Regulamentul (UE) 2024/1789 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 privind piețele interne ale gazelor din surse regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1227/2011, (UE) 2017/1938, (UE) 2019/942 și (UE) 2022/869 și a Deciziei (UE) 2017/684 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 715/2009 (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

Piața internă a gazelor naturale, care a fost implementată treptat începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Uniune, indiferent dacă sunt persoane fizice sau întreprinderi, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a asigura obținerea de progrese în materie de eficiență, prețuri competitive și îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la securitatea aprovizionării cu gaze și la dezvoltarea durabilă.

Prin Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului, Uniunea s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Normele pieței interne pentru combustibilii gazoși trebuie să fie aliniate la regulamentul respectiv. În acest context, Uniunea a stabilit modalități de actualizare a piețelor sale de energie, inclusiv în ceea ce privește decarbonizarea piețelor gazelor, în comunicările Comisiei din 8 iulie 2020 intitulate Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic și O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic (denumită în continuare Strategia pentru hidrogen), precum și în Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la o abordare europeană globală privind stocarea energiei. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la realizarea obiectivului Uniunii de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră asigurând în același timp securitatea aprovizionării și funcționarea corespunzătoare a piețelor interne ale gazelor naturale și hidrogenului.

Prezentul regulament completează instrumentele de politică și legislative conexe ale Uniunii, în special pe cele propuse în temeiul comunicării Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulate Pactul verde european, cum ar fi Regulamentele (UE) 2023/857, (UE) 2023/957, (UE) 2023/1805 și (UE) 2023/2405 ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivele (UE) 2023/959, (UE) 2023/1791 și (UE) 2023/2413 ale Parlamentului European și ale Consiliului, care vizează stimarea decarbonizării economiei Uniunii și asigurarea faptului că aceasta rămâne pe o traiectorie către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119. Principalul obiectiv al prezentului regulament este de a permite și de a facilita o astfel de tranziție către neutralitatea climatică prin asigurarea accelerării dezvoltării unei piețe a hidrogenului și asigurarea unei piețe eficiente a gazelor naturale.

Prezentul regulament urmărește să faciliteze pătrunderea în sistemul energetic a gazelor din surse regenerabile și a gazelor și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon, permițând tranziția de la gazele fosile, precum și să permită gazelor din surse regenerabile și gazelor și hidrogenului cu emisii scăzute de carbon să joace un rol important în atingerea obiectivelor climatice ale Uniunii pentru 2030 și a neutralității climatice până în 2050. De asemenea, prezentul regulament urmărește să instituie un cadru de reglementare care să le permită tuturor participanților la piață și să îi stimuleze să renunțe treptat la gazele fosile și să își planifice activitățile astfel încât să evite efectele de blocare, precum și să asigure o eliminare treptată și în timp util a gazelor fosile, în special din toate sectoarele industriale relevante și din utilizarea pentru încălzire.

Strategia UE pentru hidrogen recunoaște că, întrucât statele membre au un potențial diferit în ceea ce privește producția de hidrogen din surse regenerabile, o piață internă deschisă și competitivă, cu un comerț transfrontalier neîngrădit, prezintă beneficii importante în ceea ce privește concurența, accesibilitatea prețurilor și securitatea aprovizionării. În plus, Strategia UE pentru hidrogen subliniază faptul că trecerea la o piață lichidă cu tranzacționarea hidrogenului ca produs de bază ar facilita intrarea unor noi producători, ar fi benefică pentru o integrare mai profundă cu alți purtători de energie și ar crea semnale de preț viabile pentru deciziile de investiții și deciziile operaționale. Prin urmare, normele stabilite în prezentul regulament ar trebui să faciliteze apariția piețelor hidrogenului, a tranzacționării hidrogenului ca produs de bază și a centrelor de comercializare lichidă. Statele membre ar trebui să elimine orice bariere nejustificate, inclusiv tarifele disproporționate la punctele de interconectare. Normele existente care au permis desfășurarea unor operațiuni comerciale și a unei tranzacționări eficiente pentru piețele energiei electrice și gazelor naturale ar trebui să fie luate în considerare și pentru piața hidrogenului, recunoscându-se diferențele inerente. Cu toate că prezentul regulament stabilește principiile generale aplicabile funcționării pieței hidrogenului, este oportun să se țină seama de stadiul de dezvoltare a pieței respective atunci când se aplică principiile respective.

