Regulamentul delegat (UE) 2025/2188 al Comisiei din 19 septembrie 2025 de completare a Regulamentului (UE) 2024/1991 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei metode științifice de monitorizare a diversității polenizatorilor și a populațiilor de polenizatori

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2024/1991 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2024 privind restaurarea naturii și de modificare a Regulamentului (UE) 2022/869, în special articolul 10 alineatul (2),

În temeiul Regulamentului (UE) 2024/1991, statele membre trebuie să îmbunătățească diversitatea polenizatorilor și să inverseze declinul populațiilor de polenizatori cel târziu până în 2030 și, ulterior, să înregistreze o tendință crescătoare a populațiilor de polenizatori, măsurată cel puțin o dată la șase ani începând din 2030, până la atingerea unor niveluri satisfăcătoare.

Comisia trebuie să stabilească o metodă științifică pentru monitorizarea diversității polenizatorilor și a populațiilor de polenizatori (metoda de monitorizare), care să ofere o abordare standardizată pentru colectarea de date anuale privind abundența și diversitatea speciilor de polenizatori în toate ecosistemele, precum și pentru evaluarea tendințelor populației de polenizatori și a eficacității măsurilor de restaurare.

Regulamentul (UE) 2024/1991 impune statelor membre să monitorizeze anual abundența și diversitatea speciilor de polenizatori utilizând metoda de monitorizare și să raporteze Comisiei rezultatele monitorizării.

Pentru a asigura colectarea de date de înaltă calitate și, prin urmare, o evaluare solidă din punct de vedere științific a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivului de restaurare a populațiilor de polenizatori, metoda de monitorizare ar trebui să se bazeze pe principii și metode științifice consacrate. Deși este standardizată în toate statele membre, metoda de monitorizare ar trebui să ofere suficientă flexibilitate pentru a aborda condițiile de mediu locale.

Domeniul de aplicare al metodei de monitorizare ar trebui să vizeze grupurile taxonomice de polenizatori pentru care există o capacitate tehnică suficientă de monitorizare sau pentru care o astfel de capacitate poate fi creată într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor pe termen scurt. Domeniul de aplicare ar trebui revizuit și extins la grupuri taxonomice suplimentare de polenizatori atunci când capacitatea tehnică va crește în viitor.

Pentru a asigura un bun raport cost-eficacitate al metodei de monitorizare, ar trebui utilizată o paletă largă de abordări pentru monitorizarea speciilor comune de polenizatori și a speciilor rare de polenizatori. Speciile comune ar trebui monitorizate în puncte selectate prin aplicarea unei metode de eșantionare aleatorie stratificată. Speciile rare de polenizatori ar trebui monitorizate prin vizite specifice pe teren, deoarece tendințele privind populațiile acestor specii nu pot fi identificate prin eșantionare aleatorie stratificată într-un număr limitat de puncte de monitorizare.

Având în vedere capacitatea limitată de monitorizare a speciilor rare de polenizatori prin vizite specifice pe teren, eforturile ar trebui să se concentreze asupra celor mai amenințate specii la nivelul Uniunii sau la nivel național, iar statelor membre ar trebui să li se permită să limiteze monitorizarea la 15 specii rare de polenizatori. Numărul speciilor rare de polenizatori care trebuie monitorizate ar trebui revizuit și mărit atunci când capacitatea de monitorizare specifică va crește în viitor.

Regulamentul (UE) 2024/1991 impune statelor membre să se asigure că datele de monitorizare provin de la un număr suficient de puncte de monitorizare pentru a fi asigurată reprezentativitatea pentru întregul lor teritoriu. În acest scop și pentru a se asigura că tendința în materie de abundență și diversitate a polenizatorilor poate fi determinată cu încredere, este necesar să se stabilească un număr minim de puncte de monitorizare în care trebuie colectate date în fiecare stat membru. Acest număr minim va permite statelor membre să monitorizeze un număr mai mare de puncte de monitorizare, astfel încât să poată detecta mai bine schimbările în ceea ce privește abundența și diversitatea polenizatorilor.

