Directiva (UE) 2025/872 a Consiliului din 14 aprilie 2025 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 113 și 115,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului pune în aplicare acordul la care a ajuns, la 8 octombrie 2021, Cadrul incluziv al OCDE/G20 (denumit în continuare CI al OCDE/G20) privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) și respectă îndeaproape regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi) ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) (denumite în continuare regulile-model ale OCDE) convenite de CI al OCDE/G20 la 14 decembrie 2021. Directiva (UE) 2022/2523 introduce o regulă de includere a veniturilor (income inclusion rule – IIR) calificată și o regulă a profiturilor subimpozitate (undertaxed profit rule – UTPR) calificată. Directiva respectivă permite, de asemenea, statelor membre să își introducă propriul impozit suplimentar național calificat (qualified domestic top-up tax – QDTT).

Directiva (UE) 2022/2523 stabilește deja normele de depunere a Declarațiilor privind impozitul suplimentar și prezintă în linii mari categoriile de informații care trebuie raportate de grupurile de întreprinderi multinaționale și de grupurile naționale de mari dimensiuni care intră sub incidența directivei respective. Administrațiile fiscale au nevoie de aceste Declarații privind impozitul suplimentar pentru a efectua o evaluare adecvată a riscurilor, pentru a aprecia corectitudinea obligației fiscale și pentru a monitoriza dacă grupurile de întreprinderi multinaționale și grupurile naționale de mari dimensiuni aplică în mod corect normele stabilite în Directiva (UE) 2022/2523.

Prin urmare, este oportun să se modifice Directiva 2011/16/UE a Consiliului pentru a stabili noi norme privind schimbul automat de informații cu scopul de a facilita schimbul de informații cu privire la Declarația privind impozitul suplimentar și pentru a institui astfel cadrul pentru punerea în aplicare operațională a obligațiilor de declarare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2523, în conformitate cu Acordul multilateral între autoritățile competente în ceea ce privește schimbul de informații GloBE elaborat de CI al OCDE/G20 și cu comentariul aferent acestuia, precum și cu declarația informativă GloBE, în măsura în care aceste noi norme sunt în concordanță cu obligațiile de declarare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2523 și cu dreptul Uniunii.

Deși regula generală este că o entitate constitutivă depune o Declarație privind impozitul suplimentar la administrația sa fiscală (denumită în continuare depunere la nivel local), Directiva (UE) 2022/2523 prevede o derogare în temeiul căreia o entitate constitutivă nu are obligația de a depune o Declarație privind impozitul suplimentar la administrația sa fiscală dacă o Declarație privind impozitul suplimentar a fost depusă de societatea-mamă finală sau de o entitate desemnată să depună declarația, situată într-o jurisdicție care a încheiat, pentru anul fiscal de raportare, un acord privind stabilirea autorității competente cu statul membru în care își are sediul entitatea constitutivă (denumită în continuare depunere la nivel central). Prezenta directivă constituie un astfel de acord privind stabilirea autorității competente între statele membre.

Noile norme privind schimbul automat de informații ar trebui să permită depunerea la nivel central a Declarației privind impozitul suplimentar, în conformitate cu Directiva (UE) 2022/2523; ele pot servi, de asemenea, în scopul depunerii declarației în fiecare jurisdicție care pune în aplicare regulile-model ale OCDE (denumită în continuare jurisdicție de punere în aplicare). Administrațiile fiscale din fiecare stat membru relevant ar trebui să primească informațiile necesare care figurează în declarația-tip.

Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a impune entităților constitutive din cadrul grupurilor de întreprinderi multinaționale care depun declarația să utilizeze modelul standard prevăzut în Directiva 2011/16/UE pentru a-și îndeplini obligațiile de declarare în temeiul Directivei (UE) 2022/2523. Statele membre au libertatea de a stabili modelul care să fie utilizat de grupurile naționale de mari dimensiuni pentru a-și îndeplini obligațiile de declarare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2523, cu excepția situațiilor specifice în care este necesar schimbul de informații.

