Regulamentul (UE) 2024/3110 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2024 de stabilire a unor norme armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 305/2011 (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului a fost adoptat în contextul pieței interne, pentru a armoniza condițiile de comercializare a produselor pentru construcții și pentru a elimina obstacolele din calea comerțului cu produse pentru construcții între statele membre.

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011, pentru ca un produs pentru construcții reglementat de o specificație tehnică armonizată să fie introdus pe piață, producătorul este obligat să întocmească o declarație de performanță pentru un astfel de produs. Producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu performanța declarată și cu cerințele aplicabile. Producătorii sunt exceptați de la această obligație în cazul anumitor produse.

Experiența în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 305/2011, evaluarea efectuată de Comisie în 2019, precum și raportul privind Organizația Europeană pentru Agremente Tehnice au indicat performanța insuficientă a cadrului produselor pentru construcții în diverse privințe, inclusiv în ceea ce privește elaborarea de standarde și supravegherea pieței. În plus, feedbackul primit în cursul evaluării a evidențiat necesitatea de a reduce suprapunerile, de a elimina contradicțiile și cerințele repetitive, inclusiv prin raportare la alte acte legislative ale Uniunii, pentru a oferi mai multă claritate juridică și a limita sarcina administrativă care revine operatorilor economici. Prin urmare, este necesar să se actualizeze și să se alinieze obligațiile juridice ale operatorilor economici la cele prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii, precum și să se adauge noi dispoziții, inclusiv în ceea ce privește supravegherea pieței, astfel încât să se sporească gradul de securitate juridică și să se evite interpretările divergente.

Este necesar să se stabilească fluxuri de informații funcționale, inclusiv prin mijloace electronice și într-un format prelucrabil automat, pentru a se asigura disponibilitatea, de-a lungul lanțului de aprovizionare, a unor informații coerente și transparente cu privire la performanțele produselor pentru construcții. Se preconizează că acest lucru va spori transparența și va îmbunătăți eficiența în ceea ce privește transferul de informații. Asigurarea accesului digital la informații cuprinzătoare cu privire la produsele pentru construcții ar contribui la digitalizarea sectorului construcțiilor în ansamblu, pregătind cadrul pentru era digitală. În plus, acordarea accesului la informații fiabile și durabile ar însemna, de asemenea, că operatorii economici și alți actori nu ar contribui la nerespectarea cerințelor de către ceilalți.

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 305/2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții (Regulamentul privind produsele pentru construcții) a considerat binevenit obiectivul Comisiei de a crește sustenabilitatea sectorului construcțiilor prin tratarea performanței în materie de sustenabilitate a produselor pentru construcții în cadrul revizuirii Regulamentului (UE) nr. 305/2011, astfel cum s-a anunțat în Comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată Un nou Plan de acțiune privind economia circulară. Pentru o Europă mai curată și mai competitivă. În concluziile Consiliului privind economia circulară în sectorul construcțiilor din 28 noiembrie 2019, Comisia este îndemnată să faciliteze circularitatea produselor pentru construcții în cadrul revizuirii Regulamentului (UE) nr. 305/2011. În Comunicarea sa din 10 martie 2020 intitulată O nouă Strategie industrială pentru Europa, Comisia a subliniat necesitatea de a aborda sustenabilitatea produselor pentru construcții și a subliniat că un mediu construit mai sustenabil va fi esențial pentru tranziția Europei către neutralitatea climatică. În Comunicarea sa din 5 mai 2021 intitulată Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei, Comisia a identificat construcțiile ca fiind unul dintre ecosistemele prioritare care se confruntă cu cele mai importante provocări în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor climatice și de sustenabilitate și adoptarea transformării digitale, și de care depinde competitivitatea sectorului pentru construcții. Prin urmare, este oportun să se stabilească norme pentru declararea performanței în materie de sustenabilitate din perspectiva mediului a produselor pentru construcții, inclusiv posibilitatea de a stabili niveluri-prag și clase relevante. Clasele de performanță de mediu a produselor ar trebui să reflecte cu exactitate diversitatea produselor și stadiul tehnologiei aferent acestora și să dea posibilitatea de a identifica cu precizie cele mai ecologice produse. În plus, atunci când se face referire la impactul asupra mediului, aceste clase de performanță ar trebui să fie ușor de înțeles, să nu inducă în eroare și nici să nu permită transferul responsabilităților.

În mod similar, strategia UE privind standardizarea din 2022, prevăzută în Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2022 intitulată O strategie a UE privind standardizarea – Stabilirea unor standarde globale în sprijinul unei piețe unice a UE reziliente, verzi și digitale a identificat construcțiile ca fiind unul dintre cele mai relevante domenii în care standardele armonizate ar putea îmbunătăți competitivitatea și ar putea reduce obstacolele de pe piață.

Urmărirea obiectivelor de mediu, inclusiv combaterea schimbărilor climatice și tranziția către economia circulară, face necesară stabilirea unor noi obligații de mediu și punerea bazelor pentru elaborarea și aplicarea unei metode de evaluare pentru calcularea sustenabilității din punctul de vedere al mediului a produselor pentru construcții, fără a spori disproporționat birocrația și costurile pentru operatorii economici, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Calculele ar trebui să acopere ciclul de viață al produsului, folosind metodele stabilite prin standardizare. În cazul produselor noi, ciclurile de viață calculate ar trebui să includă toate etapele vieții unui produs, de la achiziția materiilor prime sau producerea lor din resurse naturale până la eliminarea sa finală, inclusiv eventualele avantaje și eventualele sarcini ce depășesc limitele. În cazul produselor folosite și refabricate, ciclul de viață calculat ar trebui să înceapă cu dezinstalarea dintr-o construcție și ar trebui să includă toate etapele următoare până la eliminarea finală. Comisia ar trebui să pună la dispoziție software pentru efectuarea calculului, mai ales factorii de caracterizare aplicabili în conformitate cu standardul european EN 15804 sau cu viitoarele standarde aplicabile. Orice actualizare a acestui software ar trebui comunicată și ar trebui să declanșeze actualizarea calculelor relevante în termen de un an.

Pentru a garanta siguranța și funcționalitatea produselor pentru construcții și, prin extensie, a construcțiilor, precum și siguranța lucrătorilor și a consumatorilor, este necesar să se asigure că anumiți prestatori de servicii, cum ar fi furnizorii de servicii de logistică, piețele online și actorii care prestează servicii intermediare, nu contribuie la neconformitatea altor actori. Prin urmare, este necesar ca dispozițiile relevante să fie aplicabile și acestor servicii și prestatorilor acestora.

Pentru a crea legătura necesară între produsele pentru construcții și construcțiile, inclusiv clădirile, în care acestea ar putea fi încorporate, conceptul de construcții ar trebui definit numai în sensul prezentului regulament și fără a aduce atingere competențelor statelor membre de a defini și reglementa construcțiile și clădirile.

Pentru a evita utilizarea unor modele de distribuție inovatoare în scopul eludării obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să se clarifice faptul că orice furnizare a unui produs în cadrul unei activități comerciale, inclusiv atunci când proprietatea sau posesia produselor este transferată în cadrul prestării unui serviciu, ar fi considerată drept punere la dispoziție pe piață a produsului.

Asigurarea liberei circulații a seturilor de produse pentru construcții pe piața internă ar ajuta acest sector să fie competitiv. Această abordare ar spori gradul de acoperire a pieței, ar raționaliza procesele de producție pentru întreprinderi și ar îmbunătăți confortul atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi.

Conformitatea produselor pentru construcții cu legislația Uniunii depinde adesea de conformitatea componentelor principale ale acestora cu legislația respectivă. Cu toate acestea, întrucât componentele principale sunt adesea integrate în diferite produse pentru construcții, asigurarea siguranței și a protecției mediului, inclusiv a climei, s-ar realiza mai bine dacă respectivele componente principale ar fi evaluate în amonte, și anume dacă performanța și conformitatea lor ar fi evaluate în prealabil și independent de evaluarea produsului final pentru construcții în care acestea sunt integrate. În mod similar, supravegherea pieței ar fi mai eficientă dacă ar putea fi identificate și vizate componente principale neconforme. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme obligatorii aplicabile componentelor principale ale produselor pentru construcții. Aceeași abordare ar trebui aplicată în cazul componentelor sau al materialelor menite a fi utilizate în produsele pentru construcții care ar beneficia de aplicarea voluntară a regulamentului.

Articolele precum produsele pentru construcții, componentele principale ale acestora sau alte componente sau materiale pot fi introduse pe piață ca atare sau ca un set de componente separate menite să fie folosite împreună și ar trebui să facă obiectul unor specificații tehnice armonizate exprese. Pentru a simplifica aplicarea prezentului regulament, articolele și componentele care intră în domeniul său de aplicare ar trebui să fie clar identificate. Cu toate acestea, identificarea respectivă nu ar trebui să excludă posibilitatea de a comercializa componentele ca produse pentru construcții atunci când aceste componente sunt introduse separat pe piață, drept componente principale sau în alt mod.

Deși domeniul de aplicare al prezentului regulament rămâne larg, ar trebui să se excludă aplicarea sa în cazul anumitor produse deja armonizate prin alte acte juridice ale Uniunii, pentru a se evita suprapunerea reglementărilor. În același scop, este important și să se diferențieze aspectele acelorași produse care sunt reglementate de prezentul regulament de aspectele care sunt reglementate de alte acte legislative sectoriale. Acesta ar fi cazul produselor de iluminat și al produselor electrice și electronice, de exemplu, care fac obiectul Directivelor 2014/35/UE, 2014/30/UE, 2014/53/UE și 2001/95/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului. Cu toate acestea, domeniul larg de aplicare al prezentului regulament nu ar trebui interpretat ca o intenție de armonizare a tuturor produselor ce pot fi introduse pe piață pentru a fi încorporate în construcții. Produsele care nu sunt adecvate pentru armonizare, de exemplu, din cauza legăturii acestora cu patrimoniul cultural, a utilizării de materiale specifice care pot proveni numai din anumite locuri sau a condițiilor care diferă de la un stat membru la altul, nu ar trebui supuse efectului de armonizare al prezentului regulament. Acest lucru s-ar putea realiza dacă se optează activ ca produsele respective să nu fie reglementate prin specificații tehnice armonizate.

În lipsa unor norme speciale pentru produsele utilizate anterior, produsele utilizate anterior care fac obiectul prezentului regulament și sunt importate din țări terțe ar trebui să facă obiectul acelorași norme precum cele aplicabile produselor pentru construcții noi.

Produsele pentru construcții introduse pe piață în regiunile ultraperiferice ale Uniunii sunt adesea importate din țările învecinate și, prin urmare, nu fac obiectul cerințelor stabilite de dreptul Uniunii. Respectarea de către aceste produse pentru construcții a unor astfel de cerințe ar fi disproporționat de costisitoare. În același timp, produsele pentru construcții fabricate în regiunile ultraperiferice circulă foarte puțin în alte state membre. Așadar, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a excepta de la aceste cerințe produsele pentru construcții introduse pe piață în regiunile ultraperiferice ale Uniunii.

Pentru a se asigura că se menține o legătură solidă între standarde și necesitățile în materie de reglementare ale statelor membre, un grup de experți ar trebui să sprijine Comisia în pregătirea solicitărilor de standardizare și a altor specificații tehnice armonizate. Activitatea grupului de experți ar trebui să urmeze un plan de lucru stabilit pe baza contribuțiilor statelor membre, pe lângă prioritățile generale ale Uniunii, cum ar fi obiectivele UE privind clima și economia circulară. Atunci când stabilește prioritățile planului de lucru, Comisia acordă o atenție deosebită înlocuirii specificațiilor tehnice armonizate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011. Comisia ar trebui să informeze anual Parlamentul European și statele membre despre cum avansează punerea în practică a planului de lucru, inclusiv despre solicitările de standardizare prezentate, numărul de standarde propuse de organizațiile de standardizare europene, timpul mediu necesar pentru evaluarea standardelor de către Comisie și raportul dintre standardele acceptate și cele respinse de Comisie.

Potrivit principiului proporționalității, este necesar și oportun ca realizarea obiectivului fundamental de armonizare a pieței interne a produselor pentru construcții să răspundă necesităților în materie de reglementare ale statelor membre, definind doar acele caracteristici esențiale necesare pentru evaluarea performanței produsului. Prin definirea acestor caracteristici esențiale și a metodelor de evaluare care li se aplică ar trebui să se asigure o abordare mai puțin împovărătoare, care să fie suficient de fiabilă și grație căreia să se evite suprapunerile și neconcordanțele. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

Pentru a asigura un nivel maxim de coerență în materie de reglementare, prezentul regulament ar trebui, în măsura posibilului, să se bazeze pe cadrul juridic orizontal, în acest caz pe Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Acesta urmează tendința recentă din legislația în materie de produse de a dezvolta o soluție alternativă în cazul în care organizațiile de standardizare europene nu furnizează standarde armonizate valabile. Atunci când o organizație de standardizare europeană emite, în conformitate cu solicitarea de standardizare, un standard armonizat care include elemente care nu satisfac necesitățile în materie de reglementare ale statelor membre sau care nu sunt aliniate la obiectivele Uniunii în materie de siguranță, mediu, circularitate și climă, Comisia ar trebui să revizuiască solicitarea de standardizare sau să facă standardul armonizat să devină obligatoriu cu limitări. Ar trebui să se poată aplica o soluție alternativă standardelor armonizate care nu respectă solicitarea de standardizare și care se referă la o familie sau la o categorie de produse care fie nu era reglementată anterior de un standard armonizat, fie este deja reglementată de un standard armonizat aplicabil de peste cinci ani, fie este reglementată de un standard armonizat aplicabil cu limitări.

În cazul în care standardele armonizate stabilesc normele de evaluare a performanțelor în ceea ce privește caracteristicile esențiale relevante pentru codurile statelor membre privind construcțiile, standardele respective ar trebui să devină obligatorii ca standarde armonizate de performanță în scopul aplicării prezentului regulament, deoarece numai astfel de standarde obligatorii ating obiectivul de a permite libera circulație a produselor, asigurând în același timp capacitatea statelor membre de a solicita caracteristici ale produselor ce țin de cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor, având în vedere situația lor națională specifică, cum ar fi diferențele de climă, geologie și geografie și alte condiții. Atunci când sunt urmărite împreună, aceste două obiective impun ca produsele să fie evaluate printr-o singură metodă de evaluare, prin urmare, metoda trebuie să fie obligatorie. Cu toate acestea, standardele voluntare pot fi utilizate pentru a face ca cerințele referitoare la produse, specificate pentru familia de produse sau categoria de produse relevantă prin acte delegate, să fie și mai concrete, urmând calea Deciziei nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului. În conformitate cu Decizia nr. 768/2008/CE, standardele respective ar trebui să fie în măsură să ofere o prezumție de conformitate cu cerințele pe care le reglementează.

Evaluarea performanței în ceea ce privește caracteristicile esențiale poate necesita stabilirea unor niveluri-prag. În cazul anumitor utilizări, trebuie să fie atinse niveluri-prag voluntare. Nivelurile-prag obligatorii trebuie să fie atinse ca o condiție pentru introducerea produsului pe piața internă, indiferent de utilizarea acestuia.

Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european prevăzute în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată Pactul verde european, a obiectivelor Planului de acțiune privind economia circulară și a obiectivelor Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării stabilite în Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată Calea către o planetă sănătoasă pentru toți. Plan de acțiune al UE: Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului și pentru a asigura siguranța produselor pentru construcții, siguranța fiind unul dintre obiectivele care trebuie urmărite în legislația întemeiată pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), sunt necesare cerințe referitoare la produse care să fie legate de funcționalitate, siguranță și protecția mediului, inclusiv de climă. Atunci când stabilește aceste cerințe, Comisia ar trebui să abordeze riscurile la adresa siguranței și să țină seama de contribuția potențială a produsului la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă, mediu și eficiență energetică pe durata ciclului de viață al acestuia. Cerințele respective nu se referă la performanța produselor pentru construcții. Spre deosebire de Directiva 89/106/CEE a Consiliului, anterioară Regulamentului (UE) nr. 305/2011, regulamentul menționat nu prevede posibilitatea de a stabili astfel de cerințe referitoare la produse. Cu toate acestea, anumite standarde armonizate pentru produsele pentru construcții conțin astfel de cerințe referitoare la produse. Standardele respective demonstrează că există o nevoie practică de astfel de cerințe privind funcționalitatea, siguranța și protecția mediului. Articolul 114 din TFUE, ca temei juridic al prezentului regulament, impune, de asemenea, urmărirea unui nivel ridicat în ceea ce privește sănătatea, securitatea și protecția mediului. Astfel, prezentul regulament ar trebui să reintroducă sau să valideze cerințele referitoare la produse. Prin urmare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în vederea specificării cerințelor respective în funcție de familia de produse sau de categoria de produse.

Fabricarea și distribuția de produse pentru construcții devin tot mai complexe, conducând la apariția unor noi operatori specializați, cum ar fi furnizorii de servicii de logistică. Din motive de claritate, anumite obligații generice, inclusiv cele privind cooperarea cu autoritățile, ar trebui să se aplice tuturor celor implicați în lanțul de aprovizionare.

Pentru a promova practici armonizate în rândul statelor membre, chiar și în cazul în care nu s-a ajuns la un consens cu privire la aceste practici, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, în ceea ce privește o gamă limitată de aspecte, acte de punere în aplicare a prezentului regulament. Respectivele delegări de competențe ar trebui să vizeze obligațiile și drepturile operatorilor economici, precum și obligațiile organismelor notificate.

Pentru a îmbunătăți securitatea juridică și pentru a atenua fragmentarea pieței produselor pentru construcții a Uniunii, este necesar să se definească în mod clar domeniul reglementat la nivelul Uniunii, așa-numitul domeniu armonizat, spre deosebire de elementele care rămân de competența statelor membre. Statele membre își păstrează competența de a stabili dispoziții privind construcțiile, inclusiv privind proiectarea și dimensionarea acestora. Stabilirea domeniului armonizat nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a specifica cerințe naționale privind construcțiile și nici să reducă nivelul de protecție care există deja în statele membre și care este justificat. Politicile naționale de mediu aplicabile construcțiilor nu ar trebui să fie considerate drept interdicții sau bariere pentru punerea la dispoziție a produselor pe piață, atât timp cât respectă domeniul armonizat.

Statele membre stabilesc nivelul de siguranță pentru construcții pe baza responsabilităților față de cetățenii lor, în timp ce Uniunea stabilește condițiile-cadru pentru piața internă. Competența de a adopta dispoziții privind construcțiile revine în continuare statelor membre. Cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să stabilească acele legături cu produsele pentru construcții care sunt necesare din punct de vedere tehnic și care servesc drept bază pentru emiterea de solicitări de standardizare către organizațiile de standardizare europene, în vederea elaborării unor standarde armonizate pentru produsele pentru construcții, a actelor delegate corespunzătoare, precum și în vederea elaborării documentelor de evaluare europene.

Domeniul armonizat ar trebui să se aplice și contractelor publice, granturilor sau altor stimulente pozitive, cu excepția stimulentelor fiscale.

Pentru a stabili un echilibru între atenuarea fragmentării pieței și interesele legitime ale statelor membre de a reglementa construcțiile, este necesar să se prevadă un mecanism care să reflecte mai bine necesitățile statelor membre în procesul de elaborare a specificațiilor tehnice armonizate. Din același motiv, ar trebui instituit un mecanism suplimentar de autorizare prealabilă, care să permită statelor membre să stabilească, pe baza unor motive imperative de sănătate și siguranță a persoanelor sau de protecție a mediului, alte cerințe decât cele prevăzute în specificațiile tehnice armonizate pentru produsele care intră în domeniul armonizat. Acest mecanism ar trebui să ofere statelor membre posibilitatea ca, în așteptarea unor specificații tehnice armonizate actualizate care să răspundă necesităților lor în materie de reglementare, să notifice și să ceară autorizarea măsurilor naționale care afectează performanța unei caracteristici esențiale netratate în specificația tehnică armonizată. Acest mecanism ar trebui să vină în completarea posibilității unui stat membru de a notifica Comisia, în conformitate cu articolul 114 din TFUE, atunci când consideră că este necesar să introducă dispoziții naționale bazate pe noi dovezi științifice referitoare la protecția mediului sau a mediului de lucru din cauza unei probleme caracteristice statului membru respectiv, în contradicție cu specificațiile tehnice armonizate. Pentru a se asigura că măsurile naționale autorizate rămân doar abateri temporare de la domeniul armonizat, este important să se ofere posibilitatea de a se face consultări rapide cu privire la necesitatea de a actualiza specificațiile tehnice armonizate având în vedere aceste necesități în materie de reglementare, inclusiv prin solicitări de standardizare, dacă este necesar, cu termene stabilite expres pentru a trata urgența în cauză.

Economia circulară, elementul-cheie al Planului de acțiune privind economia circulară, poate fi promovată prin sisteme obligatorii de restituire a garanției și prin obligația producătorilor de a redobândi proprietatea asupra produselor nefabricate la comandă noi, excedentare sau nevândute. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să ia astfel de măsuri și să stabilească obligații privind colectarea și tratarea produselor care trebuie aruncate. Proprietarul produsului ar trebui să fie responsabil de transportul înapoi la distribuitor, importator sau producător.

Pentru a spori claritatea juridică și a reduce sarcina administrativă pentru operatorii economici, este necesar să se evite ca produsele pentru construcții să facă obiectul mai multor evaluări cu privire la același aspect legat de sănătatea și securitatea persoanelor sau de protecția mediului, inclusiv de climă, în temeiul unor acte juridice diferite ale Uniunii. Acest lucru a fost confirmat de platforma REFIT, instituită prin Decizia C(2015) 3261 a Comisiei, care recomandă Comisiei să acorde prioritate abordării problemelor legate de suprapuneri și cerințe repetitive. Fără a reduce sau a compromite nivelul de protecție care există deja în domeniul construcțiilor în statele membre și care este justificat, Comisia ar trebui să fie în măsură să stabilească condițiile în care anumite obligații prevăzute în prezentul regulament pot fi îndeplinite prin îndeplinirea obligațiilor prevăzute în alte acte juridice ale Uniunii, dacă, în caz contrar, același aspect legat de sănătatea și siguranța persoanelor sau de protecția mediului, inclusiv de climă, ar fi evaluat în paralel în temeiul prezentului regulament și al altor dispoziții de drept al Uniunii.

Mai mult, pentru a evita practicile divergente ale statelor membre și ale operatorilor economici, competența de a adopta acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 291 din TFUE ar trebui acordată Comisiei pentru a stabili dacă anumite articole se încadrează în definiția produsului.

Întrucât prezentul regulament este elaborat în conformitate cu cadrul Regulamentului (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului, dar dispozițiile sale sunt adaptate la particularitățile sectoriale ale produselor pentru construcții, acesta va fi, cu excepții limitate, actul juridic folosit pentru armonizarea tuturor aspectelor relevante ale produselor pentru construcții, inclusiv a aspectelor ce țin de sustenabilitate, chiar dacă acestea ar putea fi abordate și de Regulamentul (UE) 2024/1781. Dacă se identifică orizontal o necesitate ce ține de politici în cadrul Regulamentului (UE) 2024/1781, Comisia ar trebui să folosească în primul rând prezentul regulament pentru a răspunde acestei necesități în ceea ce privește produsele pentru construcții. Numai în cazuri excepționale în care cerințele prezentului regulament sunt insuficiente și nu pot fi modificate sau completate într-un termen rezonabil, Regulamentul (UE) 2024/1781 ar trebui să se poată aplica produselor pentru construcții în mod complementar, cu condiția să se demonstreze că sunt rezonabile costurile administrative asociate, inclusiv ca urmare a faptului că operatorii economici pot fi supuși la două proceduri de evaluare a conformității. Cu titlu de excepție, în cazul în care produsele cu impact energetic incluse în planurile de lucru privind proiectarea ecologică sunt și produse pentru construcții, precum și în cazul produselor intermediare în sensul Regulamentului (UE) 2024/1781, cu excepția cimentului, regulamentului respectiv i se va acorda prioritate pentru stabilirea cerințelor de sustenabilitate. Acest lucru va fi valabil, de exemplu, în cazul încălzitoarelor, al cazanelor, al pompelor de căldură, al aparatelor de încălzire a apei și a spațiilor, al ventilatoarelor, al sistemelor de răcire și ventilație și al produselor fotovoltaice, cu excepția panourilor fotovoltaice integrate în clădiri. Prezentul regulament s-ar aplica în continuare în mod complementar, atunci când este necesar, în special în ceea ce privește aspectele legate de siguranță, ținând seama, de asemenea, de alte acte legislative ale Uniunii privind produsele, cum ar fi cele referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazoși, tensiunea joasă și utilajele. În cazul unui conflict de norme între prezentul regulament și Regulamentul (UE) 2024/1781, dispozițiile relevante din prezentul regulament ar trebui să prevaleze. Pentru alte produse, pentru a evita o sarcină inutilă pentru operatorii economici, poate apărea necesitatea de a stabili condițiile în care anumite obligații prevăzute în prezentul regulament pot fi îndeplinite prin îndeplinirea obligațiilor în temeiul altor dispoziții de drept al Uniunii. Așadar, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a stabili aceste condiții.

Pentru a crea un stimulent pentru conformitate, producătorul de produse pentru construcții ar trebui să fie răspunzător pentru declarațiile incorecte de performanță și de conformitate.

Reutilizarea sporită a produselor pentru construcții face parte dintr-o tranziție către o economie mai circulară și o reducere a amprentei de mediu și de carbon a produselor pentru construcții. Piața produselor pentru construcții la mâna a doua nu este în prezent foarte dezvoltată, iar cerințele pentru produsele pentru construcții care au fost folosite anterior variază foarte mult de la un stat membru la altul. Prin urmare, produsele pentru construcții utilizate, inclusiv alte articole utilizate care fac obiectul prezentului regulament, ar trebui să fie supuse unei armonizări pe termen lung prin crearea posibilității de a elabora specificații tehnice armonizate specifice în temeiul prezentului regulament. Aceste specificații tehnice armonizate ar trebui să se aplice produselor utilizate anterior și atât timp cât produsul utilizat anterior nu este deșeu sau a încetat să fie deșeu. Adoptarea unor specificații tehnice armonizate specifice pentru produsele utilizate anterior nu ar trebui să aducă atingere domeniului de aplicare și definiției deșeurilor în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Cu toate acestea, produsele reutilizate direct într-o construcție nu ar trebui să fie considerate ca fiind reintroduse pe piață și nu ar trebui deci să facă obiectul niciunei măsuri prevăzute în prezentul regulament.

Pentru a clarifica care este sfera de cuprindere a domeniului armonizat, este important ca toate specificațiile tehnice armonizate să precizeze dacă includ produsele utilizate anterior în domeniul lor de aplicare sau le exclud din acesta. Totuși, excluderea produselor utilizate anterior din domeniul de aplicare al unei specificații tehnice armonizate nu ar trebui să împiedice operatorii economici să opteze pentru aplicarea prezentului regulament, ca și cum produsul utilizat anterior ar fi nou.

În conformitate cu definiția produselor utilizate anterior, specificațiile tehnice armonizate care includ explicit produsele utilizate anterior în domeniul lor de aplicare ar trebui să se aplice și produselor utilizate anterior care au fost supuse unui proces de transformare care depășește operațiunile de verificare, curățare sau reparare în scopul recuperării care sunt definite de specificația tehnică armonizată ca procese transformatoare neesențiale pentru performanța produsului. Indiferent de specificația tehnică armonizată, produsele refabricate ar trebui să beneficieze de faptul că evenimentele anterioare ultimei lor dezinstalări nu trebuie luate în considerare la calcularea impactului pe care îl au asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viață. Produsele refabricate ar trebui să beneficieze și de cerințe sau stimulente care promovează conținutul ridicat de materiale reciclate.

Pentru a îmbunătăți accesul la informații ușor accesibile și cuprinzătoare privind produsele pentru construcții, contribuind astfel la siguranța, funcționalitatea și sustenabilitatea acestora, ar trebui să se asigure faptul că declarația de performanță și de conformitate furnizează toate informațiile necesare utilizatorilor și autorităților. Având în vedere utilitatea acestora pentru utilizatori, producătorii ar trebui să poată include în declarația respectivă informații suplimentare, cu condiția ca declarațiile de performanță și de conformitate să rămână uniforme și ușor de citit și să nu fie utilizate în mod abuziv ca publicitate.

Pentru a reduce sarcina care revine operatorilor economici, în special producătorilor, operatorii economici care emit declarații de performanță și de conformitate ar trebui să fie autorizați să furnizeze prin mijloace electronice copii ale declarațiilor respective și să le pună la dispoziție pe site-uri web, cu condiția să nu poată fi modificate, să poată fi citite de om și să fie prelucrabile automat, precum și să fie disponibile, accesibile și legate evident de produs. Pentru a simplifica comunicarea în cadrul lanțului de aprovizionare, declarațiile de performanță și de conformitate ar trebui să îi permită utilizatorului să verifice cu ajutorul unei aplicații informatice conformitatea cu normele de aplicare ale statului membru în care se folosește produsul. O condiție prealabilă importantă pentru declarațiile prelucrabile automat este un format informatic standardizat, care este necesar pentru fiecare specificație tehnică armonizată.

Pentru ca producătorii să demonstreze că produsele pentru construcții care beneficiază de libera circulație a mărfurilor îndeplinesc cerințele relevante ale Uniunii, este necesar să se solicite o declarație de conformitate care să completeze declarația de performanță, aducând astfel și sistemul de reglementare pentru produsele pentru construcții mai aproape de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului. Cu toate acestea, pentru a reduce la minimum sarcina administrativă potențială, declarația de conformitate și declarația de performanță ar trebui să fie combinate. Sarcina administrativă asupra IMM-urilor ar trebui redusă la minimum prin dispoziții de simplificare specifice, inclusiv partajarea rezultatelor încercărilor, recunoașterea certificatelor, utilizarea în cascadă a documentației tehnice și declarațiile fără evaluare, care să permită microîntreprinderilor să utilizeze sistemul de evaluare și verificare mai indulgent și să reducă cerințele pentru produsele fabricate la comandă care nu sunt realizate într-un proces de producție în serie. Atunci când astfel de produse sunt instalate într-o singură construcție identificată, ar trebui să se poată acorda exceptări de la obligația de a întocmi o declarație de performanță și de conformitate. În cazurile în care un producător îndeplinește criteriile atât pentru aplicarea unei proceduri simplificate, cât și pentru acordarea unei exceptări de la obligația de a întocmi o declarație de performanță și de conformitate, acestuia ar trebui să i se ofere posibilitatea de a alege una dintre opțiuni sau de a transmite o declarație de performanță și de conformitate fără a se aplica procedura simplificată, astfel încât oferta sa să fie mai bine adaptată la nevoile potențialilor clienți.

Pentru a se ajunge la o aliniere la alte acte legislative privind produsele și sub rezerva principiilor generale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008, marcajul CE ar trebui să se aplice numai pe produsele pentru construcții pentru care producătorul a întocmit o declarație de performanță și de conformitate. Producătorul își asumă astfel responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu performanța declarată și cu cerințele aplicabile referitoare la produse.

Drepturile procedurale ale tuturor operatorilor economici și ale persoanelor fizice și juridice care acționează în numele acestora în ceea ce privește măsurile, deciziile sau ordinele adoptate de autoritățile de supraveghere a pieței și de alte autorități naționale competente trebuie să fie garantate în concordanță cu Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului. Este necesar ca statele membre să asigure proceduri adecvate de apel împotriva unor astfel de măsuri, decizii sau ordine.

Pentru a asigura funcționalitatea, siguranța și sustenabilitatea produselor pentru construcții și, prin extindere, a construcțiilor, toți operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare și de distribuție ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că introduc pe piață, pun la dispoziție pe piață sau ajută la punerea la dispoziție pe piață numai în ceea ce privește produsele pentru construcții care respectă cerințele obligatorii ale Uniunii. Pentru a îmbunătăți claritatea juridică, este necesar să se stabilească în mod explicit obligațiile operatorilor economici.

Este necesar ca producătorii de produse pentru construcții să stabilească produsul-tip în mod precis și neechivoc, pentru a asigura o bază precisă pentru evaluarea conformității produsului respectiv cu cerințele Uniunii. În același timp, pentru a evita eludarea cerințelor aplicabile, producătorilor ar trebui să li se interzică să creeze noi produse-tip în cazul în care produsele în cauză sunt identice din punctul de vedere al caracteristicilor esențiale.

Pe piața internă, marcajul CE ar trebui să fie singurul marcaj care să demonstreze conformitatea cu metodele de evaluare a caracteristicilor esențiale care fac obiectul specificațiilor tehnice armonizate. Pentru a evita fragmentarea pieței și afirmațiile înșelătoare care decurg din folosirea unor metode de evaluare diferite, marcajul CE ar trebui să fie singurul marcaj admis pe produsele care fac obiectul specificațiilor tehnice armonizate, indicând faptul că produsul în cauză a fost evaluat în raport cu caracteristicile esențiale care fac obiectul specificațiilor tehnice armonizate și este conform cu cerințele aplicabile referitoare la produse. Piața produselor pentru construcții se confruntă cu o proliferare a marcajelor care creează adesea confuzie și neîncredere în rândul actorilor de pe piață, dar induc în eroare și consumatorii. Utilizarea unor marcaje suplimentare influențează negativ forța probantă a marcajului CE atunci când se bazează pe metode de evaluare diferite de cele definite în specificațiile tehnice armonizate relevante. În plus, IMM-urile nu pot beneficia întotdeauna de astfel de marcaje, creând o denaturare în rândul actorilor de pe piață și putând împiedica accesul pe piață. Prin urmare, respectivele marcaje suplimentare nu ar trebui aplicate pe produse împreună cu marcajul CE. Totuși, această interdicție nu împiedică introducerea pe piața unică a produselor care poartă alte marcaje, cu condiția ca aceste marcaje să nu inducă în eroare consumatorul sau să nu poată fi confundate cu marcajul CE. În plus, marcajele nu ar trebui să afecteze vizibilitatea, lizibilitatea sau semnificația marcajului CE. Așadar, aceste marcaje nu ar trebui să afișeze nicio informație, niciun text și nicio afirmație referitoare la performanța produsului.

Pentru a evita afirmațiile înșelătoare, orice afirmație făcută de producătorii de produse pentru construcții ar trebui să se bazeze pe o metodă de evaluare cuprinsă în specificațiile tehnice armonizate, în cazul în care este disponibilă.