Activitatea polenizatorilor este afectată de diverse condiții de mediu, care depind de circumstanțele locale. Prin urmare, monitorizarea ar trebui să se limiteze la perioadele în care polenizatorii sunt activi în etapa adultă a ciclului lor de viață. Condițiile de mediu adecvate pentru monitorizare ar trebui definite la nivel național, regional sau local, după caz.

Diversitatea speciilor comune de polenizatori ar trebui descrisă utilizând indicele diversității Shannon-Wiener, un indicator acceptat pe scară largă pentru cuantificarea diversității biologice. Abundența speciilor comune de polenizatori ar trebui cuantificată prin combinarea abundenței speciilor individuale de polenizatori pentru care datele de monitorizare sunt suficiente.

Este oportun să se combine abundența și diversitatea tuturor speciilor comune monitorizate într-un singur indicator privind polenizatorii comuni, care oferă o valoare pentru fiecare stat membru pe an.

Speciile alogene, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, nu ar trebui să fie luate în considerare atunci când se evaluează abundența și diversitatea speciilor de polenizatori, deoarece prezența unor astfel de specii nu poate fi considerată o contribuție la comunitățile indigene de polenizatori, ci constituie mai degrabă o amenințare la adresa biodiversității.

Întrucât indicele diversității Shannon-Wiener nu este un indicator adecvat pentru diversitatea speciilor rare, pentru a reprezenta diversitatea generală a speciilor de polenizatori, atât comune, cât și rare, este oportun să se integreze speciile rare de polenizatori în evaluarea diversității polenizatorilor prin intermediul unui indicator privind bogăția speciilor de polenizatori, și anume un indicator care combină numărul de specii rare și comune de polenizatori înregistrate într-un stat membru. Monitorizarea speciilor rare ar trebui să excludă moliile, deoarece sarcina de monitorizare nu poate fi estimată din cauza lipsei actuale de evaluări pentru molii în lista roșie.

Pentru a evalua eficacitatea măsurilor de restaurare puse în aplicare într-un stat membru, tendințele în ceea ce privește abundența și diversitatea speciilor de polenizatori ar trebui estimate în ecosistemele agricole, în ecosistemele forestiere și, respectiv, în alte ecosisteme, având în vedere că măsurile de restaurare sunt substanțial diferite în fiecare dintre aceste tipuri de ecosisteme,

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

albine înseamnă speciile de Anthophila (Apoidea), cu excepția albinelor melifere (Apis mellifera);

sirfide înseamnă speciile de Syrphidae;

fluturi înseamnă speciile de Papilionoidea;

molii înseamnă speciile din următoarele familii de Heterocera: Brachodidae, Castniidae, Cimeliidae, Drepanidae, Erebidae (inclusiv Lymantriinae), Euteliidae, Geometridae, Heterogynidae, Limacodidae, Noctuidae, Nolidae, Notodontidae, Sesiidae, Sphingidae, Uraniidae și Zygaenidae, cu condiția ca anvergura aripilor să fie evaluată la 20 mm sau mai mult pe baza literaturii de specialitate;

molii active pe timp de zi înseamnă speciile de molii care sunt active în timpul zilei în etapa adultă a ciclului lor de viață;

molii active pe timp de noapte înseamnă speciile de molii care sunt active în timpul nopții în etapa adultă a ciclului lor de viață;

grila principală LUCAS înseamnă o variantă a grilei INSPIRE Lambert Azimuthal Equal Area 1 km (Grid_ETRS89-LAEA_1km), bazată pe sistemul de referință de coordonate ETRS89 Lambert Azimuthal Equal Area (ETRS89-LAEA), cu un centru de proiecție fix la 52°N, 10°E;

eșantionare aleatorie stratificată a punctelor de monitorizare înseamnă o eșantionare statistică standardizată, în care punctele de monitorizare au o probabilitate egală de a fi selectate dintr-o populație care este împărțită în subpopulații (straturi);

regiuni biogeografice înseamnă regiunile biogeografice enumerate la articolul 1 litera (c) punctul (iii) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului;