Atunci când un stat membru primește o Declarație privind impozitul suplimentar de la societatea-mamă finală sau de la entitatea din cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale desemnată să depună declarația în contextul depunerii la nivel central în conformitate cu Directiva (UE) 2022/2523, statul membru respectiv ar trebui să comunice altor State membre de punere în aplicare sau statelor membre care aplică doar QDTT, în termen de trei luni de la termenul de depunere sau – în cazul primirii unei Declarații privind impozitul suplimentar după termenul de depunere – în termen de trei luni de la primirea declarației, părțile specifice relevante din Declarația privind impozitul suplimentar în conformitate cu abordarea în materie de diseminare aprobată de CI al OCDE/G20. În ceea ce privește primul An fiscal de raportare, termenul pentru comunicarea respectivelor părți specifice relevante a Declarației privind impozitul suplimentar ar trebui să fie prelungit la șase luni de la termenul de depunere. În plus, pentru a ține seama de eventualele întârzieri din cadrul noului sistem de schimb de informații, primul schimb de informații nu va avea loc în orice caz (și anume, pentru primul An fiscal de raportare și pentru Anul fiscal de raportare următor) mai devreme de 1 decembrie 2026.

Statul membru al societății-mamă finale a grupului de întreprinderi multinaționale ar trebui să primească Declarația completă privind impozitul suplimentar. Statul membru de punere în aplicare ar trebui să primească Secțiunea generală a Declarației privind impozitul suplimentar, cu condiția ca o entitate constitutivă a grupului de întreprinderi multinaționale să fie situată pe teritoriul său. Statele membre care aplică doar QDTT și pe teritoriul cărora sunt situate entități constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale ar trebui să primească părțile relevante din Secțiunea generală a Declarației privind impozitul suplimentar, deși statele care aplică doar QDTT nu ar trebui să trimită nicio informație cu privire la Declarația privind impozitul suplimentar prin schimbul automat de informații.

Secțiunile jurisdicționale ar trebui să fie puse la dispoziția statelor membre cu drepturi de impozitare în temeiul Directivei (UE) 2022/2523, inclusiv dreptul de a aplica QDTT, în conformitate cu abordarea în materie de diseminare.

Directiva (UE) 2022/2523 le permite statelor membre în care sunt situate cel mult douăsprezece societăți-mamă finale ale grupurilor care intră în domeniul de aplicare al directivei respective să opteze să nu aplice IIR și UTPR pentru o perioadă limitată. În astfel de cazuri, un stat membru, în cazul în care nu este un stat membru care aplică doar QDTT, ar trebui să înceapă să aplice normele privind schimbul de Declarații privind impozitul suplimentar (și anume să primească și să trimită informații) numai atunci când se încheie perioada de exercitare a opțiunii în temeiul Directivei (UE) 2022/2523.

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive și, în special, pentru desfășurarea schimbului automat de informații între autoritățile competente, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta modalitățile practice necesare, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip electronic. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

Autoritatea competentă care primește informațiile ar trebui să transmită o notificare autorității competente care trimite informațiile atunci când are motive să creadă că informațiile incluse într-o Declarație privind impozitul suplimentar care fac obiectul schimbului de informații necesită corecții. Întrucât o astfel de notificare are loc, în mod normal, înainte de efectuarea unei evaluări a riscurilor sau examinări fiscale mai aprofundate, autoritatea competentă care trimite informațiile ar trebui să fie notificată numai cu privire la erorile evidente identificate. Informațiile corectate ar trebui să fie comunicate, fără întârzieri nejustificate, tuturor autorităților competente pentru care informațiile respective fac obiectul schimbului în conformitate cu prezenta directivă. Această procedură nu împiedică administrațiile fiscale să solicite, în cadrul unor cereri ulterioare, corecțiile necesare pentru a verifica respectarea Directivei (UE) 2022/2523, în temeiul dreptului intern.

În cazul în care o autoritate competentă nu primește informațiile preconizate în urma unei notificări din partea unui grup de întreprinderi multinaționale, aceasta ar trebui să notifice nerealizarea schimbului autorității competente care trebuia să trimită informațiile. Autoritatea competentă care trebuia să trimită informațiile ar trebui să stabilească, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care nu a avut loc schimbul de informații relevante și să informeze, în termen de o lună, autoritatea competentă care a notificat nerealizarea schimbului cu privire la motivul respectiv, indicând, după caz, noua dată preconizată pentru realizarea schimbului de informații. Pentru a asigura aplicarea eficace a Directivei 2011/16/UE, se consideră că schimbul de informații ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil pentru a se evita cauzarea de întârzieri suplimentare pentru statele membre. Termenul preconizat pentru realizarea schimbului de informații ar trebui să nu depășească trei luni de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.

