele măsuri corective luate.

Operatorii și organismele de certificare care nu respectă sau nu doresc să respecte cerințele prevăzute la alineatele (1)-(5) sunt excluși de la participarea și, respectiv, de la efectuarea auditurilor în numele sistemelor de certificare.

CAPITOLUL III

Sistemele de certificare trebuie să se asigure că registrele lor de certificare îndeplinesc următoarele cerințe:

înregistrarea și urmărirea identității operatorilor certificați și a certificatelor de conformitate relevante;

împiedicarea înregistrării oricărei activități înregistrate în cadrul unui alt sistem de certificare a eliminării dioxidului de carbon sau a reducerii emisiilor din sol;

împiedicarea emiterii de unități certificate pentru o anumită activitate și pentru o anumită perioadă de certificare, în cazul în care un alt sistem de certificare a emis unități certificate pentru aceeași activitate și aceeași perioadă de certificare și nu a anulat unitățile certificate respective;

împiedicarea contabilizării unităților certificate de către un beneficiar sau în numele acestuia (retragere) sau a ștergerii lor definitive din registru fără contabilizare (anulare) după ce au fost deja retrase sau anulate;

solicitarea identificării beneficiarului menționat la litera (d) și a scopului pentru care unitatea a fost retrasă sau anulată;

abordarea emiterii eronate sau frauduloase de unități certificate prin măsuri de remediere;

măsurile de remediere menționate la litera (f) includ cel puțin suspendarea contului operatorului și, după caz, compensarea ulterioară pentru emiterea de unități certificate în exces. O astfel de compensare trebuie efectuată fie prin anularea de către sistemele de certificare a numărului corespunzător de unități certificate emise în contul operatorului, fie prin înlocuirea de către operator a unui număr echivalent de unități certificate, urmată de anularea imediată a acestora.

Sistemul de securitate informatică care stă la baza registrelor de certificare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

să se bazeze pe principiile legalității, transparenței, proporționalității și responsabilității;

să fie luat în considerare pe parcursul întregului proces de dezvoltare a ciclului de viață al sistemului;

să asigure nivelurile adecvate de autenticitate, disponibilitate, confidențialitate, integritate, nerepudiere, protecție a datelor cu caracter personal și a secretului profesional;

să se bazeze pe un proces de gestionare a riscurilor;

să definească în mod clar rolurile și responsabilitățile diferiților utilizatori;

să enumere cerințele de securitate și dependențele sistemului de oricare alt sistem informatic sau serviciu informatic;

să fie rezumat într-un plan de securitate informatică și într-un plan de punere în aplicare a securității informatice;

să dispună de un plan de punere în aplicare a securității informatice care să definească proiectele și procesele necesare pentru a reduce riscurile la un nivel adecvat și la un cost proporționat și să respecte un standard de securitate informatică bine recunoscut.

CAPITOLUL IV

Numai sistemele de certificare care respectă normele prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/3012, metodologiile de certificare relevante și cerințele prevăzute în prezentul regulament sunt eligibile pentru a fi recunoscute de Comisie.

Un sistem de certificare trebuie să includă următoarele informații în cererea sa de recunoaștere:

numele, adresa și datele de contact;

o prezentare generală a sferei de aplicare și a activităților preconizate ale sistemului de certificare;

trimiterea la metodologia sau metodologiile de certificare pentru care sistemul de certificare solicită recunoașterea;

normele și procedurile care demonstrează conformitatea cu metodologia sau metodologiile de certificare relevante pentru care sistemul solicită recunoașterea;

normele și procedurile care demonstrează conformitatea cu cerințele prevăzute în prezentul regulament.

Comisia evaluează numai cererile complete. Dacă este necesar, Comisia solicită informații suplimentare din partea sistemului de certificare relevant. Rezultatele evaluării se consemnează într-un raport de evaluare tehnică.

Ca parte a evaluării generale a sistemelor de certificare, după consultarea Cooperării Europene pentru Acreditare, Comisia evaluează, de asemenea, dacă normele și protocoalele sistemelor de certificare sunt adecvate pentru acreditarea organismelor de certificare în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament. Concluzia acestei evaluări trebuie să fie inclusă în raportul de evaluare tehnică menționat la alineatul (3) de la prezentul articol.