Acordarea de sprijin regiunilor cu un consum ridicat de cărbune și cu emisii ridicate de dioxid de carbon pentru a renunța treptat la combustibilii fosili și pentru a introduce treptat energia din surse regenerabile este un element de bază al politicii pentru o tranziție justă. Sprijinul respectiv trebuie să fie acordat în conformitate cu cadrul juridic relevant, în special cu Fondul pentru o tranziție justă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului, care permite finanțarea tehnologiilor pentru energia din surse regenerabile. Comisia joacă un rol esențial în asigurarea acordării unui sprijin de acest tip politicilor naționale care vizează să reducă treptat capacitatea existentă de generare și extracție a cărbunelui și a altor combustibili fosili solizi. Procesul respectiv necesită finanțare pentru a face față impactului social și economic, inclusiv recalificarea forței de muncă în scopul tranziției către o energie curată a regiunilor care suferă schimbări structurale. Sprijinul acordat regiunilor cu un consum ridicat de cărbune și cu emisii ridicate de dioxid de carbon va trebui să țină seama de obiectivele, domeniile de aplicare și criteriile speciale ale fiecărui program de finanțare relevant al Uniunii. Fondul pentru o tranziție justă nu prevede finanțarea altor tehnologii decât energia din surse regenerabile.

Directiva (UE) 2024/1788 a Parlamentului European și a Consiliului prevede posibilitatea de a recurge la un operator de sistem combinat. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament nu impun modificarea organizării sistemelor naționale atunci când acestea sunt conforme cu dispozițiile relevante ale directivei respective.

Este necesar să se specifice criteriile conform cărora se stabilesc tarifele de acces la rețea, pentru a garanta respectarea deplină a principiului nediscriminării și a cerințelor unei bune funcționări a pieței interne, pentru a lua în considerare în totalitate necesitatea integrității sistemului și a reflecta costurile reale suportate, în măsura în care acestea sunt transparente și corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural, incluzând și randamentul corespunzător al investițiilor și permițând integrarea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon. Normele privind tarifele de acces la rețea prevăzute în prezentul regulament sunt completate de norme suplimentare privind tarifele de acces la rețea, în special din codurile de rețea și din orientările adoptate în temeiul prezentului regulament, din Regulamentele (UE) 2022/869 și (UE) 2024/1787 ale Parlamentului European și ale Consiliului și din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului și Directiva (UE) 2023/1791.