În cazul în care Declarația privind impozitul suplimentar nu a fost depusă la nivel central de către societatea-mamă finală sau de către entitatea din cadrul unui grup de întreprinderi multinaționale desemnată să depună declarația, iar informațiile nu sunt primite până la noua dată preconizată pentru realizarea schimbului de informații, se consideră că autoritatea competentă care a notificat nerealizarea schimbului poate solicita depunerea declarației la nivel local, deoarece condițiile pentru depunerea acesteia la nivel central în temeiul Directivei (UE) 2022/2523 nu au fost îndeplinite.

Directiva 2011/16/UE, inclusiv anexa VII la aceasta, astfel cum este modificată prin prezenta directivă, ar trebui să fie coroborată cu Directiva (UE) 2022/2523. Termenii stabiliți în scopul schimbului de informații cu privire la Declarația privind impozitul suplimentar în temeiul prezentei directive ar trebui să aibă același înțeles ca termenii din Directiva (UE) 2022/2523. În plus, prezenta directivă conține definiții suplimentare care sunt necesare pentru a reflecta evoluțiile înregistrate la nivel internațional în contextul schimbului de informații în domeniul fiscal.

La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să utilizeze Acordul multilateral între autoritățile competente în ceea ce privește schimbul de informații GloBE și comentariul aferent acestuia, regulile-model ale OCDE și explicațiile și exemplele din documentul Commentary to the Global Anti-Base Erosion Model Rules (Pillar Two) [Comentariu la Regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi)] publicat de CI al OCDE/G20 privind BEPS, precum și cadrul de punere în aplicare a regulilor GloBE, alături de orice actualizări ale acestora, ca surse de ilustrare sau de interpretare pentru a asigura aplicarea coerentă în toate statele membre, în măsura în care respectivele surse sunt în concordanță cu prezenta directivă, cu Directiva (UE) 2022/2523 și cu dreptul Uniunii. În consecință, instrucțiunile elaborate de CI al OCDE/G20 privind BEPS pentru depunerea modelului standard, cum ar fi introducerea și orientările explicative aferente declarației informative GloBE, inclusiv în ceea ce privește baza pentru informațiile raportate în declarația informativă GloBE și cadrul simplificat tranzitoriu de raportare jurisdicțională (pentru anii fiscali care încep la 31 decembrie 2028 sau înainte de această dată, dar fără a include un an fiscal care se încheie după 30 iunie 2030), ar trebui, în măsura în care sursele respective sunt în concordanță cu prezenta directivă și cu dreptul Uniunii, să fie utilizate ca surse de ilustrare și de interpretare de către grupurile de întreprinderi multinaționale la depunerea Declarației privind impozitul suplimentar pentru a asigura o aplicare coerentă. Prin urmare, este oportun să se completeze Directiva 2011/16/UE cu o anexă suplimentară care să conțină un model standard, în conformitate cu modelul standard elaborat de CI al OCDE/G20 privind BEPS, pentru depunerea Declarației privind impozitul suplimentar în temeiul Directivei (UE) 2022/2523, astfel cum se prevede în prezenta directivă.

Modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar prevăzut în prezenta directivă asigură că informațiile și calculele fiscale pe care un grup de întreprinderi multinaționale trebuie să le declare în cadrul acestei declarații sunt suficient de cuprinzătoare pentru a le permite administrațiilor fiscale să efectueze o evaluare adecvată a riscurilor și să aprecieze corectitudinea obligației fiscale a unei entități constitutive în temeiul Directivei (UE) 2022/2523. În același timp, se urmărește evitarea impunerii unor cerințe inutile de colectare, calcul și raportare a informațiilor pentru grupurile de întreprinderi multinaționale, precum și evitarea expunerii contribuabililor la cereri multiple și necoordonate de informații suplimentare în fiecare jurisdicție de punere în aplicare. O Declarație privind impozitul suplimentar standardizată nu afectează capacitatea unei administrații fiscale de a solicita o declarație fiscală națională obișnuită sau de a colecta informații în scopul pregătirii declarației naționale privind impozitul suplimentar; prin urmare, statele membre ar trebui, în unele cazuri, să poată solicita raportarea unor puncte de date suplimentare pe lângă Declarația privind impozitul suplimentar în scopul pregătirii declarației fiscale (de exemplu, pentru a converti obligația privind impozitul suplimentar în monedă națională). Totuși, statele membre ar trebui, în general, să se abțină de la a solicita raportarea unor puncte de date suplimentare pe lângă Declarația privind impozitul suplimentar, ca parte a cerințelor privind declarația fiscală națională obișnuită și plata. Astfel de informații ar trebui să se refere, de exemplu, la obligația de plată, la momentul și metoda plății sau la identificarea contribuabilului și la datele de contact, mai degrabă decât la calcularea obligației privind impozitul suplimentar a unei entități constitutive. Prezenta directivă nu se aplică procedurilor naționale de audit fiscal și nu împiedică administrațiile fiscale să solicite, în cadrul unor cereri ulterioare, informațiile justificative de care au nevoie pentru a verifica respectarea dispozițiilor de transpunere a Directivei (UE) 2022/2523, în temeiul dreptului intern.

Pentru a asigura schimbul de informații privind asocierile în participație și egalitatea de tratament, în rarele cazuri în care o societate-mamă a unui grup național de mari dimensiuni deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei asocieri în participație sau ale unei filiale a unei asocieri în participație, iar asocierea în participație sau filiala asocierii în participație respectivă face obiectul unui QDTT într-un alt stat membru, statele membre ar trebui să solicite ca un astfel de grup național de mari dimensiuni să utilizeze același model standard ca un grup de întreprinderi multinaționale, și anume, modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar prevăzut în prezenta directivă, atunci când își depune Declarația privind impozitul suplimentar. În consecință, statele membre ar trebui să se asigure că dispozițiile privind schimbul de informații sunt aplicate în astfel de cazuri.

În plus, recunoscând necesitatea de a asigura un cadru juridic complet, astfel încât acesta să acopere modificările introduse în Directiva 2011/16/UE prin Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații privind conturile financiare, este esențial să se modifice articolul 8 alineatul (3a) din Directiva 2011/16/UE în consecință. Domeniul de aplicare al informațiilor care urmează să facă obiectul schimbului ar trebui să țină seama de măsurile tranzitorii prevăzute în secțiunea XI din anexa I la Directiva 2011/16/UE.

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume asigurarea cadrului pentru punerea în aplicare operațională a obligațiilor de declarare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2523 pe baza abordării comune cuprinse în regulile-model ale OCDE, precum și asigurarea faptului că informațiile corespunzătoare privind conturile financiare fac obiectul schimbului automat obligatoriu, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acțiunea independentă a statelor membre ar risca să creeze o fragmentare a pieței interne, dar, având în vedere amploarea reformei privind impozitul minim global și importanța crucială a adoptării unor soluții care să funcționeze pentru piața internă în ansamblu, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

Având în vedere că statele membre trebuie să ia măsuri într-o perioadă foarte scurtă pentru a începe transpunerea normelor referitoare la Declarația privind impozitul suplimentar, prezenta directivă ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență.

Prin urmare, Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie modificată în consecință,

Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:

La articolul 3, punctul 9 se modifică după cum urmează:

primul paragraf se modifică după cum urmează:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

în sensul articolului 8 alineatul (1) și al articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), mențiunea referitoare la informațiile disponibile se referă la informații din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informațiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și de procesare a informațiilor din respectivul stat membru;

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

în sensul dispozițiilor din prezenta directivă, cu excepția articolului 8 alineatele (1) și (3a) și a articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite prevăzută la primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul punct.

în sensul articolului 8 alineatul (1) și al articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), mențiunea referitoare la informațiile disponibile se referă la informații din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informațiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și de procesare a informațiilor din respectivul stat membru;

în sensul dispozițiilor din prezenta directivă, cu excepția articolului 8 alineatele (1) și (3a) și a articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite prevăzută la primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul punct.