Documentația tehnică privind produsele pentru construcții, care este întocmită de producător, facilitează verificarea produselor respective de către autoritățile naționale competente și organismele notificate în raport cu cerințele Uniunii. Pentru a îmbunătăți accesul la informații cuprinzătoare, documentația tehnică respectivă ar trebui să includă informațiile necesare pentru a valida calculul pe care se bazează evaluarea sustenabilității din punctul de vedere al mediului a produsului pentru construcții.

Pentru a crea transparență pentru utilizatorii de produse pentru construcții și pentru a evita utilizarea necorespunzătoare a produselor respective, produsele pentru construcții și utilizarea preconizată a acestora ar trebui să fie identificate cu precizie de către producător. Din același motiv, producătorul ar trebui să clarifice dacă produsele pentru construcții sunt destinate utilizării profesionale. Pentru a se asigura trasabilitatea produselor pentru construcții, producătorii ar trebui să indice pe produs codul unic de identificare al produsului-tip specific fiecărui producător sau, atunci când acest lucru nu este posibil, de exemplu, din cauza dimensiunii sau a suprafeței produsului, pe o etichetă aplicată pe ambalaj sau, atunci când nici acest lucru nu este posibil, într-un document de însoțire a produsului.

Pentru a se asigura că cerințele prezentului regulament sunt îndeplinite, producătorii ar trebui să caute, să stocheze și să evalueze în mod activ informațiile și să ia măsurile corespunzătoare în cazul în care s-a confirmat neconformitatea sau performanța necorespunzătoare sau în cazul în care există un risc.

Pentru a realiza obiectivele Pactului verde european și ale Planului de acțiune pentru economia circulară, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a specifica niveluri-prag minime pentru performanța de mediu a produselor pentru construcții și cerințe de mediu referitoare la produse, care să prevină și să reducă impactul pe care produsele pentru construcții îl au asupra mediului. Cu toate acestea, principiul siguranța pe primul plan, aplicabil atât în cazul produsului pentru construcții, cât și construcțiilor, ar trebui să fie respectat în toate cazurile și să includă protecția sănătății.

În vederea asigurării sustenabilității și a durabilității produselor pentru construcții, producătorii ar trebui să se asigure că produsele pot fi utilizate o perioadă cât mai îndelungată posibil. O astfel de utilizare îndelungată necesită o proiectare adecvată, utilizarea unor piese fiabile, potențialul de reparare a produselor, disponibilitatea informațiilor privind repararea și accesul la piesele de schimb. În cazul în care piesele de schimb nu se găsesc de regulă pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să ceară producătorului să pună la dispoziție astfel de piese de schimb la un preț acceptabil și nediscriminatoriu pe o perioadă de 10 ani, care poate fi prelungită dacă se preconizează că disponibilitatea acestor piese pe o perioadă mai lungă ar determina creșterea duratei de viață a produsului.

În vederea îmbunătățirii circularității produselor pentru construcții, în conformitate cu obiectivele Planului de acțiune privind economia circulară și cu ierarhia deșeurilor, cerințele referitoare la produse ar trebui și să poată îmbunătăți eficiența resurselor, să prevină generarea de deșeuri, să prioritizeze repararea, reutilizarea și refabricarea, să încurajeze utilizarea materialelor secundare și să ia în considerare reciclabilitatea și producția de subproduse. Pregătirea pentru reutilizare, reutilizarea, refabricarea și reciclarea necesită o anumită proiectare, și anume prin facilitarea separării produselor, a componentelor și a materialelor la dezinstalare, demontare și demolare și în etapa ulterioară a reciclării și, atunci când este posibil, evitarea materialelor mixte, amestecate sau complexe și a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare. Întrucât instrucțiunile obișnuite de utilizare și informațiile obișnuite privind siguranța nu vor ajunge neapărat la operatorii economici responsabili de pregătirea pentru reutilizare, reutilizare, refabricare și reciclare, informațiile necesare în acest sens ar trebui să fie puse la dispoziție în pașapoartele digitale ale produselor accesibile cu ajutorul suporturilor de date și pe site-urile web ale producătorului.

Informațiile generale despre produs, instrucțiunile de utilizare și informațiile privind siguranța reprezintă un instrument esențial pentru a transmite unui grup larg care ar putea avea nevoie de suficiente informații pentru a lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la achiziționarea, instalarea, utilizarea, întreținerea, demontarea, reutilizarea și reciclarea produsului. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să precizeze ce elemente trebuie incluse în informațiile generale despre produs, în instrucțiunile de utilizare și în informațiile privind siguranța și ar trebui să permită furnizarea de orientări cu privire la modul în care aceste elemente pot fi incluse în mod obișnuit în standardele armonizate de performanță. Astfel de orientări nu ar trebui însă să extindă sau să restrângă responsabilitatea producătorului de a furniza informații, astfel cum se prevede în regulament. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a asigura punerea în aplicare adecvată și omogenă a obligației de a furniza informații generale despre produs, instrucțiuni de utilizare și informații privind siguranța pentru anumite familii de produse sau categorii de produse atunci când standardele armonizate de performanță nu pot face acest lucru.

Unele produse pentru construcții devin deșeuri, deși nu au fost niciodată utilizate. Pentru a evita această risipă de resurse, regulamentul nu ar trebui să afecteze posibilitatea statelor membre de a obliga producătorii să accepte să redobândească, direct sau prin intermediul importatorilor și al distribuitorilor lor, dreptul de proprietate asupra produselor care, după livrarea pe un șantier sau către utilizator, nu au fost utilizate și se află într-o stare echivalentă cu cea în care au fost introduse pe piață.

Pentru a putea alege în cunoștință de cauză, utilizatorii produselor pentru construcții ar trebui să fie suficient de bine informați cu privire la performanțele de mediu ale produselor, la conformitatea acestora cu cerințele de mediu și la gradul de îndeplinire a obligațiilor de mediu ale producătorului în această privință. Prin urmare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a stabili cerințe specifice de etichetare.

Reprezentanții autorizați sunt adesea singurele persoane care pot fi contactate în cazul produselor importate, în timp ce producătorii le atribuie deseori sarcini foarte limitate și nu le furnizează toate informațiile necesare pentru a reprezenta efectiv producătorii. Prin urmare, în prezentul regulament ar trebui să fie consolidate și stabilite clar rolul și responsabilitățile reprezentanților autorizați, cum ar fi sarcinile care trebuie incluse în mandatul producătorului. Mandatul reprezentantului autorizat nu ar trebui să includă întocmirea documentației tehnice. Cu toate acestea, producătorilor ar trebui să li se permită să încheie un contract separat cu reprezentantul lor autorizat în acest scop, în afara mandatului.

Ar trebui să existe întotdeauna un producător atunci când regulamentul stabilește obligații referitoare la introducerea unui produs pe piață. În cazul în care nu există niciun producător în sensul prezentului regulament, distribuitorul sau importatorul ar trebui să aibă rolul de producător și să își asume responsabilitățile acestuia.

Un operator economic care modifică un produs sau îl depozitează în așa fel încât performanța sau siguranța acestuia ar putea fi afectată ar trebui să se supună obligațiilor producătorilor, pentru a verifica dacă performanța sau siguranța produsului este în continuare identică. Totuși, această obligație nu ar trebui să fie impusă unui operator economic care reambalează produsele, deoarece, în caz contrar, comerțul secundar și, prin urmare, libera circulație a produselor ar fi împiedicate, iar reambalarea, în principiu, nu ar trebui să afecteze performanța sau siguranța produsului pentru construcții. Cu toate acestea, pentru a menține performanța și siguranța produselor, operatorul economic care efectuează reambalarea ar trebui să fie responsabil de executarea corectă a acestor operațiuni, pentru a se asigura că produsul nu este deteriorat și că utilizatorii sunt în continuare informați corect în limba stabilită de statul membru în care produsele sunt puse la dispoziție.

Având în vedere efectele sale asupra mediului, calculul sustenabilității din punctul de vedere al mediului a unui produs pentru construcții ar trebui să includă și ambalajul folosit sau cel mai probabil să fie folosit. Ambalarea unui produs poate fi de importanță fundamentală și pentru păstrarea performanței sale de-a lungul lanțului de distribuție către utilizator. Chiar dacă ambalajul în sine nu este luat în considerare în alte evaluări ale performanței unui produs, toți operatorii economici ar trebui, ca parte a obligației lor de a lua măsurile necesare pentru a asigura conformitatea permanentă a produselor cu prezentul regulament, să fie responsabili de folosirea ambalajelor adecvate pentru păstrarea performanței și a conformității cu cerințele referitoare la produse. Ambalajul în sine ar putea prezenta un risc pentru utilizatori, iar obligația de a transmite informații despre riscurile asociate folosirii produsului ar trebui să țină seama de acest lucru.

Pentru a spori respectarea de către producători a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament și pentru a contribui la remedierea deficiențelor identificate și a îmbunătăți supravegherea pieței, prestatorii de servicii de logistică, piețele online și alți actori de pe piață ar trebui să contribuie în mod activ la asigurarea faptului că numai produsele conforme ajung la utilizatori.

Pentru a evita eludarea obligațiilor care decurg din prezentul regulament atunci când tehnologia de producție implică mai mulți actori diferiți care contribuie la proiectarea și fabricarea unui produs pentru construcții, este necesar să se definească clar rolul producătorului atunci când persoana fizică sau persoana juridică care produce efectiv produsul pentru construcții își asumă responsabilitățile care decurg din prezentul regulament pentru întregul produs, cu excepția cazului în care există o altă persoană care introduce produsul pe piață sub numele sau marca sa sau care își asumă responsabilitatea pentru produs prin depunerea unei declarații de performanță și de conformitate. Acest lucru este deosebit de important în ceea ce privește imprimarea 3D, prin care o persoană fizică sau juridică imprimă 3D produse pentru construcții și le introduce pe piață. Persoana respectivă ar trebui să îndeplinească obligațiile care le revin producătorilor, inclusiv cele privind folosirea seturilor de date 3D corespunzătoare și folosirea de materiale care au fost supuse procedurilor aplicabile produselor, precum și cele privind conformitatea informațiilor transmise de producătorul setului de date 3D cu informațiile transmise de producătorul materialului de imprimare.

În cazurile în care produsul nu este destinat utilizării pentru construcții, dar aspectul său poate determina consumatorii să îl folosească în construcții, acesta este însoțit de instrucțiuni de utilizare și informații privind siguranța în temeiul Regulamentului (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului sau al unei alte reglementări aplicabile care să precizeze că, în pofida aspectului său, nu a fost proiectat ca produs pentru construcții. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să ia măsurile corespunzătoare, printre care și posibilitatea de a retrage produsul de pe piață, dacă aspectul acestuia ar putea crea confuzie pentru consumator sau ar putea determina o utilizare necorespunzătoare.

Pentru a clarifica aplicabilitatea prezentului regulament în cazul vânzărilor online și al altor tipuri de vânzare la distanță, ar trebui să se definească în ce condiții se consideră că un anumit produs este oferit clienților din Uniune. Întrucât comerțul online prezintă o probabilitate mai mare de neconformitate, statele membre ar trebui să depună un efort deosebit de a desemna o autoritate unică de supraveghere a pieței pentru a detecta ofertele de vânzare la distanță care vizează clienții de pe teritoriul lor, astfel încât autoritățile responsabile de supraveghere a pieței să poată lua măsurile corespunzătoare. Ar trebui să se considere că ofertele în moneda statelor membre, disponibile prin intermediul unui nume de domeniu de internet care este înregistrat în unul dintre statele membre sau care se referă la Uniune sau la unul dintre statele membre și trimise către orice stat membru, vizează clienții din Uniune. Alte elemente, cum ar fi utilizarea unei limbi oficiale a unui stat membru, pot fi considerate de către autoritățile de supraveghere a pieței drept un indiciu care permite să se stabilească dacă oferta vizează clienții din Uniune.

Tehnologiile digitale, care oferă un potențial semnificativ de reducere a sarcinii administrative și a costurilor pentru operatorii economici și autorități, promovând în același timp oportunități și modele de afaceri noi și inovatoare, evoluează într-un ritm rapid. Adoptarea tehnologiilor digitale va contribui, de asemenea, în mod semnificativ la realizarea obiectivelor valului de renovări, inclusiv eficiența energetică și evaluarea și monitorizarea ciclului de viață, precum și ale parcului imobiliar.

Pentru a asigura adoptarea în timp util a standardelor armonizate și a documentelor de evaluare europene, Comisia ar trebui să le poată conferi caracter obligatoriu, cu limitări asupra efectelor lor juridice care decurg din prezentul regulament. Astfel de limitări ar trebui să poată avea ca obiect, de exemplu, trimiteri depășite la alte standarde sau documente, dispoziții care contravin prezentului regulament sau altor dispoziții de drept al Uniunii, dispoziții care contravin altor standarde armonizate sau dispoziții care nu sunt în conformitate cu cerințele care trebuie îndeplinite în ceea ce privește principiile de bază și punctele de referință stabilite într-o solicitare de standardizare.

Pentru a asigura coerența sistemului, prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe cadrul juridic orizontal pentru standardizare. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 ar trebui să se aplice, în măsura posibilului, și standardelor care devin obligatorii în conformitate cu prezentul regulament. Astfel, Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 trebuie să prevadă, printre altele, o procedură pentru formularea de obiecții la standardele armonizate în cazul în care standardele respective nu respectă în totalitate cerințele legale aplicabile sau nu îndeplinesc în totalitate cerințele stabilite în solicitarea de standardizare relevantă sau alte cerințe din prezentul regulament.

Comisia ar trebui să ajute organizațiile de standardizare europene să elaboreze ghiduri prin care se stabilește un set clar și stabil de norme pentru întregul proces de standardizare, care să reglementeze inclusiv rolurile, responsabilitățile, competențele și termenele procedurale generale pentru toate părțile interesate implicate, precum și modelele care trebuie utilizate. Comisia ar trebui să ofere sprijin și pentru a asigura coerența și conformitatea standardelor cu cerințele legale și să participe la discuțiile informale și formale ale organizațiilor de standardizare europene care elaborează documentele de standardizare europeană solicitate, în special pe teme legate de conformitatea documentelor de standardizare cu prezentul regulament și cu alte dispoziții de drept al Uniunii. Activitățile respective ar trebui să beneficieze de activitatea orizontală desfășurată în contextul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1025/2012.

Atunci când Comisia aprobă prin intermediul unor acte delegate propunerile organizațiilor de standardizare europene referitoare la nivelurile-prag voluntare sau obligatorii și la clasele de performanță în ceea ce privește caracteristicile esențiale și acele caracteristici esențiale care trebuie întotdeauna să fie declarate de producători, aceste propuneri ar trebui să fie însoțite de o evaluare a impactului, atunci când este necesar în conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

Întrucât nu sunt acte cu aplicabilitate generală, ci prima etapă a unei proceduri administrative în două etape care conduce la marcajul CE, documentele de evaluare europene nu ar trebui să se califice drept specificații tehnice armonizate. Cu toate acestea, principiile de bază ale elaborării standardelor armonizate, cum ar fi transparența pentru concurenți, pot și ar trebui să se aplice și documentelor de evaluare europene. În plus, documentele de evaluare europene ar trebui să fie menționate în procesul de evaluare și verificare în același mod ca și standardele armonizate. Pentru a crea transparență pentru concurenți, documentele de evaluare europene ar trebui să fie puse la dispoziția publicului, iar referințele tuturor documentelor de evaluare europene ar trebui publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În prezent, numărul tot mai mare de documente de evaluare europene greu de distins, care adesea au o valoare adăugată redusă în comparație cu altele sau cu standardele armonizate existente, riscă să încetinească publicarea acestora. Pentru a face față acestui risc într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, ar trebui instituite anumite principii pentru elaborarea și adoptarea documentelor de evaluare europene sau acestea ar trebui să devină mai concrete. În plus, ar trebui să se consolideze controlul exercitat de Comisie.

În cazul în care organizația organismelor de evaluare tehnică (OET) consideră că elaborarea unui document de evaluare european este utilă chiar și fără nicio cerere din partea unui producător, organizația OET-urilor ar trebui să aducă chestiunea în atenția Comisiei, care ar trebui să decidă dacă să solicite sau nu elaborarea documentului de evaluare european, luând în considerare justificarea oferită de organizația OET-urilor și nevoile pieței.

Cerințele aplicabile autorităților de desemnare ale OET-urilor nu ar trebui să rămână în urma celor aplicabile autorităților de notificare, având în vedere asemănările dintre rolurile lor. Din același motiv, OET-urile ar trebui să aibă același grad de independență și control al procesului decizional ca organismele notificate.

Pentru a răspunde unui procent notabil de notificări bazate pe evaluări incomplete sau eronate, în special în cazul în care au fost notificate entități juridice fără competențe tehnice interne proprii, este necesar să se mărească gradul de precizie a cerințelor pentru organismele notificate, și anume în ceea ce privește independența acestora, delegarea către alte entități juridice și propria capacitate de a-și îndeplini obligațiile; să se solicite suficient personal calificat adecvat din partea organismelor notificate și să se verifice caracterul adecvat al personalului, pentru care o matrice a calificărilor poate fi un instrument eficient; să se asigure și să se verifice dacă organismul notificat deține efectiv controlul asupra personalului, a atribuirii de experți externi, a procedurilor, a criteriilor și a procesului decizional, și nu un subcontractant, o filială sau o altă societate care aparține aceleiași familii de întreprinderi; și să se extindă documentația care trebuie furnizată de organisme atunci când solicită desemnarea ca organism notificat, astfel încât să se ofere autorităților de notificare o bază de decizie mai aprofundată și comparativ mai echitabilă.

Pentru a asigura punerea în aplicare corectă a prezentului regulament, este necesar să se asigure că organismele de acreditare iau drept bază pentru acreditare prezentul regulament, și nu standardele care se abat de la acesta. De asemenea, este important să se asigure că organismele de acreditare evaluează capacitatea organismului solicitant, iar nu a unui grup de întreprinderi, întrucât organismul solicitant însuși este cel care trebuie să dețină controlul asupra certificării viitoare.

Pentru a se ajunge la condiții de concurență echitabile și pentru a se evita insecuritatea juridică, obligațiile organismelor notificate ar trebui să fie definite mai clar și prezentate mai explicit, atât în ceea ce privește activitățile lor de evaluare și verificare, cât și aspectele conexe.

Pentru a nu se stabili legături între personalul organismelor notificate și producători, organismele notificate ar trebui să poată să permită rotația între membrii personalului care îndeplinesc diferite sarcini de evaluare a conformității.

Autoritățile statelor membre ar putea avea întrebări la care poate răspunde doar un anumit organism notificat. Astfel, organismele notificate ar trebui să răspundă și la întrebările pe care le-ar putea adresa autoritățile din alte state membre.

Pentru a permite autorităților să identifice cu mai mare ușurință cazurile de neconformitate a organismelor notificate, a producătorilor și a produselor și pentru a asigura condiții de concurență echitabile, organismele notificate ar trebui să fie împuternicite și, în cazul în care neconformitatea poate fi demonstrată în mod clar, chiar și obligate să transmită în mod proactiv informații privind cazurile de neconformitate către autoritățile naționale competente sau autoritățile de notificare competente. Cu toate acestea, organismele notificate nu ar trebui să încalce obligația de informare investigând alți operatori decât propriii clienți sau organismele omoloage.

În vederea creării unor condiții de concurență echitabile pentru organismele notificate și producători, ar trebui îmbunătățită coordonarea între organismele notificate. Întrucât doar jumătate dintre organismele notificate actuale participă din proprie inițiativă la activitățile grupului de coordonare a organismelor notificate deja existent, participarea directă sau prin reprezentanți desemnați la acestea ar trebui, prin urmare, să devină obligatorie.

Încercările de a institui proceduri simplificate pentru întreprinderile mici și mijlocii în Regulamentul (UE) nr. 305/2011 și, prin urmare, de a reduce sarcina și costurile pentru IMM-uri și microîntreprinderi nu au fost pe deplin eficace și au rămas adesea greșit înțelese sau neutilizate din cauza lipsei de conștientizare sau a lipsei de claritate în ceea ce privește aplicarea lor. Prin inițiativa de a remedia deficiențele identificate, pe baza normelor stabilite anterior, este necesar să se clarifice și să se faciliteze aplicarea acestora și, prin urmare, să se realizeze obiectivul de a sprijini IMM-urile, asigurând în același timp performanța, siguranța și sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului a produselor pentru construcții.

Recunoașterea rezultatelor încercărilor obținute de un alt producător, prevăzută la articolul 36 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 305/2011, ar trebui să fie generalizată, pentru a reduce, în general, sarcina operatorilor economici, și anume a producătorilor. Un astfel de mecanism de recunoaștere este necesar în special pentru a evita evaluarea multiplă a sustenabilității din punctul de vedere al mediului a materiilor prime, a produselor intermediare și a produselor finale.

Pentru a asigura securitatea juridică în cazul unor probleme de siguranță sau de performanță, o astfel de recunoaștere ar trebui să fie permisă numai în cazul în care operatorii economici evaluați și verificați convin să coopereze între ei și cu organismele notificate implicate, inclusiv să facă schimbul necesar de date.

Evaluarea Regulamentului (UE) nr. 305/2011 a arătat că activitățile de supraveghere a pieței desfășurate la nivel național variază în mod considerabil în ceea ce privește calitatea și eficacitatea. Pe lângă măsurile prevăzute în prezentul regulament și cele care decurg din dispozițiile relevante de drept al Uniunii în favoarea unei mai bune supravegheri a pieței, ar trebui facilitată conformitatea operatorilor economici, a organismelor și a produselor cu prezentul regulament prin implicarea, de asemenea, a unor terți, cum ar fi posibilitatea oricărei persoane fizice sau juridice de a transmite informații cu privire la cazuri de neconformitate prin intermediul unui portal dedicat reclamațiilor înființat și întreținut de Comisie. Tratarea reclamațiilor respectă dreptul la bună administrare, astfel cum este prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Atunci când tratează reclamațiile, Comisia ar trebui să țină seama de caracterul relevant și justificat al reclamației, acordând prioritate reclamațiilor referitoare la chestiuni care au un impact negativ deosebit de amplu asupra cetățenilor sau a pieței interne. Pentru ca o reclamație să fie considerată justificată, Comisia ar trebui să verifice îndeosebi dacă aceasta reușește să prezinte o plângere sau dacă plângerea se raportează la o problemă în cazul căreia Comisia a adoptat o poziție clară, publică și coerentă, care a fost comunicată reclamantului. Comisia ar trebui să răspundă reclamantului fără întârzieri nejustificate și să transmită eficient reclamațiile statelor membre interesate, care ar trebui să trateze aceste reclamații rapid și eficace, în conformitate cu cadrele lor juridice și cu obligațiile legale care le revin.

Pentru a remedia deficiențele identificate în ceea ce privește supravegherea pieței în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011, prezentul regulament ar trebui să cuprindă mai multe delegări justificate de competențe pentru autoritățile de supraveghere a pieței și pentru Comisie, care ar trebui să le permită autorităților să acționeze în toate circumstanțele problematice potențiale.

Practica de supraveghere a pieței a demonstrat că, la evaluarea produselor, la un anumit moment există un risc de neconformitate dar nu și un caz efectiv de neconformitate, în timp ce, la un moment ulterior, se constată contrariul. În plus, sunt situații în care există un caz de neconformitate de alt tip decât cea formală care nu generează un risc. Din aceste motive, statele membre ar trebui să fie împuternicite să acționeze în toate cazurile de suspiciune de neconformitate sau de risc, în timp ce definiția pentru produsul care prezintă un risc trebuie să fie extinsă pentru a include riscul pentru mediu. Este necesar să se ofere statelor membre suficientă flexibilitate procedurală pentru a face distincția între cazurile de neconformitate cu prioritate ridicată și cele cu prioritate scăzută, în timp ce toate statele membre ar trebui, de asemenea, să fie informate cu privire la cazurile mai puțin importante.

Pentru a asigura aplicarea eficientă a cerințelor și pentru a consolida supravegherea pieței în statele membre, Comisia ar trebui să emită orientări pentru aplicarea prezentului regulament, precum și practici și metodologii comune pentru supravegherea eficace a pieței, inclusiv, de exemplu, elemente precum numărul recomandat și tipul de controale care trebuie efectuate de autoritățile de supraveghere a pieței pentru o anumită categorie de produse sau familie de produse sau în legătură cu cerințe specifice. Este oportun ca aceste recomandări să se bazeze pe bunele practici create în cadrul supravegherii pieței.

În plus, pentru a consolida, în medie, capacitățile slabe ale autorităților de supraveghere a pieței în ceea ce privește supravegherea pieței și pentru a se alinia în continuare la Regulamentul (UE) 2024/1781, este necesar să se ofere sprijin de coordonare administrativă mai detaliat și să li se acorde dreptul de a recupera costurile aferente inspecțiilor și încercărilor pentru produsele neconforme de la operatorii economici.

Pentru a crea un stimulent în vederea creșterii capacităților autorităților de supraveghere a pieței în ceea ce privește supravegherea pieței și pentru a realiza alinierea la Regulamentul (UE) 2024/1781, statele membre ar trebui să prezinte un raport cu privire la activitățile lor de supraveghere a pieței în ceea ce privește produsele care fac obiectul prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește sancțiunile impuse.

Pentru a deservi mai bine operatorii economici, punctele de informare despre produse pentru construcții ar trebui să devină mai eficiente și, prin urmare, ar trebui să obțină mai multe resurse. Pentru a facilita activitatea operatorilor economici, sarcinile punctelor de informare despre produse pentru construcții ar trebui perfecționate și extinse astfel încât să includă informarea privind dispozițiile referitoare la produse din prezentul regulament și privind actele adoptate în conformitate cu acesta. Statele membre ar trebui și să informeze operatorii economici cu privire la punctele de informare despre produse pentru construcții de pe teritoriul lor.

Este necesar să se instituie un mecanism de coordonare adecvat, eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor pentru a asigura aplicarea consecventă a obligațiilor și cerințelor stabilite și pentru a consolida sistemul global, ținând seama, de asemenea, de faptul că pot apărea noi probleme de interpretare în legătură cu siguranța și sustenabilitatea produselor și a construcțiilor. Întrucât deciziile divergente creează condiții de concurență inechitabile, contribuie la creșterea complexității cadrului juridic, creează bariere în calea liberei circulații pe piața internă și sarcini administrative și costuri suplimentare pentru operatorii economici, astfel de decizii divergente ar trebui să fie prevenite prin mecanismul de coordonare respectiv.

Prin urmare, ar trebui să fie instituit, în special, un sistem de informare și comunicare pentru a colecta întrebări legate de interpretare, pentru a găsi soluții comune adecvate și pentru a îmbunătăți schimbul de informații în acest sens. Pentru a facilita schimbul de informații, un astfel de sistem ar trebui să se bazeze pe sistemele naționale. Sistemele naționale respective ar trebui, de asemenea, să identifice cazurile de aplicare neuniformă a prezentului regulament, pentru a se asigura că practicile divergente nu devin o practică comună și permanentă. Sistemul de informare și comunicare ar trebui și să trateze problemele create ce țin de apariția unor noi produse sau modele de afaceri, de situațiile neprevăzute și de situațiile în care se aplică și alte dispoziții de drept al Uniunii.

Digitalizarea și disponibilitatea informațiilor referitoare la produse sporește transparența în beneficiul siguranței produselor și al protecției mediului și a sănătății persoanelor, reducând, în același timp, sarcina administrativă și costurile pentru operatorii economici. În consecință, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a institui un sistem de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții aliniat pe cât posibil la pașaportul digital al produselor instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781.

Pentru a se îmbunătăți lizibilitatea automată, este necesar să se creeze un dicționar comun de date bazat pe standarde europene, un instrument de reglementare și publicare a structurii datelor și a definițiilor și descrierilor relevante ale acestora pentru toate produsele de construcție în cauză. Pentru fiecare familie de produse sau categorie de produse, dicționarul de date ar trebui să conțină toate caracteristicile esențiale și alte proprietăți prevăzute în specificațiile tehnice armonizate, precum și alte informații necesare conform prezentului regulament. Un dicționar de date armonizat la nivelul Uniunii permite clasificarea și utilizarea definițiilor structurate atât de către autoritățile naționale competente, cât și în contextul digitalizării în continuare a sectorului construcțiilor, în special în cadrul modelării informațiilor privind clădirile, în registrele clădirilor, în pașapoartele digitale și în registre.

Pentru a se îmbunătăți nivelul de competență, a se armoniza procesul decizional și a se crea condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici, ar trebui organizate cursuri de formare pentru autoritățile de supraveghere a pieței, punctele de informare despre produse pentru construcții, autoritățile de desemnare, autoritățile de notificare și reprezentanții organismelor notificate și ai OET-urilor. Aceleași obiective ar trebui să fie urmărite și prin schimburi de personal între autoritățile de supraveghere a pieței, autoritățile de notificare și organismele notificate din două sau mai multe state membre.

Statele membre nu au întotdeauna competența tehnică de a-și îndeplini toate obligațiile care le revin în conformitate cu legislația Uniunii în mod cumulativ pentru toate sectoarele de produse. Prin urmare, acestea obțin sprijin informal din partea altor state membre. Întrucât un astfel de sprijin este inevitabil în unele cazuri, prezentul regulament ar trebui să stabilească normele de bază pentru un astfel de sprijin, și anume să clarifice responsabilitățile.

Comerțul cu produse pentru construcții devine încet, dar constant tot mai internațional. Prin urmare, apar situații în care trebuie combătută și neconformitatea operatorilor economici cu sediul în afara Uniunii. Așadar, prezentul regulament ar trebui să prevadă dispoziții privind cooperarea internațională.

Un anumit număr de țări terțe aplică legislația Uniunii privind produsele sau cel puțin recunosc certificatele eliberate în conformitate cu aceasta, fie pe baza unor acorduri internaționale, fie unilateral, ambele fiind în interesul Uniunii. Pentru a încuraja aceste țări terțe să continue această practică și alte țări terțe să procedeze în același mod, ar trebui oferite anumite posibilități suplimentare, de la caz la caz, țărilor terțe care aplică legislația Uniunii privind produsele sau recunosc certificatele eliberate în conformitate cu aceasta. Din acest motiv, după consultarea cu statele membre, ar trebui să fie posibilă sprijinirea acestor țări terțe deosebit de cooperante, acordându-le permisiunea de a participa la anumite cursuri de formare și la sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții, la sistemul de informare pentru un proces decizional armonizat și la schimbul de informații între autorități. În plus, din același motiv, ar trebui să fie posibilă informarea acestor țări terțe deosebit de cooperante cu privire la produsele neconforme sau riscante.

Pentru a stimula utilizarea produselor pentru construcții sustenabile, evitând, în același timp, denaturările pieței și pentru a rămâne în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1781, stimulentele pentru utilizarea produselor pentru construcții sustenabile furnizate de statele membre ar trebui să vizeze produsele cele mai sustenabile. În plus, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a coordona stimulentele statelor membre pentru a încuraja cererea de anumite produse sustenabile din punctul de vedere al mediului. De asemenea, statele membre ar putea oferi stimulente pentru a promova produse pentru construcții ecologice și sustenabile care nu fac obiectul specificațiilor tehnice armonizate în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat.

Achizițiile publice reprezintă 14 % din PIB-ul Uniunii. Pentru a spori utilizarea de produse sustenabile pentru construcții, ceea ce ar contribui la realizarea obiectivelor de atingere a neutralității climatice, de îmbunătățire a eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor și de tranziție către o economie circulară care protejează sănătatea publică și biodiversitatea, și pentru a realiza alinierea la Regulamentul (UE) 2024/1781, practicile statelor membre în materie de achiziții publice ar trebui să respecte cerințele minime obligatorii de performanță în materie de sustenabilitate din punctul de vedere al mediului ale produselor pentru construcții stabilite prin acte delegate. Comisia ar trebui să decidă caracteristicile esențiale care trebuie tratate și punerea lor în aplicare sub forma unuia sau mai multora dintre următoarele elemente: specificații tehnice, criterii de selecție, clauze de executare a contractului sau criterii de atribuire a contractului. Cerințele minime obligatorii de performanță privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului se referă numai la caracteristicile esențiale și nu împiedică statele membre să fie mai ambițioase în contractele lor, solicitând performanțe mai bune pentru caracteristicile esențiale relevante, respectând totodată domeniul armonizat.

Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui, după caz, să aibă obligația de a-și alinia achizițiile la anumite criterii pentru achiziții publice verzi, care urmează să fie stabilite în actele delegate menționate în prezentul regulament. Criteriile pentru anumite familii de produse sau categorii de produse ar trebui să fie respectate atunci când contractele impun o performanță minimă obligatorie în materie de sustenabilitate din punctul de vedere al mediului pentru produsele pentru construcții în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale care fac obiectul specificațiilor tehnice armonizate. Cerințele minime respective ar trebui stabilite în conformitate cu criterii transparente, obiective și nediscriminatorii. Atunci când elaborează acte delegate referitoare la achizițiile publice verzi, Comisia ar trebui să țină seama corespunzător de circumstanțele geografice, sociale și economice diferite ale statelor membre. Atunci când analizează efectul asupra situației pieței, Comisia ar trebui să țină seama, printre altele, de efectele cerințelor asupra concurenței, a IMM-urilor, precum și a celor mai bune produse și soluții din punctul de vedere al mediului disponibile pe piață. Atunci când analizează fezabilitatea economică pentru autoritățile contractante și entitățile contractante, Comisia ar trebui să ia în considerare faptul că diferitele autorități contractante din diferite state membre ar putea avea capacități bugetare diferite. În cazuri justificate corespunzător, autoritățile contractante ar trebui să poată face derogare de la cerințe, de exemplu, atunci când există un singur furnizor, când nu există oferte adecvate sau când aplicarea acestora ar genera costuri disproporționate.

Pentru a asigura buna funcționare a pieței interne în cazul unei situații de urgență pe piața internă, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2024/2748 al Parlamentului European și al Consiliului, din motivele prevăzute în regulamentul respectiv, este necesar să se prevadă norme privind produsele pentru construcții desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, privind prioritizarea evaluării și verificării produselor respective, evaluarea și declararea performanței pe baza standardelor și a specificațiilor comune, precum și privind prioritizarea activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități, în cazul unui regim de urgență activ pe piața internă în temeiul regulamentului respectiv.