Comisia poate decide să prelungească valabilitatea deciziei de recunoaștere adoptate în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/3012, la cererea sistemului de certificare.

Sistemele de certificare trebuie să notifice fără întârziere Comisiei orice modificare substanțială a sistemului care ar putea afecta rezultatul evaluării care stă la baza deciziei de recunoaștere. Modificările substanțiale includ, dar nu se limitează la următoarele elemente:

modificări ale metodologiilor de certificare relevante utilizate de sistemul de certificare;

extinderea sferei de aplicare a sistemului de certificare dincolo de ceea ce este descris în decizia de recunoaștere;

modificări față de cerințele stabilite în prezentul regulament.

CAPITOLUL V

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 20 noiembrie 2025.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen

ANEXA IModel standard pentru planul de activitate menționat la articolul 3

Un plan de activitate trebuie să conțină cel puțin următoarele secțiuni:

Descrierea activității, inclusiv descrierea următoarelor elemente:

eligibilitatea pentru certificare în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012;

proprietatea legală și datele de contact ale operatorului;

limitele georeferențiate ale activității, inclusiv, dacă este cazul, codurile din sistemul național integrat de administrare și control (IACS) și din sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS) în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului;

Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 187, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/2116/oj).

tehnologiile, practicile și procesele aplicate;

data de începere a acțiunii;

informațiile enumerate la articolul 8 alineatul (1);

Descrierea aplicării metodologiei sau a metodologiilor de certificare, inclusiv subsecțiuni separate privind:

cuantificarea, inclusiv calcularea nivelului de referință al activității, dacă este cazul;

adiționalitatea, inclusiv sursele de finanțare;

stocarea pe termen lung:

dezvoltarea durabilă.

Absorbțiile totale de carbon, emisiile totale din sol și emisiile totale de gaze cu efect de seră preconizate, asociate activității.

Beneficiul net preconizat al eliminării de dioxid de carbon sau beneficiul net preconizat al reducerii emisiilor din sol generat de activitate.

În cazul unui grup de operatori, descrierea modului în care le sunt furnizate serviciile de consiliere operatorilor.

În cazul unui grup de operatori care desfășoară o activitate de agricultură a carbonului, descrierea sistemului de control intern instituit de grupul de operatori în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (d).

Descrierea activității, inclusiv descrierea următoarelor elemente:

eligibilitatea pentru certificare în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012;

proprietatea legală și datele de contact ale operatorului;

limitele georeferențiate ale activității, inclusiv, dacă este cazul, codurile din sistemul național integrat de administrare și control (IACS) și din sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS) în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului;

tehnologiile, practicile și procesele aplicate;

data de începere a acțiunii;

informațiile enumerate la articolul 8 alineatul (1);

Descrierea aplicării metodologiei sau a metodologiilor de certificare, inclusiv subsecțiuni separate privind:

cuantificarea, inclusiv calcularea nivelului de referință al activității, dacă este cazul;

adiționalitatea, inclusiv sursele de finanțare;

stocarea pe termen lung:

dezvoltarea durabilă.

Absorbțiile totale de carbon, emisiile totale din sol și emisiile totale de gaze cu efect de seră preconizate, asociate activității.

Beneficiul net preconizat al eliminării de dioxid de carbon sau beneficiul net preconizat al reducerii emisiilor din sol generat de activitate.

În cazul unui grup de operatori, descrierea modului în care le sunt furnizate serviciile de consiliere operatorilor.

În cazul unui grup de operatori care desfășoară o activitate de agricultură a carbonului, descrierea sistemului de control intern instituit de grupul de operatori în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (d).

eligibilitatea pentru certificare în temeiul Regulamentului (UE) 2024/3012;

proprietatea legală și datele de contact ale operatorului;

limitele georeferențiate ale activității, inclusiv, dacă este cazul, codurile din sistemul național integrat de administrare și control (IACS) și din sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS) în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului;

tehnologiile, practicile și procesele aplicate;

data de începere a acțiunii;

informațiile enumerate la articolul 8 alineatul (1);

cuantificarea, inclusiv calcularea nivelului de referință al activității, dacă este cazul;

adiționalitatea, inclusiv sursele de finanțare;

stocarea pe termen lung:

dezvoltarea durabilă.