În general, cel mai eficient este să se finanțeze infrastructura prin veniturile obținute de la utilizatorii infrastructurii respective și să se evite subvențiile încrucișate. Mai mult, subvențiile încrucișate ar fi incompatibile, în cazul activelor reglementate, cu principiul general al tarifelor care reflectă costurile. În cazuri excepționale, subvențiile încrucișate ar putea aduce totuși beneficii societale, în special în fazele timpurii ale dezvoltării rețelei, când capacitatea rezervată este scăzută în comparație cu capacitatea tehnică și incertitudinea cu privire la momentul în care se va materializa cererea viitoare de capacitate este semnificativă. Prin urmare, subvențiile încrucișate ar putea să contribuie la tarife rezonabile și previzibile pentru primii utilizatori ai rețelei și ar putea reduce riscurile investițiilor realizate de operatorii de rețea, contribuind astfel la un climat de investiții care să sprijine obiectivele în materie de decarbonizare ale Uniunii. Ca alternativă la tarifele de rețea mai mari preconizate, care altfel ar trebui să fie percepute de la primii utilizatori ai rețelei de hidrogen, operatorii rețelelor de hidrogen ar trebui să poată distribui în timp costurile de dezvoltare a rețelei, permițând statelor membre să prevadă posibilitatea ca viitorii utilizatori să plătească o parte din costurile inițiale prin alocarea intertemporală a costurilor. O astfel de alocare intertemporală a costurilor și metodologia și caracteristicile care stau la baza acesteia ar trebui aprobate de autoritatea de reglementare. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua măsuri de acoperire a riscului financiar al operatorilor de rețele de hidrogen care să însoțească acest mecanism, cum ar fi o garanție guvernamentală, cu condiția ca acestea să respecte articolul 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În cazul în care finanțarea rețelelor cu ajutorul tarifelor de acces la rețea plătite de utilizatorii rețelei nu este viabilă, autoritatea de reglementare ar trebui să poată permite efectuarea unor transferuri financiare între serviciile reglementate separate ale rețelelor de gaze naturale și de hidrogen, cu anumite condiții. Costurile aferente studiilor de fezabilitate referitoare la reorientarea rețelelor de gaze naturale către hidrogen nu ar trebui să fie considerate subvenții încrucișate. Subvențiile încrucișate nu ar trebui să fie finanțate de utilizatorii rețelei din alte state membre și, prin urmare, este oportun să se colecteze finanțare pentru subvențiile încrucișate numai de la punctele de ieșire către clienții finali din același stat membru. Mai mult, întrucât subvențiile încrucișate sunt excepționale, ar trebui să se asigure faptul că acestea sunt proporționale, transparente, limitate în timp și stabilite sub supraveghere reglementară, cu condiția notificării Comisiei și a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), instituită prin Regulamentul (UE) 2019/942 al Parlamentului European și al Consiliului.

Folosirea de acorduri bazate pe piață pentru stabilirea tarifelor, cum ar fi licitațiile, respectă Directiva (UE) 2024/1788 și Regulamentul (UE) 2017/459 al Comisiei.

Este necesar un set comun minim de servicii referitoare la accesul terților pentru a oferi un standard comun minim care să reglementeze condițiile practice de acces în întreaga Uniune, pentru a garanta că serviciile referitoare la accesul terților sunt suficient de compatibile și pentru a permite valorificarea avantajelor pe care le oferă o funcționare corespunzătoare a pieței interne a gazelor naturale.

Acordurile privind accesul terților ar trebui să fie bazate pe principiile stabilite în prezentul regulament. Organizarea sistemelor de intrare-ieșire, care permit alocarea liberă a gazelor naturale pe baza capacității ferme, a fost salutată în cadrul celui de al XXIV-lea Forum european de reglementare a gazelor (Forumul de la Madrid) din octombrie 2013. Prin urmare, ar trebui introdusă o definiție a sistemului de intrare-ieșire, ceea ce ar contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon conectate fie la nivelul de transport, fie la cel de distribuție. Stabilirea tarifelor operatorilor de distribuție și ale operatorilor de rețele de distribuție a hidrogenului și organizarea alocării capacităților între nivelul de transport și cel de distribuție a gazelor naturale și a hidrogenului ar trebui lăsate la latitudinea autorităților de reglementare, pe baza principiilor prevăzute în Directiva (UE) 2024/1788.

Accesul la sistemul de intrare-ieșire ar trebui să se bazeze, în general, pe capacitatea fermă. Operatorii de rețea ar trebui să aibă obligația de a coopera într-un mod care să maximizeze oferta de capacitate fermă, ceea ce, la rândul său, le permite utilizatorilor rețelei să aloce în mod liber gazul natural care intră sau iese, pe baza capacității ferme, către oricare punct de intrare sau de ieșire din același sistem de intrare-ieșire.

Statele membre ar trebui să poată stabili o integrare regională totală sau parțială în cazul în care două sau mai multe sisteme adiacente de intrare sau de ieșire fuzionează. Ar trebui ca integrarea regională parțială să poată îngloba diferite zone de echilibrare, ca pas important în direcția integrării piețelor fragmentate ale gazelor naturale și a îmbunătățirii funcționării pieței interne a gazelor naturale.