Pentru a ține seama de progresul tehnic și de cunoașterea noilor dovezi științifice, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, pentru a facilita accesul la informații și pentru a asigura punerea în aplicare omogenă a normelor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor II, III, IV, V, VI, VII, IX și X și modificarea prezentului regulament pentru a detalia, a adăuga și a elimina anumite funcționalități și a revizui anumite dispoziții în vederea asigurării compatibilității și interoperabilității cu Regulamentul (UE) 2024/1781. Pentru rațiuni similare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește completarea prezentului regulament prin: stabilirea unor niveluri-prag voluntare sau obligatorii pentru caracteristicile esențiale, a claselor de performanță în raport cu caracteristicile esențiale și a caracteristicilor esențiale care trebuie întotdeauna declarate de către producători; stabilirea elementelor solicitărilor de standardizare și a condițiilor în care se consideră că un produs se încadrează într-un anumit nivel sau nivel-prag sau într-o clasă de performanță fără încercări sau fără încercări suplimentare; stabilirea cerințelor referitoare la produse în conformitate cu anexa III; stabilirea de norme pentru transmiterea informațiilor generale despre produs, a instrucțiunilor de utilizare și a informațiilor privind siguranța pentru respectiva familie de produse sau categorie de produse; determinarea, pentru fiecare familie de produse sau categorie de produse, a sistemului de evaluare și verificare aplicabil dintre cele prevăzute în anexa IX; stabilirea condițiilor în care obligațiile referitoare la evaluarea performanței unui produs sau la îndeplinirea anumitor cerințe referitoare la produse pot fi îndeplinite prin îndeplinirea obligațiilor prevăzute de alte acte juridice ale Uniunii; impunerea, pentru anumite familii de produse și categorii de produse, a obligației producătorilor de a pune la dispoziție pe piață anumite piese de schimb care nu se găsesc în mod obișnuit pentru produsele pe care le introduc pe piață; stabilirea unor cerințe speciale de etichetare privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului pentru anumite familii de produse și categorii de produse; crearea unui sistem de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții; și precizarea unor cerințe minime obligatorii de sustenabilitate din punctul de vedere al mediului pentru produsele pentru construcții. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. Atunci când elaborează actele respective Comisia ar trebui să urmărească să reducă sarcina administrativă a întreprinderilor și să țină seama de nevoile IMM-urilor.

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, legate de sănătatea și siguranța persoanelor sau de protecția mediului, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

Regulamentul (UE) 2019/1020 stabilește norme referitoare la un cadru orizontal pentru supravegherea pieței și controlul produselor care intră pe piața Uniunii. Pentru a se asigura că produsele reglementate de prezentul regulament, care beneficiază de libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii, îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, cum ar fi protecția sănătății și siguranței persoanelor și protecția mediului, regulamentul menționat ar trebui să se aplice și produselor reglementate de prezentul regulament, în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv, aceeași natură sau același efect în prezentul regulament.

Pentru a eficientiza punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a reduce sarcina pentru operatorii economici, ar trebui să fie posibil să se formuleze cereri și să se ia decizii pe suport de hârtie sau într-un format electronic utilizat în mod curent. În vederea obținerii securității juridice, cererile și deciziile ar trebui să fie valabile numai în cazul în care semnătura electronică îndeplinește cerințele Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului și în care persoana semnatară este însărcinată să reprezinte organismul sau operatorul economic, în conformitate cu dreptul statelor membre sau, respectiv, cu dreptul Uniunii.

Pentru a reduce și mai mult sarcina pentru operatorii economici, ar trebui să fie posibil să se furnizeze documentație într-un format electronic utilizat în mod curent și să se îndeplinească în mod implicit cerințele de informare pe cale electronică.

Pentru a asigura un nivel ridicat de conformitate cu prezentul regulament, statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazurile de neconformitate și să asigure respectarea acestui regim. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

În vederea creării securității juridice, ar trebui să se precizeze dacă și pentru cât timp desemnările punctelor de informare despre produse pentru construcții, ale OET-urilor sau ale organismelor notificate, precum și standardele armonizate, documentele de evaluare europene, evaluările tehnice europene și certificatele sau rapoartele de încercare ale organismelor notificate adoptate sau emise în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 își mențin efectele juridice în temeiul prezentului regulament. Perioadele de tranziție respective ar trebui să fie suficient de îndelungate pentru a evita blocajele în ceea ce privește desemnarea organismelor notificate și a OET-urilor și adoptarea sau emiterea documentelor de evaluare europene, a evaluărilor tehnice europene și a certificatelor sau rapoartelor de încercare ale organismelor notificate.

În vederea creării securității juridice, ar trebui să se clarifice perioada în care produsele introduse pe piață pe baza evaluărilor tehnice europene emise în conformitate cu documentele de evaluare europene adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 pot fi introduse pe piață.

Atât caracteristicile esențiale ale produselor pentru construcții, cât și metodele lor de evaluare pot fi stabilite numai prin specificații tehnice armonizate care urmează să fie elaborate pentru diferitele familii de produse și categorii de produse sau prin documente de evaluare europene. În consecință, cerințele și obligațiile care le revin operatorilor economici cu privire la o anumită familie de produse sau categorie de produse ar trebui să se aplice în mod obligatoriu numai după 12 luni de la intrarea în vigoare a specificației tehnice armonizate care reglementează respectiva familie de produse sau categorie de produse, cu excepția cazului în care la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a precizat o dată de aplicare ulterioară.

Pentru a facilita introducerea treptată a viitoarelor specificații tehnice armonizate și ținând seama de timpul necesar pentru întocmirea declarației de performanță și de conformitate, operatorilor economici ar trebui să li se permită să opteze pentru aplicarea voluntară a prezentului regulament de la data intrării în vigoare a acestor specificații tehnice armonizate.

Este necesar să se evite ca operatorii economici să poată eluda permanent aplicarea prezentului regulament prin aplicarea specificațiilor tehnice armonizate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011. Din acest motiv, Comisia ar trebui să retragă din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene referințele la standardele armonizate și la documentele de evaluare europene publicate în sprijinul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 și care reglementează o anumită familie de produse sau categorie de produse până la punerea în aplicare a specificației tehnice armonizate adoptate în temeiul prezentului regulament care reglementează respectiva familie de produse sau categorie de produse.

Deși conceptul de cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor este menținut, ca legătură necesară din punct de vedere tehnic între construcții și produsele pentru construcții, ar trebui să se precizeze explicit că acestea nu constituie obligații care revin operatorilor economici sau statelor membre, deoarece dreptul de a reglementa construcțiile este o competență a statelor membre. Pentru a reglementa evaluarea de mediu a produselor pentru construcții, precum și cerințele referitoare la produse care există chiar și în actualele specificații tehnice armonizate, ar trebui să fie elaborată o anexă I mai cuprinzătoare, care să includă, de asemenea, o listă detaliată a caracteristicilor esențiale de mediu prestabilite legate de evaluarea ciclului de viață și un cadru pentru cerințele referitoare la produse. Cu această ocazie, ar trebui eliminate suprapunerile dintre cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor și ar trebui aduse clarificări.

Pentru a atinge o intensitate minimă a controalelor în ceea ce privește evaluarea și verificarea producătorilor de către organismele notificate și pentru a crea condiții de concurență echitabile atât pentru producători, cât și pentru organismele notificate, anexa IX privind sistemele de evaluare și verificare ar trebui să stabilească într-un mod mai precis și mai cuprinzător sarcinile producătorilor și ale organismelor notificate în cadrul diferitelor sisteme posibile de evaluare și verificare. În plus, anexa respectivă ar trebui să stabilească evaluările și verificările care trebuie efectuate pentru a verifica sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului a produselor, în ceea ce privește performanța produsului și cerințele referitoare la produse. Atunci când Comisia definește sistemul de evaluare și verificare aplicabil pentru o familie de produse sau categorie de produse, principiile directoare ar trebui să fie continuitatea cu Regulamentul (UE) nr. 305/2011 și coerența între familiile de produse.

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume asigurarea liberei circulații pe piața internă a produselor pentru construcții sigure și durabile, contribuția la tranziția verde și digitală și protecția sănătății și siguranței persoanelor și a mediului, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece statele membre tind să stabilească cerințe foarte divergente pentru produsele pentru construcții, cu un nivel inegal de protecție a sănătății și siguranței persoanelor și a mediului, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii prin instituirea unui cadru armonizat de evaluare a performanței produselor pentru construcții și a anumitor cerințe referitoare la produse pentru protecția sănătății și siguranței persoanelor și a mediului, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,

CAPITOLUL I

Prezentul regulament stabilește norme armonizate privind introducerea și punerea la dispoziție pe piață a produselor pentru construcții, indiferent dacă sunt efectuate în cadrul unui serviciu sau nu, stabilind:

norme armonizate privind modul de exprimare a performanței în materie de mediu și de siguranță a produselor pentru construcții în funcție de caracteristicile lor esențiale, inclusiv privind evaluarea ciclului de viață;

cerințe de mediu, funcționale și de siguranță referitoare la produsele pentru construcții.

Prezentul regulament stabilește, de asemenea:

drepturi și obligații ale operatorilor economici care se ocupă cu produse pentru construcții sau cu componente ale acestora; și

obligații pentru alți actori care furnizează servicii legate de fabricarea și comercializarea produselor reglementate de prezentul regulament.

Prezentul regulament urmărește să contribuie la funcționarea eficientă a pieței interne prin asigurarea liberei circulații a unor produse pentru construcții sigure și sustenabile în Uniune. Acesta urmărește, de asemenea, să contribuie la obiectivele unei tranziții verzi și digitale prin prevenirea și reducerea impactului pe care îl au produsele pentru construcții asupra mediului și asupra sănătății și siguranței persoanelor.

Prezentul regulament se aplică produselor pentru construcții, inclusiv produselor utilizate anterior, și următoarelor articole:

componentele principale ale produselor; și

părți sau materiale destinate a fi utilizate pentru produsele reglementate de prezentul regulament, la cererea producătorului respectivelor părți sau materiale.

Prezentul regulament nu se aplică:

ascensoarelor care intră sub incidența Directivei 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului, scărilor rulante sau componentelor acestora;

evaluării cerințelor sau performanței care intră sub incidența Directivei (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului și a actelor delegate ale Comisiei menționate la articolul 11 alineatul (8) din directiva respectivă.

Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament produsele aflate sub incidența sa care sunt introduse pe piață în regiunile ultraperiferice ale Uniunii în sensul articolului 349 din TFUE. Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre actele legislative, normele și dispozițiile administrative naționale care prevăd astfel de exceptări. Statele membre se asigură că produsele exceptate nu poartă marcajul CE menționat la articolul 17. Produsele introduse pe piață pe baza unei astfel de exceptări nu se consideră a fi introduse pe piață în Uniune în sensul prezentului regulament.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

produs pentru construcții înseamnă orice articol fizic cu sau fără formă, inclusiv produse imprimate 3D, sau un set care este introdus pe piață, inclusiv prin furnizare pe șantier, în scopul de a fi încorporat în mod permanent în construcții sau părți ale acestora, cu excepția articolelor care trebuie integrate mai întâi într-un set sau într-un alt produs pentru construcții înainte de a fi încorporate în mod permanent în construcții;

produs înseamnă un produs pentru construcții sau un alt articol care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, astfel cum se prevede la articolul 2;

permanent înseamnă destinat să rămână în construcție sau în părți ale acesteia după finalizarea procesului de construcție sau de renovare;

punere la dispoziție pe piață înseamnă orice furnizare a unui produs pentru distribuirea sau utilizarea pe piața Uniunii în cursul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit, indiferent dacă are loc în cadrul prestării unui serviciu sau nu;

introducere pe piață înseamnă prima punere la dispoziție a unui produs pe piața Uniunii sau prima punere la dispoziție pe piața Uniunii a unui produs utilizat anterior după dezinstalare;

performanță înseamnă măsura în care un produs are anumite caracteristici esențiale scalabile;

caracteristici esențiale înseamnă acele caracteristici ale produsului care se referă la cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor, astfel cum sunt stabilite în anexa I și cele care sunt enumerate drept caracteristici esențiale de mediu prestabilite în anexa II;

cerință referitoare la produse înseamnă o caracteristică, astfel cum se prevede la anexa III, pe care un produs trebuie să o respecte înainte de a putea fi introdus pe piață;

operator economic înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, furnizorul de servicii de logistică sau orice altă persoană fizică sau juridică care intră sub incidența prezentului regulament în ceea ce privește fabricarea sau refabricarea produselor, inclusiv a produselor destinate să fie reutilizate, sau punerea lor la dispoziție pe piață în conformitate cu prezentul regulament;

producător înseamnă un producător în sensul definiției de la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

seturi de date 3D înseamnă un set de date numerice care descriu forma unui obiect prin dimensiunile sale exterioare și prin cavitățile sale;

construcții înseamnă clădiri și lucrări de inginerie civilă deasupra sau în sol sau în apă, inclusiv, dar fără a se limita la drumuri, poduri, tuneluri, elevații și alte structuri pentru transportul energiei electrice, cabluri de comunicații, conducte, apeducte, baraje, aeroporturi, porturi, căi navigabile și instalații care reprezintă bazele șinelor căilor ferate;

nivel înseamnă rezultatul evaluării performanței unui produs în ceea ce privește caracteristicile esențiale ale acestuia, exprimat sub forma unei valori numerice;

clasă înseamnă o gamă, delimitată de o valoare minimă și una maximă, de niveluri de performanță ale unui produs;

nivel-prag înseamnă un nivel minim sau maxim al performanței unui produs în ceea ce privește o anumită caracteristică esențială;

componentă principală înseamnă o parte care este utilizată drept componentă sau piesă de schimb pentru un produs și care a fost indicată într-o specificație tehnică armonizată ca fiind esențială pentru caracterizarea, siguranța sau performanța unui produs;

set înseamnă un produs introdus pe piață de un singur operator economic ca un set de cel puțin două elemente separate, dintre care niciunul nu trebuie să fie el însuși un produs, destinate să fie încorporate împreună în construcții;

document de evaluare european sau EAD înseamnă un document adoptat de către organizația organismelor de evaluare tehnică în scopul întocmirii de evaluări tehnice europene;

evaluare tehnică europeană sau ETA înseamnă evaluarea documentată a performanțelor unui produs, în ceea ce privește caracteristicile esențiale ale acestuia,

produs utilizat anterior înseamnă un produs care nu constituie deșeuri sau care a încetat să constituie deșeuri în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, care a fost instalat cel puțin o dată într-o construcție și care:

nu a fost supus unui proces care depășește operațiunile de recuperare constând în verificare, curățare sau reparare prin care produsele sau componentele produselor sunt pregătite astfel încât să poată fi reutilizate în scopuri de construcție fără nicio altă prelucrare prealabilă; sau

a făcut obiectul unui proces de transformare care depășește operațiunile de recuperare constând în verificare, curățare și reparare care, în conformitate cu specificațiile tehnice armonizate aplicabile, proces care este considerat neesențial pentru performanța produsului;

utilizare preconizată înseamnă scopul unui produs, astfel cum este prevăzut în specificațiile tehnice armonizate sau în documentele de evaluare europene aplicabile;

utilizare declarată înseamnă utilizarea prevăzută de producător, inclusiv condițiile de utilizare prevăzute în documentația tehnică, pe etichete, în informațiile generale despre produs, în instrucțiunile de utilizare, în informațiile privind siguranța sau în materialele publicitare;

reparare înseamnă procesul de reparare a unui produs defect sau de înlocuire a componentelor sale defecte, pentru a readuce produsul la o stare în care acesta își poate îndeplini utilizarea declarată;

întreținere înseamnă o acțiune efectuată pentru a menține un produs într-o stare în care poate funcționa conform destinației specificate;

produs refabricat înseamnă un produs care nu constituie deșeuri sau care a încetat să mai constituie deșeuri în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, care a fost instalat cel puțin o dată într-o construcție și care a fost supus unui proces de transformare care nu depășește operațiunile de recuperare constând în verificare, curățare și reparare care, în conformitate cu specificațiile tehnice armonizate aplicabile, sunt considerate esențiale pentru performanța produsului;

risc înseamnă riscul definit la articolul 3 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

produs-tip înseamnă modelul abstract de produse individuale, determinat prin utilizarea preconizată și un set de caracteristici care exclud orice variație în ceea ce privește performanța sau îndeplinirea cerințelor referitoare la produse stabilite în prezentul regulament sau în conformitate cu acesta, în timp ce produse identice ale unor producători diferiți aparțin unor produse-tip diferite;

stadiu actual al tehnologiei înseamnă o modalitate de a atinge un anumit obiectiv care este fie cea mai eficace și mai avansată, fie apropiată de aceasta, fie o modalitate care este posibilă în prezent prin aplicarea tehnologiilor comune, indiferent dacă este sau nu soluția cea mai avansată din punct de vedere tehnologic;

reciclare înseamnă reciclare în sensul definiției de la articolul 3 punctul 17 din Directiva 2008/98/CE;

furnizor de servicii de logistică înseamnă un furnizor de servicii de logistică în sensul definiției de la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

familie de produse înseamnă toate produsele-tip care aparțin uneia dintre familiile enumerate în anexa VII;

categorie de produse înseamnă un subset de produse-tip dintr-o anumită familie de produse, care cuprinde acele produse-tip care au în comun o anumită utilizare preconizată, astfel cum se precizează în specificațiile tehnice armonizate sau în documentele de evaluare europene;

controlul producției în fabrică înseamnă controlul documentat continuu intern al producției într-o unitate de producție în ceea ce privește anumiți parametri sau aspecte legate de calitate, care reflectă particularitățile unei familii de produse sau categorii de produse și ale proceselor de fabricație și care vizează constanța performanței sau îndeplinirea continuă a cerințelor referitoare la produse, efectuat în conformitate cu anexa IX;

importator înseamnă un importator în sensul definiției de la articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

distribuitor înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un produs, inclusiv oferind produse spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate sau prezentând produse clienților sau instalatorilor în cursul unei activități comerciale, inclusiv prin vânzare la distanță, contra cost sau nu;

reprezentant autorizat înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice în ceea ce privește obligațiile acestuia din urmă în temeiul prezentului regulament;

fabricat în mod individual înseamnă că, în urma specificațiilor clientului, este necesară reajustarea procesului de producție pentru fabricare în comparație cu toate celelalte produse fabricate pentru alți clienți de către operatorul economic în cauză;

microîntreprindere înseamnă o microîntreprindere în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (3) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei;

la comandă înseamnă că, în urma specificațiilor clientului, există o variație în ceea ce privește dimensiunea sau materialul în comparație cu toate celelalte produse fabricate pentru alți clienți de către operatorul economic în cauză;

permalink înseamnă un link internet către un site web care este stabil atât în ceea ce privește conținutul, cât și adresa (URL);

suport de date înseamnă un simbol de cod de bare liniar, un simbol bidimensional sau un alt mijloc de captare automată a datelor de identificare care poate fi citit de un dispozitiv;

specificații tehnice armonizate înseamnă standardele armonizate de performanță care au devenit obligatorii în scopul aplicării prezentului regulament în conformitate cu articolul 5 alineatul (8), cu actele de punere în aplicare menționate la articolul 6 alineatul (1) și cu actele delegate menționate la articolul 7 alineatul (1), la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 10 alineatul (2);

organizație de standardizare europeană înseamnă o organizație de standardizare europeană conform definiției de la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

proces de producție care nu are loc în serie înseamnă un proces care nu este nici predominant automatizat sau predominant desfășurat utilizând tehnici de pe linia de asamblare și nici nu este repetat foarte des în raport cu volumul producției de către operatorul economic în cauză sau de către operatorii economici care aparțin aceluiași grup de întreprinderi, determinat de o persoană fizică sau juridică care deține controlul comun, sau aceleiași structuri organizatorice;

retragere înseamnă retragere în sensul definiției de la articolul 3 punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

rechemare înseamnă rechemare în sensul definiției de la articolul 3 punctul 22 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

piață online înseamnă un prestator de servicii intermediare care utilizează o interfață online care le permite clienților să încheie contracte la distanță cu operatorii economici pentru vânzarea de produse;

interfață online înseamnă interfață online în sensul definiției de la articolul 3 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

furnizor înseamnă orice persoană fizică sau juridică care furnizează materii prime, produse intermediare sau produse utilizate anterior producătorilor sau altor persoane care furnizează materii prime, produse intermediare sau produse utilizate anterior producătorilor;

prestator de servicii înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce prestează un serviciu unui producător sau unui furnizor al unei componente principale, cu condiția ca serviciul să fie relevant pentru fabricarea produselor, inclusiv pentru proiectarea acestora sau dezinstalarea lor, în cazul produselor utilizate anterior;

acreditare înseamnă acreditare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

autoritate de supraveghere a pieței înseamnă o autoritate de supraveghere a pieței în sensul definiției de la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

ciclu de viață înseamnă etapele succesive și interdependente din viața unui produs, de la achiziția materiilor prime sau generarea din resurse naturale sau, în cazul produselor care au fost încorporate anterior într-o construcție, de la ultima dezinstalare din construcție până la eliminarea finală;

punct unic de legătură înseamnă autoritatea desemnată drept punct focal pentru contactele cu Comisia și cu alte state membre cu privire la aspecte legate de produsele pentru construcții;

organism notificat înseamnă un organism de evaluare a conformității autorizat să îndeplinească sarcini de evaluare și verificare de către un terț în temeiul prezentului regulament, care a fost notificat în mod corespunzător;

autoritate de notificare înseamnă organismul unic al administrației publice, desemnat în conformitate cu prezentul regulament, responsabil cu notificarea și monitorizarea organismelor notificate;

organism de evaluare tehnică sau OET înseamnă un organism, desemnat în conformitate cu prezentul regulament, care emite evaluări tehnice europene pe baza documentelor de evaluare europene;

autoritate de desemnare înseamnă organismul unic al administrației publice, desemnat în conformitate cu prezentul regulament, responsabil cu desemnarea și monitorizarea OET-urilor dintr-un stat membru;

produs care prezintă un risc înseamnă un produs care, în orice moment pe parcursul întregului său ciclu de viață, are un potențial inerent de a afecta în mod negativ sănătatea și siguranța persoanelor, mediul sau îndeplinirea cerințelor fundamentale aplicabile construcțiilor atunci când este încorporat în construcțiile respective, într-o măsură care, ținând seama de stadiul actual al tehnologiei, depășește ceea ce este considerat rezonabil și acceptabil în raport cu utilizarea preconizată și în condiții normale sau rezonabil previzibile de utilizare;

produs care prezintă un risc grav înseamnă un produs care prezintă un risc grav, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 20 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

subprodus înseamnă un subprodus în sensul articolului 5 din Directiva 2008/98/CE;

reciclabilitate înseamnă capacitatea unui material sau a unui produs de a fi separat, colectat, sortat și agregat în fluxuri specifice de deșeuri în mod efectiv și eficient în scopul reciclării în materii prime secundare, reducând în același timp la minimum pierderea calității sau a funcționalității în comparație cu materia primă primară relevantă;

bunuri relevante în situații de criză înseamnă bunuri relevante în situații de criză în sensul definiției de la articolul 3 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2024/2747 al Parlamentului European și al Consiliului;

regim de urgență pe piața internă înseamnă regim de urgență pe piața internă în sensul definiției de la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2024/2747.

Comisia este sprijinită de un grup de experți (denumit în continuare Grupul de experți privind acquis-ul Regulamentului privind produsele pentru construcții sau Grupul de experți privind acquis-ul RPC). Grupul de experți privind acquis-ul RPC este compus cel puțin din experți desemnați de statele membre, reprezentanți ai organizațiilor de standardizare europene și ai organizațiilor europene relevante ale părților interesate care primesc finanțare din partea Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1025/2012. Grupul de experți privind acquis-ul RPC sprijină Comisia în prelucrarea cererilor statelor membre de armonizare la nivelul Uniunii prin specificații tehnice armonizate. În special, Grupul de experți privind acquis-ul RPC asistă Comisia la stabilirea și actualizarea unui plan de lucru pentru elaborarea specificațiilor tehnice armonizate, la pregătirea conținutului tehnic legat de specificațiile tehnice armonizate, la luarea deciziilor cu privire la necesitatea de a lansa proceduri în legătură cu specificațiile tehnice armonizate care prezintă deficiențe, care nu sunt disponibile sau care nu sunt în măsură să acopere necesitățile imediate în materie de reglementare, precum și la stabilirea includerii produselor utilizate anterior în specificațiile tehnice armonizate.

După consultarea Grupului de experți privind acquis-ul RPC, Comisia stabilește un plan de lucru pentru elaborarea specificațiilor tehnice armonizate pentru familiile de produse enumerate în anexa VII, inclusiv cerințele referitoare la produse, precum și informațiile generale despre produs, instrucțiunile de utilizare și informațiile privind siguranța, care acoperă cel puțin următoarea perioadă de trei ani. Comisia stabilește prioritățile planului de lucru utilizând o metodologie transparentă și echilibrată, care se publică împreună cu planul de lucru. Metodologia respectivă ia în considerare cel puțin necesitățile în materie de reglementare ale statelor membre, de aspectele legate de siguranță aferente construcțiilor și produselor de construcții și de obiectivele Uniunii în materie de climă și economie circulară.

În conformitate cu planul de lucru stabilit în temeiul alineatului (2), statele membre comunică Comisiei și Grupului de experți privind acquis-ul RPC caracteristicile esențiale pe care le solicită pentru o familie de produse sau categorie de produse și metodele de evaluare, nivelurile-prag sau clasele de performanță, precum și cerințele referitoare la produse pe care le consideră necesare.

Pe baza cerințelor fundamentale pentru construcții prevăzute în anexa I și ținând seama de necesitățile în materie de reglementare comunicate de statele membre în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, precum și de obiectivele Uniunii în materie de siguranță, mediu, circularitate și climă, Comisia, cu sprijinul Grupului de experți privind acquis-ul RPC, identifică aspectele tehnice necesare pentru pregătirea solicitărilor de standardizare, inclusiv caracteristicile esențiale relevante. Respectivele caracteristici esențiale și lista caracteristicilor esențiale de mediu prestabilite prevăzute în anexa II constituie baza pentru pregătirea solicitărilor de standardizare menționate la articolul 5 alineatul (2) și a actelor de punere în aplicare menționate la articolul 6 alineatul (1).

Comisia se asigură că specificațiile tehnice armonizate includ caracteristicile esențiale, în măsura în care elaborarea unor astfel de specificații este proporțională din punct de vedere tehnic și economic.

Comisia, cu sprijinul Grupului de experți privind acquis-ul RPC, identifică cerințele referitoare la produse menționate la articolul 7, precum și alte specificații tehnice armonizate și stabilește dacă produsele utilizate anterior trebuie să facă obiectul unei solicitări de standardizare sau al unei specificații tehnice armonizate sau sunt excluse din aceasta. Grupul de experți privind acquis-ul RPC este consultat de urgență cu privire la notificările din partea statelor membre, efectuate în conformitate cu articolul 11 alineatul (5).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica:

lista caracteristicilor esențiale de mediu prestabilite prevăzută în anexa II pentru a o adapta la progresul tehnic și la noile riscuri de mediu și pentru a respecta prioritățile stabilite în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, pe baza necesităților în materie de reglementare ale statelor membre;

familiile de produse enumerate în anexa VII, pentru a le adapta la progresul tehnic și la necesitățile în materie de reglementare ale statelor membre.

Metodele și criteriile de evaluare a performanței unui produs în ceea ce privește caracteristicile sale esențiale sunt stabilite în standarde armonizate care devin obligatorii prin intermediul actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (8) (denumite în continuare standarde armonizate de performanță). Standardele armonizate de performanță prevăd, după caz și fără a pune în pericol acuratețea, fiabilitatea sau stabilitatea rezultatelor, metode de evaluare a performanței produselor în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale care sunt mai puțin oneroase decât încercările.

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, Comisia solicită uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze standarde armonizate care să stabilească caracteristicile esențiale și metodele de evaluare a acestora pentru una sau mai multe familii de produse sau pentru una sau mai multe categorii de produse din cadrul unei familii. Solicitarea de standardizare stabilește principiile de bază și punctele de referință pentru stabilirea respectivelor caracteristici esențiale și a metodelor de evaluare a acestora. Solicitarea de standardizare precizează în mod explicit dacă are ca obiect sau exclude produsele utilizate anterior din domeniul de aplicare al cererii.

Ca parte a solicitărilor de standardizare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia poate solicita, de asemenea, organizațiilor de standardizare europene să furnizeze detaliile tehnice necesare pentru punerea în aplicare a sistemului de evaluare și verificare care urmează să fie aplicat în conformitate cu actele delegate menționate la articolul 10 alineatul (2).

Solicitările de standardizare menționate la alineatul (2) pot include o cerere de a propune unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

nivelurile-prag voluntare sau obligatorii în ceea ce privește caracteristicile esențiale;

clasele de performanță în ceea ce privește caracteristicile esențiale;

acele caracteristici esențiale care trebuie întotdeauna declarate de către producători.

În cazul în care a inclus în solicitarea sa de standardizare o cerere de propunere în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea, pentru familiile sau categoriile de produse și pentru elementele care fac obiectul cererii respective, a elementelor menționate la alineatul (4) primul paragraf de la prezentul articol.

În cazurile în care, pe baza naturii sau a caracteristicilor tehnice ale unui produs, este evident că încercările ar fi inutile sau redundante, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea condițiilor în care se consideră că un produs îndeplinește un anumit nivel, prag sau se califică pentru o clasă de performanță fără încercări sau fără încercări suplimentare.

Comisia evaluează conformitatea standardelor armonizate cu solicitările de standardizare relevante, cu prezentul regulament și cu alte dispoziții de drept al Uniunii, inclusiv cu principiile generale de drept. Comisia poate evalua dacă standardele armonizate respectă alte standarde armonizate în temeiul prezentului regulament sau alte standarde armonizate ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În cazul în care un standard armonizat respectă cerințele legale aplicabile și îndeplinește condițiile necesare referitoare la principiile de bază și punctele de referință stabilite în solicitarea de standardizare, precum și în ceea ce privește caracteristicile esențiale care trebuie să fie incluse având în vedere cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor, Comisia adoptă fără întârziere un act de punere în aplicare prin care standardul respectiv devine obligatoriu. La un an de la adoptare, standardul armonizat de performanță devine obligatoriu în sensul prezentului regulament, cu excepția cazului în care în actul de punere în aplicare a fost precizată o dată ulterioară de aplicare. O dată ulterioară a aplicării este precizată numai în cazuri excepționale, iar utilizarea sa se motivează în mod corespunzător. Un standard armonizat de performanță poate fi aplicat în mod voluntar de la data adoptării actului de punere în aplicare.

În cazul în care un stat membru, Parlamentul European sau Comisia, ultima cu sprijinul Grupului de experți privind acquis-ul RPC, consideră că un standard armonizat de performanță nu îndeplinește în întregime cerințele legale aplicabile sau condițiile necesare referitoare la caracteristicile esențiale care trebuie să fie incluse, având în vedere cerințele fundamentale pentru construcții, se aplică procedura privind obiecțiile formale față de standardele armonizate, astfel cum este prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica anexa X prin adăugarea unor grupări suplimentare de caracteristici esențiale de natură orizontală.

Deși se acordă prioritate elaborării de standarde, prin derogare de la articolul 5 alineatele (1)-(4) din prezentul regulament, pentru a acoperi necesitățile în materie de reglementare ale statelor membre, precum și pentru a urmări obiectivele prevăzute la articolul 114 din TFUE, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a caracteristicilor esențiale, a metodelor de evaluare și a detaliilor tehnice ale acestora în temeiul articolului 5 din prezentul regulament pentru una sau mai multe familii de produse sau pentru una sau mai multe categorii de produse din cadrul unei familii.

Comisia a solicitat, în temeiul articolului 5 alineatul (2), uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze un standard armonizat și:

solicitarea nu a fost acceptată; sau

standardul armonizat care răspunde la solicitarea respectivă nu este emis în termenul stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 dar nu mai târziu de trei ani de la acceptarea solicitării de standardizare; sau

standardul armonizat nu respectă solicitarea; și

în ultimii 5 ani nu a fost adoptat niciun act de punere în aplicare, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (8) primul paragraf, care să prevadă obligativitatea unui standard armonizat care să includă caracteristicile esențiale, metodele de evaluare și detaliile tehnice ale acestora în temeiul articolului 5 sau un astfel de act de punere în aplicare a fost adoptat în ultimii cinci ani, dar cu limitări, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (8) al doilea paragraf.

solicitarea nu a fost acceptată; sau

standardul armonizat care răspunde la solicitarea respectivă nu este emis în termenul stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 dar nu mai târziu de trei ani de la acceptarea solicitării de standardizare; sau

standardul armonizat nu respectă solicitarea; și

Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de opiniile organismelor relevante și ale Grupului de experți privind acquis-ul RPC și consultă în mod corespunzător toate organizațiile relevante ale părților interesate care primesc finanțare din partea Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1025/2012.

În cazul în care un act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol reglementează aceleași caracteristici esențiale sau metode de evaluare în legătură cu o anumită familie de produse sau categorie de produse ca un standard armonizat a cărui referință a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau cu privire la care a fost adoptat un act de punere în aplicare menționat la articolul 5 alineatul (8), Comisia retrage din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trimiterea la standardul armonizat respectiv sau abrogă respectivul act de punere în aplicare. În cazul în care actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol reglementează doar parțial standardul armonizat, Comisia păstrează actul de punere în aplicare de stabilire a unui standard armonizat care face obiectul unor limitări.

În cazul în care un stat membru sau Parlamentul European consideră că un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu alineatul (1) nu îndeplinește în totalitate condițiile necesare referitoare la caracteristicile esențiale care trebuie să fie incluse, având în vedere cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica actul de punere în aplicare în cauză.

Comisia urmează procedura de la articolul 5 pentru a solicita orice revizuire sau actualizare a caracteristicilor esențiale sau a metodelor de evaluare în legătură cu aceleași familii de produse sau categorii de produse ca cele reglementate de actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol. În cazul în care standardul armonizat emis de organizația de standardizare europeană satisface cerințele pentru a fi adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (8), Comisia abrogă actul de punere în aplicare adoptat în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol sau părțile acestuia care reglementează aceleași caracteristici esențiale sau metode de evaluare în legătură cu aceleași familii de produse sau categorii de produse ca cele reglementate de standardul armonizat.