ANEXA IIModel standard pentru planul de monitorizare menționat la articolul 3

Un plan de monitorizare trebuie să conțină cel puțin următoarele secțiuni:

Datele și parametrii care trebuie monitorizați.

Frecvența monitorizării.

Sursele de emisii și absorbanții.

Sursa datelor.

Metodele și procedurile de măsurare, inclusiv detalii privind acuratețea și calibrarea.

Evaluarea calității sau procedurile de control al calității.

Responsabilitatea pentru colectare și arhivare.

Datele și parametrii care trebuie monitorizați.

Frecvența monitorizării.

Sursele de emisii și absorbanții.

Sursa datelor.

Metodele și procedurile de măsurare, inclusiv detalii privind acuratețea și calibrarea.

Evaluarea calității sau procedurile de control al calității.

Responsabilitatea pentru colectare și arhivare.

ANEXA IIIConținutul minim al rapoartelor de audit de certificare și de audit de recertificare menționate la articolul 3

Un rezumat al raportului de audit.

Informații privind operatorul:

datele de contact (nume și adresă); pentru certificarea de grup, datele de contact ale administratorului grupului (numele și adresa) și lista activităților de agricultură a carbonului care intră în domeniul de aplicare al certificării (numele și adresa operatorilor activității);

locațiile geografice ale activității sau activităților, inclusiv coordonatele longitudinii și latitudinii;

domeniul de aplicare al certificării și metodologia de certificare relevantă aplicată (inclusiv referința juridică);

numărul de referință al planului de activitate și al planului de monitorizare.

Informații privind activitatea:

cantitatea preconizată (pentru auditul de certificare), verificată (pentru auditul de recertificare) a beneficiului net al eliminării permanente de dioxid de carbon, a beneficiului net al eliminării temporare de dioxid de carbon sau a beneficiului net al reducerii emisiilor din sol care rezultă din activitate;

beneficii conexe în materie de durabilitate asociate activității.

Informații privind organismul de certificare;

datele de contact (nume și adresă) și logoul;

componența echipei de audit;

organismul național de acreditare, precum și domeniul de aplicare și data acreditării sau autoritatea națională de recunoaștere, precum și domeniul de aplicare și data recunoașterii.

Informații privind procesul de audit:

data efectuării misiunii de audit;

itinerarul și durata auditului (defalcată în funcție de durata petrecută la fața locului și de la distanță, dacă este cazul);

standardele auditate/certificate ale sistemului (inclusiv numărul versiunii);

siturile auditate;

metoda de audit (evaluarea riscurilor și baza de eșantionare, consultarea părților interesate);

certificarea altor sisteme sau standarde de certificare;

tipul de date privind GES.

Informații privind rezultatele auditului:

numărul sau codul (unic) al certificatului;

locul și data emiterii raportului de audit;

unul dintre următoarele rezultate ale auditului:

certificat valabil de la/până la data (și data certificării, dacă este cazul);

lista neconformităților identificate, însoțită de calendarul aplicabil pentru remedierea acestora;

ștampila și/sau semnătura părții emitente.

datele de contact (nume și adresă); pentru certificarea de grup, datele de contact ale administratorului grupului (numele și adresa) și lista activităților de agricultură a carbonului care intră în domeniul de aplicare al certificării (numele și adresa operatorilor activității);

locațiile geografice ale activității sau activităților, inclusiv coordonatele longitudinii și latitudinii;

domeniul de aplicare al certificării și metodologia de certificare relevantă aplicată (inclusiv referința juridică);

numărul de referință al planului de activitate și al planului de monitorizare.

cantitatea preconizată (pentru auditul de certificare), verificată (pentru auditul de recertificare) a beneficiului net al eliminării permanente de dioxid de carbon, a beneficiului net al eliminării temporare de dioxid de carbon sau a beneficiului net al reducerii emisiilor din sol care rezultă din activitate;

beneficii conexe în materie de durabilitate asociate activității.

datele de contact (nume și adresă) și logoul;

componența echipei de audit;

organismul național de acreditare, precum și domeniul de aplicare și data acreditării sau autoritatea națională de recunoaștere, precum și domeniul de aplicare și data recunoașterii.