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

în sensul articolului 8 alineatul (1) și al articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), mențiunea referitoare la informațiile disponibile se referă la informații din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informațiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și de procesare a informațiilor din respectivul stat membru;

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

în sensul dispozițiilor din prezenta directivă, cu excepția articolului 8 alineatele (1) și (3a) și a articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite prevăzută la primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul punct.

în sensul articolului 8 alineatul (1) și al articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), mențiunea referitoare la informațiile disponibile se referă la informații din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informațiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și de procesare a informațiilor din respectivul stat membru;

în sensul dispozițiilor din prezenta directivă, cu excepția articolului 8 alineatele (1) și (3a) și a articolelor 8a-8ae, comunicarea sistematică de informații predefinite prevăzută la primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul punct.

La articolul 8, alineatul (3a) se înlocuiește cu următorul text:

numele/denumirea, adresa, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), precum și data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării și care este Titular de cont al contului respectiv și, în cazul unei Entități care este Titular de cont și care, după aplicarea normelor de diligență fiscală prevăzute în anexele I și II, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul și care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, denumirea, adresa și NIF ale Entității, precum și numele, adresa, NIF și data și locul nașterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării;

numărul de cont (sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont);

denumirea și numărul de identificare (dacă este cazul) al Instituției Financiare Raportoare;

soldul sau valoarea contului (inclusiv, în cazul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră, Valoarea de răscumpărare) valabil(ă) la sfârșitul anului calendaristic relevant sau la sfârșitul altei perioade de raportare adecvate sau, în cazul în care contul a fost închis în cursul anului sau al perioadei în cauză, închiderea contului;

în cazul oricărui Cont de custodie:

cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor și cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deținute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv (sau în legătură cu respectivul cont) în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; și

încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea Activelor Financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituția Financiară Raportoare a acționat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al Titularului de cont;

în cazul oricărui Cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;

în cazul oricărui alt cont decât cele descrise la litera (e) sau la litera (f), cuantumul brut total plătit sau creditat Titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituția Financiară Raportoare este debitoare, inclusiv suma agregată a oricăror răscumpărări plătite Titularului de cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate;

dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare Titular de cont;

rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării și care este o Persoană care exercită controlul asupra unui Titular al unui Cont de Entitate este o Persoană care exercită controlul asupra Entității și dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare astfel de Persoană care face Obiectul Raportării;

tipul de cont, menționându-se dacă contul este un Cont Preexistent sau un Cont Nou, precum și dacă este un cont comun, inclusiv numărul de Titulari ai contului comun; și

în cazul oricărei Participații în capitalurile proprii deținute într-o Entitate de Investiții care este o construcție juridică, rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) Persoana care face Obiectul Raportării este un deținător de Participații în capitalurile proprii.

cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor și cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deținute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv (sau în legătură cu respectivul cont) în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; și

încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea Activelor Financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituția Financiară Raportoare a acționat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al Titularului de cont;

Se introduce următorul articol:

Secțiunea generală din Declarația privind impozitul suplimentar către Statul membru de punere în aplicare în care sunt situate societatea-mamă finală sau entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale;

Secțiunea generală din Declarația privind impozitul suplimentar, cu excepția sintezei generale a informațiilor din secțiunea 1.4 din cadrul acesteia, către statele membre care aplică doar un impozit suplimentar național calificat (qualified domestic top-up tax – QDTT) și:

în care sunt situate entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale;

în care este situată o asociere în participație sau un membru al unui grup de asocieri în participație ale grupului de întreprinderi multinaționale, dacă impozitul suplimentar național calificat este impus asocierilor în participație din statele membre respective;

dacă, în statele membre respective, impozitul suplimentar național calificat este impus unei entități constitutive apatride sau unei asocieri în participație apatride a grupului de întreprinderi multinaționale;

una sau mai multe Secțiuni jurisdicționale din Declarația privind impozitul suplimentar către statele membre care au drepturi de impozitare în temeiul Directivei (UE) 2022/2523, inclusiv dreptul de a aplica impozitul suplimentar național calificat, în cazul statelor membre vizate de respectivele Secțiuni jurisdicționale.