În cazul în care o familie de produse sau una sau mai multe categorii de produse din cadrul unei familii de produse sunt reglementate fie de un standard armonizat de performanță, fie de un act de punere în aplicare menționat la articolul 6 alineatul (1), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea cerințelor referitoare la produse în conformitate cu anexa III pentru respectiva familie de produse sau categorie de produse sau pentru părți ale acesteia.

Înainte de introducerea lor pe piață, produsele reglementate de prezentul regulament trebuie să îndeplinească cerințele aplicabile referitoare la produse.

În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, Comisia poate solicita uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze standarde armonizate care conferă prezumția de conformitate (denumite în continuare standarde armonizate voluntare) pentru cerințele referitoare la produse stabilite prin actele delegate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

În cazul în care un standard armonizat voluntar solicitat în conformitate cu alineatul (3) este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei în vederea publicării referinței sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat voluntar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

În cazul în care un standard armonizat voluntar respectă cerințele legale aplicabile și îndeplinește cerințele care trebuie îndeplinite în legătură cu cerințele referitoare la produse prevăzute în solicitarea de standardizare, Comisia publică fără întârziere referința la standardul respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În cazul în care referința la un standard armonizat voluntar nu poate fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia poate publica o astfel de referință cu limitări. În cazul în care o referință la un standard armonizat voluntar nu poate fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și nu poate fi publicată ca referință cu limitări, Comisia aduce chestiunea în atenția comitetului menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 și a Grupului de experți privind acquis-ul RPC.

Un produs care face obiectul cerințelor referitoare la produse și care este în conformitate cu standardele armonizate voluntar sau cu părți ale acestora ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este considerat a respecta cerințele referitoare la produse reglementate de standardele respective sau de părți ale acestora.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de modificare a anexei III, în conformitate cu articolul 89, pentru a o adapta la progresul tehnic și a reglementa noile riscuri și aspecte de mediu, precum și pentru a respecta prioritățile stabilite la articolul 4, pe baza necesităților în materie de reglementare ale statelor membre.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a specificațiilor comune care oferă un mijloc alternativ de respectare a cerințelor referitoare la produse stabilite în conformitate cu articolul 7 alineatul (1).

Comisia a solicitat, în temeiul articolului 7 alineatul (3), uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze un standard armonizat voluntar pentru cerințele referitoare la produse și:

solicitarea nu a fost acceptată; sau

standardul armonizat voluntar care răspunde solicitării respective nu este pus la dispoziție în termenul stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012; sau

standardul armonizat voluntar nu respectă solicitarea; și

nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nicio referință la standarde armonizate voluntare care reglementează cerințele referitoare la produse, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se preconizează publicarea niciunei astfel de referințe într-un termen rezonabil.

solicitarea nu a fost acceptată; sau

standardul armonizat voluntar care răspunde solicitării respective nu este pus la dispoziție în termenul stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012; sau

standardul armonizat voluntar nu respectă solicitarea; și

Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia ține seama de opiniile organismelor relevante și ale Grupului de experți privind acquis-ul RPC și consultă în mod corespunzător toate organizațiile relevante ale părților interesate care primesc finanțare din partea Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1025/2012.

Un produs care respectă specificațiile comune stabilite prin actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau părți ale acestora este considerat a respecta cerințele referitoare la produse stabilite prin actele delegate menționate la articolul 7 alineatul (1) care fac obiectul specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora.

Comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau părți ale acestora care reglementează aceleași cerințe referitoare la produse ca cele reglementate de un standard armonizat voluntar a cărui referință este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) sau (6).

În cazul în care un stat membru sau Parlamentul European consideră că o specificație comună nu satisface în totalitate cerințele referitoare la produse stabilite prin actele delegate menționate la articolul 7 alineatul (1), acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.

Informațiile generale despre produs, instrucțiunile de utilizare și informațiile privind siguranța sunt furnizate în legătură cu produsele pentru construcții care fac obiectul unei specificații tehnice armonizate sau al unei evaluări tehnice europene. Conținutul informațiilor generale referitoare la produs, al instrucțiunilor de utilizare și al informațiilor privind siguranța este prezentat în anexa IV.

Ca parte a solicitării de standardizare menționate la articolul 5 alineatul (2), Comisia poate solicita, de asemenea, organizației de standardizare europene să emită orientări, inclusiv detalii tehnice, necesare pentru elaborarea informațiilor generale despre produs, a instrucțiunilor de utilizare și a informațiilor privind siguranța în conformitate cu anexa IV.

În cazul în care Comisia consideră că orientările emise de organizația de standardizare europeană în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol pentru o anumită familie de produse sau categorie de produse nu asigură punerea în aplicare adecvată și omogenă a alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de norme privind furnizarea de informații generale despre produs, instrucțiuni de utilizare și informații privind siguranța pentru respectiva familie de produse sau categorie de produse.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica anexa IV în vederea adaptării acesteia la progresele tehnice și la noile necesități de informare.

Evaluarea și verificarea performanței unui produs în ceea ce privește caracteristicile sale esențiale, astfel cum sunt stabilite în specificațiile tehnice armonizate adoptate în conformitate cu articolele 5 și 6 sau în documentele de evaluare europene menționate la articolul 31, sau a conformității produsului cu cerințele referitoare la produse adoptate în conformitate cu articolul 7, se efectuează în conformitate cu unul sau mai multe dintre sistemele prevăzute în anexa IX.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament stabilind, pentru fiecare familie de produse sau categorie de produse, sistemul de evaluare și verificare aplicabil dintre cele prevăzute în anexa IX. Actele delegate respective pot stabili sisteme de evaluare și verificare diferite în cadrul aceleiași familii de produse sau categorii de produse, distingând în funcție de caracteristicile esențiale sau de cerințele referitoare la produse. Sistemele de evaluare și verificare se stabilesc înainte ca specificațiile tehnice armonizate sau documentele de evaluare europene să devină aplicabile.

Actele delegate adoptate în conformitate cu alineatul (2) țin seama de utilizările preconizate, de prejudiciile potențiale cauzate de deficiențele produsului, de predispunerea la variații ale performantei produsului în procesul de producție, de probabilitatea unor erori în timpul fabricării sale și de posibilitatea de a detecta cu ușurință erorile de fabricație. Actele delegate respective sunt adaptate familiilor de produse sau categoriilor de produse respective și reduc la minimum sarcina producătorilor, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței persoanelor și a protecției mediului.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 cu scopul de a modifica anexa IX pentru:

a introduce sisteme suplimentare de evaluare și verificare atunci când este necesar în vederea adaptării la progresul tehnic; sau

a modifica sistemele de evaluare și verificare existente pentru a contracara neconformitatea sistematică a organismelor notificate sau a producătorilor și pentru a armoniza aplicarea cerințelor sau a obligațiilor cuprinse în acestea, fără ca astfel de modificări să adauge sau să elimine nicio sarcină definită într-un sistem.

Prezentul regulament și specificațiile tehnice armonizate adoptate în conformitate cu acesta stabilesc împreună un domeniu armonizat.

stabilirea tuturor caracteristicilor esențiale și a metodelor de evaluare a acestora;

specificarea tuturor cerințelor referitoare la produse, altele decât cele reglementate de alte dispoziții de drept al Uniunii; și

determinarea sistemelor de evaluare și verificare aplicabile.

Statele membre respectă domeniul armonizat în actele cu putere de lege și actele administrative naționale și nu interzic și nici nu împiedică punerea la dispoziție pe piață a produselor reglementate de aceasta, atunci când produsele respective sunt în conformitate cu prezentul regulament. Statele membre nu stabilesc alte caracteristici esențiale și metode de evaluare a acestora sau cerințe referitoare la produse decât cele prevăzute în specificațiile tehnice armonizate.

Atunci când respectă obligațiile prevăzute la alineatul (2), statele membre aplică, în special, următoarele norme:

nu se instituie alte cerințe privind informarea sau înregistrarea referitoare la introducerea pe piață a produsului decât cele stabilite în cadrul domeniului armonizat;

nu este obligatorie nicio altă evaluare a produsului decât cele stabilite în cadrul domeniului armonizat;

nu sunt necesare marcaje care să ateste conformitatea cu cerințele sau performanțele declarate în ceea ce privește caracteristicile esențiale reglementate de domeniul armonizat, altele decât marcajul CE, iar dispozițiile existente în măsurile naționale care impun astfel de marcaje sunt retrase;

actele cu putere de lege și actele administrative naționale respectă nivelurile-prag stabilite în conformitate cu articolul 5 alineatul (5);

actele cu putere de lege și actele administrative naționale nu se bazează pe alte clase, subclase sau clase suplimentare decât cele stabilite în conformitate cu articolul 5;

actele cu putere de lege și actele administrative naționale nu necesită mai multe evaluări și verificări decât cele stabilite în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

Statele membre înregistrează pe portalul digital unic instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului toate actele cu putere de lege și actele administrative naționale referitoare la produsele pentru construcții de pe teritoriul lor care intră sub incidența domeniului armonizat.

În cazul în care un stat membru consideră că este necesar, din motive imperative de sănătate și siguranță a persoanelor sau de protecție a mediului și pentru a răspunde necesităților imediate în materie de reglementare, să ia măsuri aplicabile produselor din domeniul armonizat în ceea ce privește caracteristicile care nu sunt prevăzute în specificațiile tehnice armonizate, acesta informează Comisia în acest sens, justificând necesitatea măsurilor luate și explicând necesitatea în materie de reglementare pe care urmărește să o abordeze.

Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care autorizează măsura națională notificată în temeiul alineatului (5) în cazul în care:

măsura notificată este justificată în mod corespunzător în lumina unor motive imperative de sănătate și siguranță a persoanelor sau de protecție a mediului, inclusiv clima;

necesitatea în materie de reglementare nu este acoperită de specificații tehnice armonizate sau de alte dispoziții de drept al Uniunii;

măsura notificată nu discriminează operatorii economici din alte state membre;

măsura notificată este în măsură să acopere respectiva necesitate în materie de reglementare;

măsura notificată nu constituie un obstacol serios în calea funcționării pieței Uniunii; și

nu se preconizează că măsura notificată va fi reglementată de un standard armonizat care urmează să fie transmis în termen de un an de la data notificării menționate la alineatul (5) de la prezentul articol, în urma unei solicitări de standardizare emise în temeiul articolului 5 alineatul (2) sau, la momentul notificării respective, nu a fost prezentat comitetului menționat la articolul 90 alineatul (1) niciun act de punere în aplicare menționat la articolul 6 alineatul (1).

Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității ca statele membre să introducă sisteme obligatorii de restituire a garanției sau să oblige producătorii să accepte să redobândească, direct sau prin intermediul importatorilor și al distribuitorilor lor, proprietatea asupra produselor lor noi, excedentare sau nevândute care nu sunt fabricate la comandă și care se află într-o stare echivalentă cu cea în care au fost introduse pe piață, cu condiția ca măsura să nu discrimineze direct sau indirect operatorii economici din alte state membre.

Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității ca statele membre să interzică distrugerea produselor excedentare sau nevândute sau să condiționeze distrugerea acestor produse de punerea lor la dispoziție în prealabil pe o platformă națională de intermediere pentru utilizarea necomercială a produselor.

Pentru a evita dubla evaluare a acelorași aspecte legate de sănătatea și siguranța persoanelor sau de protecția mediului în ceea ce privește produsele, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea condițiilor în care obligațiile referitoare la evaluarea performanței unui produs sau la îndeplinirea anumitor cerințe referitoare la produse, inclusiv echivalența sistemelor de evaluare și verificare necesare în temeiul prezentului regulament și obligațiile în ceea ce privește cerințele referitoare la informațiile generale despre produs, la instrucțiunile de utilizare a produselor și la informațiile privind siguranța, pot fi îndeplinite prin îndeplinirea obligațiilor stabilite prin alte dispoziții de drept al Uniunii.

În caz de divergență între prezentul regulament și Regulamentul (UE) 2024/1781, precum și Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, prevalează dispozițiile relevante din prezentul regulament.

CAPITOLUL II

În cazul în care un produs face obiectul unei specificații tehnice armonizate adoptate în conformitate cu articolul 5 sau 6, producătorul este supus sistemului de evaluare și verificare aplicabil prevăzut în anexa IX și întocmește o declarație de performanță și de conformitate înainte ca un astfel de produs să fie introdus pe piață. În cazul în care un produs face obiectul unei specificații tehnice armonizate adoptate în conformitate cu articolul 7, producătorul verifică, de asemenea, conformitatea produsului cu cerințele aplicabile referitoare la produs care au fost specificate prin acte delegate. Producătorul unui produs care nu face obiectul niciunei specificații tehnice armonizate poate emite o declarație de performanță și de conformitate în conformitate cu documentul de evaluare european relevant și cu evaluarea tehnică europeană.

Prin întocmirea declarației de performanță și de conformitate, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu performanța sa declarată și cu orice cerințe aplicabile referitoare la produse și răspunde în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern privind răspunderea contractuală și extracontractuală. În lipsa unor indicii obiective în sens contrar, statele membre presupun că declarația de performanță și de conformitate întocmită de producător este exactă și corectă.

Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1), un producător poate decide să nu fie supus evaluării și verificării aplicabile a conformității produsului cu cerințele aplicabile referitoare la produs și să nu întocmească o declarație de performanță și de conformitate în oricare dintre următoarele situații:

produsul este fabricat în mod individual sau la comandă și îndeplinește toate condițiile următoare:

este fabricat printr-un proces de producție care nu are loc în serie;

este produs pentru a răspunde unei comenzi specifice;

este instalat într-o singură construcție identificată de către un producător care răspunde, de asemenea, de încorporarea în condiții de siguranță a produsului în construcție; și

respectă normele naționale aplicabile și se află sub supravegherea persoanelor însărcinate cu executarea în condiții de siguranță a construcțiilor, desemnate în temeiul normelor naționale aplicabile;

produsul este fabricat de o manieră exclusiv adecvată pentru a asigura conservarea patrimoniului, printr-un proces de producție care nu are loc în serie, pentru renovarea adecvată a construcțiilor protejate în mod oficial ca făcând parte dintr-un sit protejat sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, cu respectarea normelor naționale aplicabile.

Declarația de performanță și de conformitate se întocmește utilizând modelul prevăzut în anexa V. Declarația de performanță și de conformitate exprimă performanța produselor prin raportare la caracteristicile lor esențiale, conform specificațiilor tehnice armonizate relevante sau documentului de evaluare european.

Declarația de performanță și de conformitate include performanța produsului în materie de sustenabilitate din punctul de vedere al mediului pe parcursul ciclului său de viață în ceea ce privește caracteristicile esențiale de mediu prestabilite enumerate în anexa II pentru acele caracteristici care sunt declarate. Performanța include ambalajul utilizat sau cel mai probabil să fie utilizat și se calculează utilizând cea mai recentă versiune a software-ului pus la dispoziție gratuit pe site-ul web al Comisiei.

Declarația de performanță și de conformitate acoperă cel puțin performanța unui produs pe durata ciclului său de viață în ceea ce privește următoarele caracteristici esențiale:

caracteristicile esențiale enumerate la literele (a)-(d) din anexa II, de la 8 ianuarie 2026;

caracteristicile esențiale enumerate la literele (e)-(m) din anexa II, de la 9 ianuarie 2030;

caracteristicile esențiale enumerate la literele (n)-(s) din anexa II, de la 9 ianuarie 2032.

Niciun alt marcaj în afara marcajului CE nu poate fi aplicat pe declarația de performanță și de conformitate.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica modelul prevăzut în anexa V în vederea adaptării acestuia la progresul tehnic în ceea ce privește noile nevoi de informații, pentru a facilita îndeplinirea cerințelor privind pașaportul digital al produsului prevăzute la articolele 76 și 77 și pentru a asigura interoperabilitatea și integrarea corectă cu sistemul pașaportului digital al produsului pentru construcții în conformitate cu articolul 75.

Informațiile menționate la articolul 31 sau, după caz, la articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului se furnizează împreună cu declarația de performanță și de conformitate.

Producătorul furnizează prin mijloace electronice o copie a declarației de performanță și de conformitate pentru fiecare produs care este pus la dispoziție pe piață, cu excepția cazului în care declarația este inclusă într-un pașaport digital al produsului care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 76 și este disponibil prin intermediul sistemului de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții instituit în conformitate cu articolul 75.

Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, un producător poate pune la dispoziție pe un site web declarația de performanță și de conformitate menționată la articolul 13 alineatul (1), cu condiția ca producătorul să îndeplinească cumulativ condițiile următoare:

să asigure punerea la dispoziție pe site-ul web a conținutului declarației de performanță și de conformitate într-un format electronic care nu poate fi modificat;

să pună la dispoziție declarația de performanță și de conformitate într-un format care poate fi citit de om și care este prelucrabil automat și să ofere posibilitatea de a descărca o copie într-un format care poate fi citit în mod obișnuit;

să se asigure că site-ul web pe care a fost pusă la dispoziție declarația de performanță și de conformitate este monitorizat și întreținut astfel încât site-ul web și declarațiile de performanță și de conformitate să fie puse în permanență la dispoziția destinatarilor produsului pentru construcții;

să se asigure că destinatarii produselor pentru construcții au acces gratuit la declarația de performanță și de conformitate;

să ofere beneficiarilor produselor pentru construcții instrucțiuni referitoare la modalitatea de acces la site-ul web și la declarațiile de performanță și de conformitate întocmite pentru astfel de produse puse la dispoziție pe site-ul web respectiv;

să furnizeze un link între produs și declarația de performanță și de conformitate aferentă acestuia prin intermediul codului unic de identificare al produsului-tip; producătorii pot utiliza un suport de date, inclusiv un permalink, pentru a furniza linkul, cu condiția respectării literei (a).

Ca parte a solicitării de standardizare menționate la articolul 5 alineatul (2), Comisia poate solicita, de asemenea, organizației de standardizare europene să emită ghiduri pentru a asigura interoperabilitatea formatelor care pot fi citite de om și care sunt prelucrabile automat menționate la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol.

Producătorul furnizează sau pune la dispoziție, într-un pașaport digital al produsului în conformitate cu alineatul (1) sau pe un site web în conformitate cu alineatul (2), declarația de performanță și de conformitate în limba sau limbile impuse de fiecare dintre statele membre în care producătorul intenționează să pună la dispoziție produsul. Un alt operator economic care pune la dispoziție produsul producătorului respectiv într-un stat membru suplimentar furnizează o traducere a declarației de performanță și de conformitate în limbile impuse de statul membru respectiv împreună cu originalul.

Marcajul CE face obiectul principiilor generale prevăzute la articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

Marcajul CE se aplică doar pe acele produse pentru care producătorul a întocmit o declarație de performanță și de conformitate în conformitate cu articolele 13 și 15. Marcajul CE se aplică pe componentele principale.

Prin aplicarea sau dispunerea aplicării marcajului CE, operatorul economic indică faptul că și-a asumat responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu performanța declarată, precum și cu cerințele aplicabile referitoare la produse stabilite în conformitate cu prezentul regulament. Prin aplicarea marcajului CE, operatorul economic devine răspunzător pentru performanța declarată și pentru îndeplinirea acestor cerințe în conformitate cu dreptul intern privind răspunderea contractuală și extracontractuală.

Marcajul CE este singurul marcaj care atestă performanța produsului în ceea ce privește caracteristicile esențiale evaluate în conformitate cu prezentul regulament, precum și cu conformitatea produsului cu prezentul regulament.

Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil pe produs. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu este justificat din considerente care țin de natura produsului, marcajul CE se aplică pe o etichetă aplicată pe produs sau pe ambalaj sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, pe documentele de însoțire.

Marcajul CE este urmat de:

ultimele două cifre ale anului în care marcajul CE a fost aplicat prima dată; sau, în cazul produselor utilizate anterior, ultimele două cifre ale anului în care produsul a fost dezinstalat, urmate de ultimele două cifre ale anului în care marcajul CE a fost aplicat pe produsul utilizat anterior;

numele și adresa înregistrată sau marca distinctivă care permite identificarea ușoară și fără ambiguitate a numelui și a adresei producătorului;

numele și adresa înregistrată a reprezentantului autorizat sau marca distinctivă care permite identificarea ușoară și fără ambiguitate a numelui și a adresei reprezentantului autorizat, în cazul în care producătorul nu are un loc de desfășurare a activității în Uniune sau în cazul în care producătorul alege să aibă un reprezentant autorizat;

codul de identificare unic al produsului-tip;

codul declarației de performanță și de conformitate;

numărul de identificare al organismului sau organismelor notificate care verifică produsul-tip și evaluează controlul producției în fabrică, dacă este cazul; și

un suport de date conectat la pașaportul digital al produsului menționat la articolul 76, în cazul în care un astfel de pașaport digital al produsului este disponibil prin intermediul sistemului de pașapoarte digitale ale produsului pentru construcții instituit în temeiul articolului 75.

Marcajul CE se aplică înainte ca produsul să fie introdus pe piață. Marcajul CE poate fi urmat de o pictogramă sau de orice alt marcaj care indică un risc special sau o utilizare specială.

Alte marcaje decât marcajul CE, inclusiv cele private, pot fi aplicate pe un produs numai dacă nu indică faptul că performanța produsului în ceea ce privește caracteristicile esențiale care fac obiectul specificațiilor tehnice armonizate aplicabile a trebuit să fie evaluată într-un mod diferit de cel prevăzut de prezentul regulament.

Marcajele permise în conformitate cu alineatul (1) și alte marcaje prevăzute de legislația Uniunii pot fi aplicate pe un produs cu condiția ca acestea să nu afecteze vizibilitatea, lizibilitatea și semnificația marcajului CE.

În cazul în care un produs face obiectul unei specificații tehnice armonizate, o declarație făcută de un operator economic cu privire la performanța produsului, care se referă la o caracteristică esențială care face obiectul specificației tehnice armonizate respective, trebuie să respecte metoda de evaluare a respectivei caracteristici esențiale, astfel cum este prevăzută în specificațiile tehnice armonizate.

În cazul în care un produs face obiectul unor specificații tehnice armonizate, declarațiile cu privire la performanța sa în ceea ce privește caracteristicile esențiale prevăzute în specificațiile tehnice armonizate respective pot fi furnizate suplimentar altundeva decât în declarația de performanță și de conformitate numai dacă sunt deja furnizate în declarația de performanță și de conformitate respectivă.

CAPITOLUL III

Obligațiile operatorilor economici în temeiul prezentului capitol se aplică numai în ceea ce privește produsele care fac obiectul unei specificații tehnice armonizate sau produsele care au primit marcajul CE pe baza unei evaluări tehnice europene.

Operatorul economic ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea continuă a prezentului regulament. În cazul în care a fost declarată neconformitatea operatorului economic sau a unui produs și au fost solicitate acțiuni corective de către o autoritate de supraveghere a pieței în conformitate cu articolul 65 alineatul (1), operatorul economic prezintă autorității respective rapoarte privind progresele înregistrate până când autoritatea respectivă decide că acțiunile corective pot fi închise.

La cererea unei autorități naționale competente, un operator economic indică autorității respective orice operator economic sau alt actor:

care i-a furnizat un produs, inclusiv componente sau piese de schimb ale produselor, și cantitatea furnizată sau care i-a furnizat un serviciu reglementat de prezentul regulament;

căruia i-a furnizat un produs, inclusiv componente sau piese de schimb ale produselor, precum și cantitatea furnizată sau căruia i-a furnizat un serviciu reglementat de prezentul regulament.

datele de contact, inclusiv adresele și adresele de e-mail ale respectivilor operatori economici sau actori;

codul de identificare fiscală și numărul de înregistrare al acestor operatori economici sau actori.

Operatorul economic păstrează toate documentele și informațiile menționate în prezentul capitol la dispoziția autorităților naționale competente pe o perioadă de zece ani după ce operatorul economic a furnizat sau a primit produsul sau serviciul în cauză, cu excepția cazului în care documentele sau informațiile au fost puse la dispoziție prin intermediul pașaportului digital al produsului menționat la articolul 76. Operatorul economic prezintă documentația și informațiile în termen de 10 zile de la primirea unei solicitări din partea unei autorități naționale competente.

Operatorul economic se poate înregistra în sistemul său național instituit în conformitate cu articolul 71 alineatul (5).

În cazul în care un operator economic consideră că un produs neconform prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța persoanelor sau pentru mediu, acesta informează imediat în acest sens autoritățile naționale competente din statele membre în care a comercializat produsul, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate. Un operator economic poate informa autoritățile naționale competente cu privire la orice altă încălcare probabilă a prezentului regulament de care ia cunoștință, cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate.

Un operator economic este răspunzător pentru încălcările prezentului articol sau ale articolelor din prezentul capitol legate de activitățile sale, în conformitate cu dreptul intern privind răspunderea contractuală și extracontractuală.

Un producător are dreptul de a le solicita furnizorilor și prestatorilor săi de servicii informațiile necesare despre produsele acestora pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

În cazul în care producătorul este supus unor sarcini efectuate de un organism notificat în calitate de terț, acesta are dreptul de a le solicita furnizorilor sau prestatorilor săi de servicii să permită organismului notificat respectiv accesul la documentația și la sediile lor, în măsura în care organismul notificat are nevoie de un astfel de acces pentru a-și îndeplini sarcinile.

Drepturile stabilite la alineatul (1) se aplică și unui producător care introduce pe piață un produs utilizat sau refabricat în raport cu furnizorul produsului utilizat anterior, inclusiv cu persoana care efectuează dezinstalarea, după caz. Informațiile solicitate pot include, fără a se limita la acestea, informații despre utilizarea anterioară a produsului și despre procesul de dezinstalare a acestuia.

Un producător are dreptul de a le solicita furnizorilor și prestatorilor săi de servicii datele și calculele necesare în temeiul articolului 15 alineatul (2) în legătură cu bunurile sau serviciile furnizate, inclusiv rapoartele de validare necesare emise de un organism notificat.

Atunci când introduce un produs pe piață, producătorul determină produsul-tip, respectând limitele stabilite în acest sens de definiția prevăzută la articolul 3 punctul 27. Producătorul se asigură că performanța produsului este evaluată atât în legătură cu caracteristicile esențiale obligatorii, cât și cu caracteristicile esențiale care urmează să fie declarate. În cazul în care produsul face obiectul cerințelor referitoare la produse stabilite prin actele delegate menționate la articolul 7 alineatul (1), producătorul se asigură că produsul a fost, de asemenea, proiectat și fabricat în conformitate cu cerințele respective.

În cazul în care conformitatea unui produs cu cerințele aplicabile și performanța sa în ceea ce privește caracteristicile esențiale menționate la alineatul (1) de la prezentul articol au fost demonstrate în conformitate cu sistemul sau sistemele de evaluare și de verificare aplicabile prevăzute în anexa IX, producătorul întocmește o declarație de performanță și de conformitate în temeiul articolelor 13-15, aplică marcajul CE în conformitate cu articolele 17 și 18 și, după caz, asigură disponibilitatea pieselor de schimb care nu sunt disponibile în mod obișnuit pe piață, astfel cum se menționează la alineatul (8) de la prezentul articol, și aplică etichetarea în conformitate cu alineatul (9) de la prezentul articol.

Drept bază pentru declarația de performanță și de conformitate, producătorul întocmește o documentație tehnică în care indică:

utilizarea declarată, care se încadrează în domeniul de aplicare al utilizării preconizate aplicabile;

toate elementele relevante necesare pentru a demonstra performanța și conformitatea;

informații privind procedurile aplicabile menționate la alineatul (4) de la prezentul articol;

informații privind sistemului sau a sistemelor aplicabile prevăzute în anexa IX;

dacă este cazul, informații privind aplicarea procedurilor simplificate menționate la articolele 59, 60 și 61; și

calcularea performanței sustenabilității din punct de vedere al mediului în ceea ce privește caracteristicile esențiale menționate la articolul 15 alineatul (2).

Producătorul se asigură că sunt aplicabile proceduri care să asigure că produsele corespund performanței declarate și continuă să respecte prezentul regulament. Proiectarea produsului, inclusiv seturile de date 3D, procesele de producție și materialele utilizate trebuie să fie adecvate. În cazul în care produsul este fabricat în serie, producătorul se asigură că sunt aplicabile proceduri care să garanteze că acesta își menține performanța declarată și că acesta continuă să respecte prezentul regulament. Modificările de proiectare a produsului, inclusiv ale seturilor de date 3D, ale procesului de producție și ale materialului utilizat trebuie să fie adecvate. Modificările specificațiilor tehnice armonizate aplicabile sunt luate în considerare în mod corespunzător și, în cazul în care performanța sau conformitatea produsului este afectată, declanșează o reevaluare în conformitate cu procedura de evaluare relevantă.

Producătorul se asigură că produsele sale poartă un cod unic de identificare a produsului-tip, specific producătorului, și, dacă este disponibil, un număr de lot sau de serie care este ușor vizibil și lizibil pentru utilizatori. În cazul în care acest lucru nu este posibil din cauza naturii produsului, informațiile necesare sunt furnizate pe o etichetă aplicată pe ambalaj sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, într-un document care însoțește produsul.

Atunci când pune la dispoziție un produs pe piață, producătorul se asigură că produsul este însoțit de informații generale despre produs, instrucțiuni de utilizare și informații privind siguranța, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV, într-o limbă care va fi stabilită de statul membru în cauză sau, dacă aceasta nu este stabilită, într-o limbă care este ușor de înțeles de către utilizatori.

În termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la articolul 75 alineatul (1), producătorul pune la dispoziție un pașaport digital al produsului, menționat la articolul 76, prin sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții menționat la articolul 75, conectat la un suport de date menționat la articolul 18 alineatul (2) litera (g).

Pentru a asigura disponibilitatea pieselor de schimb care nu se găsesc în mod obișnuit pe piață, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament, impunând producătorilor, pentru anumite familii de produse și categorii de produse, o obligație de a pune la dispoziție pe piață piese de schimb specifice care nu sunt disponibile în mod obișnuit pentru produsele pe care le introduc pe piață.

Pentru a asigura transparența pentru utilizatori și pentru a promova produse sustenabile, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament, stabilind cerințe specifice de etichetare privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului pentru anumite familii de produse și categorii de produse atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

produsul este ales sau achiziționat în mod obișnuit de consumatori; și

produsul nu are o performanță de mediu generală semnificativ diferită pe durata ciclului său de viață, în funcție de instalarea lui.

Actele delegate menționate la alineatul (9) stabilesc modul în care producătorul trebuie să aplice eticheta, precizând următoarele:

conținutul etichetei;

formatul etichetei, ținând seama de vizibilitatea și lizibilitatea ei;

modul în care eticheta urmează să fie prezentată clienților, inclusiv în cazul vânzării la distanță;

după caz, mijloacele electronice folosite pentru a crea etichetele.

Producătorul care consideră sau are motive să creadă că un produs pe care l-a introdus pe piață nu respectă performanța declarată a acestuia sau nu respectă prezentul regulament ia de îndată măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea produsului sau, după caz, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema. În cazul în care problema este legată de o componentă furnizată sau de un serviciu prestat extern, producătorul informează furnizorul sau prestatorul de servicii și autoritatea națională competentă a producătorului.

În cazul în care produsul prezintă un risc, producătorul informează în acest sens, fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult trei zile lucrătoare, toți reprezentanții autorizați, importatorii, distribuitorii, furnizorii de servicii de logistică și piețele online implicate în distribuție, precum și autoritățile naționale competente ale statelor membre în care producătorul sau – după cunoștințele sale – alți operatori economici au pus la dispoziție produsul. În acest scop, producătorul furnizează toate detaliile utile și, în special, specifică tipul neconformității, frecvența accidentelor sau incidentelor și măsurile corective luate sau recomandate. În cazul riscurilor cauzate de produse care au ajuns deja la un utilizator final sau la un consumator care nu poate fi identificat sau contactat direct, producătorul diseminează, prin mass-media și alte mijloace adecvate care asigură cea mai largă diseminare posibilă, informații cu privire la măsurile adecvate pentru eliminarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru reducerea riscurilor. În cazul unui risc grav, producătorul retrage și recheamă produsul pe cheltuiala proprie.

Un producător stabilit în Uniune poate numi, printr-un mandat scris, în calitate de reprezentant autorizat unic, orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune. Un producător care nu este stabilit în Uniune numește un reprezentant autorizat unic.

Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile precizate în mandatul primit de la producător. Mandatul îi permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele:

să mențină declarația de performanță și de conformitate și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale competente;

în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, să furnizeze autorității respective toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea unui produs cu performanța declarată și respectarea de către acesta a altor cerințe aplicabile din prezentul regulament;

să rezilieze contractul dacă producătorul a acționat într-un mod care contravine obligațiilor ce îi revin prin prezentul regulament și să informeze în acest sens producătorul, autoritățile naționale competente din statele membre în care produsul este introdus pe piață și autoritatea națională competentă de la locul său de desfășurare a activității;

atunci când are motive să creadă că un produs este neconform sau prezintă un risc, să informeze în acest sens producătorul și autoritățile naționale competente din statele membre în care produsul este introdus pe piață și autoritatea națională a reprezentantului autorizat; și

să coopereze cu autoritățile naționale competente, la cererea acestora, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru a elimina riscurile prezentate de produsele vizate de mandatul reprezentantului autorizat și pentru a remedia neconformitățile respectivelor produse.

Reprezentantul autorizat verifică la nivel de documente dacă:

produsul poartă marcajul CE și este etichetat în conformitate cu articolul 22 alineatul (9);

produsul este însoțit de o declarație de performanță și de conformitate sau declarația respectivă este disponibilă în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) sau (2); și

producătorul a respectat cerințele prevăzute la articolul 22 alineatele (5), (6) și (7).

În cazul în care un reprezentant autorizat identifică o neconformitate menționată la alineatul (3) de la prezentul articol, reprezentantul autorizat solicită producătorului să acționeze în conformitate cu articolul 22 alineatele (11) și (12).

Importatorii introduc pe piață numai produse care respectă dispozițiile prezentului regulament.

Înainte de a introduce un produs pe piață, importatorul se asigură că, în conformitate cu articolul 22 alineatele (1) și (2), producătorul a demonstrat conformitatea produsului cu cerințele aplicabile și performanța sa în ceea ce privește caracteristicile esențiale relevante.

producătorul a întocmit documentația tehnică menționată la articolul 22 alineatul (3);

produsul poartă marcajul CE și este etichetat în conformitate cu articolul 22 alineatul (9);

produsul este însoțit de o declarație de performanță și de conformitate sau declarația respectivă este disponibilă în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) sau (2); și

producătorul a respectat cerințele prevăzute la articolul 22 alineatele (5), (6) și (7).