În cazul în care se realizează o integrare a piețelor regionale, operatorii de transport și de sistem în cauză și autoritățile de reglementare ar trebui să trateze chestiuni care au un impact transfrontalier, precum structurile tarifare, regimul de echilibrare, capacitățile la punctele transfrontaliere rămase, planurile de investiții și îndeplinirea sarcinilor operatorilor de transport și de sistem și ale autorităților de reglementare.

Capacitatea condiționată ar trebui să fie oferită numai atunci când operatorii de rețea nu sunt în măsură să ofere capacitate fermă. Operatorii de rețea ar trebui să definească condițiile pentru capacitatea condiționată pe baza constrângerilor operaționale, într-un mod transparent și clar. Autoritatea de reglementare ar trebui să aprobe condițiile și să se asigure că numărul de produse de capacitate condiționată este limitat, pentru a se evita fragmentarea pieței gazelor naturale și pentru a se asigura respectarea principiului asigurării unui acces eficient al terților.

Pentru finalizarea pieței interne a gazelor naturale, ar trebui să se atingă un nivel suficient al capacității de interconectare transfrontalieră în ceea ce privește gazele naturale, iar integrarea pieței ar trebui să fie promovată.

Prezentul regulament urmărește să sprijine producția de biometan sustenabil în Uniune. În documentul de lucru al serviciilor sale din 18 mai 2022 intitulat Punerea în aplicare a planului de acțiune REPowerEU: nevoile de investiții, acceleratorul de hidrogen și atingerea obiectivelor privind biometanul, care însoțește Comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 intitulată Planul REPowerEU (denumită în continuare planul REPowerEU), Comisia a propus să se mărească substanțial producția de biometan sustenabil în Uniune, cu până la 35 de miliarde de metri cubi pe an, până în 2030.

Cartografierea coordonată a utilizării biogazului și a biometanului servește drept instrument prin care statele membre pot stabili contribuția biometanului la traiectoriile estimate ale statelor membre pentru perioada 2021-2030, inclusiv consumul final brut de energie preconizat și capacitatea instalată totală planificată, așa cum se prevede în planurile lor naționale integrate privind energia și clima. În cazul în care statele membre au stabilit traiectorii naționale pentru biogaz și biometan, acestea ar trebui să prevadă în planurile lor naționale privind energia și clima politici și măsuri pentru dezvoltarea acestora, cum ar fi adoptarea unor strategii naționale privind biogazul și biometanul sustenabil sau stabilirea unor obiective naționale privind producția sau consumul anual de biometan, fie exprimate în volume absolute, fie în procente din volumul de gaze naturale consumat de clienții racordați la rețeaua de gaze naturale. Pentru a facilita acest lucru, Comisia a furnizat statelor membre care au un potențial important în materie de biometan o analiză a potențialului lor național, precum și sugestii privind modul în care potențialul ar putea fi exploatat optim. În plus, în temeiul articolului 25 alineatul (2) litera (b) din Directiva (UE) 2018/2001, statele membre pot lua în considerare, pentru obiectivele sectorului transportului menționate la articolul 25 alineatul (1) din directiva respectivă, biogazul injectat în infrastructura națională de transport și distribuție a gazelor.