data efectuării misiunii de audit;

itinerarul și durata auditului (defalcată în funcție de durata petrecută la fața locului și de la distanță, dacă este cazul);

standardele auditate/certificate ale sistemului (inclusiv numărul versiunii);

siturile auditate;

metoda de audit (evaluarea riscurilor și baza de eșantionare, consultarea părților interesate);

certificarea altor sisteme sau standarde de certificare;

tipul de date privind GES.

numărul sau codul (unic) al certificatului;

locul și data emiterii raportului de audit;

unul dintre următoarele rezultate ale auditului:

certificat valabil de la/până la data (și data certificării, dacă este cazul);

lista neconformităților identificate, însoțită de calendarul aplicabil pentru remedierea acestora;

ștampila și/sau semnătura părții emitente.

certificat valabil de la/până la data (și data certificării, dacă este cazul);

lista neconformităților identificate, însoțită de calendarul aplicabil pentru remedierea acestora;

ANEXA IVInformațiile minime care trebuie publicate de sistemele de certificare pe site-ul lor web, astfel cum se prevede la articolul 9

Datele de contact ale sistemului, inclusiv adresa și adresa de e-mail.

Cea mai recentă versiune a normelor și procedurilor de guvernanță ale sistemului, inclusiv rolurile tuturor organismelor relevante, detalii privind structura acționariatului, componența și experiența Consiliului de administrație, a Secretariatului și a Comitetului tehnic sau echivalent, lista participanților la sistem, procedurile de depunere a reclamațiilor și contestațiilor, precum și orientări pentru audituri. Documentele trebuie să includă data și numărul versiunii și, dacă este cazul, un rezumat al oricăror modificări aduse versiunii anterioare a respectivelor documente;

Normele care stau la baza calculării taxelor de participare la sistemul de certificare menționate la articolul 11 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2024/3012.

Raportul anual privind operațiunile.

Un link web către registrul de certificare.

Un link web către pagina web care descrie procedurile de depunere și de evaluare a reclamațiilor, inclusiv procedurile de contestare.

Posibile acțiuni întreprinse de sistemul de certificare ca urmare a unei reclamații.

ANEXA VInformațiile minime care trebuie incluse în raportul anual privind operațiunile menționat la articolul 9

Dovada conformării cu dispozițiile articolului 9 alineatul (1).

Adoptarea pe piață a sistemului, numărul și tipul activităților certificate (clasificate în conformitate cu metodologia aplicabilă), cuantumul, tipul și statutul unităților certificate gestionate de sistem, inclusiv, de exemplu, dacă acestea sunt emise, retrase, expirate, anulate sau alocate unei rezerve, utilizarea finală a unităților certificate și tipurile de entități care utilizează unitățile certificate.

O prezentare generală a activităților desfășurate de sistemul de certificare în cooperare cu organismele de certificare pentru a îmbunătăți procesul general de certificare și calificarea și independența auditorilor, inclusiv o listă a atelierelor tehnice sau a altor tipuri de activități care facilitează schimbul de experiență, cunoștințe și bune practici în ceea ce privește punerea în aplicare a metodologiilor de certificare aplicabile adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/3012.

O prezentare generală a sistemului de monitorizare internă și a revizuirii periodice a acestuia, inclusiv în ceea ce privește supravegherea activității organismelor de certificare și a auditorilor acestora. Această prezentare generală trebuie să includă atât modul în care sistemul previne în mod eficace activitățile frauduloase prin asigurarea depistării, tratării și urmăririi în timp util a suspiciunilor de fraudă și a altor nereguli, cât și, după caz, numărul de cazuri de fraudă sau de nereguli depistate.

O prezentare generală a activităților privind implicarea părților interesate, inclusiv prin consultări publice.

O prezentare generală a reclamațiilor primite, precum și, după caz, a măsurilor de remediere sau a modificărilor sistemului de guvernanță necesare în cadrul monitorizării interne.

O prezentare generală a cazurilor de neconformitate identificate de operatori sau de organismele de certificare, numărul și descrierea cazurilor în care a fost identificată o fraudă, inclusiv un plan de acțiune pentru soluționarea oricărei reclamații formulate sau a oricărei neconformități identificate.

Criteriile și procesul de desemnare a organismelor de certificare.