Importatorul verifică dacă producătorul a declarat utilizarea produsului și se asigură că produsul este însoțit de informații generale despre produs, instrucțiuni de utilizare și informații privind siguranța, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV, într-o limbă stabilită de statul membru în cauză sau, dacă aceasta nu este stabilită, într-o limbă care este ușor de înțeles de către utilizatori. Importatorul afișează pentru clienți, într-un mod vizibil, înainte de a-și asuma obligații în temeiul unui contract de vânzare, inclusiv în cazul vânzării la distanță, informațiile care trebuie să fie furnizate în temeiul prezentului regulament sau al specificațiilor tehnice armonizate.

Pe perioada în care produsul se află în responsabilitatea sa, importatorul se asigură că condițiile de stocare sau de transport nu compromit conformitatea acestuia cu declarația de performanță și de conformitate sau respectarea de către acesta a altor cerințe aplicabile din prezentul regulament.

Atunci când un importator consideră sau are motive să creadă că un produs nu respectă declarația de performanță și de conformitate sau nu respectă alte cerințe aplicabile din prezentul regulament, importatorul nu introduce produsul pe piață, până când acesta nu respectă declarația de performanță și de conformitate însoțitoare, precum și celelalte cerințe aplicabile din prezentul regulament sau până când declarația de performanță și de conformitate nu este corectată. În plus, atunci când produsul prezintă un risc, importatorul informează în acest sens producătorul și autoritatea națională competentă.

Importatorul își indică numele, denumirea comercială sau marca înregistrată, locul de desfășurare a activității, adresa de contact și, dacă sunt disponibile, mijloacele electronice de comunicare fie pe produs, fie, atunci când acest lucru nu este posibil, pe ambalajul acestuia sau într-un document care însoțește produsul.

Importatorul investighează plângerile și, după caz, ține un registru de plângeri, cu produse neconforme și cu retrageri sau rechemări ale unor produse, și informează producătorii și distribuitorii cu privire la orice astfel de activități de monitorizare.

Importatorii care consideră sau au motive să creadă că un produs pe care l-au introdus pe piață nu respectă performanța declarată sau alte cerințe aplicabile din prezentul regulament iau de îndată măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea produsului, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz. De asemenea, în cazul în care produsul prezintă un risc, importatorii informează imediat în acest sens autoritățile naționale competente din statele membre în care a fost introdus pe piață produsul, indicând detalii, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate.

Importatorii care vând utilizatorilor finali îndeplinesc, de asemenea, obligațiile care le revin distribuitorilor.

Atunci când pun produse la dispoziție pe piață, distribuitorii acționează cu diligența necesară în ceea ce privește obligațiile prevăzute în prezentul regulament.

Înainte de a pune un produs la dispoziție pe piață, distribuitorul verifică dacă:

produsul poartă marcajul CE și este etichetat în conformitate cu articolul 22 alineatul (9), dacă este necesar;

produsul este însoțit, dacă este necesar, de o declarație de performanță și de conformitate sau dacă declarația este disponibilă în conformitate cu articolul 16 alineatul (2);

produsul este însoțit de informații generale despre produs, instrucțiuni de utilizare și informații privind siguranța în conformitate cu articolul 22 alineatul (6), într-o limbă ușor de înțeles de către utilizatorii finali din statul membru în care produsul urmează să fie pus la dispoziție pe piață;

producătorul și importatorul au respectat cerințele prevăzute la articolul 22 alineatele (5) și (7), respectiv la articolul 24 alineatul (6).

Distribuitorul afișează pentru clienți, într-un mod vizibil, înainte de a-și asuma obligații în temeiul unui contract de vânzare, inclusiv în cazul vânzării la distanță, informațiile care trebuie să fie furnizate în temeiul prezentului regulament.

Atunci când un distribuitor consideră sau are motive să creadă că un produs nu respectă performanța declarată sau alte cerințe aplicabile din prezentul regulament, distribuitorul nu introduce pe piață produsul până când acesta nu devine conform cu declarația de performanță și de conformitate însoțitoare și respectă celelalte cerințe aplicabile din prezentul regulament. În plus, atunci când produsul prezintă un risc, distribuitorul informează în acest sens producătorul și autoritățile naționale competente responsabile.

Pe perioada în care produsul se află în responsabilitatea sa, distribuitorul se asigură că condițiile de stocare sau de transport nu compromit conformitatea produsului cu performanța declarată și respectarea de către acesta a altor cerințe aplicabile din prezentul regulament.

Un distribuitor care consideră sau are motive să creadă că un produs pe care l-a pus la dispoziție pe piață nu respectă performanța declarată sau alte cerințe aplicabile din prezentul regulament se asigură că se iau măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea produsului sau, după caz, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema. De asemenea, în cazul în care produsul prezintă un risc, distribuitorul informează imediat în acest sens autoritățile naționale competente din statele membre în care a fost introdus pe piață produsul, indicând detalii, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate.

Un importator sau distribuitor este considerat a fi un producător în sensul prezentului regulament și îi revin obligațiile care îi incumbă unui producător în temeiul articolului 22, atunci când:

introduce pe piață un produs sub nume propriu sau sub propria marcă;

modifică un produs intenționat sau produsul este modificat neintenționat într-un mod în care ar putea fi afectată conformitatea cu declarația de performanță și de conformitate sau cu cerințele prevăzute în prezentul regulament sau adoptate în conformitate cu acesta;

pune la dispoziție pe piață un produs cu o utilizare declarată diferită de utilizarea declarată atribuită de producător în cadrul procesului de evaluare și verificare;

declară pentru produs caracteristici care se abat de la caracteristicile declarate de producător; sau

optează să își asume rolul producătorului.

Alineatul (1) se aplică și unui operator economic care introduce pe piață:

un produs utilizat anterior care face obiectul unei specificații tehnice armonizate stabilind dispoziții privind produsele utilizate anterior;

un produs utilizat anterior care nu face obiectul unei specificații tehnice armonizate stabilind dispoziții privind produsele utilizate anterior și care nu a fost introdus pe piața Uniunii înainte;

un produs refabricat.

Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care operatorul economic doar:

adaugă traduceri ale informațiilor furnizate de producător;

înlocuiește ambalajul exterior al unui produs deja introdus pe piață, inclusiv atunci când modifică dimensiunea ambalajului, în cazul în care reambalarea se efectuează în așa fel încât starea inițială a produsului nu poate fi afectată de aceasta, iar orice informații impuse prin prezentul regulament sunt furnizate în continuare în mod corect.

Un operator economic care desfășoară activitățile enumerate la alineatul (3) informează în acest sens producătorul sau reprezentantul său autorizat, indiferent dacă operatorul economic respectiv deține produsele sau furnizează servicii. Acesta efectuează reambalarea astfel încât starea inițială a produsului sau conformitatea lui cu prezentul regulament să nu poată fi afectată de reambalare, iar informațiile impuse prin prezentul regulament să fie furnizate în continuare în mod corect. Operatorul economic acționează cu diligența necesară în ceea ce privește obligațiile prevăzute în prezentul regulament.

Atunci când contribuie la punerea la dispoziție pe piață a unui produs, furnizorii de servicii de logistică acționează cu diligența necesară în ceea ce privește obligațiile prevăzute în prezentul regulament.

Un furnizor de servicii de logistică se asigură că eticheta și documentele furnizate de producător sau de importator sunt disponibile sau însoțesc produsul și, în special:

marcajul CE și eticheta menționate la articolul 22 alineatul (9);

declarația de performanță și de conformitate;

informații generale despre produs și instrucțiunile de utilizare și informațiile privind siguranța menționate la articolul 22 alineatul (6).

Furnizorul de servicii de logistică se asigură că condițiile din perioada depozitării, a ambalării, a adresării sau a expedierii nu periclitează conformitatea produsului cu performanța declarată sau respectarea de către acesta a altor cerințe aplicabile din prezentul regulament. Producătorii sau importatorii de produse pentru construcții le furnizează furnizorilor lor de servicii de logistică informațiile detaliate necesare pentru a garanta, în condiții de siguranță, depozitarea, ambalarea, adresarea sau expedierea produsului și funcționarea ulterioară a acestuia.

Furnizorii de servicii de logistică sprijină retragerile sau rechemările de produse, indiferent dacă sunt inițiate de autorități de supraveghere a pieței, de producători, de reprezentanți autorizați sau de importatori.

Atunci când un furnizor de servicii de logistică consideră sau are motive să creadă că un produs nu respectă declarația de performanță și de conformitate sau alte cerințe aplicabile din prezentul regulament, acesta nu sprijină introducerea pe piață a produsului până când produsul nu respectă declarația de performanță și de conformitate relevantă, precum și celelalte cerințe aplicabile din prezentul regulament sau până când declarația de performanță și de conformitate nu este corectată. În plus, atunci când produsul prezintă un risc, furnizorul de servicii de logistică informează în acest sens producătorul și autoritatea națională competentă responsabilă.

O piață online:

în scopul respectării articolului 31 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului, proiectează și își organizează interfața sa online astfel încât să le permită operatorilor economici să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolului 29 alineatul (2) din prezentul regulament;

stabilește un punct de informare unic pentru comunicarea directă cu autoritățile naționale competente ale statelor membre în ceea ce privește respectarea prezentului regulament, care poate fi același cu cel menționat la articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/988 sau la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2065;

oferă un răspuns adecvat la notificările referitoare la accidente și alte incidente care implică produse primite în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) 2022/2065;

cooperează pentru a asigura măsuri eficace de supraveghere a pieței, inclusiv prin abținerea de la instituirea unor obstacole în calea unor astfel de măsuri;

informează autoritățile naționale competente cu privire la orice acțiune întreprinsă cu privire la neconformitatea sau suspiciunea de neconformitate a produselor reglementate de prezentul regulament;

instituie un schimb regulat și structurat de informații privind conținutul care a fost eliminat de către piețele online la cererea autorităților naționale competente.

În ceea ce privește competențele conferite de statele membre în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2019/1020, statele membre conferă autorităților lor de supraveghere a pieței, în legătură cu toate produsele care intră sub incidența prezentului regulament, competența de a emite ordine care să impună unei piețe online să elimine din interfața sa online conținutul ilegal specific referitor la un produs neconform, să blocheze accesul la acesta sau să afișeze un avertisment explicit către utilizatorii finali atunci când aceștia accesează conținutul respectiv. Astfel de ordine trebuie să respecte articolul 9 din Regulamentul (UE) 2022/2065.

O piață online ia măsurile necesare pentru a primi și a prelucra, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2022/2065, ordinele menționate la alineatul (2) de la prezentul articol.

Prezentul articol se aplică, de asemenea, producătorilor, importatorilor sau distribuitorilor care oferă produse online fără implicarea unei piețe online.

Produsele oferite spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță sunt considerate ca fiind puse la dispoziție pe piață în cazul în care oferta este adresată clienților din Uniune. O ofertă de vânzare este considerată adresată clienților din Uniune dacă operatorul economic relevant își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către un stat membru. Printre altele, o ofertă este considerată a fi adresată clienților din Uniune atunci când:

operatorul economic utilizează moneda unui stat membru;

operatorul economic a utilizat un nume de domeniu de internet înregistrat într-unul dintre statele membre sau utilizează un domeniu de internet care se referă la Uniune sau la unul dintre statele membre; sau

zonele geografice în care este disponibilă expedierea includ un stat membru.

În cazul în care un operator economic introduce pe piață un produs online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță, oferta produsului respectiv indică, dacă este necesar, în mod clar și vizibil marcajul CE, informațiile enumerate la articolul 18 alineatul (2), eticheta în temeiul articolului 22 alineatul (9) și un suport de date conectat la un pașaport digital al produsului în conformitate cu articolul 22 alineatul (7).

Orice persoană fizică sau juridică care furnizează un serviciu intermediar pentru introducerea pe piață a unor produse îndeplinește obligațiile unui operator economic în temeiul alineatului (2) în ceea ce privește serviciile furnizate.

În cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura aplicarea armonizată a prezentului regulament și numai în măsura în care este necesar pentru a preveni practicile divergente care fragmentează piața internă pentru operatorii economici, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească detalii cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor și de exercitare a drepturilor operatorilor economici prevăzute în prezentul capitol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (3).

CAPITOLUL IV

Metodele și criteriile de evaluare a performanței produselor, inclusiv a produselor utilizate anterior, în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale pot fi stabilite în documentele de evaluare europene, cu condiția ca produsele să nu facă obiectul:

unui standard armonizat care devine obligatoriu printr-un act de punere în aplicare menționat la articolul 5 alineatul (8);

unui act de punere în aplicare menționat la articolul 6 alineatul (1); sau

unui standard armonizat care urmează să fie furnizat într-o perioadă mai scurtă de un an, în conformitate cu o solicitare de standardizare menționată la articolul 5 alineatul (2).

Un produs nu este considerat ca făcând obiectul unor standarde armonizate sau acte de punere în aplicare menționate la alineatul (1) în cazul în care:

utilizarea declarată a produsului nu intră în domeniul de aplicare al utilizării preconizate prevăzute în standardul armonizat sau în actul de punere în aplicare;

materialele utilizate nu sunt identice cu materialele destinate a fi utilizate conform standardului armonizat sau actului de punere în aplicare; sau

metoda de evaluare prevăzută în standardul armonizat sau în actul de punere în aplicare nu este adecvată pentru produsul respectiv.

În urma unei cereri de evaluare tehnică europeană din partea unui producător, a unui grup de producători sau a unei asociații de producători sau la inițiativa Comisiei, organizația OET-urilor poate, de comun acord cu Comisia, să elaboreze și să adopte un document de evaluare european.

Documentele de evaluare europene nu se întocmesc în legătură cu o caracteristică esențială sau o metodă de evaluare a unui produs atunci când există un alt document de evaluare european care acoperă aceeași caracteristică esențială sau aceeași metodă de evaluare în raport cu produsul specific respectiv, a cărui referință a fost deja publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau care a fost prezentat Comisiei pentru evaluare în conformitate cu articolul 34 alineatul (1).

Organizația OET-urilor și Comisia pot grupa sau respinge cererile de elaborare a unui document de evaluare european în conformitate cu punctul 5 din anexa VI.

De la data la care începe să se aplice o specificație tehnică armonizată care a devenit obligatorie în conformitate cu articolul 5 alineatul (8) sau cu articolul 6 alineatul (1), care are ca obiect același produs și aceeași utilizare preconizată ca un document de evaluare european, documentul de evaluare european nu mai este utilizat în sensul prezentului regulament. În acest caz, Comisia retrage din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene referința la documentul de evaluare european.

Documentele de evaluare europene constituie baza evaluărilor tehnice europene prevăzute la articolul 37.

Atunci când elaborează și adoptă documente de evaluare europene, OET-urile individuale și organizația OET-urilor urmează procedura prevăzută în anexa VI.

Atunci când elaborează și adoptă documente de evaluare europene, OET-urile individuale și organizația OET-urilor respectă următoarele condiții:

sunt transparente față de statele membre, producătorul implicat și alți producători sau părți interesate care solicită să fie informate;

divulgă Comisiei informații confidențiale numai atunci când este necesar pentru a evalua conformitatea unui document de evaluare european cu dispozițiile de reglementare și protejează secretul comercial și confidențialitatea;

specifică termene-limită obligatorii adecvate pentru a se evita întârzierile nejustificate;

permit participarea adecvată a statelor membre și a Comisiei;

sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru producător; și

asigură un grad suficient de colegialitate și de coordonare între OET-urile desemnate pentru produsul respectiv.

OET-urile, împreună cu organizația OET-urilor, suportă integral costurile elaborării și adoptării documentelor de evaluare europene, cu excepția cazului în care o astfel de elaborare este inițiată de Comisie.

OET-urile și organizația OET-urilor evită orice proliferare a documentelor de evaluare europene în cazul în care nu există nicio justificare tehnică pentru diferențierea între produse. Acestea acordă prioritate în special extinderii domeniului de aplicare al unui document de evaluare european existent în locul creării unor noi documente de evaluare europene.

Comisia este împuternicită să adopte, în urma consultărilor cu organizația OET-urilor, acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica anexa VI în scopul de a adăuga norme de procedură suplimentare pentru elaborarea și adoptarea documentelor de evaluare europene, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura buna funcționare a sistemului documentelor de evaluare europene.

Atunci când primește o cerere de evaluare tehnică europeană din partea unui producător, a unui grup de producători sau a unei asociații a producătorilor, OET respectă următoarele cerințe:

în cazul în care produsul este reglementat de o specificație tehnică armonizată sau nu poate fi întocmit un document de evaluare european în conformitate cu articolul 31, OET informează solicitantul că nu se poate elibera o evaluare tehnică europeană;

în cazul în care produsul este reglementat integral de un document de evaluare european a cărui referință a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, OET informează solicitantul că documentul de evaluare european menționat va fi utilizat drept bază pentru evaluarea tehnică europeană care urmează să fie eliberată;

în cazul în care produsul este eligibil pentru un document de evaluare european menționat la articolul 31 și în cazul în care niciun astfel de document nu este în curs de elaborare, OET informează solicitantul că vor fi inițiate procedurile prevăzute în anexa VI.

În cazurile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (b) și (c) de la prezentul articol, OET informează organizația OET-urilor și Comisia cu privire la conținutul cererii și la trimiterea la un act delegat relevant de stabilire a sistemului de evaluare și verificare menționat la articolul 10 alineatul (2), pe care OET intenționează să îl aplice în cazul produsului respectiv sau cu privire la lipsa unui astfel de act delegat.

În cazul în care Comisia consideră că pentru produs nu există un act delegat adecvat de stabilire a sistemului de evaluare și verificare, aceasta poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 10 alineatul (2).

Comisia evaluează, în temeiul punctului 9 din anexa VI, conformitatea documentelor de evaluare europene cu specificațiile tehnice armonizate, cu prezentul regulament și cu alte dispoziții de drept al Uniunii. În cazul în care un document de evaluare european este în conformitate cu cerințele legale aplicabile, Comisia publică fără întârziere o referință la documentul respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care o referință la un document de evaluare european nu poate fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia poate publica o astfel de referință cu limitări.

În urma publicării în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, un document de evaluare european poate fi utilizat, în conformitate cu articolul 37, ca bază pentru o evaluare tehnică europeană pentru o perioadă de 10 ani, cu excepția cazului în care referința la documentul de evaluare european a fost retrasă din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau a cazului în care respectivul document de evaluare european nu mai este utilizat în temeiul articolului 31 alineatul (6). Organizația OET-urilor poate decide, în ultimul an al perioadei respective, să prezinte documentul de evaluare european pentru a fi reînnoit. În acest caz, Comisia reevaluează documentul de evaluare european în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol.

Un document de evaluare european conține următoarele elemente:

o descriere a produsului reglementat sau a categoriei de produse reglementate și utilizarea preconizată a acestuia; și

lista caracteristicilor esențiale relevante pentru utilizarea preconizată a produsului sau a categoriei de produse astfel cum a fost convenită între producător și organizația OET-urilor, precum și caracteristicile esențiale de mediu prestabilite menționate în anexa II și metodele și criteriile de evaluare a performanței produsului sau a categoriei de produse în ceea ce privește caracteristicile esențiale enumerate.

Documentul de evaluare european stabilește:

detaliile tehnice necesare pentru punerea în aplicare a sistemelor de evaluare și de verificare care urmează să fie aplicate în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (2);

orientările, inclusiv detaliile tehnice necesare pentru elaborarea informațiilor generale despre produs, a instrucțiunilor de utilizare și a informațiilor de siguranță menționate în anexa IV;

orientările pentru asigurarea interoperabilității formatelor care pot fi citite de om și care sunt prelucrabile automat pentru declarația de performanță și de conformitate în temeiul articolului 16 alineatul (2) litera (b).

Atunci când performanța produsului poate fi evaluată în mod corespunzător în raport cu caracteristicile sale esențiale, inclusiv cu metodele și criteriile de evaluare, deja stabilite pentru acestea în specificații tehnice armonizate sau în alte documente de evaluare europene, respectivele caracteristici esențiale existente și metodele și criteriile lor se încorporează ca părți ale documentului de evaluare european, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar din punct de vedere tehnic pentru a se abate de la această regulă.

Un stat membru informează Comisia cu privire la toate elementele următoare:

atunci când consideră că un document de evaluare european nu este pe deplin conform cu cerințele legale aplicabile sau nu satisface condițiile care trebuie îndeplinite în ceea ce privește caracteristicile esențiale care trebuie acoperite, având în vedere cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor prevăzute în anexa I și caracteristicile esențiale de mediu prestabilite prevăzute în anexa II;

atunci când consideră că un document de evaluare european generează motive de îngrijorare majore privind sănătatea și siguranța persoanelor, protecția mediului sau protecția consumatorilor;

atunci când consideră că un document de evaluare european nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 31 alineatul (1).

Ținând seama de opiniile tuturor statelor membre, Comisia decide să publice, să nu publice, să publice cu restricții, să mențină, să mențină cu restricții sau să retragă trimiterile la documentele de evaluare europene respective, în sau din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Comisia informează statele membre și organizația OET-urilor despre decizia luată menționată la alineatul (2) și, dacă este necesar, solicită revizuirea documentului de evaluare european respectiv.

O evaluare tehnică europeană este eliberată de un OET, la cererea unui producător, pe baza unui document de evaluare european a cărui referință a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 34.

Atunci când se solicită o evaluare tehnică europeană, se aplică procedura prevăzută în anexa VI.

Evaluarea tehnică europeană include performanța declarată, pe niveluri sau clase, sau într-o descriere, a acelor caracteristici esențiale care sunt convenite de producător și de OET care primește cererea de evaluare tehnică europeană, în ceea ce privește utilizarea declarată și detaliile tehnice necesare pentru punerea în aplicare a sistemului de evaluare și de verificare.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili formatul evaluării tehnice europene.

Evaluările tehnice europene eliberate pe baza unui document de evaluare european rămân valabile fie timp de cinci ani de la încheierea perioadei prevăzute la articolul 34 alineatul (2), fie timp de cinci ani de la retragerea din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a referinței la documentul de evaluare european.

Produsele care fac obiectul unui document de evaluare european pentru care a fost eliberată o evaluare tehnică europeană pot purta marcajul CE și, prin urmare, pot obține același statut ca produsele care poartă marcajul CE pe baza unor specificații tehnice armonizate, în cazul în care producătorul îndeplinește obligațiile prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care aceste obligații fac trimitere la specificații tehnice armonizate, producătorul face trimitere, în schimb, la documentul de evaluare european iar, în cazul în care specificațiile tehnice armonizate sunt, de asemenea, relevante, face trimitere și la acestea.

CAPITOLUL V

Statele membre care doresc să desemneze OET-uri desemnează o singură autoritate de desemnare care este responsabilă cu stabilirea și aplicarea procedurilor necesare pentru evaluarea și desemnarea OET-urilor. Autoritățile de desemnare îndeplinesc cerințele pentru autoritățile de notificare prevăzute la articolul 43 alineatul (1) și la articolul 44. Statele membre pot desemna autoritatea de notificare menționată la articolul 43 ca autoritate de desemnare. Autoritatea de desemnare nu este eligibilă pentru desemnare în conformitate cu articolul 39 alineatul (1).

Cu excepția cazului în care se specifică altfel în prezentul capitol, dispozițiile aplicabile autorităților de notificare și procedurilor de notificare se aplică, de asemenea, autorităților de desemnare și procedurilor de desemnare.

Prin autoritățile lor de desemnare, statele membre pot desemna OET-uri pe teritoriile lor, pentru una sau mai multe familii de produse enumerate în anexa VII. Statele membre pot desemna OET-urile de pe teritoriul lor și ca fiind competente pentru produsele emergente sau inovatoare care nu se încadrează în familiile de produse existente deja enumerate în anexa VII.

Comisia atribuie un număr de identificare fiecărui OET.

Autoritatea de desemnare monitorizează activitățile și competențele OET-urilor desemnate în statul lor membru și, dacă este necesar, ale filialelor și subcontractanților acestora și le evaluează în raport cu cerințele corespunzătoare stabilite în prezentul capitol. Autoritatea de desemnare impune OET-urilor măsuri corective ori de câte ori există o încălcare a prezentului regulament.

OET-urile informează, fără întârziere și cel târziu în termen de 15 zile, autoritatea de desemnare cu privire la orice modificări care ar putea afecta conformitatea acestora cu cerințele stabilite în prezentul capitol sau capacitatea lor de a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament.

La cererea autorității de desemnare relevante, OET-urile furnizează toate informațiile și documentele relevante necesare pentru a permite autorității respective, Comisiei și statelor membre să verifice conformitatea lor cu cerințele prezentului regulament.

Atunci când un OET nu mai îndeplinește cerințele prezentului regulament, autoritatea de desemnare restricționează, suspendă sau retrage desemnarea pentru OET-ul respectiv în ceea ce privește familia de produse relevantă, după caz, în funcție de gravitatea nerespectării cerințelor respective. Atunci când un OET nu a respectat în mod repetat măsurile corective impuse în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, autoritatea de desemnare poate restricționa, suspenda sau retrage desemnarea pentru OET-ul respectiv. Autoritatea de desemnare informează Comisia și celelalte state membre cu privire la orice restricționare, suspendare sau retragere a unei desemnări. Se aplică articolul 53 alineatul (2) și articolul 54.

Un OET trebuie să aibă competențele și resursele pentru a efectua evaluarea în ceea ce privește familiile de produse pentru care a fost desemnat. Personalul cu rol decizional și cel puțin jumătate din personalul tehnic competent va fi angajat de OET în temeiul dreptului intern al statului membru care a efectuat desemnarea.

OET îndeplinește cerințele menționate în anexa VIII, în limitele mandatului pentru care a fost desemnat. Se aplică articolul 46 alineatele (2)-(5), articolul 46 alineatul (6) literele (a) și (b), articolul 46 alineatele (7), (8), (9) și (11) și articolul 47.

Un OET trebuie să fi pus la dispoziția publicului organigrama sa, precum și numele membrilor organelor sale interne cu rol decizional.

Un OET participă la activitățile organizației OET-urilor sau se asigură că personalul său de evaluare este informat despre activitățile respective.

OET stabilesc o organizație destinată evaluărilor tehnice (denumită în continuare organizația OET-urilor) în conformitate cu prezentul regulament.

Organizația OET-urilor îndeplinește cel puțin următoarele sarcini:

furnizează Comisiei conținutul tehnic relevant referitor la documentele de evaluare europene atunci când elaborarea specificațiilor tehnice armonizate pe baza acelorași familii de produse urmează să aibă loc în conformitate cu planul de lucru menționat la articolul 4 alineatul (2). Respectivele informații se bazează pe o colaborare strânsă cu organizațiile de standardizare europene relevante;

organizează coordonarea OET-urilor și, dacă este necesar, asigură cooperarea și consultarea cu alte părți interesate;

asigură faptul că OET fac schimburi de bune practici pentru a promova o mai mare eficiență și pentru a furniza servicii de mai bună calitate sectorului;

elaborează și adoptă documente de evaluare europene;

coordonează aplicarea procedurilor menționate la articolul 59 alineatul (2), la articolul 60 alineatul (2) și la articolul 61 alineatul (2) și furnizează sprijinul necesar în acest scop;

informează Comisia cu privire la orice problemă legată de elaborarea documentelor de evaluare europene și orice aspect legat de interpretarea procedurilor menționate la articolul 60 alineatul (2) și la articolul 61 alineatul (2) și recomandă Comisiei îmbunătățiri pe baza experienței acumulate;

comunică orice observații referitoare la un OET care nu își îndeplinește sarcinile în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 60 alineatul (2) și la articolul 61 alineatul (2) Comisiei și statului membru care a desemnat OET respectiv;

prezintă anual Comisiei un raport cu privire la:

îndeplinirea sarcinilor menționate mai sus;

alocarea sarcinilor de elaborare a documentului de evaluare european care le revin OET-urilor;

distribuția geografică uniformă a sarcinilor între OET-uri;

evaluările tehnice europene emise pentru fiecare document de evaluare european, inclusiv distribuția geografică a OET-urilor implicate și a producătorilor care primesc documentele; și

performanța și independența OET-urilor; și

se asigură că documentele de evaluare europene adoptate și trimiterile la evaluările tehnice europene sunt menținute la dispoziția publicului.

îndeplinirea sarcinilor menționate mai sus;

alocarea sarcinilor de elaborare a documentului de evaluare european care le revin OET-urilor;

distribuția geografică uniformă a sarcinilor între OET-uri;

evaluările tehnice europene emise pentru fiecare document de evaluare european, inclusiv distribuția geografică a OET-urilor implicate și a producătorilor care primesc documentele; și

performanța și independența OET-urilor; și

Statele membre se asigură că OET-urile contribuie în mod adecvat cu resurse financiare și umane la organizația OET-urilor. Organizația OET-urilor stabilește contribuția fiecărui OET, care trebuie să fie proporțională, ținând seama de bugetul anual sau de cifra de afaceri anuală a fiecărui OET legată de activitățile sale în calitate de OET.

Importanța în cadrul procesului decizional al organizației OET-urilor nu depinde de contribuția financiară a OET-urilor, de numărul de documente de evaluare europene elaborate sau de numărul de evaluări tehnice europene eliberate de acestea.

Comisia este invitată să participe la toate reuniunile organizației OET-urilor.

Organizației OET-urilor i se poate acorda finanțare din partea Uniunii pentru a-și îndeplini sarcinile prevăzute la alineatul (2). Comisia poate condiționa finanțarea organizației OET-urilor, fie prin granturi, fie prin licitații publice, de îndeplinirea anumitor cerințe organizatorice și de performanță indicate în sarcinile respective.

CAPITOLUL VI

Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la organismele autorizate să îndeplinească sarcini în calitate de terți în procesul de evaluare și verificare a performanței, în evaluarea conformității și verificarea calculelor sustenabilității din punctul de vedere al mediului în sensul prezentului regulament.

Statele membre informează Comisia cu privire la procedurile lor de evaluare și notificare a organismelor care trebuie să fie autorizate în vederea îndeplinirii sarcinilor care le revin și de monitorizare a organismelor notificate și cu privire la orice modificare a acestora. Comisia pune la dispoziția publicului informațiile respective.

Statele membre desemnează o autoritate de notificare responsabilă de instituirea și efectuarea procedurilor necesare pentru evaluarea și notificarea organismelor care necesită să fie autorizate în vederea îndeplinirii sarcinilor care le revin în calitate de terți în procesul de evaluare și verificare în sensul prezentului regulament, precum și de monitorizarea organismelor notificate, inclusiv conformitatea acestora cu cerințele stabilite la articolele 46 și 48.

Statele membre pot decide ca evaluarea și monitorizarea menționate la alineatul (1) să fie efectuate de organismul lor național de acreditare în sensul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 și în conformitate cu acesta.

În cazul în care autoritatea de notificare deleagă sau încredințează în alt mod evaluarea, notificarea sau monitorizarea menționate la alineatul (1) de la prezentul articol unui organism care nu reprezintă o entitate guvernamentală, respectivul organism este o persoană juridică care se conformează mutatis mutandis cerințelor stabilite la articolul 44. În plus, acesta dispune de modalități de compensare a răspunderilor care decurg din activitățile sale.

Autoritatea de notificare își asumă întreaga răspundere pentru sarcinile îndeplinite de organismul menționat la alineatele (2) și (3).

Autoritatea de notificare se stabilește astfel încât să nu intervină conflicte de interese cu organismele notificate.

Autoritatea de notificare este astfel organizată și administrată încât garantează obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale.

Autoritatea de notificare este astfel organizată încât fiecare decizie referitoare la notificarea organismului care trebuie să fie autorizat să efectueze, în calitate de terț, sarcini în procesul de evaluare și verificare să fie luată de persoane competente, altele decât cele care au efectuat evaluarea.

Autoritatea de notificare nu oferă sau prestează nicio activitate efectuată de către organismele notificate, și niciun serviciu de consultanță pe baze comerciale sau de competitivitate.

Autoritatea de notificare garantează confidențialitatea informațiilor obținute. Cu toate acestea, la cerere, autoritatea de notificare face schimb de informații cu Comisia în ceea ce privește organismele notificate, precum și cu autoritățile de notificare din alte state membre și cu alte autorități naționale competente, care asigură confidențialitatea informațiilor primite.

Autoritatea de notificare, inclusiv în cazurile în care autoritatea de notificare este organismul național de acreditare, evaluează numai organismul specific de evaluare a conformității care solicită notificarea și nu ia în considerare capacitățile sau personalul societății-mamă sau al societăților-soră. Autoritatea de notificare evaluează organismul respectiv în raport cu toate cerințele și sarcinile de evaluare și verificare de către un terț.

Autoritatea de notificare trebuie să dispună de personal competent suficient și finanțare suficientă pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor sale.

Comisia se asigură că există și funcționează o coordonare și o cooperare adecvate între autoritățile naționale ale statelor membre responsabile de politica privind notificarea și autoritățile de notificare și de desemnare, sub forma unui grup de coordonare al autorităților de notificare și de desemnare în domeniul produselor pentru construcții. Respectivul grup se întrunește în mod regulat și cel puțin o dată pe an.

Comisia poate stabili modalitățile specifice de funcționare a grupului de coordonare al autorităților de notificare și de desemnare.

Comisia asigură organizarea unor schimburi periodice de experiență între autoritățile naționale ale statelor membre responsabile de politica privind notificarea și autoritățile de notificare și de desemnare.

În scopul notificării, un organism de evaluare a conformității trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatele (2)-(12).

Organismul de evaluare a conformității este înființat în temeiul dreptului intern al unui stat membru și are personalitate juridică.

Organismul de evaluare a conformității este un organism terț, independent de organizația sau de produsul pe care îl evaluează.

Un organism de evaluare a conformității, conducerea generală a acestuia și personalul responsabil cu îndeplinirea sarcinilor care le revin în calitate de terți în procesul de evaluare și verificare nu trebuie să fie proiectantul, producătorul, furnizorul, importatorul, distribuitorul, montatorul, cumpărătorul, proprietarul, utilizatorul sau responsabilul cu întreținerea produselor pe care le evaluează, nici reprezentantul vreuneia dintre părțile respective. Aceasta nu împiedică utilizarea produselor evaluate care sunt necesare funcționării organismului de evaluare a conformității sau utilizarea produselor în scopuri personale.