Este necesară o mai bună cooperare și coordonare între operatorii de transport și de sistem și, acolo unde este relevant, operatorii de distribuție, pentru a crea coduri de rețea, în vederea asigurării și gestionării unui acces eficient și transparent la rețelele de transport transfrontaliere, precum și pentru a garanta o planificare coordonată și suficient orientată spre viitor și o evoluție tehnică satisfăcătoare a sistemului de gaze naturale în cadrul Uniunii, inclusiv crearea de capacități de interconectare, acordând atenția cuvenită protecției mediului. Codurile de rețea ar trebui să fie conforme cu orientările-cadru care, prin natura lor, nu au caracter obligatoriu și care sunt elaborate de ACER. ACER ar trebui să aibă un rol în revizuirea, pe baza faptelor, a proiectelor de coduri de rețea, inclusiv în ceea ce privește conformitatea acestora cu orientările-cadru, și ar trebui să aibă competența de a le recomanda Comisiei spre aprobare. ACER ar trebui să evalueze modificările propuse pentru codurile de rețea și ar trebui să aibă competența de a le recomanda Comisiei spre adoptare. Operatorii de transport și de sistem ar trebui să își exploateze rețelele în conformitate cu aceste coduri de rețea.

În scopul asigurării unei gestionări optime a rețelelor de transport de gaze naturale din Uniune, ar trebui prevăzută o rețea europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze (denumită în continuare ENTSO pentru gaze). Pentru a asigura faptul că statele membre de dimensiuni mici, cele neinterconectate sau cele izolate sunt reprezentate în mod echitabil, pe lângă operatorii de transport și de sistem al gazelor naturale, operatorii de sisteme de gaze naturale care beneficiază de o derogare de la articolul 60 din Directiva (UE) 2024/1788 în temeiul articolului 86 din directiva respectivă ar trebui să fie eligibili pentru a fi membri ai ENTSO pentru gaze. Atunci când aprobă statutul ENTSO pentru gaze, Comisia poate încerca să asigure diferențierea corespunzătoare a drepturilor de membru, care să reflecte statutul diferit al membrilor. Atribuțiile ENTSO pentru gaze ar trebui să fie îndeplinite în conformitate cu normele Uniunii în domeniul concurenței care sunt aplicabile deciziilor ENTSO pentru gaze. Atribuțiile ENTSO pentru gaze ar trebui să fie clar definite, iar metodele sale de lucru ar trebui să asigure eficiența, transparența și natura reprezentativă a ENTSO pentru gaze. După caz, pentru aspectele transsectoriale, codurile de rețea pot fi elaborate în comun de ENTSO pentru gaze și Rețeaua europeană a operatorilor de rețele de hidrogen (ENNOH). Codurile de rețea întocmite de ENTSO pentru gaze nu sunt menite să înlocuiască normele tehnice naționale aplicabile aspectelor fără caracter transfrontalier. Având în vedere faptul că un progres mai eficace poate fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de transport și de sistem ar trebui să înființeze structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, garantând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile de rețea și cu planurile fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii. Cooperarea în cadrul acestor structuri regionale presupune separarea efectivă a activităților de exploatare a rețelelor de activitățile de producție și de furnizare. În absența unei astfel de separări, cooperarea regională dintre operatorii de transport și de sistem poate da naștere unui risc de comportament anticoncurențial. Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea și să monitorizeze eficacitatea operațiunilor din cadrul rețelei la nivel regional. Cooperarea la nivel regional ar trebui să fie compatibilă cu evoluția către piețe interne ale gazelor naturale și hidrogenului competitive și eficiente.

În vederea asigurării unei transparențe sporite a dezvoltării rețelei de transport de gaz din Uniune, ENTSO pentru gaze ar trebui să elaboreze, să publice și să actualizeze periodic un plan fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale pe 10 ani la nivelul Uniunii (denumit în continuare planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii), pe baza unui scenariu comun și a modelului interconectat. Planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale pe 10 ani la nivelul Uniunii ar trebui să fie elaborat în cadrul unui proces transparent care să presupună o consultare amplă a populației, inclusiv a unor organisme științifice independente, și să se bazeze pe criterii obiective și științifice. În acest scop, Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice poate contribui la scenariile pentru planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) 2022/869. Rețelele viabile pentru transportul gazelor naturale și interconexiunile regionale necesare, relevante din punct de vedere comercial sau din perspectiva securității aprovizionării, ar trebui să fie incluse în acest plan de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii. Planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii ar trebui să promoveze principiul eficiența energetică înainte de toate și integrarea sistemelor energetice și să contribuie la folosirea prudentă și rațională a resurselor naturale și la realizarea obiectivelor climatice și energetice ale Uniunii.