alte ecosisteme înseamnă alte ecosisteme decât ecosistemele agricole și forestiere care sunt agregate într-un singur strat;

parcurgerea de transecte înseamnă o metodă de colectare a datelor în care un observator parcurge un traseu prestabilit (transect) pentru a colecta date de pe teren privind speciile de polenizatori;

perioadă de observație înseamnă perioada anului care corespunde sezonului de zbor al marii majorități a speciilor de polenizatori;

capcană luminoasă înseamnă un dispozitiv care atrage specii de polenizatori în timpul nopții utilizând lumina și le capturează într-un recipient;

perioadă de evaluare înseamnă perioada de timp în care se evaluează progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului menționat la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1991;

specii alogene înseamnă specii alogene, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014.

Statele membre colectează date privind abundența și diversitatea speciilor de polenizatori din următoarele grupuri taxonomice:

albine;

sirfide;

fluturi;

molii.

Un punct de colectare a datelor (punct de monitorizare) este un pătrat de 2 km/2 km centrat pe un punct al grilei principale LUCAS.

Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot utiliza puncte de monitorizare prestabilite, în măsura în care punctele respective au fost selectate în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatele (4), (5) și (6).

Statele membre colectează date privind abundența și diversitatea speciilor de polenizatori în numărul minim de puncte de monitorizare stabilit în anexa I.

Statele membre selectează punctele de monitorizare prin aplicarea eșantionării aleatorii stratificate. Stratificarea se face în funcție de regiunea biogeografică și de următoarele tipuri de ecosisteme:

ecosisteme agricole;

ecosisteme forestiere;

alte ecosisteme.

Procedura de eșantionare aleatorie stratificată a punctelor trebuie să asigure reprezentativitatea pe întreg teritoriul național.

10 km pentru statele membre cu un teritoriu terestru de peste 75000 km2;

5 km pentru statele membre cu un teritoriu terestru cuprins între 20000 km2 și 75000 km2;

1 km pentru statele membre cu un teritoriu terestru cuprins între 1000 km2 și 20000 km2.

Atunci când aplică eșantionarea aleatorie stratificată a punctelor de monitorizare, statele membre pot exclude un punct de monitorizare dacă acesta îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii de excludere:

peste 30 % din punctul de monitorizare este lipsit de vegetație terestră;

punctul de monitorizare este situat parțial sau integral în centre urbane, aglomerații urbane sau zone periurbane;

cel puțin 30 % din punctul de monitorizare este inaccesibil din cauza prezenței infrastructurii publice sau deoarece punctul de monitorizare este situat într-o zonă publică cu acces restricționat, cum ar fi o zonă militară, o zonă de frontieră sau o zonă de vânătoare;

cel puțin 30 % din punctul de monitorizare este inaccesibil din cauză că punctul de monitorizare este situat într-o zonă privată care este o zonă de frontieră sau o zonă de vânătoare;

punctul de monitorizare este situat la o latitudine mai mare de 65°N;

colectarea datelor în punctul de monitorizare este împiedicată din cel puțin unul dintre următoarele motive:

punctul de monitorizare este departe de cel mai apropiat drum accesibil cu autovehicule (peste 2 km) sau este separat de drum prin obstacole fizice sau naturale semnificative, ceea ce îngreunează accesul regulat;

punctul de monitorizare este situat pe o insulă mai mică de 50 km2 sau poate fi atins numai printr-o călătorie cu vaporul de peste două ore dintr-un port cu un serviciu regulat de transport cu feribotul;

cel puțin 30 % din punctul de monitorizare are o pantă mai mare de 20 de grade;

punctul de monitorizare nu poate fi atribuit unuia dintre straturile menționate la alineatul (4).

punctul de monitorizare este departe de cel mai apropiat drum accesibil cu autovehicule (peste 2 km) sau este separat de drum prin obstacole fizice sau naturale semnificative, ceea ce îngreunează accesul regulat;

punctul de monitorizare este situat pe o insulă mai mică de 50 km2 sau poate fi atins numai printr-o călătorie cu vaporul de peste două ore dintr-un port cu un serviciu regulat de transport cu feribotul;

cel puțin 30 % din punctul de monitorizare are o pantă mai mare de 20 de grade;

Statele membre întocmesc o listă a punctelor de monitorizare selectate în conformitate cu alineatele (4), (5) și (6) de pe teritoriul lor (lista punctelor de monitorizare).