Organismele de evaluare a conformității și personalul acestora îndeplinesc sarcinile care le revin în calitate de terți în procesul de evaluare și verificare la cel mai înalt grad de integritate profesională și de competență tehnică necesară în domeniul respectiv. Aceștia nu trebuie să fie supuși niciunor presiuni și stimulente, în special financiare, care le-ar putea afecta imparțialitatea sau rezultatele activităților lor de evaluare sau verificare, în special din partea persoanelor sau grupurilor de persoane interesate de rezultatele activităților respective.

Un organism de evaluare a conformității trebuie să fie în măsură să îndeplinească toate sarcinile care îi revin în calitate de terț în procesul de evaluare și verificare care i-a fost încredințat în conformitate cu anexa IX și cu privire la care a fost notificat, indiferent dacă sarcinile respective sunt îndeplinite de însuși organismul de evaluare a conformității sau în numele său și sub responsabilitatea sa.

personalul competent necesar, având cunoștințe tehnice și experiență suficientă și adecvată pentru a efectua sarcinile care îi revin în calitate de terț în procesul de evaluare și verificare;

descrierea necesară a procedurilor în conformitate cu care se efectuează procesul de evaluare, asigurând transparența și posibilitatea reproducerii acestor proceduri, inclusiv o descriere a competenței indicând modul în care personalul relevant, statutul și sarcinile acestuia corespund sarcinilor de evaluare a conformității în legătură cu care organismul intenționează să fie notificat;

politici și proceduri adecvate pentru a face distincție între sarcinile îndeplinite în calitate de organism de evaluare a conformității și celelalte activități ale sale;

procedurile necesare pentru a-și desfășura activitatea, care iau în considerare în mod corespunzător dimensiunea unei întreprinderi, domeniul de activitate și structura acesteia, gradul de complexitate a tehnologiei utilizate pentru produse, precum și caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

Personalul responsabil de efectuarea activităților, cu privire la care organismul intenționează să fie notificat, trebuie să dispună de următoarele:

instruire tehnică și profesională temeinică, care să acopere toate sarcinile care îi revin în calitate de terț în procesul de evaluare și verificare, în domeniul relevant pentru care organismul a fost notificat;

cunoștințe satisfăcătoare cu privire la cerințele evaluărilor și verificărilor pe care le efectuează și autoritatea adecvată în vederea efectuării unor astfel de operațiuni, inclusiv cunoștințe și înțelegere adecvate cu privire la specificațiile tehnice armonizate aplicabile, documentele de evaluare europene și dispozițiile relevante ale regulamentului;

abilitatea necesară pentru a întocmi certificate, evidențe și rapoarte, necesare pentru a demonstra că evaluările și verificările au fost efectuate.

Personalul responsabil cu luarea deciziilor de evaluare trebuie:

să fie angajat de organismul de evaluare a conformității în temeiul dreptului intern al statului membru notificator;

să nu aibă niciun potențial conflict de interese;

să aibă competența de a verifica evaluările efectuate de alți membri ai personalului, de experți externi sau de subcontractanți;

să fie în număr suficient pentru a asigura continuitatea activității și o abordare coerentă a evaluărilor conformității.

Se garantează imparțialitatea organismului și a conducerii sale generale și a personalului de evaluare a acestuia.

Un organism de evaluare a conformității încheie o asigurare de răspundere, cu excepția situațiilor în care răspunderea este asumată de statul membru, în conformitate cu dreptul intern, sau însuși statul membru răspunde în mod direct de evaluarea sau verificarea efectuată.

Personalul organismului de evaluare a conformității este supus obligației de păstrare a secretului profesional în ceea ce privește toate informațiile obținute în cursul îndeplinirii sarcinilor sale în temeiul anexei IX, excepție făcând relația cu autoritățile de notificare și cu alte autorități naționale competente ale statului membru în care își desfășoară activitățile. Drepturile de autor sunt protejate.

Organismul de evaluare a conformității participă la activitățile de standardizare relevante și la activitățile grupului de coordonare al organismelor notificate înființat în temeiul prezentului regulament sau se asigură că personalul său de evaluare este informat cu privire la aceste activități și aplică, sub forma unor directive generale, deciziile administrative și documentele elaborate ca rezultat al activității grupului respectiv.

Atunci când un organism de evaluare a conformității care trebuie să fie autorizat să efectueze, în calitate de terț, sarcini în procesul de evaluare și verificare demonstrează că respectă criteriile prevăzute în standardele armonizate relevante ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în specificațiile tehnice armonizate relevante menționate la articolul 5, în documentele de evaluare europene relevante, în standardele armonizate voluntare relevante pentru cerințele referitoare la produse, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) sau (6) ori în specificațiile comune relevante menționate la articolul 8 alineatul (1) sau în părți ale acestora, se prezumă că acesta se conformează cerințelor prevăzute la articolul 46 în măsura în care documentele aplicabile acoperă respectivele cerințe.

În cazul în care un organism notificat subcontractează sarcini specifice legate de sarcinile care îi revin, în calitate de terț, în procesul de evaluare și verificare sau recurge la serviciile unei filiale, acesta se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 46 și informează autoritatea de notificare în consecință.

Organismul notificat își asumă întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanți sau filiale, oriunde ar fi acestea stabilite, și le monitorizează competența în raport cu propriile sarcini, astfel cum este descris la articolul 46 alineatul (6) litera (b).

Activitățile pot fi subcontractate sau efectuate de o filială numai cu acordul clientului.

Organismul notificat pune la dispoziția autorității de notificare documentele relevante privind evaluarea și monitorizarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei și privind activitățile realizate de acestea în temeiul anexei IX.

La cererea producătorului și în cazul în care există justificare de natură tehnică, economică sau logistică legată de natura produsului sau a echipamentului de încercare, organismele notificate pot decide să efectueze încercările menționate în anexa IX, pentru sistemele 1+, 1 și 3 de evaluare și verificare, sau pot decide ca astfel de încercări să fie efectuate sub supravegherea lor, fie în unitățile de producție care utilizează echipamentele de încercare ale laboratorului intern al producătorului fie, cu consimțământul prealabil al producătorului, într-un laborator extern, utilizând echipamentele de încercare ale laboratorului respectiv.

Înainte de efectuarea încercărilor menționate la alineatul (1), organismele notificate verifică dacă sunt îndeplinite cerințele metodei de încercare și evaluează dacă:

echipamentul de încercare are un sistem de calibrare adecvat și dacă este asigurată trasabilitatea măsurătorilor; și

este asigurată calitatea rezultatelor încercărilor.

Pentru a fi autorizat să îndeplinească sarcinile care îi revin în calitate de terț în sistemele de evaluare și verificare, un organism prezintă o cerere de notificare autorității de notificare a statului membru în care este înființat.

Cererea este însoțită de o descriere a activităților de efectuat, a proceselor de evaluare și de verificare pentru care organismul se consideră a fi competent, de descrierea competenței menționate la articolul 46 alineatul (6) litera (b), precum și de un certificat de acreditare, în cazul în care acesta există, eliberat de organismul național de acreditare, care atestă că organismul îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 46. Certificatul de acreditare privește exclusiv organismul legal constituit care solicită notificarea și se bazează, pe lângă standardele armonizate relevante, pe cerințele și sarcinile specifice prevăzute în prezentul regulament.

În cazul în care organismul în cauză nu poate prezenta un certificat de acreditare, acesta prezintă autorității de notificare toate documentele justificative necesare pentru verificarea, recunoașterea și monitorizarea regulată a conformității cu cerințele prevăzute la articolul 46.

Autoritățile de notificare pot notifica numai organismele care au îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 46.

Autoritățile de notificare informează Comisia și celelalte state membre folosind instrumentul de notificare electronică elaborat și gestionat de Comisie.

Notificarea include detalii complete ale funcțiilor de efectuat, trimiterea la specificația tehnică armonizată relevantă sau la documentul de evaluare european relevant și, în scopul sistemului prevăzut în anexa IX, caracteristicile esențiale pentru care organismul este competent și atestarea relevantă a competenței respective.

În cazul în care o notificare nu se bazează pe un certificat de acreditare menționat la articolul 50 alineatul (2), autoritatea de notificare prezintă Comisiei și celorlalte state membre toate documentele justificative care atestă competența organismului și măsurile adoptate pentru a se asigura că organismul respectiv va fi monitorizat periodic și că va îndeplini în continuare cerințele prevăzute la articolul 46.

Organismul în cauză poate îndeplini activitățile unui organism notificat numai dacă Comisia sau celelalte state membre nu ridică obiecții în termen de două săptămâni de la o notificare, în cazul în care se utilizează un certificat de acreditare, sau în termen de două luni de la notificare în cazul în care nu se utilizează un certificat de acreditare.

Notificările valabile sunt incluse de către Comisie pe lista organismelor notificate menționată la articolul 52 alineatul (2).

Comisia și celelalte state membre sunt notificate în legătură cu orice modificări ulterioare relevante aduse notificării.

Comisia atribuie un număr de identificare unui organism notificat.

Comisia pune la dispoziția publicului lista organismelor notificate în temeiul prezentului regulament, inclusiv numerele de identificare care le-au fost alocate și activitățile pentru care au fost notificate.

În cazul în care o autoritate de notificare a constatat sau a fost informată că un organism notificat nu mai îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 46 sau că acesta nu își îndeplinește obligațiile, autoritatea de notificare restricționează, suspendă sau retrage notificarea, după caz, în funcție de gravitatea încălcării cerințelor sau a neîndeplinirii obligațiilor. Autoritatea de notificare informează de îndată Comisia și celelalte state membre în consecință.

În caz de restricționare, suspendare sau retragere a unei notificări sau în cazul în care organismul notificat și-a încetat activitatea, statul membru notificator ia măsurile adecvate pentru a se asigura că dosarele organismului respectiv sunt fie prelucrate de un alt organism notificat, fie sunt puse la dispoziția autorităților de notificare și naționale competente responsabile, la cererea acestora.

Comisia investighează toate cazurile în care are îndoieli sau este sesizată cu privire la existența unor îndoieli privind competența unui organism notificat sau continuarea îndeplinirii de către un organism notificat a cerințelor și a responsabilităților care îi revin.

Statul membru care a transmis notificarea prezintă Comisiei, la cerere, toate informațiile referitoare la baza notificării sau la menținerea competenței organismului în cauză.

Comisia se asigură că toate informațiile sensibile obținute pe parcursul investigațiilor sale sunt tratate cu confidențialitate.

În cazul în care Comisia constată că un organism notificat nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește cerințele pentru a fi notificat, aceasta informează în mod corespunzător statul membru care a făcut notificarea și îi solicită acestuia să adopte măsurile corective necesare, inclusiv retragerea notificării, dacă este necesar.

În conformitate cu anexa IX, organismele notificate efectuează următoarele evaluări și verificări:

evaluează performanța și conformitatea produselor;

verifică conformitatea produselor;

verifică constanța performanței produselor;

validează calculele sustenabilității din punctul de vedere al mediului efectuate de producător;

verifică respectarea de către producător a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament.

Evaluările și verificările se efectuează cu transparență în ceea ce îl privește pe producător și într-o manieră proporțională, evitând o sarcină inutilă pentru operatorii economici. Organismele de evaluare a conformității își desfășoară activitatea ținând seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, domeniul de activitate și structura întreprinderii, de gradul de complexitate a tehnologiei utilizate pentru produse, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

În cazul în care, în cursul inspecției inițiale a fabricii sau al controlului producției în fabrică, un organism notificat constată că producătorul nu a asigurat constanța performanței și conformitatea produsului fabricat, respectivul organism solicită producătorului să adopte măsurile corective adecvate și nu eliberează un certificat sau un raport de validare.

În cazul în care, în cursul activității de monitorizare având ca scop verificarea conformității și a constanței performanței produsului fabricat, un organism notificat constată că un produs nu mai are aceeași performanță cu cea a produsului-tip, el solicită producătorului să adopte măsurile corective adecvate și, dacă e necesar, suspendă sau retrage certificatul sau raportul de validare.

În cazul în care nu se iau măsuri corective sau acestea nu au efectul necesar, organismul notificat restricționează, suspendă sau retrage orice certificat sau raport de validare, după caz.

Atunci când iau decizii de evaluare, inclusiv atunci când decid cu privire la necesitatea de a suspenda sau de a retrage un certificat sau un raport de validare, sau când iau decizii de aprobare în considerarea unor posibile cazuri de neconformitate, organismele notificate aplică criterii clare și prestabilite.

La cererea unui producător sau a unui furnizor, organismele notificate cooperează și comunică toate informațiile relevante organismelor notificate care au recunoscut evaluările și verificările acestora în conformitate cu articolul 62. Organismele notificate încheie un acord în acest scop.

Organismele notificate informează autoritatea de notificare:

despre orice refuz, restricție, suspendare sau retragere a certificatelor, a rapoartelor de validare sau a rapoartelor de încercare;

despre orice circumstanțe care afectează domeniul de aplicare și condițiile notificării;

despre orice solicitare de informații cu privire la activități de evaluare sau verificare efectuate, pe care au primit-o de la autoritățile naționale competente; și

la cerere, despre sarcinile care le revin în calitate de terți, în conformitate cu sistemele de evaluare și verificare, efectuate cu respectarea domeniului de aplicare a notificării și în legătură cu orice altă activitate efectuată, inclusiv activitățile transfrontaliere și cele de subcontractare.

Organismele notificate furnizează celorlalte organisme notificate în temeiul prezentului regulament, care îndeplinesc sarcini similare care le revin în calitate de terți, în conformitate cu sistemele de evaluare și verificare și pentru produse care fac obiectul aceleiași specificații tehnice armonizate sau al aceluiași document de evaluare european, informații relevante referitoare la chestiuni legate de rezultatele negative ale respectivelor evaluări și verificări, în special, orice refuz, restricție, suspendare sau retragere a certificatelor, a rapoartelor de validare sau a rapoartelor de încercare și, la cerere, legate de rezultatele negative ale respectivelor evaluări.

În cazul în care Comisia sau autoritatea națională competentă a unui stat membru transmite unui organism notificat stabilit pe teritoriul unui alt stat membru o cerere referitoare la o evaluare efectuată de către organismul notificat respectiv, aceasta trimite o copie a cererii respective autorității de notificare din celălalt stat membru. Organismul notificat vizat răspunde la cererea respectivă fără întârziere, într-un termen de maximum 15 zile. Autoritatea de notificare se asigură că organismul notificat soluționează astfel de cereri, cu excepția cazului în care există un motiv legitim pentru a nu proceda astfel.

În cazul în care organismele notificate dețin sau primesc dovezi că:acestea alertează autoritatea relevantă de supraveghere a pieței sau autoritatea de notificare, după caz, și îi comunică astfel de dovezi.

un alt organism notificat nu respectă cerințele prevăzute la articolul 46 sau obligațiile care îi revin;

un produs introdus pe piață nu respectă dispozițiile prezentului regulament;

un produs introdus pe piață, din cauza stării sale fizice, poate cauza un risc grav,

În cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura o aplicare armonizată a prezentului regulament și în cazul în care grupul de coordonare al autorităților de notificare și desemnare nu a fost în măsură să soluționeze un litigiu referitor la practicile divergente din cadrul său, în conformitate cu articolul 45, și numai în măsura necesară pentru a preveni practicile divergente care fragmentează piața internă pentru operatorii economici, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească detalii cu privire la modul de executare a obligațiilor organismelor notificate prevăzute la articolele 55 și 56.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (3).

Comisia se asigură că între organismele notificate în temeiul prezentului regulament se stabilește și funcționează în mod corespunzător o coordonare și cooperare adecvate, sub forma unui grup al organismelor notificate.

Organismele notificate pun în aplicare ca orientare generală orice documente relevante elaborate ca rezultat al activității grupului menționat la alineatul (1).

Coordonarea și cooperarea în cadrul grupului menționat la alineatul (1) vizează asigurarea aplicării armonizate a prezentului regulament.

CAPITOLUL VII

Un producător poate înlocui încercarea de tip sau calcularea de tip cu o secțiune specifică din documentația tehnică menționată la articolul 22 alineatul (3), care demonstrează că:

pentru una sau mai multe dintre caracteristicile esențiale ale produsului pe care producătorul îl introduce pe piață, se consideră că produsul atinge un anumit nivel sau clasă de performanță fără încercare ori calculare sau fără încercare ori calculare suplimentară, în conformitate cu condițiile prevăzute în actele delegate menționate la articolul 5 alineatul (6); sau

produsul care face obiectul unei specificații tehnice armonizate sau al unui document de evaluare european și pe care producătorul îl introduce pe piață este un sistem fabricat din componente, pe care producătorul îl asamblează în mod corespunzător, urmărind instrucțiuni precise, inclusiv criterii de compatibilitate în cazul componentelor individuale, date de furnizorul unui astfel de sistem sau al componentelor acestuia, care a încercat deja una sau câteva dintre caracteristicile esențiale ale sistemului sau ale componentei respective, în conformitate cu specificația tehnică armonizată relevantă sau documentul de evaluare european. Atunci când aceste condiții sunt îndeplinite și când producătorul a verificat în special dacă sunt îndeplinite criteriile precise de compatibilitate ale furnizorului, producătorul este îndreptățit să declare performanța corespunzătoare tuturor sau unora dintre rezultatele încercării sistemului sau a componentei care i-au fost furnizate;

produsul care face obiectul unei specificații tehnice armonizate sau al unei evaluări tehnice europene și pe care producătorul îl introduce pe piață, corespunde unui produs-tip al unui produs fabricat de un alt producător și este deja supus încercării de tip sau calculării de tip.

În cazul în care sistemul de evaluare și verificare aplicabil include o evaluare a performanței de către un organism notificat, astfel cum se prevede în anexa IX, un organism notificat sau OET evaluează și certifică, în locul evaluării performanței produsului prevăzute în anexa IX, îndeplinirea corectă a obligațiilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

O microîntreprindere poate înlocui încercarea de tip sau calcularea de tip pentru o caracteristică esențială în cadrul sistemului I3 de evaluare și verificare prevăzut la punctul 5 din anexa IX cu o secțiune specifică în documentația tehnică menționată la articolul 22 alineatul (3), furnizând date echivalente cu evaluarea necesară pentru această caracteristică esențială în conformitate cu specificațiile tehnice armonizate aplicabile sau cu documentul de evaluare european aplicabil.

Un organism notificat sau OET evaluează și certifică, în locul evaluării performanței produsului prevăzute în anexa IX, îndeplinirea corectă a obligațiilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Ca alternativă la exceptarea prevăzută la articolul 14 litera (a), un producător al unui produs care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 14 litera (a) poate înlocui evaluarea performanței produsului cu o secțiune specifică din documentația tehnică menționată la articolul 22 alineatul (3) care demonstrează respectarea de către produsul respectiv a cerințelor aplicabile și furnizează date echivalente cu datele impuse de prezentul regulament și de specificațiile tehnice armonizate aplicabile sau documentul de evaluare european aplicabil.

În cazul în care sistemul de evaluare și verificare aplicabil include o evaluare a performanței de către un organism notificat, astfel cum se prevede în anexa IX, un organism notificat sau OET evaluează și certifică, în locul evaluării performanței produsului prevăzute în anexa IX, îndeplinirea corectă a obligațiilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Atunci când un organism notificat trebuie să evalueze și să verifice un anumit produs în conformitate cu anexa IX, acesta poate să nu realizeze evaluarea și verificarea și să recunoască evaluarea și verificarea efectuate de un alt organism notificat pentru același operator economic în cazul în care se aplică toate condițiile următoare:

produsul a fost corect evaluat și verificat de către celălalt organism notificat;

operatorul economic evaluat sau verificat este de acord să comunice toate datele și documentele relevante organismului notificat de recunoaștere; și

valabilitatea certificatului se limitează la valabilitatea certificatului eliberat de celălalt organism notificat.

Atunci când un organism notificat trebuie să evalueze și să verifice un anumit produs în conformitate cu anexa IX, acesta poate să nu realizeze evaluarea și verificarea pieselor sau materialelor sale și să recunoască rezultatele evaluării și verificării de către un alt organism notificat, dacă furnizorul respectivelor piese sau materiale le-a aplicat sistemul de evaluare și verificare necesar și dacă există un acord între producătorul produsului și furnizor care să asigure libera circulație a tuturor informațiilor între aceștia și organismele notificate în vederea asigurării conformității cu prezentul regulament.

CAPITOLUL VIII

Fără a aduce atingere obligațiilor care le revin operatorilor economici în temeiul prezentului regulament și activităților autorităților de supraveghere a pieței în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1020, Comisia instituie un sistem care îi permite oricărei persoane fizice sau juridice să comunice plângeri sau rapoarte referitoare la posibile neconformități cu prezentul regulament.

În cazul în care consideră că o plângere sau un raport este relevant și justificat pe baza unor criterii clar definite, Comisia transmite respectiva plângere sau respectivul raport fără întârzieri nejustificate punctului unic de legătură din statul membru în cauză pentru ca punctul unic de legătură să ia măsuri subsecvente împreună cu persoana fizică sau juridică relevantă în conformitate cu articolul 11 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Statele membre desemnează, dintre autoritățile lor de supraveghere a pieței, una sau mai multe autorități care dispun de cunoștințele specifice necesare pentru evaluarea produselor atât din punct de vedere tehnic, cât și juridic.

Statele membre desemnează un punct unic de legătură care să acționeze ca punct central pentru contactele cu Comisia și punctele unice de legătură ale altor state membre care sunt competente în temeiul prezentului regulament, inclusiv pentru cererile în temeiul articolelor 22, 23 și 24 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Autoritățile de supraveghere a pieței desemnate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol dispun de toate competențele enumerate la articolul 14 din Regulamentul (UE) 2019/1020. În sensul prezentului regulament, respectivele competențe se aplică și tuturor operatorilor economici care intră sub incidența prezentului regulament.

În scopul supravegherii pieței, al investigării și al asigurării respectării legislației, autoritățile de supraveghere a pieței au competența de a solicita de la alte autorități sau organisme informații relevante aflate în posesia lor.

În cazul în care o autoritate de supraveghere a pieței dintr-un stat membru are motive suficiente să creadă că anumite produse care fac obiectul unei specificații tehnice armonizate sau pentru care a fost eliberată o evaluare tehnică europeană, sau producătorul lor nu se conformează, aceasta efectuează o evaluare cu privire la produse și la producătorul în cauză pe baza cerințelor aferente stabilite în prezentul regulament. Operatorii economici relevanți cooperează, după cum este necesar, cu autoritățile de supraveghere a pieței.

În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul său național, aceasta informează, prin intermediul punctului unic de legătură, Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării și la acțiunile pe care le-a solicitat din partea operatorului economic.

Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse toate măsurile corective adecvate pentru toate produsele vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață în cadrul Uniunii.

În cazul în care operatorul economic relevant în decursul perioadei menționate la alineatul (1) al doilea paragraf, nu întreprind acțiunile corective menționate la alineatul (1) al doilea paragraf sau în cazul în care neconformitatea persistă, autoritatea de supraveghere a pieței se asigură că produsul în cauză este retras sau rechemat sau că punerea sa la dispoziție pe piață este interzisă sau restricționată.

Informațiile menționate la alineatul (4) al doilea paragraf includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru a identifica produsele neconforme, originea produselor, natura neconformității invocate și riscul implicat, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și punctul de vedere al operatorului economic relevant. În special, autoritățile de supraveghere a pieței indică dacă neconformitatea este determinată de oricare dintre următoarele motive:

produsele nu îndeplinesc performanța declarată;

produsele nu respectă cerințele referitoare la produse stabilite prin actele delegate menționate la articolul 7 alineatul (1);

producătorul nu își îndeplinește obligațiile;

există deficiențe ale specificațiilor tehnice armonizate, ale unui document de evaluare european, ale standardelor armonizate voluntare pentru cerințele referitoare la produse ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) sau (6) ori ale specificațiilor comune stabilite prin actele de punere în aplicare menționate la articolul 8 alineatul (1).

Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura, informează fără întârziere Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate și orice alte informații suplimentare de care dispun referitoare la neconformitatea produselor în cauză, precum și, în caz de dezacord cu măsura națională notificată, cu privire la obiecțiile lor.

În cazul în care, în termen de două luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (4), niciun stat membru și nici Comisia nu au formulat nicio obiecție cu privire la o măsură provizorie adoptată de un stat membru cu privire la produsul în cauză, măsura respectivă este considerată justificată.

Statele membre se asigură că se iau fără întârziere măsuri restrictive adecvate referitoare la produsul sau producătorul în cauză, cum ar fi retragerea produselor de pe piață.

În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 65 alineatele (4), (6) și (7), se ridică obiecții împotriva unei măsuri adoptate de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că o măsură națională este contrară legislației Uniunii, Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și cu operatorul economic relevant și evaluează măsura națională. Perioada de consultare nu trebuie să depășească două luni. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia depune eforturi pentru a adopta acte de punere în aplicare, în termen de două luni de la încheierea perioadei de consultare, stabilind dacă măsura este justificată sau nu.

În cazul în care măsura națională este considerată ca fiind justificată, toate statele membre se asigură, fără întârziere, că se adoptă măsurile restrictive adecvate, cum ar fi retragerea, cu privire la produsul neconform și informează Comisia în acest sens. În cazul în care măsura națională este considerată ca fiind nejustificată, statul membru în cauză retrage măsura.

Atunci când măsura națională este considerată ca fiind justificată și neconformitatea produsului sau neconformarea producătorului este atribuită unor deficiențe ale standardelor tehnice armonizate, ale documentelor de evaluare europene, ale standardelor armonizate voluntare sau ale specificațiilor comune stabilite prin actele de punere în aplicare menționate la articolul 65 alineatul (5) litera (d), Comisia aplică procedura prevăzută la articolul 5 alineatul (9), la articolul 6 alineatul (5), la articolul 7 alineatul (6) sau la articolul 36 din prezentul regulament, sau la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, după caz.

În cazul în care o autoritate de supraveghere a pieței, în urma desfășurării unei evaluări în temeiul articolului 65 alineatul (1), constată că, deși un produs respectă prezentul regulament, acesta prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau, după caz, pentru mediu sau pentru alte aspecte privind protecția interesului public, această autoritate îi solicită operatorului economic relevant să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că produsele în cauză, în momentul introducerii pe piață, nu mai prezintă respectivul risc, pentru a retrage produsele de pe piață sau pentru a le rechema într-un termen rezonabil, proporțional cu natura riscului, indicat de autoritatea în cauză.

Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse toate acțiunile corective pentru toate produsele vizate pe care operatorul economic respectiv le-a pus la dispoziție pe piață în cadrul Uniunii.

Autoritatea de supraveghere a pieței informează imediat, prin intermediul punctului unic de legătură, Comisia și celelalte state membre. Informațiile includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea produsului respectiv, originea și lanțul de distribuție aferent produsului, natura riscului implicat, natura și durata măsurilor naționale luate.

Comisia consultă fără întârziere statele membre și operatorii economici relevanți și evaluează măsurile naționale luate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care decide dacă măsura este justificată sau nu și, după caz, prin care impune măsuri adecvate.

Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorului economic relevant.

În sensul prezentului regulament, grupul de cooperare administrativă (ADCO), instituit în temeiul articolului 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020, se întrunește la intervale regulate și, dacă este necesar, la cererea motivată a Comisiei sau a două sau mai multe autorități de supraveghere a pieței participante.

Pe baza priorităților identificate în consultare cu ADCO, Comisia:

organizează proiecte comune de supraveghere și de testare a pieței în domenii de interes comun;

organizează investiții comune în capacitățile de supraveghere a pieței, inclusiv în echipamente și instrumente informatice;

organizează programe comune de formare pentru personalul autorităților de supraveghere a pieței, al autorităților de notificare și al organismelor notificate, inclusiv cu privire la interpretarea și aplicarea corectă a prezentului regulament și la metodele și tehnicile relevante pentru aplicarea sau verificarea conformității cu acesta;

elaborează orientări pentru aplicarea și asigurarea respectării prezentului regulament, inclusiv a cerințelor prevăzute în specificațiile tehnice armonizate adoptate în temeiul prezentului regulament, precum și practici și metodologii comune pentru o supraveghere eficace a pieței;

Comisia furnizează sprijin tehnic și logistic pentru a se asigura că ADCO își îndeplinește sarcinile prevăzute la prezentul articol și la articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

În cazul în care s-a constatat că un produs este neconform, autoritățile de supraveghere a pieței au dreptul de a recupera de la operatorii economici care au introdus sau au pus la dispoziție produsul pe piață costurile aferente inspecției documentelor și încercărilor fizice ale produsului, cu condiția ca costurile respective să fie însoțite de o justificare.

Autoritățile de supraveghere a pieței introduc în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 informații privind natura și gravitatea oricărei sancțiuni impuse în legătură cu nerespectarea prezentului regulament.

La fiecare patru ani, până la data de 30 iunie, Comisia întocmește un raport pe baza informațiilor introduse de autoritățile de supraveghere a pieței în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020. Primul dintre aceste rapoarte se publică până la 9 ianuarie 2030.

informații privind natura și numărul controalelor efectuate de autoritățile de supraveghere a pieței în cei patru ani calendaristici precedenți în temeiul articolului 34 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2019/1020;

informații privind nivelurile de neconformitate identificate și natura și gravitatea sancțiunilor impuse în cei patru ani calendaristici anteriori în raport cu produsele care fac obiectul specificațiilor tehnice armonizate sau al marcajului CE pe baza evaluării tehnice europene;

criterii de referință orientative pentru autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește frecvența controalelor, precum și natura și gravitatea sancțiunilor impuse.

Comisia publică raportul menționat la alineatul (2) de la prezentul articol în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020 și pune la dispoziția publicului un rezumat al raportului.

CAPITOLUL IX

Comisia stabilește și întreține un sistem de informare și comunicare pentru colectarea, prelucrarea și stocarea de informații, într-o formă structurată, cu privire la aspecte legate de interpretarea sau aplicarea normelor stabilite în prezentul regulament sau în temeiul acestuia, cu scopul de a asigura aplicarea armonizată a acestor norme.

Organismele enumerate la alineatul (1) pot utiliza sistemul de informare și comunicare pentru a ridica orice problemă sau a aborda orice aspect legat de interpretarea sau aplicarea normelor prevăzute în prezentul regulament sau în temeiul acestuia, inclusiv relația lor cu alte dispoziții de drept al Uniunii.

În sensul alineatului (2), organismele menționate la alineatul (1) pot adresa întrebări sau ridica probleme legate de următoarele aspecte:

aplicarea sau interpretarea de către orice alt organism a normelor stabilite în prezentul regulament sau în temeiul acestuia, într-un mod care diferă de propria lor practică;

întrebări sau probleme abordate prin intermediul sistemului de informare și comunicare legate de situația cu care se confruntă sau de propria lor practică;

situații care nu sunt prevăzute de normele stabilite în prezentul regulament sau în temeiul acestuia atunci când sunt publicate sau menționate pentru prima dată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în special, dar fără a se limita la situațiile generate de apariția de produse sau modele de afaceri noi;

dacă normele prevăzute în prezentul regulament sau în temeiul acestuia se aplică unei situații căreia i se aplică și alte dispoziții de drept al Uniunii și întrebarea care decurge privind normele care prevalează.

Atunci când ridică o problemă sau abordează un aspect, organismul relevant introduce în sistemul de informare și comunicare informații privind:

orice decizie luată în legătură cu întrebarea ridicată sau aspectul abordat;

raționamentul care stă la baza abordării adoptate;

orice abordare alternativă pe care a identificat-o și raționamentul său.

Statele membre stabilesc un sistem național de informare sau un serviciu de comunicare prin e-mail pentru a-și informa autoritățile naționale competente, operatorii economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, OET și organismele notificate având locul de desfășurare a activității pe teritoriul lor și, la cerere, alte OET și organisme notificate, cu privire la toate aspectele relevante pentru interpretarea sau aplicarea corectă a normelor stabilite în prezentul regulament sau în temeiul acestuia. În acest sens, statele membre iau în considerare informațiile disponibile în sistemul de informare și comunicare menționat la alineatul (1).

Autoritățile naționale competente, OET și organismele notificate având locul de desfășurare a activității în statul membru corespunzător se înregistrează în sistem sau pentru serviciul de comunicare prin e-mail și țin seama de toate informațiile transmise prin intermediul acestora. Operatorii economici se pot înregistra în sistem sau pentru serviciul de comunicare prin e-mail. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a aduce sistemul sau serviciul de comunicare prin e-mail în atenția operatorilor economici.

Sistemul național de informare sau serviciul de comunicare prin e-mail poate primi plângeri de la orice persoană fizică sau juridică, inclusiv OET și organisme notificate, cu privire la aplicarea neuniformă a normelor stabilite în prezentul regulament sau în temeiul acestuia. Dacă se consideră oportun, punctul unic de legătură transmite astfel de plângeri omologilor săi din alte state membre și Comisiei.

Statele membre sprijină operatorii economici prin puncte de informare despre produse pentru construcții. Statele membre desemnează și mențin cel puțin un punct de informare despre produse pentru construcții pe teritoriul lor și se asigură că punctele lor de informare despre produse pentru construcții dispun de suficiente competențe și de resurse adecvate pentru îndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor care le revin. Acestea se asigură că punctele de informare despre produse pentru construcții furnizează serviciile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1724 și că se coordonează cu punctele de informare despre produse pentru recunoașterea reciprocă înființate în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului.

Punctele de informare despre produse pentru construcții furnizează, la cererea unui operator economic sau a unei autorități naționale competente dintr-un alt stat membru, orice informații utile referitoare la produse, cum ar fi:

copii electronice ale normelor tehnice naționale și ale procedurilor administrative naționale aplicabile produselor pe teritoriul în care este înființat punctul de informare despre produse pentru construcții sau un acces online la respectivele norme și proceduri;

informații care precizează dacă produsele respective fac obiectul autorizării prealabile în conformitate cu dreptul intern;

norme aplicabile încorporării, asamblării sau instalării produselor.

Punctele de informare despre produse pentru construcții oferă informații gratuit în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea unei cereri prevăzute la alineatul (2).

Punctele de informare despre produse pentru construcții trebuie să fie în măsură să își îndeplinească funcțiile într-un mod prin care să se evite conflictele de interese, în special în ceea ce privește procedurile pentru obținerea marcajului CE.