În scopul consolidării concurenței prin crearea unei piețe angro lichide a gazelor naturale, este vital ca gazele naturale să poată fi comercializate independent de localizarea în sistem. Unica modalitate de a realiza acest lucru este de a oferi utilizatorilor rețelei libertatea de a rezerva, în mod independent, capacitate de intrare și de ieșire, ceea ce ar avea ca rezultat organizarea transportului de gaze naturale pe zone, și nu sub formă de fluxuri contractuale. Prin urmare, pentru a asigura libertatea de rezervare a capacității în mod independent la punctele de intrare și de ieșire, tarifele stabilite pentru un anumit punct de intrare nu ar trebui să fie corelate cu tariful stabilit pentru un anumit punct de ieșire, ci ar trebui, în schimb, să fie oferite separat pentru punctele respective, iar tariful nu ar trebui să grupeze taxa de intrare și de ieșire într-un singur preț.

Deși Regulamentul (UE) nr. 312/2014 al Comisiei prevede norme pentru stabilirea unor norme tehnice care să instituie un regim de echilibrare, respectivul regulament lasă diverse opțiuni de concepție pentru fiecare regim de echilibrare care este aplicat într-un anumit sistem de intrare-ieșire. Combinația de opțiuni aleasă conduce la un regim de echilibrare specific care este aplicabil într-un anumit sistem de intrare-ieșire, în prezent aceste sisteme reflectând, în mare parte, teritoriile statelor membre.

Utilizatorilor rețelei ar trebui să le revină responsabilitatea de a-și echilibra intrările și ieșirile lor cu platformele de tranzacționare înființate pentru a facilita comerțul cu gaze naturale între utilizatorii rețelei. În vederea asigurării unor condiții echivalente de acces la piață pentru gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon, zona de echilibrare ar trebui să acopere, de asemenea, în măsura posibilului, nivelul sistemului de distribuție. Punctul de tranzacționare virtual ar trebui să fie utilizat pentru a tranzacționa gaze naturale între conturile de echilibrare ale utilizatorilor rețelei.

Trimiterile la contractele armonizate de transport în contextul accesului nediscriminatoriu la rețea al operatorilor de transport și de sistem nu înseamnă că respectivele condiții ale contractelor de transport ale unui operator de transport și de sistem dintr-un stat membru trebuie să fie aceleași cu cele ale altui operator de transport și de sistem din același sau din alt stat membru, cu excepția cazului în care se stabilesc cerințe minime ce trebuie să fie respectate de toate contractele de transport.

Accesul egal la informații despre starea fizică și eficiența sistemului este necesar astfel încât toți participanții la piață să poată evalua situația globală a cererii și a ofertei și să poată identifica cauzele variațiilor prețului angro. Acest lucru cuprinde informații mai precise privind cererea și oferta, capacitatea rețelei, fluxurile și întreținerea, echilibrarea și disponibilitatea și utilizarea capacității de rezervă. Având în vedere importanța respectivelor informații pentru funcționarea pieței, este necesară atenuarea limitărilor existente cu privire la publicare impuse din motive de confidențialitate.

Cerințele privind confidențialitatea pentru informațiile sensibile din punct de vedere comercial prezintă o deosebită relevanță în cazul în care sunt vizate date de natură comercială strategică pentru întreprindere, în cazul în care există doar un singur utilizator pentru o instalație de înmagazinare a gazelor naturale sau în cazul în care sunt vizate date referitoare la punctele de ieșire dintr-un sistem sau subsistem care nu este conectat la alt sistem de transport sau de distribuție, ci la un singur client industrial final, atunci când publicarea acestor date ar dezvălui informații confidențiale cu privire la procesul de producție al respectivului client.