Prin derogare de la alineatul (7) al doilea paragraf, un punct de pe lista punctelor de monitorizare poate fi înlocuit în orice moment dacă se poate concluziona că îndeplinește cel puțin unul dintre criteriile de excludere prevăzute la alineatul (6). Punctele de monitorizare care sunt excluse din listă se înlocuiesc prin aplicarea eșantionării aleatorii stratificate, astfel cum se menționează la alineatele (4), (5) și (6).

Statele membre informează fără întârziere Comisia și Agenția Europeană de Mediu cu privire la lista punctelor de monitorizare și la orice modificare a acesteia. Agenția Europeană de Mediu pune lista la dispoziția publicului.

Statele membre definesc, pentru fiecare punct de monitorizare, perioada de observație în cursul căreia se colectează date anual în conformitate cu articolele 5 și 6. Perioada de observație nu trebuie modificată în cursul unei perioade de evaluare.

În cursul perioadei de observație stabilite în conformitate cu articolul 4, statele membre colectează date privind albinele, sirfidele, fluturii și moliile active pe timp de zi în fiecare punct de monitorizare prin parcurgerea de transecte.

Parcurgerea de transecte se efectuează separat pentru:

albine;

sirfide;

fluturi și molii active pe timp de zi.

Parcurgerea de transecte se efectuează în același punct de monitorizare o dată pe lună în cursul perioadei de observație, cu un interval de timp minim de trei săptămâni.

Prin derogare de la alineatul (3), în cazul în care condițiile de mediu menționate la alineatul (7) nu sunt îndeplinite pe o perioadă prelungită de timp care împiedică efectuarea parcurgerilor de transecte o dată pe lună, acestea pot fi efectuate mai rar decât o dată pe lună.

Prin derogare de la alineatul (3), statele membre pot efectua parcurgeri de transecte cu o frecvență mai mare în punctele de monitorizare în care perioada de observație este mai scurtă de șase luni. În acest caz, intervalul minim de timp este mai mic de trei săptămâni.

Pentru fiecare parcurgere de transect, se înregistrează următorii parametri de mediu:

temperatura (în °C);

nebulozitatea (în optimi);

viteza vântului (în m/s);

ceața (prezență/absență);

precipitațiile (prezență/absență);

ora de începere (oo:mm);

orice alți parametri relevanți care ar putea afecta colectarea datelor.

Parcurgerile de transecte se efectuează în condițiile de mediu în care speciile menționate la alineatul (1) sunt active în etapa adultă a ciclului lor de viață. În acest scop, în ceea ce privește parametrii de mediu enumerați la alineatul (6) literele (a)-(f), statele membre precizează condițiile în care trebuie să fie efectuate parcurgerile de transecte. Aceste condiții pot fi adaptate la circumstanțele locale și nu pot fi modificate în cursul unei perioade de evaluare.

Lungimea fiecărei parcurgeri de transect trebuie să fie de 1 km.

Se utilizează același traseu al transectului pentru albine, sirfide, fluturi și molii active pe timp de zi în fiecare punct de monitorizare. Traseul transectului trebuie poziționat integral în limitele punctului de monitorizare. Traseul transectului poate fi continu sau divizat în părți. Acesta trebuie georeferențiat și cartografiat înainte de începerea colectării datelor. Fiecare parte a traseului transectului se atribuie unuia dintre tipurile de ecosisteme menționate la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf. Traseul transectului în fiecare punct de monitorizare nu trebuie modificat, cu excepția cazului în care devine parțial sau total inaccesibil din cauza unui caz de forță majoră.

Transectul trebuie să fie parcurs mergând înainte la o viteză constantă pentru un timp de observare efectiv total de 60 de minute. Timpul de observare nu include timpul necesar pentru capturarea, manipularea, identificarea sau înregistrarea exemplarelor.