în care sunt situate entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale;

în care este situată o asociere în participație sau un membru al unui grup de asocieri în participație ale grupului de întreprinderi multinaționale, dacă impozitul suplimentar național calificat este impus asocierilor în participație din statele membre respective;

dacă, în statele membre respective, impozitul suplimentar național calificat este impus unei entități constitutive apatride sau unei asocieri în participație apatride a grupului de întreprinderi multinaționale;

Articolul 8b se înlocuiește cu următorul text:

Se introduce următorul articol:

La articolul 18, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 20, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 22, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

Articolul 25a se înlocuiește cu următorul text:

Se introduce următorul articol:

Textul prezentat în anexa la prezenta directivă se adaugă ca anexa VII.

Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2025, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Prin excepție de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Directiva (UE) 2022/2523 adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 1 și punctele 3-11 din prezenta directivă până în ziua anterioară datei de încheiere a perioadei respectivei opțiuni.

Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2027, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 8 din prezenta directivă. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 14 aprilie 2025.Pentru ConsiliuPreședinteleK. Kallas

ANEXĂ

ANEXA VIINorme de declarare și modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar

SECȚIUNEA I

DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

Stat membru de punere în aplicare înseamnă un stat membru care a pus în aplicare fie o regulă de includere a veniturilor (income inclusion rule – IIR) calificată, fie o regulă a profiturilor subimpozitate (undertaxed profit rule – UTPR) calificată, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctele 18 și, respectiv, 43 din Directiva (UE) 2022/2523, fie ambele, pentru Anul fiscal de raportare dat;

Stat membru care aplică doar un impozit suplimentar național calificat (qualified domestic top-up tax – QDTT) înseamnă un stat membru care a pus în aplicare doar un impozit suplimentar național calificat, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 28 din Directiva (UE) 2022/2523, pentru Anul fiscal de raportare dat;

Declarație privind impozitul suplimentar înseamnă declarația de informații depusă de o societate-mamă finală, de o entitate desemnată care depune declarația, de o entitate locală desemnată sau de o entitate constitutivă, un model standard în acest sens fiind prevăzut în secțiunea IV din prezenta anexă;

Secțiune generală înseamnă secțiunea din Declarația privind impozitul suplimentar care conține informații generale despre grupul de întreprinderi multinaționale în ansamblu, inclusiv structura sa corporativă, și o sinteză generală a aplicării Directivei (UE) 2022/2523, această secțiune corespunzând secțiunii 1 din modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar;

Secțiuni jurisdicționale înseamnă setul de secțiuni din Declarația privind impozitul suplimentar care conțin informații detaliate despre aplicarea IIR calificate, a UTPR calificate și a impozitului suplimentar național calificat în fiecare jurisdicție în care își desfășoară activitatea grupul de întreprinderi multinaționale, aceste secțiuni corespunzând secțiunilor 2 și 3 din modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar;

An fiscal de raportare înseamnă anul fiscal la care se referă Declarația privind impozitul suplimentar.

SECȚIUNEA II

CERINȚE DE DECLARARE

Entitatea constitutivă care depune Declarația privind impozitul suplimentar identifică secțiunile relevante și, respectiv, statele membre relevante cărora le sunt comunicate informațiile, în conformitate cu abordarea în materie de diseminare prevăzută la articolul 8ae.

SECȚIUNEA III

FORMATUL PENTRU DEPUNEREA DECLARAȚIILOR ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII PENTRU GRUPURILE NAȚIONALE DE MARI DIMENSIUNI CU ASOCIERI ÎN PARTICIPAȚIE

Atunci când o societate-mamă a unui grup național de mari dimensiuni deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei asocieri în participație sau ale unei filiale a unei asocieri în participație care face obiectul unui impozit suplimentar național calificat într-un alt stat membru decât cel în care este situat grupul național de mari dimensiuni, respectivul grup național de mari dimensiuni utilizează modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar prevăzut în secțiunea IV din prezenta anexă.