Alineatele (1)-(4) se aplică, de asemenea, produselor care nu au făcut încă obiectul unor specificații tehnice armonizate.

Comisia publică și actualizează o listă a punctelor naționale de informare despre produse pentru construcții.

Autoritățile de supraveghere a pieței, punctele de informare despre produse pentru construcții, autoritățile de desemnare, OET, autoritățile de notificare și organismele notificate se asigură că personalul lor:

este permanent informat despre evoluțiile din domeniul său de competență și beneficiază de programe periodice de formare suplimentară în acest scop; și

beneficiază periodic de formare privind interpretarea și aplicarea armonizată a normelor stabilite în prezentul regulament sau în temeiul acestuia.

Comisia organizează periodic, cel puțin o dată pe an, evenimente de formare comune pentru personalul autorităților de supraveghere a pieței, al punctelor naționale de informare despre produse pentru construcții, al autorităților de desemnare, al autorităților de notificare și al organismelor notificate. Comisia organizează aceste evenimente de formare în cooperare cu statele membre.

Comisia poate organiza, în cooperare cu statele membre, programe de schimb de personal între autoritățile de supraveghere a pieței, autoritățile de notificare și organismele notificate din două sau mai multe state membre.

Pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește supravegherea pieței, desemnarea și supravegherea OET-urilor, a organismelor notificate și a punctelor de informare despre produse pentru construcții, statele membre pot desemna:

un organism sau o autoritate înființată în cooperare cu un alt stat membru sau cu alte state membre în scopul desemnării în comun;

un organism sau o autoritate deja desemnată de un alt stat membru în același scop, în cooperare cu statul membru respectiv.

Fără a aduce atingere obligațiilor individuale care le revin în temeiul prezentului regulament sau al altor acte legislative, autoritățile diferitelor state membre pot partaja resursele și responsabilitățile pentru a asigura aplicarea armonizată sau asigurarea efectivă a respectării prezentului regulament.

să ia decizii comune, în special în ceea ce privește activitățile transfrontaliere comune sau în legătură cu operatorii economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul statelor membre relevante;

să stabilească proiecte comune, cum ar fi proiecte comune de supraveghere sau de testare a pieței;

să pună în comun resurse în scopuri specifice, cum ar fi consolidarea capacității de încercare sau pentru supravegherea internetului;

să delege executarea sarcinilor unei autorități omoloage dintr-un alt stat membru, rămânând în același timp responsabile în mod oficial pentru deciziile luate de autoritatea respectivă;

să transfere o sarcină de la un stat membru la altul, cu condiția ca un astfel de transfer să fie comunicat în mod clar tuturor părților interesate.

CAPITOLUL X

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin crearea unui sistem de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul capitol.

Sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții trebuie:

să fie compatibil și interoperabil cu pașaportul digital al produsului creat prin Regulamentul (UE) 2024/1781 și să se bazeze pe acesta, fără a compromite interoperabilitatea cu modelarea informațiilor privind clădirile (BIM) și ținând seama de caracteristicile și cerințele specifice legate de produsele pentru construcții;

să dispună de funcționalitățile necesare pentru punerea în aplicare și gestionarea pașapoartelor digitale ale produselor menționate la articolul 76;

să stabilească actorii, inclusiv operatorii economici, clienții, p, utilizatorii și autoritățile naționale competente care trebuie să aibă acces la informațiile din pașaportul digital al produsului și la informațiile la care aceștia urmează să aibă acces, ținând seama de necesitatea de a proteja drepturile de proprietate intelectuală și informațiile comerciale sensibile și de a asigura siguranța construcțiilor;

să stabilească actorii, inclusiv producătorii, reprezentanții autorizați, importatorii, distribuitorii și furnizorii de servicii de pașapoarte digitale ale produselor care sunt autorizați să introducă sau să actualizeze informațiile din pașaportul digital al produsului, inclusiv, dacă este necesar, să creeze un nou pașaport digital al produsului, precum și informațiile pe care le pot introduce sau actualiza;

să stabilească modalități detaliate de actualizare a informațiilor din pașaportul digital al produsului pentru un produs existent;

să stabilească proceduri pentru a asigura disponibilitatea pașapoartelor digitale ale produselor după o insolvență, o lichidare sau o încetare a activității în Uniune a operatorului economic care a creat pașaportul digital al produsului sau, dacă este necesar, după ce au expirat obligațiile producătorilor de a asigura disponibilitatea acestora, inclusiv crearea unui sistem de rezervă de către furnizorii de servicii de pașapoarte digitale ale produselor;

să stabilească cerințe pentru furnizorii de servicii de pașapoarte digitale ale produselor, inclusiv, dacă este necesar, un sistem de certificare pentru verificarea unor astfel de cerințe, care să se bazeze pe evoluțiile în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1781 în același scop, în măsura posibilului;

să stabilească, atunci când este necesar, norme și proceduri mai detaliate sau alternative referitoare la ciclul de viață al identificatorilor, al suporturilor de date, al acreditărilor digitale și al registrului pașapoartelor digitale ale produselor la cele instituite prin Regulamentul (UE) 2024/1781 în același scop;

să asigure accesibilitatea sistemului timp de 25 de ani de la introducerea pe piață a ultimului produs corespunzător produsului-tip și că operatorul economic pune la dispoziție pașaportul digital al produsului timp de cel puțin 10 ani, fără a crea, în cazul unei perioade mai lungi, un cost și o sarcină disproporționate pentru operatorii economici;

ține seama de necesitatea de a asigura disponibilitatea informațiilor pentru reutilizarea și refabricarea produselor.

Informațiile din pașaportul digital al produsului trebuie să fie exacte, complete și la zi.

Un pașaport digital al produsului pentru un produs reglementat de prezentul regulament trebuie:

să includă următoarele informații:

declarația de performanță și de conformitate menționată la articolul 15, inclusiv informațiile menționate la articolul 15 alineatul (6) care pot fi incluse printr-o conexiune la alte baze de date ale Uniunii, în cazul în care acestea sunt disponibile, și documentația furnizată împreună în conformitate cu anexa V;

informațiile generale despre produs, instrucțiunile de utilizare și informațiile privind siguranța menționate la articolul 22 alineatul (6);

documentația tehnică menționată la articolul 22 alineatul (3), inclusiv secțiunile specifice necesare în temeiul articolelor 59-61;

eticheta în conformitate cu articolul 22 alineatul (9);

identificatorii unici eliberați în conformitate cu articolul 79 alineatul (1);

documentația necesară în temeiul altor dispoziții de drept al Uniunii aplicabile produsului;

suporturile de date ale componentelor principale pentru care este disponibil un pașaport digital al produsului;

să fie conectat la unul sau mai multe suporturi de date;

să fie accesibil prin mijloace electronice prin intermediul suportului de date afișat, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (g);

să corespundă produsului-tip și codului său unic de identificare menționat la articolul 22 alineatul (5);

să fie accesibil gratuit tuturor operatorilor economici, clienților, utilizatorilor și autorităților prin suportul de date;

să ofere diferite niveluri de acces la sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții;

să permită actorilor specificați în sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții să introducă sau să actualizeze informațiile din pașaportul digital al produsului;

să fie accesibil pentru o perioadă stabilită după introducerea pe piață a ultimului produs corespunzător produsului-tip.

declarația de performanță și de conformitate menționată la articolul 15, inclusiv informațiile menționate la articolul 15 alineatul (6) care pot fi incluse printr-o conexiune la alte baze de date ale Uniunii, în cazul în care acestea sunt disponibile, și documentația furnizată împreună în conformitate cu anexa V;

informațiile generale despre produs, instrucțiunile de utilizare și informațiile privind siguranța menționate la articolul 22 alineatul (6);

documentația tehnică menționată la articolul 22 alineatul (3), inclusiv secțiunile specifice necesare în temeiul articolelor 59-61;

eticheta în conformitate cu articolul 22 alineatul (9);

identificatorii unici eliberați în conformitate cu articolul 79 alineatul (1);

documentația necesară în temeiul altor dispoziții de drept al Uniunii aplicabile produsului;

suporturile de date ale componentelor principale pentru care este disponibil un pașaport digital al produsului;

Cerințele prevăzute la alineatul (2) trebuie:

să ofere garanția că actorii de-a lungul lanțului valoric pot accesa și înțelege cu ușurință informațiile referitoare la produs relevante pentru aceștia;

să faciliteze sarcina autorităților naționale competente de a verifica conformitatea produselor; și

să îmbunătățească trasabilitatea produselor de-a lungul lanțului valoric.

Produsele pentru care se aplică exceptarea prevăzută la articolul 14 sunt, de asemenea, exceptate de la obligația de a se furniza un pașaport digital al produsului.

Pașaportul digital al produsului îndeplinește următoarele condiții:

este conectat printr-un suport de date sau mai multe suporturi de date la un cod unic și permanent de identificare al produsului-tip;

suportul de date este aplicat în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (g);

suportul de date respectă articolul 79 alineatul (1);

toate informațiile incluse în pașaportul digital al produsului se bazează pe standarde deschise, dezvoltate într-un format interoperabil și sunt, după caz, prelucrabile automat, structurate, accesibile pentru căutare și transferabile prin intermediul unei rețele deschise și interoperabile de schimb de date, în cazul căreia nu există dependență de furnizor, în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute la articolul 78; documentele furnizate împreună cu declarația de performanță și de conformitate menționată la articolul 76 alineatul (2) litera (a) punctul (i) și documentația tehnică menționată la articolul 76 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) sunt exceptate de la această obligație atunci când acest lucru este justificat din motive tehnice;

datele cu caracter personal referitoare la utilizatorul final al produsului nu se stochează în pașaportul digital al produsului fără consimțământul explicit al utilizatorului final, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului;

informațiile din pașaportul digital al produsului includ o trimitere la produsul-tip menționat la articolul 76 alineatul (2) litera (d);

accesul la informațiile incluse în pașaportul digital al produsului este reglementat în conformitate cu cerințele esențiale prevăzute la articolul 78, iar drepturile specifice de acces sunt identificate în conformitate cu nivelurile de acces la sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții;

declarația de performanță și de conformitate menționată la articolul 76 alineatul (2) litera (a) punctul (i) respectă orientările emise în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).

În cazul în care alte acte legislative ale Uniunii impun sau permit includerea unor informații specifice în pașaportul digital al produsului, respectivele informații pot fi incluse în pașaportul digital al produsului în conformitate cu actul delegat menționat la articolul 75 alineatul (1).

Producătorul care introduce produsul pe piață pune la dispoziția actorilor care pun produsele la dispoziție pe piață online sau prin alte mijloace de vânzări la distanță o copie digitală a suportului de date și a identificatorului produsului pentru a le permite acestora să îl facă accesibil clienților în cazul în care aceștia nu pot avea acces fizic la produs. Operatorul economic furnizează copia digitală respectivă sau un link către o pagină web, în mod gratuit și în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.

Proiectarea tehnică și funcționarea pașaportului digital al produsului respectă următoarele cerințe esențiale:

pașapoartele digitale ale produselor sunt pe deplin interoperabile cu alte pașapoarte digitale ale produselor în ceea ce privește aspectele tehnice, semantice și organizaționale ale comunicării de la un capăt la altul și ale transferului de date;

un destinatar al pașaportului digital al produsului trebuie să aibă acces în mod facil și gratuit la acesta, pe baza dreptului de acces corespunzător al destinatarului la sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții;

datele incluse în pașaportul digital al produsului se stochează astfel cum se precizează în sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții menționat la articolul 75;

în cazul în care datele incluse în pașaportul digital al produsului sunt stocate sau prelucrate în alt mod de către operatori autorizați sau furnizori de servicii de pașapoarte digitale ale produselor, aceștia nu au dreptul să vândă, să reutilizeze sau să prelucreze astfel de date, integral sau parțial, dincolo de ceea ce este necesar pentru furnizarea serviciilor relevante de stocare sau de prelucrare, cu excepția cazului în care acest lucru este convenit în mod specific cu operatorul economic care introduce produsul pe piață;

pașaportul digital al produsului rămâne disponibil pentru perioada precizată la articolul 76 alineatul (2) litera (h), inclusiv după insolvența, lichidarea sau încetarea activității în Uniune a operatorului economic care a creat pașaportul digital al produsului, și îndeplinește condițiile stabilite în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) litera (f) în ceea ce privește obligația de a stabili un sistem de rezervă;

dreptul de acces și de introducere, modificare sau actualizare a informațiilor din pașaportul digital al produsului este limitat la drepturile de acces precizate în sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții;

este asigurată protecția informațiilor care constituie secrete comerciale în sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului sau a drepturilor de proprietate intelectuală;

sunt asigurate autentificarea, fiabilitatea și integritatea datelor;

pașapoartele digitale ale produselor sunt concepute și folosite astfel încât să se asigure un nivel ridicat de securitate și confidențialitate și să se evite frauda.

Articolul 12 din Regulamentul (UE) 2024/1781 se aplică în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește identificatorii unici și suporturile de date, cu excepția cazului în care actul delegat menționat la articolul 75 alineatul (1) din prezentul regulament stabilește norme mai detaliate sau alternative referitoare la respectivii identificatori unici și suporturi de date, astfel cum se menționează la articolul 75 alineatul (2) litera (h) din prezentul regulament.

Articolul 13 din Regulamentul (UE) 2024/1781se aplică în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește registrul pașapoartelor digitale ale produselor, cu excepția cazului în care actul delegat menționat la articolul 75 alineatul (1) din prezentul regulament stabilește norme mai detaliate sau alternative referitoare la registrul respectiv, astfel cum se menționează la articolul 75 alineatul (2) litera (h) din prezentul regulament.

Articolul 14 din Regulamentul (UE) 2024/1781 se aplică în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește portalul web pentru informații din pașaportul digital al produsului.

La șase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la articolul 75 alineatul (1), sistemul trebuie să fie pe deplin operațional și să își îndeplinească obiectivele preconizate, inclusiv funcționalitățile prevăzute la articolul 76. La 18 luni de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la articolul 75 alineatul (1), devin aplicabile obligațiile stabilite în temeiul articolului 22 alineatul (7). Sistemul poate fi utilizat de către producători în mod voluntar în perioada tranzitorie.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica prezentul regulament cu scopul de a:

preciza suplimentar, adăuga și elimina unele funcționalități menționate la articolul 75 alineatul (2) pentru a le adapta la progresul tehnic sau la principiul înregistrării unice în ceea ce privește cerințele în materie de informare din alte dispoziții de drept al Uniunii;

revizui articolul 77 alineatul (1) și articolul 78 din prezentul regulament pentru a asigura compatibilitatea și interoperabilitatea cu Regulamentul (UE) 2024/1781.

CAPITOLUL XI

În scopul protecției sănătății și siguranței persoanelor sau al protecției mediului, Comisia poate coopera cu autorități ale țărilor terțe sau cu organizații internaționale în domeniul aplicării prezentului regulament. O astfel de cooperare poate include:

schimbul de informații privind activitățile de asigurare a respectării legislației și măsurile legate de siguranța și protecția mediului, inclusiv supravegherea pieței;

schimbul de date ale operatorilor economici;

schimbul de informații privind metodele de evaluare și de încercare a produselor;

schimbul de informații privind rechemările produselor, cererile de acțiuni corective și alte acțiuni similare;

cooperarea privind aspecte științifice, tehnice și de reglementare, cu scopul de a îmbunătăți siguranța produselor sau protecția mediului și a consumatorilor;

schimbul de informații privind aspecte nou-apărute de relevanță considerabilă pentru mediu, sănătate și siguranță;

schimbul de informații privind activități legate de standardizare;

schimburi de funcționari.

Schimbul de informații menționat la alineatul (1) poate avea loc sub forma:

unui schimb nesistematic, în cazuri bine justificate și specifice; sau

unui schimb sistematic, bazat pe un acord administrativ care precizează tipul de informații care urmează să facă obiectul schimbului și modalitățile de realizare a schimbului.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să acorde autorităților din anumite țări terțe, care aplică în mod voluntar prezentul regulament sau care dispun de sisteme de reglementare pentru produse pentru construcții similare cu prezentul regulament, accesul sau dreptul de a participa pe deplin la una sau mai multe dintre următoarele:

sistemul de informații și comunicare stabilit în conformitate cu articolul 71 alineatul (1);

sistemul de pașapoarte digitale ale produselor pentru construcții stabilit în conformitate cu articolul 75;

activitățile de formare organizate în conformitate cu articolul 73 alineatul (2).

Orice schimb de informații în temeiul prezentului articol, în măsura în care implică date cu caracter personal, se efectuează în conformitate cu normele Uniunii privind protecția datelor. În cazul în care Comisia nu a adoptat nicio decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție în temeiul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679 în ceea ce privește țara terță sau organizația internațională în cauză, schimbul de informații exclude datele cu caracter personal. În cazul în care a fost adoptată o decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție pentru țara terță sau organizația internațională respectivă, schimbul de informații cu țara terță sau organizația internațională respectivă poate conține date cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al deciziei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, dar numai în măsura în care un astfel de schimb este necesar exclusiv în scopul protejării sănătății și siguranței persoanelor sau al protecției mediului.

CAPITOLUL XII

În cazul în care statele membre oferă stimulente pentru o categorie de produse a căror performanță este exprimată ca clasă de performanță menționată la articolul 5 alineatul (5) sau ca clasă inclusă în etichetarea privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului menționată la articolul 22 alineatul (9), stimulentele respective vizează cele mai ridicate două clase de performanță.

În cazul în care clasele de performanță sunt definite în raport cu mai mult de un parametru de sustenabilitate, se indică parametrul în legătură cu care ar trebui pus în aplicare prezentul articol.

În acest caz, Comisia ține cont de următoarele criterii:

numărul de produse din fiecare clasă de performanță; și

necesitatea de a asigura accesibilitatea din punctul de vedere al prețurilor a produselor care îndeplinesc aceste cerințe, pentru a se evita efectele negative semnificative asupra clienților.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea cerințelor minime obligatorii privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului pentru produsele pentru construcții.

Pentru procedurile de achiziții care intră în domeniul de aplicare al Directivelor 2014/24/UE sau 2014/25/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, în cazul în care contractele impun o performanță minimă în materie de sustenabilitate din punctul de vedere al mediului pentru produsele pentru construcții în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale reglementate de specificații tehnice armonizate, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică cerințele minime obligatorii privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (1).

cerințe mai ambițioase privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului legate de caracteristicile esențiale menționate la primul paragraf; sau

cerințe suplimentare privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului legate de alte caracteristici esențiale decât cele menționate la primul paragraf.

Statele membre și Comisia oferă asistență tehnică și consiliere autorităților contractante și entităților contractante care sunt responsabile de achizițiile publice cu privire la modul de respectare a cerințelor minime obligatorii privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (1).

Cerințele minime obligatorii privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (1) pentru contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile contractante sau de entitățile contractante pot lua, în funcție de familia de produse sau categoria de produse în cauză, forma unor:

specificații tehnice în sensul articolului 42 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 60 din Directiva 2014/25/UE;

criterii de selecție în sensul articolului 58 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 80 din Directiva 2014/25/UE;

condiții de executare a contractului în sensul articolului 70 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 87 din Directiva 2014/25/UE;

criterii de atribuire a contractelor în sensul articolului 67 din Directiva 2014/24/UE și al articolului 82 din Directiva 2014/25/UE.

La stabilirea cerințelor minime obligatorii privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului în temeiul alineatului (1) pentru contractele de achiziții publice, Comisia, în conformitate cu punctele 13 și 28 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, consultă experții desemnați de fiecare stat membru și părțile interesate relevante, efectuează o evaluare a impactului și ia în considerare cel puțin următoarele criterii:

valoarea și volumul contractelor de achiziții publice atribuite pentru familia de produse sau categoria de produse în cauză;

beneficiile pentru mediu care decurg din utilizarea produselor din cele mai înalte două clase de performanță;

necesitatea de a asigura o cerere suficientă de produse mai sustenabile din punctul de vedere al mediului;

fezabilitatea economică, pentru autoritățile contractante sau entitățile contractante, de a cumpăra produse mai sustenabile din punctul de vedere al mediului, fără a antrena costuri disproporționate și disponibilitatea pe piață a produselor respective;

situația pe piață la nivelul Uniunii a familiei de produse sau categoriei de produse relevante;

efectele cerințelor asupra concurenței;

impactul asupra IMM-urilor și necesitățile acestora;

necesitățile în materie de reglementare ale statelor membre și condițiile climatice diferite.

Autoritățile contractante și entitățile contractante pot decide, în mod excepțional, să nu aplice alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care, în urma consultării preliminare a pieței în conformitate cu articolul 40 din Directiva 2014/24/UE și cu articolul 58 din Directiva 2014/25/UE, s-a constatat că:

produsul pentru construcții necesar poate fi furnizat numai de un anumit operator economic și nu există o alternativă sau un substitut rezonabil;

nu a fost depusă nicio ofertă adecvată sau nicio cerere de participare adecvată ca răspuns la o procedură de achiziții publice anterioară; sau

aplicarea alineatului (1) sau încorporarea produsului pentru construcții necesar în construcții ar obliga autoritatea contractantă sau entitatea contractantă să suporte costuri disproporționate sau ar conduce la incompatibilitate sau la dificultăți tehnice.

Eticheta UE ecologică și alte sisteme naționale sau regionale de etichetare ecologică de tip I recunoscute oficial EN ISO 14024 în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului pot fi utilizate pentru a demonstra respectarea cerințelor minime privind sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului atunci când o astfel de etichetă respectă cerințele prevăzute la articolul 19 din prezentul regulament.

CAPITOLUL XIII

La cererea motivată în mod corespunzător a unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, stabilind dacă un anumit articol sau o anumită categorie de articole reprezintă un produs în sensul prezentului regulament.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (3).

CAPITOLUL XIV

Articolele 86, 87 și 88 din prezentul regulament se aplică numai în cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) 2024/2747 în ceea ce privește produsele pentru construcții reglementate de prezentul regulament.

Articolele 86, 87 și 88 din prezentul regulament se aplică numai produselor pentru construcții care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză în temeiul articolului 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/2747.

Prezentul capitol, cu excepția competenței Comisiei menționate la articolul 87 alineatul (7) din prezentul regulament, se aplică numai în timpul regimului de urgență pe piața internă care a fost activat în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/2747.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind acțiunile corective sau restrictive care trebuie întreprinse, procedurile care trebuie urmate și cerințele specifice de etichetare și trasabilitate în ceea ce privește produsele pentru construcții introduse pe piață în conformitate cu articolele 86 și 87. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (3).

Prezentul articol se aplică produselor pentru construcții care figurează în actul de punere în aplicare menționat la articolul 85 alineatul (1), care fac obiectul unor sarcini ale organismelor notificate în calitate de terți, legate de evaluarea și verificarea produselor pentru construcții, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

Organismele notificate depun toate eforturile pentru a prioritiza cererile aferente sarcinilor terților legate de evaluarea și verificarea produselor pentru construcții menționate la alineatul (1), indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în temeiul articolului 85.

Prioritizarea cererilor aferente sarcinilor terților legate de evaluarea și verificarea produselor pentru construcții în temeiul alineatului (2) nu are ca rezultat costuri suplimentare disproporționate pentru producătorii care au depus respectivele cereri.

Organismele notificate depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile de evaluare și verificare în ceea ce privește produsele pentru construcții menționate la alineatul (1) care le-au fost notificate.

În cazul în care există produse pentru construcții care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare prin care se enumeră standardele adecvate sau se stabilesc specificații comune care au ca obiect metodele și criteriile de evaluare a performanței produselor respective în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale în următoarele cazuri:

atunci când nu există standarde armonizate de performanță și nici acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) care să reglementeze metodele și criteriile relevante pentru evaluarea performanței produselor respective în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale și nu se preconizează adoptarea unor astfel de standarde sau acte într-un termen rezonabil; sau

în cazul în care perturbări grave în funcționarea pieței interne, care au condus la activarea regimului de urgență pe piața internă în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2024/2747, limitează în mod semnificativ posibilitățile producătorilor de a utiliza standarde armonizate de performanță sau acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament care furnizează metode și criterii relevante pentru evaluarea performanței produselor respective în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale.

Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) stabilesc cea mai adecvată soluție tehnică alternativă pentru furnizarea evaluării și a declarației de performanță în conformitate cu alineatul (5). În acest scop, referințele la standardele europene sau referințele la standardele internaționale sau naționale aplicabile relevante pot fi publicate prin respectivele acte de punere în aplicare sau, în cazul în care nu există niciun standard european sau standard internațional sau național aplicabil relevant, pot fi stabilite specificații comune prin respectivele acte de punere în aplicare.

Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 90 alineatul (3) și se aplică până în ultima zi a perioadei în care regimul de urgență pe piața internă este activat, cu excepția cazului în care respectivele acte de punere în aplicare se modifică sau se abrogă în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol.

Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. La elaborarea respectivului proiect de act de punere în aplicare, Comisia ține seama de opiniile Grupului de experți privind acquis-ul RPC și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate relevante.

Fără a aduce atingere articolelor 13 și 15, metodele și criteriile prevăzute în standardele sau specificațiile comune menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, sau părți ale acestora, pot fi utilizate pentru evaluarea și declararea performanței produselor pentru construcții care fac obiectul standardelor sau specificațiilor comune respective în ceea ce privește caracteristicile lor esențiale. Din ziua următoare expirării sau dezactivării regimului de urgență pe piața internă, nu mai este posibilă elaborarea declarațiilor de performanță și de conformitate bazată pe standardele sau specificațiile comune menționate în actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

Prin derogare de la articolul 85 alineatul (3), cu excepția cazului în care există motive suficiente pentru a considera că produsele pentru construcții care fac obiectul standardelor sau al specificațiilor comune menționate la alineatul (1) de la prezentul articol prezintă un risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau nu ating performanța declarată, declarațiile de performanță și de conformitate ale produselor pentru construcții care au fost introduse pe piață în conformitate cu standardele sau specificațiile comune respective rămân valabile după expirarea sau abrogarea unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol și după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență pe piața internă.

În cazul în care un stat membru consideră că un standard sau o specificație comună menționată la alineatul (1) este incorectă în ceea ce privește metodele și criteriile de evaluare a performanței în raport cu caracteristicile esențiale, acesta informează Comisia în acest sens, prezentând o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate să modifice sau să abroge actul de punere în aplicare prin care se indică standardul sau se stabilește specificația comună în cauză.

Statele membre prioritizează activitățile de supraveghere a pieței pentru produsele pentru construcții care figurează în actul de punere în aplicare menționat la articolul 85 alineatul (1) din prezentul regulament. Comisia facilitează coordonarea acestor eforturi de prioritizare prin intermediul Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

Autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre se asigură că sunt depuse toate eforturile pentru a oferi asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata unui regim de urgență pe piața internă, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin furnizarea de sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de încercare a produselor pentru construcții care figurează în actul de punere în aplicare menționat la articolul 85 alineatul (1).

CAPITOLUL XV

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 4 alineatul (7), articolul 5 alineatele (5), (6) și (10), la articolul 7 alineatele (1) și (8), la articolul 9 alineatele (3) și (4), la articolul 10 alineatele (2) și (4), la articolul 12, la articolul 15 alineatul (5), la articolul 22 alineatele (8) și (9), la articolul 32 alineatul (5), la articolul 75 alineatul (1), la articolul 80 alineatul (2) și la articolul 83 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 7 ianuarie 2025. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (7), articolul 5 alineatele (5), (6) și (10), la articolul 7 alineatele (1) și (8), la articolul 9 alineatele (3) și (4), la articolul 10 alineatele (2) și (4), la articolul 12, la articolul 15 alineatul (5), la articolul 22 alineatele (8) și (9), la articolul 32 alineatul (5), la articolul 75 alineatul (1), la articolul 80 alineatul (2) și la articolul 83 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (7), al articolului 5 alineatul (5), (6) sau (10), al articolului 7 alineatul (1) sau (8), al articolului 9 alineatul (3) sau (4), al articolului 10 alineatul (2) sau (4), al articolului 12, al articolului 15 alineatul (5), al articolului 22 alineatul (8) sau (9), al articolului 32 alineatul (5), al articolului 75 alineatul (1), al articolului 80 alineatul (2) și al articolului 83 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Comisia este asistată de Comitetul pentru produse pentru construcții. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.

Toate cererile depuse de sau către organismele notificate sau OET și deciziile luate de aceste organisme în conformitate cu prezentul regulament pot fi furnizate pe suport de hârtie sau într-un format electronic utilizat în mod curent, cu condiția ca semnătura să respecte cerințele Regulamentului (UE) nr. 910/2014 și ca persoanei semnatare să îi fi fost încredințată sarcina de a reprezenta organismul sau operatorul economic, în conformitate cu dreptul statelor membre sau, respectiv, cu dreptul Uniunii.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, toate obligațiile de informare în temeiul prezentului regulament pot fi îndeplinite prin mijloace electronice. În cazul în care informațiile sunt furnizate prin mijloace electronice, informațiile sunt prezentate într-un format electronic care poate fi citit în mod obișnuit, care îi permite destinatarului să descarce și să imprime informațiile respective.

Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestuia. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei până la 8 decembrie 2026 și, ulterior, îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.

Cel târziu până la 9 ianuarie 2033 și ulterior cel puțin din șase în șase ani, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și a contribuției sale la funcționarea pieței interne și la îmbunătățirea sustenabilității produselor, a construcțiilor și a mediului construit din punctul de vedere al mediului. Evaluarea respectivă analizează, printre altele, corelarea prezentului regulament cu Regulamentul (UE) 2024/1781 și potențialele beneficii economice și de mediu, precum și impactul responsabilității extinse a producătorilor anumitor produse pentru construcții și al redobândirii dreptului de proprietate asupra produselor excedentare și nevândute la nivelul Uniunii. Comisia evaluează, de asemenea, efectul aplicării prezentului regulament asupra situației pieței pentru diferite categorii de produse utilizate anterior. Comisia evaluează dacă sancțiunile aplicate de statele membre sunt eficace și dacă acestea creează fragmentare pe piața internă. Dacă este necesar, Comisia propune modalități de armonizare a sancțiunilor respective.

Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind principalele constatări. Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea raportului respectiv.

Dacă este cazul, raportul este însoțit de o propunere legislativă de modificare a dispozițiilor relevante din prezentul regulament.

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 se abrogă de la 8 ianuarie 2026, cu excepția articolului 2, a articolelor 4-9, a articolelor 11-18, a articolelor 27 și 28, a articolelor 36-40, a articolelor 47-49, a articolelor 52 și 53, a articolului 55, a articolelor 60-64 din regulamentul respectiv și a anexelor III și V la acesta, care se abrogă de la 8 ianuarie 2040.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XI la prezentul regulament.

Punctele de informare despre produse pentru construcții desemnate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 se consideră, de asemenea, desemnate în temeiul prezentului regulament.

OET și organismele notificate care sunt desemnate sau notificate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 se consideră, de asemenea, că au fost desemnate în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, acestea sunt evaluate și desemnate din nou de către statele membre care au efectuat desemnarea, în conformitate cu ciclul lor periodic de reevaluare și cel târziu până la 8 ianuarie 2030. Se aplică procedura de opoziție prevăzută la articolul 51 alineatul (5) din prezentul regulament.

Standarde armonizate ale căror referințe sunt incluse în lista publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 care sunt în vigoare la 8 ianuarie 2026 rămân valabile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 până când sunt retrase de Comisie sau abrogate în alt mod.

Documentele de evaluare europene, ale căror referințe sunt incluse în lista publicată în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 până la 8 ianuarie 2026 rămân valabile până la 9 ianuarie 2031, cu excepția cazului în care au expirat din alte motive. Produsele nu sunt introduse pe piață pe baza evaluărilor tehnice europene eliberate în conformitate cu respectivele documente de evaluare europene după 9 ianuarie 2036.

Dacă o specificație tehnică armonizată adoptată în conformitate cu articolul 5 alineatul (8) sau cu articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament are ca obiect același produs și aceeași utilizare preconizată ca un document de evaluare european, a cărui referință este inclusă în lista publicată în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011, documentul de evaluare european nu mai este utilizat în sensul prezentului regulament, iar produsele nu se introduc pe piață pe baza evaluărilor tehnice europene eliberate în conformitate cu respectivul document de evaluare european.

Evaluările tehnice europene eliberate în temeiul documentelor de evaluare europene ale căror referințe nu sunt incluse în lista publicată în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 până la 8 ianuarie 2026 sunt tratate ca cereri de evaluare tehnică europeană în temeiul prezentului regulament. Transferul administrativ se efectuează fără costuri pentru producător.

Certificatele, rapoartele de încercare și evaluările tehnice europene emise în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 pot fi utilizate ca bază tehnică pentru a demonstra conformitatea unui produs cu prezentul regulament în cazurile în care produsul-tip corespunde unui produs-tip în temeiul prezentului regulament, iar cerințele și metodele de evaluare sunt valabile în considerarea specificațiilor tehnice armonizate aplicabile sau a documentului de evaluare european. Recunoașterea acestor documente este posibilă, cu adaptările necesare, în condițiile prevăzute la articolul 62 din prezentul regulament.

Articolul 2, articolele 4-9, articolele 11-18, articolele 27 și 28, articolele 36-40, articolele 47, 48 și 49, articolele 52, 53 și 55 și articolele 60-64 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 se aplică numai produselor care fac obiectul standardelor menționate la alineatul (3) de la prezentul articol sau produselor care fac obiectul documentelor de evaluare europene menționate la alineatul (4) de la prezentul articol.

Cerințele și obligațiile operatorilor economici prevăzute în capitolele I, II și III se aplică unei anumite familii de produse sau categorii de produse din cadrul unei astfel de familii numai după un an de la data adoptării unui act de punere în aplicare menționat la articolul 5 alineatul (8) prin care un standard armonizat devine obligatoriu sau a unui act de punere în aplicare menționat la articolul 6 alineatul (1), care are ca obiect respectiva familie de produse sau categorie de produse, cu excepția cazului în care în actul de punere în aplicare a fost specificată o dată ulterioară de aplicare. Cu toate acestea, operatorii economici pot alege să aplice respectivele specificații tehnice armonizate începând cu data intrării lor în vigoare, supunându-se procedurii care conduce la o declarație de performanță și de conformitate.