Datele se colectează în următorul spațiu de observare tridimensional delimitat în jurul persoanei care parcurge transectul (observatorul):

pentru albine și sirfide: 1,5 m de fiecare parte a observatorului, 1,5 m în fața observatorului și 1,5 m deasupra observatorului;

pentru fluturi și molii active pe timp de zi: 2,5 m de fiecare parte a observatorului, 5 m în fața observatorului și 5 m deasupra observatorului.

Fiecare înregistrare a unui exemplar se atribuie unuia dintre tipurile de ecosisteme menționate la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf.

În cursul perioadei de observație stabilite în conformitate cu articolul 4, statele membre colectează date privind moliile active pe timp de noapte în fiecare punct de monitorizare utilizând capcane luminoase.

Capcanele luminoase trebuie să fie active timp de o noapte pe lună în cursul perioadei de observație, cu un interval minim de timp de trei săptămâni între perioadele active ale unei capcane luminoase în același punct de monitorizare.

Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care condițiile de mediu menționate la alineatul (6) nu sunt îndeplinite pe o perioadă prelungită de timp care împiedică plasarea de capcane luminoase o dată pe lună, capcanele luminoase pot fi plasate mai rar decât o dată pe lună.

Prin derogare de la alineatul (2), capcanele luminoase pot fi plasate mai des decât o dată pe lună în punctele de monitorizare în care perioada de observație este mai scurtă de șase luni. În acest caz, intervalul minim de timp este mai mic de trei săptămâni.

În timpul perioadei active a fiecărei capcane luminoase, se înregistrează următorii parametri de mediu:

temperatura (în °C);

nebulozitatea (în optimi);

viteza vântului (în m/s);

ceața (prezență/absență);

precipitațiile (prezență/absență);

faza principală a lunii (lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar);

orice alți parametri relevanți care ar putea afecta colectarea datelor.

Capcanele luminoase se plasează în condițiile de mediu în care speciile menționate la alineatul (1) sunt active în etapa adultă a ciclului lor de viață. În acest scop, în ceea ce privește parametrii de mediu enumerați la alineatul (5) literele (a)-(f), statele membre precizează condițiile în care trebuie să fie plasate capcanele luminoase. Aceste condiții pot fi adaptate la circumstanțele din fiecare punct de monitorizare și nu pot fi modificate în cursul unei perioade de evaluare.

În fiecare punct de monitorizare se plasează două capcane luminase, la o distanță de cel puțin 50 m între ele. Capcanele luminase trebuie plasate la cel puțin 10 m de corpurile de apă și la cel puțin 50 m de sursele de lumină artificială. Acestea se plasează în așa fel încât partea superioară a sursei de lumină să se afle la o înălțime cuprinsă între 30 cm și 1 m deasupra nivelului solului. Pe o rază de 1 m în jurul fiecărei capcane nu trebuie să existe obstacole care ar putea bloca lumina capcanei.

Poziția capcanelor luminoase trebuie georeferențiată și cartografiată pentru fiecare punct de monitorizare înainte de începerea colectării datelor. Fiecare capcană luminoasă se atribuie unuia dintre tipurile de ecosisteme menționate la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf. Amplasarea fiecărei capcane luminoase nu trebuie schimbată în cursul unei perioade de evaluare, cu excepția cazului în care devine inaccesibilă din cauza unui caz de forță majoră.

Statele membre utilizează un model identic de capcană luminoasă și un tip identic de sursă de lumină în toate punctele de monitorizare. Modelul de capcană luminoasă și timpul de sursă de lumină nu trebuie modificate în cursul unei perioade de evaluare.

Statele membre efectuează o monitorizare specifică a tuturor speciilor de albine, de sirfide și de fluturi care sunt evaluate ca fiind critic periclitate. În acest scop, statele membre pot utiliza Lista roșie a speciilor amenințate a UE sau o listă roșie națională a speciilor sau ambele.

Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care numărul de specii stabilit în conformitate cu alineatul (1) este mai mare de 15, statele membre pot limita numărul de specii care trebuie monitorizate la 15.