În cazurile care intră sub incidența primului paragraf, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se aplică articolul 8ae alineatul (2) și articolul 9a.

SECȚIUNEA IV

PUNCTE DE DATE

Informații privind grupurile de întreprinderi multinaționale

Identificarea entității constitutive care depune declarația

Informații generale privind grupul de întreprinderi multinaționale

Grupul de întreprinderi multinaționale și Anul fiscal de raportare

Informații contabile generale privind întreprinderea multinațională

Structura corporativă

Societatea-mamă finală

Entități din grup (altele decât societatea-mamă finală) și membri ai grupurilor de asocieri în participație

Entități constitutive și membri ai grupurilor de asocieri în participație

Entități excluse

Modificări ale structurii corporative care au avut loc în cursul Anului fiscal de raportare

Sinteza generală a informațiilor

Regimurile de protecție și excluderile jurisdicționale

Caracteristicile jurisdicției

Excepții jurisdicționale aplicabile pentru această jurisdicție (impozitul suplimentar redus la zero)

Opțiunea pentru regimul de protecție al jurisdicției

Opțiunea pentru regimul de protecție

Regimuri de protecție permanente

Calculul simplificat pentru entitățile constitutive nesemnificative

Regimuri de protecție tranzitorii

Regimul de protecție tranzitoriu pentru raportarea pentru fiecare țară în parte

Regimul de protecție tranzitoriu pentru UTPR

Opțiunea pentru excluderea de minimis

Opțiunea de a aplica excluderea de minimis pentru Anul fiscal de raportare

Calculele simplificate pentru entitățile constitutive nesemnificative – entitățile constitutive care nu sunt entități constitutive nesemnificative

Grupul de întreprinderi multinaționale în faza inițială a activității internaționale (dacă este cazul)

Calcule

Caracteristicile jurisdicției

Calculul cotei efective de impozitare

Cota efectivă de impozitare

Calculul profitului calificat sau al pierderii calificate

Calculul impozitelor acoperite ajustate

Valoarea totală a impozitelor acoperite ajustate

Excedentul de cheltuieli negative cu impozitul reportate

Calculul regimului tranzitoriu combinat pentru societățile străine controlate (SSC) (dacă este cazul)

Calcule jurisdicționale referitoare la contabilitatea impozitelor amânate

Ajustări ale impozitului amânat

Sinteză generală

Defalcarea ajustărilor

Pierderi reportate în perioadele precedente (carry-backs)

Mecanismul de recuperare

Valoarea anuală a datoriilor privind impozitul amânat care fac obiectul normei privind recuperarea

Conturile de recuperare a datoriei agregate privind impozitul amânat

Dispoziții tranzitorii

Creanțe privind impozitul amânat și datorii privind impozitul amânat la începutul anului de tranziție

Transfer de active după 30 noiembrie 2021 și înainte de începerea unui an de tranziție

Opțiuni jurisdicționale (dacă este cazul)

Opțiuni jurisdicționale

Opțiuni

Cerințe de informare referitoare la opțiunile jurisdicționale

Opțiunea pentru impozitul pe distribuirea preconizată

Mecanismul de recuperare

Recalcularea cotei efective de impozitare și a impozitului suplimentar

Calculele aferente entității constitutive

Opțiunea pentru cadrul simplificat tranzitoriu de raportare jurisdicțională

Raportarea agregată pentru grupurile consolidate în scopuri fiscale

Profit calificat sau pierdere calificată

Ajustări ale profitului net sau ale pierderii nete din contabilitatea financiară

Alocarea transfrontalieră a profitului sau a pierderii între o entitate principală, un sediu permanent și o entitate transparentă

Ajustări transfrontaliere

Ajustări ale profitului calificat al societății-mamă finale care este o entitate transparentă sau este supusă unui regim privind dividendele deductibile

Impozite acoperite ajustate

Ajustări ale cheltuielilor curente cu impozitul în conturile financiare

Alocarea încrucișată a impozitelor

Cheltuieli cu impozitul amânat

Opțiuni pentru entitățile constitutive (sau opțiuni care se aplică unui grup de asocieri în participație)