În termen de un an de la data aplicării cerințelor și obligațiilor referitoare la o anumită familie de produse sau categorie de produse, astfel cum se prevede la alineatul (9) de la prezentul articol, Comisia retrage din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trimiterile la standardele armonizate și la documentele de evaluare europene sau la părți ale acestora publicate în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) și cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011, atunci când acestea are ca obiect aceeași familie de produse sau categorie de produse.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică în termen de la 8 ianuarie 2026, cu excepția articolelor 1-4, a articolului 5 alineatele (1)-(7), a articolului 7 alineatul (1), a articolelor 9 și 10, a articolului 12 alineatul (1) primul paragraf, a articolului 16 alineatul (3), a articolului 37 alineatul (4), a articolelor 63, 89 și 90, precum și a anexelor I, II, III, IV, VII, IX și X, care se aplică de la 7 ianuarie 2025, și a articolului 92, care se aplică de la 8 ianuarie 2027.

Adoptat la Strasbourg, 27 noiembrie 2024.Pentru Parlamentul EuropeanPreședintaR. MetsolaPentru ConsiliuPreședinteleBóka J.

ANEXA ICerințele fundamentale aplicabile construcțiilor

Următoarea listă de cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor servește drept bază pentru identificarea caracteristicilor esențiale ale produselor și pentru elaborarea solicitărilor de standardizare, a specificațiilor tehnice armonizate și a documentelor de evaluare europene.

Respectivele cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor nu constituie obligații care le revin operatorilor economici sau statelor membre.

Durata de viață preconizată legată de cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor ține seama de efectele probabile ale schimbărilor climatice.

Integritatea structurală a construcțiilor

Construcțiile și părțile relevante ale acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate, întreținute și demontate sau demolate astfel încât toate sarcinile relevante și orice combinații ale acestora să fie susținute și transmise la sol în condiții de siguranță și fără a provoca deplasări sau deformări ale niciunei componente a construcțiilor sau mișcarea solului de natură să afecteze durabilitatea, rezistența structurală, buna funcționare și robustețea construcțiilor.

Structura și elementele structurale ale construcțiilor trebuie să fie proiectate, fabricate, executate, întreținute și demontate sau demolate astfel încât să îndeplinească următoarele cerințe:

să fie durabile pe durata de viață preconizată (cerință de durabilitate);

să fie capabile să reziste la toate acțiunile și influențele care pot apărea în timpul construcției, al utilizării și al demontării sau demolării, cu un grad adecvat de fiabilitate și într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor (cerința de rezistență structurală) și:

să nu se prăbușească;

să nu se deformeze într-o măsură inadmisibilă;

să nu deterioreze alte părți ale construcțiilor, instalațiilor sau echipamentelor instalate ca urmare a unor deformații majore ale elementelor portante;

să se încadreze în cerințele specificate în materie de exploatare pe durata lor de viață preconizată, cu grade adecvate de fiabilitate și în mod economic (cerința privind buna funcționare);

să își mențină în mod corespunzător integritatea atunci când se confruntă cu evenimente defavorabile, inclusiv cutremur, explozie, incendiu, impact sau consecințe ale erorilor umane, într-o măsură disproporționată față de cauza inițială (cerința de robustețe).

Protecția construcțiilor împotriva incendiilor

Construcțiile și părțile relevante ale acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate, întreținute și demontate sau demolate astfel încât să se prevină în mod corespunzător un incendiu, inclusiv prin utilizarea adecvată a detectoarelor și a alarmelor. Focul și fumul trebuie izolate și controlate, iar ocupanții construcțiilor trebuie protejați împotriva focului și a fumului. Trebuie să fi fost luate măsuri adecvate pentru a asigura ieșirea și evacuarea în condiții de siguranță a tuturor ocupanților acestora.

Construcțiile și orice parte a acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate și întreținute astfel încât, în caz de incendiu, să îndeplinească următoarele cerințe:

stabilitatea elementelor portante ale construcțiilor să fie întreținută pe o perioadă determinată pentru a le da timp ocupanților să părăsească clădirea;

să se asigure accesul serviciilor de salvare și de urgență și să existe mijloace adecvate pentru facilitarea activității acestora;

apariția și propagarea focului și a fumului să fie controlate și limitate;

extinderea focului și a fumului către construcțiile adiacente să fie limitată;

să fie luată în considerare siguranța serviciilor de salvare și de urgență.

Protecția împotriva efectelor negative asupra igienei și sănătății legate de construcții

Construcțiile și orice parte a acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate, întreținute și demontate sau demolate astfel încât, pe parcursul întregului lor ciclu de viață, să nu afecteze în mod negativ igiena sau sănătatea și siguranța lucrătorilor din construcții, a ocupanților, a vizitatorilor sau a vecinilor, ca urmare a oricăruia dintre următoarele evenimente:

emisiile de substanțe periculoase, de compuși organici volatili sau de particule periculoase, inclusiv de microplastice, în aerul din interior;

emisia de radiații periculoase în mediul ambiant interior;

scurgerea de substanțe periculoase în apa potabilă sau de substanțe care au un impact negativ de orice fel asupra apei potabile;

migrarea umidității în interiorul clădirii;

evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide în mediul ambiant interior.

Siguranța și accesibilitatea construcțiilor

Construcțiile și orice parte a acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate, întreținute și demontate sau demolate astfel încât, pe parcursul întregului lor ciclu de viață, să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidente sau avarii în funcționare sau în exploatare, inclusiv alunecări, căderi, coliziuni, arsuri, electrocutări și răniri cauzate de căderea sau frânarea pieselor din cauza unor factori externi precum condițiile meteorologice extreme sau exploziile.

În special, construcțiile trebuie să fie proiectate și executate astfel încât să fie accesibile pentru persoanele cu dizabilități, cu mobilitate redusă și cu probleme de orientare și să fie utilizabile de către aceste persoane.

Rezistența la deteriorare a proprietăților sonore și acustice ale construcțiilor

Construcțiile și orice parte a acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate, întreținute și demontate sau demolate astfel încât să ofere, pe parcursul întregului lor ciclu de viață, o protecție rezonabilă împotriva disconfortului acustic transmis prin aer sau materiale provenite din alte părți ale aceleiași construcții sau din surse din afara structurii acesteia. Această protecție garantează că disconfortul acustic:

nu creează riscuri imediate sau cronice pentru sănătatea umană;

permite ocupanților și persoanelor aflate în apropiere să doarmă, să se odihnească și să își desfășoare activitățile normale în condiții satisfăcătoare.

Construcțiile și orice parte a acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate și întreținute astfel încât să asigure o absorbție și o reflectare a sunetului suficiente, în cazul în care aceste proprietăți acustice sunt solicitate.

Eficiența energetică și performanța termică a construcțiilor

Construcțiile, inclusiv procesele automatizate pe care le conțin, și instalațiile lor de încălzire, răcire, iluminare și ventilare trebuie să fie proiectate, executate și întreținute astfel încât consumul de energie necesar în faza lor de utilizare să fie mic, ținând cont de:

obiectivul pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero în Uniune;

condițiile climatice exterioare;

condițiile climatice interioare.

Emisii în mediul exterior al construcțiilor

Construcțiile și orice parte a acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate, întreținute și demontate sau demolate astfel încât, pe parcursul întregului lor ciclu de viață, să nu reprezinte un risc pentru mediul exterior, ca urmare a niciuneia dintre următoarele situații:

scurgerea de substanțe periculoase, microplastice sau radiații în aer, apa freatică, apa marină sau apa de suprafață ori în sol;

evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide în mediul exterior;

deteriorări ale clădirii, inclusiv deteriorări cauzate de transportul contaminanților pe apă către fundațiile clădirii;

eliberarea în atmosferă a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Utilizarea sustenabilă a resurselor naturale din construcții

Construcțiile și orice parte a acestora trebuie să fie proiectate, executate, exploatate, întreținute și demontate sau demolate astfel încât, pe parcursul întregului lor ciclu de viață, utilizarea resurselor naturale să fie sustenabilă și să asigure următoarele:

maximizarea utilizării eficiente din punctul de vedere al resurselor a materiilor prime și secundare cu un nivel ridicat de sustenabilitate;

reducerea la minimum a cantității totale de materii prime utilizate;

reducerea la minimum a cantității totale de energie încorporată;

reducerea la minimum a deșeurilor generate;

reducerea la minimum a utilizării globale a apei potabile și a apei menajere;

maximizarea reutilizării sau a reciclabilității construcțiilor, parțial sau în întregime, și a materialelor acestora după demontare sau demolare;

ușurința demontării.

să fie durabile pe durata de viață preconizată (cerință de durabilitate);

să fie capabile să reziste la toate acțiunile și influențele care pot apărea în timpul construcției, al utilizării și al demontării sau demolării, cu un grad adecvat de fiabilitate și într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor (cerința de rezistență structurală) și:

să nu se prăbușească;

să nu se deformeze într-o măsură inadmisibilă;

să nu deterioreze alte părți ale construcțiilor, instalațiilor sau echipamentelor instalate ca urmare a unor deformații majore ale elementelor portante;

să se încadreze în cerințele specificate în materie de exploatare pe durata lor de viață preconizată, cu grade adecvate de fiabilitate și în mod economic (cerința privind buna funcționare);

să își mențină în mod corespunzător integritatea atunci când se confruntă cu evenimente defavorabile, inclusiv cutremur, explozie, incendiu, impact sau consecințe ale erorilor umane, într-o măsură disproporționată față de cauza inițială (cerința de robustețe).

să nu se prăbușească;

să nu se deformeze într-o măsură inadmisibilă;

să nu deterioreze alte părți ale construcțiilor, instalațiilor sau echipamentelor instalate ca urmare a unor deformații majore ale elementelor portante;

stabilitatea elementelor portante ale construcțiilor să fie întreținută pe o perioadă determinată pentru a le da timp ocupanților să părăsească clădirea;

să se asigure accesul serviciilor de salvare și de urgență și să existe mijloace adecvate pentru facilitarea activității acestora;

apariția și propagarea focului și a fumului să fie controlate și limitate;

extinderea focului și a fumului către construcțiile adiacente să fie limitată;

să fie luată în considerare siguranța serviciilor de salvare și de urgență.

emisiile de substanțe periculoase, de compuși organici volatili sau de particule periculoase, inclusiv de microplastice, în aerul din interior;

emisia de radiații periculoase în mediul ambiant interior;

scurgerea de substanțe periculoase în apa potabilă sau de substanțe care au un impact negativ de orice fel asupra apei potabile;

migrarea umidității în interiorul clădirii;

evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide în mediul ambiant interior.

nu creează riscuri imediate sau cronice pentru sănătatea umană;

permite ocupanților și persoanelor aflate în apropiere să doarmă, să se odihnească și să își desfășoare activitățile normale în condiții satisfăcătoare.

obiectivul pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero în Uniune;

condițiile climatice exterioare;

condițiile climatice interioare.

scurgerea de substanțe periculoase, microplastice sau radiații în aer, apa freatică, apa marină sau apa de suprafață ori în sol;

evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide în mediul exterior;

deteriorări ale clădirii, inclusiv deteriorări cauzate de transportul contaminanților pe apă către fundațiile clădirii;

eliberarea în atmosferă a emisiilor de gaze cu efect de seră.

maximizarea utilizării eficiente din punctul de vedere al resurselor a materiilor prime și secundare cu un nivel ridicat de sustenabilitate;

reducerea la minimum a cantității totale de materii prime utilizate;

reducerea la minimum a cantității totale de energie încorporată;

reducerea la minimum a deșeurilor generate;

reducerea la minimum a utilizării globale a apei potabile și a apei menajere;

maximizarea reutilizării sau a reciclabilității construcțiilor, parțial sau în întregime, și a materialelor acestora după demontare sau demolare;

ușurința demontării.

ANEXA IICaracteristicile esențiale de mediu prestabilite

Specificațiile tehnice armonizate și documentele de evaluare europene vizează următoarea listă de caracteristici esențiale de mediu prestabilite legate de evaluarea ciclului de viață al unui produs:

efectele schimbărilor climatice – în ansamblu;

efectele schimbărilor climatice – combustibili fosili;

efectele schimbărilor climatice – biogen;

efectele schimbărilor climatice – exploatarea terenurilor și schimbarea destinației terenurilor;

epuizarea stratului de ozon;

potențial de acidificare;

eutrofizare acvatică – ape dulci;

eutrofizare acvatică – ape marine;

eutrofizare terestră;

ozonul fotochimic;

epuizarea resurselor abiotice – minerale, metale;

epuizarea resurselor abiotice – combustibili fosili;

utilizarea apei;

particule în suspensie;

radiații ionizante, efecte asupra sănătății umane;

ecotoxicitate – apă dulce;

toxicitate pentru om, cancer;

toxicitate pentru om, alte efecte decât cancerul;

efecte legate de exploatarea terenurilor.

Specificațiile tehnice armonizate vizează, de asemenea, în măsura în care este posibil, caracteristica esențială de mediu prestabilită privind capacitatea de a reține temporar carbonul și alte eliminări ale dioxidului de carbon.

efectele schimbărilor climatice – în ansamblu;

efectele schimbărilor climatice – combustibili fosili;

efectele schimbărilor climatice – biogen;

efectele schimbărilor climatice – exploatarea terenurilor și schimbarea destinației terenurilor;

epuizarea stratului de ozon;

potențial de acidificare;

eutrofizare acvatică – ape dulci;

eutrofizare acvatică – ape marine;

eutrofizare terestră;

ozonul fotochimic;

epuizarea resurselor abiotice – minerale, metale;

epuizarea resurselor abiotice – combustibili fosili;

utilizarea apei;

particule în suspensie;

radiații ionizante, efecte asupra sănătății umane;

ecotoxicitate – apă dulce;

toxicitate pentru om, cancer;

toxicitate pentru om, alte efecte decât cancerul;

efecte legate de exploatarea terenurilor.

ANEXA IIICerințe referitoare la produse

Cerințe referitoare la produse care asigură performanța și funcționarea corespunzătoare

Specificațiile tehnice armonizate adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) pot specifica, după caz, pentru produsele pe care le reglementează, că produsele trebuie să fie proiectate, fabricate și ambalate astfel încât, pe parcursul ciclului de viață al produsului, una sau mai multe dintre următoarele cerințe funcționale și de performanță să fie abordate în conformitate cu stadiul actual al tehnologiei și în măsura în care nu fac obiectul altor acte juridice ale Uniunii:

scopul preconizat să fie îndeplinit în mod eficace și fiabil;

să nu fie afectată îndeplinirea performanței declarate;

să nu fie afectată îndeplinirea cerințelor de siguranță și de mediu prevăzute în conformitate cu punctele 2.1 și 3.1;

să fie menținută funcționalitatea produsului.

Standardele armonizate voluntare pentru cerințele referitoare la produse menționate la articolul 7 alineatul (3) și specificațiile comune care conferă o prezumție de conformitate stabilesc modul în care pot fi îndeplinite toate cerințele în conformitate cu punctul 1.1, de exemplu, prin:

utilizarea unor materiale specifice care pot fi specificate, de asemenea, în ceea ce privește compoziția lor chimică;

dimensiunile și formele specifice ale produselor sau ale componentelor acestora;

utilizarea anumitor componente care pot fi specificate, de asemenea, în ceea ce privește materialele, dimensiunile și formele;

utilizarea anumitor accesorii și cerințe pentru acestea;

ușurința instalării și a dezinstalării;

ușurința întreținerii sau lipsa întreținerii necesare pe durata de viață preconizată;

caracteristicile produsului, inclusiv posibilitatea de curățare, rezistența la zgâriere și rezistența la rupere, în condiții obișnuite de funcționare.

Atunci când specifică cerințele privind funcționalitatea și performanța produselor, specificațiile tehnice armonizate le pot diferenția pe baza claselor lor de performanță.

Cerințe de siguranță referitoare la produse

Siguranța se referă la profesioniști (lucrători) și nespecialiști (consumatori, ocupanți), pe perioada în care transportă, instalează, întrețin, utilizează sau demontează produsul, precum și în timp ce tratează produsul pentru sfârșitul ciclului său de viață sau pentru reutilizarea sau reciclarea acestuia.

Specificațiile tehnice armonizate stabilite prin actele delegate menționate la articolul 7 alineatul (1) pot specifica, după caz, pentru produsele pe care le reglementează, că produsele trebuie să fie proiectate, fabricate și ambalate astfel încât unul sau mai multe dintre următoarele riscuri inerente pentru siguranța produselor să fie abordate, pe parcursul ciclului de viață al produsului, în conformitate cu stadiul actual al tehnologiei și în măsura în care nu sunt reglementate de alte acte juridice ale Uniunii:

riscurile chimice cauzate de scurgeri sau de percolare;

riscul unui dezechilibru al compoziției substanțelor, ceea ce duce la funcționarea defectuoasă din perspectiva siguranței a produselor;

riscuri mecanice;

defecțiune mecanică;

defecțiune fizică;

riscuri de avarie electrică;

riscuri legate de defectarea alimentării cu energie electrică;

riscuri legate de încărcarea sau descărcarea neintenționată de energie electrică;

riscuri legate de defecțiuni ale software-ului;

riscuri legate de manipularea software-ului;

riscuri legate de incompatibilitatea substanțelor sau a materialelor;

riscuri legate de incompatibilitatea diferitelor articole, cel puțin unul dintre acestea fiind un produs;

riscul de a nu funcționa conform destinației, atunci când performanța este relevantă pentru siguranță;

riscul de neînțelegere a instrucțiunilor de utilizare într-un domeniu care afectează sănătatea și siguranța;

riscul de instalare sau utilizare necorespunzătoare neintenționată;

riscul de utilizare necorespunzătoare intenționată.

Standardele armonizate voluntare și specificațiile comune care conferă o prezumție de conformitate stabilesc modul în care pot fi îndeplinite toate cerințele în conformitate cu punctul 2.1, de exemplu, prin:

definirea stadiului actual al tehnologiei în ceea ce privește posibila reducere a riscurilor pentru respectiva categorie de produse, inclusiv riscul de incompatibilitate a diferitelor articole, cel puțin unul dintre acestea fiind un produs;

oferirea de soluții tehnice care evită riscurile legate de siguranță; sau

în cazul în care evitarea riscurilor nu este posibilă, reducerea și atenuarea lor prin avertismente pe produs, pe ambalajul acestuia și în instrucțiunile de utilizare.

Atunci când specifică cerințele de siguranță referitoare la produse, specificațiile tehnice armonizate le pot diferenția pe baza claselor lor de performanță.

Cerințe de mediu referitoare la produse

Mediul se referă la extracția și fabricarea materialelor, la fabricarea produsului, la transportul materialelor și al produselor, la fabricarea produsului, la întreținerea acestuia, la potențialul său de a rămâne cât mai mult timp posibil în cadrul unei economii circulare și la sfârșitul ciclului său de viață.

Specificațiile tehnice armonizate stabilite prin actele delegate menționate la articolul 7 alineatul (1) pot specifica, după caz, pentru produsele pe care le reglementează, că produsele trebuie să fie proiectate, fabricate și ambalate astfel încât unul sau mai multe dintre următoarele caracteristici de mediu inerente produselor să fie abordate, pe parcursul ciclului de viață al produsului, ori de câte ori este posibil, fără a reduce nivelul de siguranță sau compensând impactul negativ asupra mediului, și în măsura în care nu sunt reglementate de alte acte juridice ale Uniunii:

maximizarea durabilității și a fiabilității produsului sau a componentelor sale, exprimate prin durata de viață tehnică a acestuia, indicarea informațiilor privind utilizarea reală a produsului, rezistența la tensiuni sau la învechirea mecanismelor și, în ceea ce privește durata de viață medie preconizată, durata de viață minimă în condițiile cele mai nefavorabile, dar totuși realiste, precum și în ceea ce privește cerințele privind durata de viață minimă și prevenirea obsolescenței premature;

reducerea la minimum a emisiilor de gaze cu efect de seră pe durata ciclului de viață;

maximizarea conținutului reutilizat, reciclat și al subproduselor;

selectarea substanțelor sigure, sustenabile prin concepție și fără efecte negative asupra mediului;

consumul de energie și eficiența energetică;

eficiența resurselor;

modularitatea;

identificarea produsului sau a părților acestuia care pot fi reutilizate după dezinstalare (posibilitățile de reutilizare) și în ce cantități;

capacitatea de îmbunătățire;

ușurința reparării pe durata de viață preconizată, inclusiv compatibilitatea cu piesele de schimb disponibile în mod obișnuit;

ușurința întreținerii și recondiționării pe durata de viață preconizată;

reciclabilitatea și capacitatea de a fi refabricate;

capacitatea diferitelor materiale sau substanțe de a fi separate și recuperate în timpul procedurilor de demontare sau reciclare;

aprovizionarea durabilă;

reducerea la minimum a raportului dintre ambalaj și produs;

cantitățile de deșeuri generate, în special deșeurile periculoase.

Standardele armonizate voluntare și specificațiile comune care conferă o prezumție de conformitate stabilesc modul în care pot fi îndeplinite toate cerințele în conformitate cu punctul 3.1, de exemplu:

precizând care este stadiul actual al tehnologiei în ceea ce privește abordarea aspectelor de mediu pentru respectiva categorie de produse, inclusiv conținutul minim de material reciclat, emisiile de gaze cu efect de seră pe întregul ciclu de viață, utilizarea eficientă a resurselor și reutilizarea;

oferind soluții tehnice care evită riscurile și efectele negative asupra mediului, inclusiv generarea de deșeuri sau, dacă acestea nu pot fi evitate, reduc și atenuează efectele negative și riscurile prin intermediul unor avertismente pe produs, pe ambalajul acestuia și în instrucțiunile de utilizare.

Atunci când specifică cerințele de mediu referitoare la produse, specificațiile tehnice armonizate le pot diferenția pe baza claselor lor de performanță.

scopul preconizat să fie îndeplinit în mod eficace și fiabil;

să nu fie afectată îndeplinirea performanței declarate;

să nu fie afectată îndeplinirea cerințelor de siguranță și de mediu prevăzute în conformitate cu punctele 2.1 și 3.1;

să fie menținută funcționalitatea produsului.

utilizarea unor materiale specifice care pot fi specificate, de asemenea, în ceea ce privește compoziția lor chimică;

dimensiunile și formele specifice ale produselor sau ale componentelor acestora;

utilizarea anumitor componente care pot fi specificate, de asemenea, în ceea ce privește materialele, dimensiunile și formele;

utilizarea anumitor accesorii și cerințe pentru acestea;

ușurința instalării și a dezinstalării;

ușurința întreținerii sau lipsa întreținerii necesare pe durata de viață preconizată;

caracteristicile produsului, inclusiv posibilitatea de curățare, rezistența la zgâriere și rezistența la rupere, în condiții obișnuite de funcționare.

riscurile chimice cauzate de scurgeri sau de percolare;

riscul unui dezechilibru al compoziției substanțelor, ceea ce duce la funcționarea defectuoasă din perspectiva siguranței a produselor;

riscuri mecanice;

defecțiune mecanică;

defecțiune fizică;

riscuri de avarie electrică;

riscuri legate de defectarea alimentării cu energie electrică;

riscuri legate de încărcarea sau descărcarea neintenționată de energie electrică;

riscuri legate de defecțiuni ale software-ului;

riscuri legate de manipularea software-ului;

riscuri legate de incompatibilitatea substanțelor sau a materialelor;

riscuri legate de incompatibilitatea diferitelor articole, cel puțin unul dintre acestea fiind un produs;

riscul de a nu funcționa conform destinației, atunci când performanța este relevantă pentru siguranță;

riscul de neînțelegere a instrucțiunilor de utilizare într-un domeniu care afectează sănătatea și siguranța;

riscul de instalare sau utilizare necorespunzătoare neintenționată;

riscul de utilizare necorespunzătoare intenționată.

definirea stadiului actual al tehnologiei în ceea ce privește posibila reducere a riscurilor pentru respectiva categorie de produse, inclusiv riscul de incompatibilitate a diferitelor articole, cel puțin unul dintre acestea fiind un produs;

oferirea de soluții tehnice care evită riscurile legate de siguranță; sau

în cazul în care evitarea riscurilor nu este posibilă, reducerea și atenuarea lor prin avertismente pe produs, pe ambalajul acestuia și în instrucțiunile de utilizare.

maximizarea durabilității și a fiabilității produsului sau a componentelor sale, exprimate prin durata de viață tehnică a acestuia, indicarea informațiilor privind utilizarea reală a produsului, rezistența la tensiuni sau la învechirea mecanismelor și, în ceea ce privește durata de viață medie preconizată, durata de viață minimă în condițiile cele mai nefavorabile, dar totuși realiste, precum și în ceea ce privește cerințele privind durata de viață minimă și prevenirea obsolescenței premature;

reducerea la minimum a emisiilor de gaze cu efect de seră pe durata ciclului de viață;

maximizarea conținutului reutilizat, reciclat și al subproduselor;

selectarea substanțelor sigure, sustenabile prin concepție și fără efecte negative asupra mediului;

consumul de energie și eficiența energetică;

eficiența resurselor;

modularitatea;

identificarea produsului sau a părților acestuia care pot fi reutilizate după dezinstalare (posibilitățile de reutilizare) și în ce cantități;

capacitatea de îmbunătățire;

ușurința reparării pe durata de viață preconizată, inclusiv compatibilitatea cu piesele de schimb disponibile în mod obișnuit;

ușurința întreținerii și recondiționării pe durata de viață preconizată;

reciclabilitatea și capacitatea de a fi refabricate;

capacitatea diferitelor materiale sau substanțe de a fi separate și recuperate în timpul procedurilor de demontare sau reciclare;

aprovizionarea durabilă;

reducerea la minimum a raportului dintre ambalaj și produs;

cantitățile de deșeuri generate, în special deșeurile periculoase.

precizând care este stadiul actual al tehnologiei în ceea ce privește abordarea aspectelor de mediu pentru respectiva categorie de produse, inclusiv conținutul minim de material reciclat, emisiile de gaze cu efect de seră pe întregul ciclu de viață, utilizarea eficientă a resurselor și reutilizarea;

oferind soluții tehnice care evită riscurile și efectele negative asupra mediului, inclusiv generarea de deșeuri sau, dacă acestea nu pot fi evitate, reduc și atenuează efectele negative și riscurile prin intermediul unor avertismente pe produs, pe ambalajul acestuia și în instrucțiunile de utilizare.

ANEXA IVInformații generale despre produs, instrucțiuni de utilizare și informații privind siguranța

Informații generale despre produs

Identificarea produsului: codul unic de identificare al produsului-tip.

Descrierea produsului:

utilizările declarate;

utilizatorii-țintă;

condițiile de utilizare;

durata de exploatare medie și minimă estimată pentru utilizarea declarată (durabilitate);

principalele materiale utilizate.

Datele de contact ale producătorului sau ale reprezentantului autorizat:

numele;

adresa poștală;

telefon;

adresa de e-mail;

site-ul web, dacă este disponibil.

Dacă diferă de cele de la punctul 1.3, datele de contact ale producătorului sau ale reprezentantului autorizat care se ocupă de:

informațiile privind instalarea, întreținerea, utilizarea, demontarea și demolarea;

informațiile referitoare la riscuri;

informațiile în cazul defectării produsului.

Datele de contact ale punctului de informare despre produsul pentru construcții din statul membru în care este pus la dispoziție produsul.

Instrucțiuni de utilizare și informații privind siguranța

Siguranța în timpul transportului, al instalării, al dezinstalării, al întreținerii, al demontării și al demolării:

riscurile potențiale ale produsului și orice utilizare necorespunzătoare rezonabil previzibilă a acestuia;

instrucțiuni de asamblare, instalare și conectare, inclusiv desene, diagrame și, după caz, mijloacele de fixare pe alte produse și părți ale construcțiilor;

instrucțiuni privind exploatarea și întreținerea care trebuie efectuate în condiții de siguranță, inclusiv măsurile de protecție care trebuie luate în timpul acestor operațiuni;

dacă este necesar, instrucțiuni pentru formarea montatorilor sau a operatorilor;

informații privind măsurile care trebuie luate în caz de defecțiune a produsului sau accident.

Compatibilitatea și integrarea în sisteme sau seturi:

compatibilitatea cu alte materiale sau produse, indiferent dacă acestea intră sau nu sub incidența prezentului regulament;

compatibilitatea electrică și electromagnetică;

compatibilitatea cu software-ul;

integrarea în sisteme sau seturi.

Nevoile de întreținere în vederea menținerii performanței produsului pe durata de exploatare a acestuia:

descrierea operațiilor de reglare și întreținere care ar trebui să fie urmate de către utilizatori și măsurile de întreținere preventivă care ar trebui să fie urmate;

tipul și frecvența inspecțiilor și întreținerii necesare din motive de siguranță și durabilitate și, după caz, părțile supuse uzurii și criteriile de înlocuire;

informații privind măsurile care trebuie luate în caz de defecțiune a produsului sau accident.

Siguranța în timpul utilizării:

instrucțiuni cu privire la măsurile de protecție care trebuie luate de către utilizator, inclusiv, dacă este cazul, echipamentul personal de protecție care trebuie pus la dispoziție;

instrucțiuni concepute pentru utilizarea în condiții de siguranță a produsului, inclusiv măsurile de protecție care trebuie luate în timpul utilizării sale;

informații privind măsurile care trebuie luate în caz de defecțiune a produsului sau accident în timpul utilizării.

Formarea și alte cerințe care trebuie îndeplinite în mod necesar pentru utilizarea în condiții de siguranță.

Posibilități de atenuare a riscurilor care depășesc punctele 2.1-2.5.

Recomandări pentru realizarea următoarelor în legătură cu un produs:

repararea;

dezinstalarea;

reutilizarea;

refabricarea;

reciclarea;

depozitarea în condiții de siguranță.

După caz, informații privind performanța produsului, măsurată în funcție de efectele sale asupra schimbărilor climatice – în ansamblu, astfel cum se menționează la litera (a) din anexa II, și toxicitatea pentru om (efecte cancerigene), astfel cum se menționează la litera (q) din anexa II.

Informațiile furnizate cu privire la elementele enumerate la punctul 2 trebuie să fie suficiente, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și calitatea, pentru a le permite potențialilor cumpărători să ia decizii în cunoștință de cauză înainte de a efectua achiziția, inclusiv informații privind cantitatea necesară, instalarea, utilizarea, întreținerea, demontarea, reutilizarea și reciclarea produsului respectiv. Acestea pot include toate desenele, diagramele, descrierile și explicațiile necesare pentru a le înțelege.

Informațiile iau în considerare, după caz și în măsura posibilului, nevoile proiectanților, ale autorităților din domeniul construcțiilor, ale profesioniștilor din domeniul construcțiilor, ale autorităților de control al construcțiilor, ale consumatorilor și ale altor utilizatori, ale ocupanților și ale responsabililor cu utilizarea, precum și ale profesioniștilor din domeniul întreținerii.

Orientările și detaliile tehnice publicate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) recomandă, de asemenea, unde să fie amplasate informațiile respective. Informațiile trebuie să fie amplasate astfel încât să fie cât mai puțin susceptibile de a fi trecute cu vederea.

utilizările declarate;

utilizatorii-țintă;

condițiile de utilizare;

durata de exploatare medie și minimă estimată pentru utilizarea declarată (durabilitate);

principalele materiale utilizate.

numele;

adresa poștală;

telefon;

adresa de e-mail;

site-ul web, dacă este disponibil.

informațiile privind instalarea, întreținerea, utilizarea, demontarea și demolarea;

informațiile referitoare la riscuri;

informațiile în cazul defectării produsului.

riscurile potențiale ale produsului și orice utilizare necorespunzătoare rezonabil previzibilă a acestuia;

instrucțiuni de asamblare, instalare și conectare, inclusiv desene, diagrame și, după caz, mijloacele de fixare pe alte produse și părți ale construcțiilor;

instrucțiuni privind exploatarea și întreținerea care trebuie efectuate în condiții de siguranță, inclusiv măsurile de protecție care trebuie luate în timpul acestor operațiuni;

dacă este necesar, instrucțiuni pentru formarea montatorilor sau a operatorilor;

informații privind măsurile care trebuie luate în caz de defecțiune a produsului sau accident.

compatibilitatea cu alte materiale sau produse, indiferent dacă acestea intră sau nu sub incidența prezentului regulament;

compatibilitatea electrică și electromagnetică;

compatibilitatea cu software-ul;

integrarea în sisteme sau seturi.

descrierea operațiilor de reglare și întreținere care ar trebui să fie urmate de către utilizatori și măsurile de întreținere preventivă care ar trebui să fie urmate;

tipul și frecvența inspecțiilor și întreținerii necesare din motive de siguranță și durabilitate și, după caz, părțile supuse uzurii și criteriile de înlocuire;

informații privind măsurile care trebuie luate în caz de defecțiune a produsului sau accident.

instrucțiuni cu privire la măsurile de protecție care trebuie luate de către utilizator, inclusiv, dacă este cazul, echipamentul personal de protecție care trebuie pus la dispoziție;

instrucțiuni concepute pentru utilizarea în condiții de siguranță a produsului, inclusiv măsurile de protecție care trebuie luate în timpul utilizării sale;

informații privind măsurile care trebuie luate în caz de defecțiune a produsului sau accident în timpul utilizării.

repararea;

dezinstalarea;

reutilizarea;

refabricarea;

reciclarea;

depozitarea în condiții de siguranță.

ANEXA VDeclarația de performanță și de conformitate menționată la articolul 15

Denumirea producătorului

Codul declarației …

Se utilizează un cod număr unic și neechivoc de declarație pentru fiecare produs-tip, chiar și în cazul în care există variante, variantele fiind variații ale tipului de produs care nu influențează performanța sau conformitatea produsului.

Versiunea nr. …

Pot fi emise versiuni diferite, de exemplu pentru a corecta greșelile sau pentru a adăuga informații suplimentare.

Data respectivei versiuni …

Descrierea produsului

codul unic de identificare al produsului-tip și, dacă este cazul, numărul lotului sau numărul de serie;

categoria de produs, astfel cum este definită în specificațiile tehnice armonizate sau în documentele de evaluare europene;

utilizările declarate ale produsului, în domeniul de aplicare al specificației tehnice armonizate sau al documentului de evaluare european aplicabil;

dimensiunile nominale sau clasificarea produsului;

componentele principale ale produsului, dacă este cazul;

durata de exploatare medie și minimă estimată pentru utilizarea declarată (durabilitate);

variantele, dacă există, și descrierile acestora;

în cazurile în care produsul a fost instalat anterior într-o construcție, data și locul ultimei dezinstalări.