Statele membre întocmesc o listă a speciilor care trebuie monitorizate în conformitate cu alineatele (1) și (2) și o notifică Comisiei. Lista respectivă nu trebuie modificată în cursul unei perioade de evaluare.

Speciile de pe lista menționată la alineatul (3) sunt monitorizate prin vizite specifice pe teren, cel puțin o dată pe an, în locuri cunoscute ale speciei, pentru a se stabili prezența sau absența acestora. Statele membre pot întrerupe monitorizarea unei specii într-un anumit an după ce prezența acesteia a fost stabilită în cel puțin un loc.

Toate înregistrările speciilor menționate la alineatul (3) trebuie să fie georeferențiate.

Statele membre identifică exemplarele observate sau capturate din speciile-țintă la nivel de specie utilizând metode de diagnosticare bazate pe expertiză, metode bazate pe ADN, inteligența artificială sau alte metode dovedite științific.

Tendințele în ceea ce privește abundența și diversitatea polenizatorilor se evaluează pe baza datelor colectate de statele membre în conformitate cu prezentul regulament.

Pentru a efectua evaluarea menționată la alineatul (1), se calculează un indicator privind polenizatorii comuni pentru fiecare stat membru, utilizând metoda prevăzută în anexa II, și se calculează un indicator privind bogăția speciilor de polenizatori pentru fiecare stat membru, utilizând metoda prevăzută în anexa III.

Speciile alogene sunt excluse din domeniul de aplicare al evaluării.

Prima perioadă de evaluare începe la 16 decembrie 2026 și se termină în 2030. Ulterior, fiecare perioadă de evaluare ulterioară durează șase ani.

În scopul evaluării eficacității măsurilor de restaurare în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1991, indicatorul privind polenizatorii comuni se calculează separat pentru fiecare dintre tipurile de ecosisteme menționate la articolul 3 alineatul (4) primul paragraf.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 19 septembrie 2025.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen

ANEXA INUMĂRUL MINIM DE PUNCTE DE MONITORIZARE

Tabelul 1

ANEXA IIINDICATORUL PRIVIND POLENIZATORII COMUNI

Norme generale

Indicatorul privind polenizatorii comuni care trebuie calculat pentru fiecare stat membru se bazează pe datele colectate în temeiul articolelor 5 și 6. Aceasta ia în considerare numai înregistrările exemplarelor identificate la nivel de specie în conformitate cu articolul 8. Nu sunt luate în considerare speciile alogene.

Indicatorul privind polenizatorii comuni combină măsurătorile tendințelor în ceea ce privește abundența și diversitatea speciilor-țintă comune. Tendințele respective se calculează pentru fiecare perioadă de evaluare și pentru fiecare grup taxonomic menționat la articolul 2 pe baza indicilor anuali ai abundenței speciilor și a indicilor anuali ai diversității speciilor stabiliți în conformitate cu secțiunile 2 și 3.

Indicii anuali ai abundenței speciilor

Trebuie să se calculeze anual un indice al abundenței specific speciei pentru fiecare specie observată într-un stat membru, pe baza metodologiei pentru un indice generalizat al abundenței descris de Dennis et al. (2016).

Dennis, E. B., Morgan, B. J. T., Freeman, S. N., Brereton, T. M., și Roy, D. B. (2016), A Generalized Abundance Index for Seasonal Invertebrates. Biometrics 72: 1305-1314. https://doi.org/10.1111/biom.12506.

Indicele abundenței specific speciei menționat la punctul 1 ia în considerare numai speciile care au fost observate într-un stat membru de cel puțin 25 de ori pe an în medie pe parcursul perioadei de evaluare.

Metodologia pentru un indice generalizat al abundenței poate fi îmbunătățită ținând seama de condițiile înregistrate în temeiul articolului 5 alineatul (6) literele (a)-(f) pentru speciile menționate la articolul 5 alineatul (1) și în temeiul articolului 6 alineatul (5) literele (a)-(f) pentru moliile active pe timp de noapte.