Excluderea profitului obținut din transportul maritim internațional

Excluderea profitului obținut din transportul maritim internațional

Plafon jurisdicțional pentru excluderea profitului auxiliar calificat obținut din transportul maritim internațional

Informații în sensul opțiunii de a aplica o metodă de distribuire impozabilă (dacă este cazul)

Opțiunea pentru o metodă de distribuire impozabilă

Alte standarde contabile

Calculul impozitului suplimentar

Impozitul suplimentar

Calculul excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică (dacă este cazul)

Valoarea totală a excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică

Alocarea costurilor salariale eligibile și a valorii contabile a imobilizărilor corporale eligibile către sediile permanente în scopul excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică

Alocarea costurilor salariale eligibile și valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile ale unei entități transparente în scopul excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică

Impozitul suplimentar curent adițional

Impozitul suplimentar adițional, altul decât în cazul unei pierderi nete calificate înregistrate în Anul fiscal de raportare

Impozitul suplimentar adițional în cazul unei pierderi nete calificate pentru Anul fiscal de raportare

Impozitul suplimentar național calificat

Alocarea și atribuirea impozitului suplimentar (dacă este cazul)

Aplicarea IIR în legătură cu această jurisdicție

Valoarea totală a impozitului suplimentar în temeiul UTPR în legătură cu această jurisdicție

Atribuirea impozitului suplimentar în temeiul UTPR

Stat membru de punere în aplicare înseamnă un stat membru care a pus în aplicare fie o regulă de includere a veniturilor (income inclusion rule – IIR) calificată, fie o regulă a profiturilor subimpozitate (undertaxed profit rule – UTPR) calificată, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctele 18 și, respectiv, 43 din Directiva (UE) 2022/2523, fie ambele, pentru Anul fiscal de raportare dat;

Stat membru care aplică doar un impozit suplimentar național calificat (qualified domestic top-up tax – QDTT) înseamnă un stat membru care a pus în aplicare doar un impozit suplimentar național calificat, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 28 din Directiva (UE) 2022/2523, pentru Anul fiscal de raportare dat;

Declarație privind impozitul suplimentar înseamnă declarația de informații depusă de o societate-mamă finală, de o entitate desemnată care depune declarația, de o entitate locală desemnată sau de o entitate constitutivă, un model standard în acest sens fiind prevăzut în secțiunea IV din prezenta anexă;

Secțiune generală înseamnă secțiunea din Declarația privind impozitul suplimentar care conține informații generale despre grupul de întreprinderi multinaționale în ansamblu, inclusiv structura sa corporativă, și o sinteză generală a aplicării Directivei (UE) 2022/2523, această secțiune corespunzând secțiunii 1 din modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar;

Secțiuni jurisdicționale înseamnă setul de secțiuni din Declarația privind impozitul suplimentar care conțin informații detaliate despre aplicarea IIR calificate, a UTPR calificate și a impozitului suplimentar național calificat în fiecare jurisdicție în care își desfășoară activitatea grupul de întreprinderi multinaționale, aceste secțiuni corespunzând secțiunilor 2 și 3 din modelul standard pentru Declarația privind impozitul suplimentar;

An fiscal de raportare înseamnă anul fiscal la care se referă Declarația privind impozitul suplimentar.

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul 12

Tabelul 13

Tabelul 14

Tabelul 15

Tabelul 16

Tabelul 17

Tabelul 18

Tabelul 19

Tabelul 20

Tabelul 21

Tabelul 22

Tabelul 23

Tabelul 24

Tabelul 25

Tabelul 26

Tabelul 27

Tabelul 28

Tabelul 29

Tabelul 30

Tabelul 31

Tabelul 32

Tabelul 33

Tabelul 34

Tabelul 35

Tabelul 36

Tabelul 37

Tabelul 38

Tabelul 39

Tabelul 40

Tabelul 41

Tabelul 42

Tabelul 43

Tabelul 44

Tabelul 45

Tabelul 46

Tabelul 47

Tabelul 48

Tabelul 49

Tabelul 50

Tabelul 51

Tabelul 52

Tabelul 53

Tabelul 54

Tabelul 55

Tabelul 56

Tabelul 57

Tabelul 58

Tabelul 59