Un indice al abundenței pentru mai multe specii se calculează anual pentru fiecare grup taxonomic utilizând indicii anuali specifici speciilor menționați la punctul 1, pe baza metodologiei descrise de Freeman et al. (2021).

Freeman, S. N., Isaac, N. J. B., Besbeas, P., Dennis, E. B., și Morgan, B. J. T. (2021), A Generic Method for Estimating and Smoothing Multispecies Biodiversity Indicators Using Intermittent Data. JABES 26: 71-89. https://doi.org/10.1007/s13253-020-00410-6.

Indicii anuali ai diversității speciilor

Un indice al diversității speciilor specific punctului de monitorizare se calculează anual pentru fiecare punct de monitorizare și pentru fiecare grup taxonomic, utilizând metodologia indicelui diversității Shannon-Wiener.

Allaby, M. (2020), A Dictionary of Zoology (5 ed.). Oxford University Press, Oxford. doi: 10.1093/acref/9780198845089.001.0001.

Un indice al diversității speciilor se calculează anual pentru fiecare grup taxonomic utilizând toți indicii anuali ai diversității speciilor specifici fiecărui punct de monitorizare menționați la punctul 1, pe baza metodologiei descrise de Freeman et al. (2021).

Tendințe în ceea ce privește abundența speciilor și diversitatea speciilor

Metodologia descrisă de Freeman et al. (2021) prezintă tendințele în materie de abundență a speciilor pe baza indicilor abundenței pentru mai multe specii menționați în secțiunea 2 punctul 4 și tendințele în materie de diversitate a speciilor pe baza indicilor diversității speciilor menționați în secțiunea 3 punctul 2 în cursul fiecărei perioade de evaluare.

Pentru prima perioadă de evaluare, metoda prevăzută la punctul 1 este limitată la o linie dreaptă între valorile anuale ale indicilor abundenței pentru mai multe specii și ale indicilor diversității speciilor.

Pentru perioadele de evaluare de după 2030, se calculează tendințele ajustate, ajustarea (smoothing) tendințelor fiind determinată prin utilizarea abordării descrise de Massimino et al. (2025).

Massimino, D., Baillie, S. R., Balmer, D. E., Bashford, R. I., Gregory, R. D., Harris, S. J., Heywood, J. J. N., Kelly, L. A., Noble, D. G., Pearce-Higgins, J. W., Raven, M. J., Risely, K., Woodcock, P., Wotton, S. R., și Gillings, S. (2025), The Breeding Bird Survey of the United Kingdom. Global Ecology and Biogeography 34: e13943. https://doi.org/10.1111/geb.13943.

Calcularea indicatorului privind polenizatorii comuni

Pentru fiecare perioadă de evaluare, probabilitatea unei tendințe pozitive se determină separat pentru tendințele în materie de abundență a speciilor și pentru tendințele în materie de diversitate a speciilor pentru fiecare grup taxonomic. Aceste probabilități se convertesc într-o rată de probabilitate (odds ratio).

Se calculează produsul dintre toate ratele de probabilitate menționate la punctul 1.

Produsul tuturor ratelor de probabilitate menționate la punctul 2 se convertește înapoi într-o probabilitate combinată ca abundența și diversitatea speciilor să crească în toate grupurile taxonomice. Această probabilitate combinată constituie indicatorul privind polenizatorii comuni, care trebuie furnizat cu un interval de încredere de 90 %.

ANEXA IIIINDICATORUL BOGĂȚIEI SPECIILOR DE POLENIZATORI

Indicele bogăției speciilor de polenizatori se calculează anual pentru fiecare stat membru pe baza datelor colectate în temeiul articolelor 5, 6 și 7. Acesta ia în considerare numai înregistrările exemplarelor identificate la nivel de specie în conformitate cu articolul 8. Nu se iau în considerare speciile alogene.

Pentru fiecare perioadă de evaluare, evaluarea se bazează pe o analiză liniară de regresie a indicilor anuali ai bogăției speciilor menționați la punctul 1.

Indicatorul bogăției speciilor de polenizatori se calculează ca fiind panta liniei de regresie.