În scopul creșterii încrederii în piață, participanții la piață ar trebui să se asigure că toate persoanele care adoptă un comportament abuziv pot fi supuse unor sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Autoritățile competente ar trebui să fie abilitate să investigheze în mod efectiv alegațiile referitoare la abuzurile de piață. În acest scop, este necesar ca autoritățile competente să aibă acces la datele care oferă informații cu privire la deciziile operaționale luate de întreprinderile de furnizare. Pe piața gazelor naturale, toate aceste decizii sunt comunicate operatorilor de sistem sub forma rezervelor de capacitate, a nominalizărilor și a fluxurilor realizate. Operatorii de sistem ar trebui să păstreze informațiile respective, într-un format ușor accesibil, la dispoziția autorităților competente pentru o perioadă determinată. Autoritățile competente ar trebui, în plus, să monitorizeze periodic respectarea normelor de către operatorii de sistem.

În unele state membre, accesul la instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale și la instalațiile de gaze naturale lichefiate (GNL) este insuficient, fiind necesară, prin urmare, îmbunătățirea punerii în aplicare a normelor în materie existente în ceea ce privește transparența și obiectivele planului REPowerEU. O astfel de îmbunătățire ar trebui să țină seama de potențialul și de adoptarea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon pentru instalațiile respective pe piața internă.

Sistemele de echilibrare nediscriminatorii și transparente din sectorul gazelor naturale, care sunt exploatate de operatorii de transport și de sistem, sunt mecanisme importante, mai ales pentru noii participanți la piață, care ar putea să întâmpine mai multe dificultăți în echilibrarea portofoliului lor global de vânzări decât întreprinderile deja existente pe piața relevantă. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme care să asigure exploatarea de către operatorii de transport și de sistem a unor astfel de sisteme într-un mod compatibil cu condiții de acces la rețea nediscriminatorii, transparente și reale.

Autoritățile de reglementare ar trebui să asigure respectarea prezentului regulament, precum și a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate în temeiul acestuia.

În orientările prevăzute într-o anexă sunt stabilite norme mai detaliate. După caz, normele respective ar trebui să evolueze în timp, ținând cont de diferențele care există între rețelele naționale din sectorul gazelor naturale și de nivelul dezvoltării acestora.

Înainte de a se propune modificarea orientărilor prevăzute într-o anexă, Comisia ar trebui să asigure consultarea prealabilă a tuturor părților relevante implicate la care se referă orientările respective, reprezentate de organizațiile profesionale, precum și a statelor membre din cadrul Forumului de la Madrid.

Statele membre și autoritățile naționale competente ar trebui să prezinte Comisiei, la cerere, informațiile relevante. Cererea de informații ar trebui să conțină motivele pentru care sunt necesare informațiile pentru a pune în aplicare prezentul regulament. Comisia ar trebui să trateze aceste informații în mod confidențial.

Prezentul regulament, precum și codurile de rețea și orientările adoptate în temeiul acestuia nu aduc atingere aplicării normelor Uniunii privind concurența.

Statele membre și părțile contractante la Comunitatea Energiei ar trebui să coopereze îndeaproape cu privire la toate aspectele legate de dezvoltarea unei regiuni integrate de tranzacționare a gazelor naturale și nu ar trebui să ia nicio măsură care să pună în pericol integrarea în continuare a piețelor gazelor naturale sau securitatea aprovizionării statelor membre și a părților contractante.

Tranziția energetică și integrarea continuă a pieței gazelor naturale necesită o mai mare transparență cu privire la veniturile autorizate sau veniturile țintă ale operatorului de transport și de sistem. O serie de decizii referitoare la rețelele de gaze naturale trebuie să se bazeze pe aceste informații. De exemplu, transferul activelor de transport de la un operator de rețea de gaze naturale la un operator de rețea de hidrogen sau implementarea unui mecanism de compensare între operatorii de transport și de sistem necesită o transparență mai mare decât există în prezent. În plus, evaluările evoluției tarifelor pe termen lung necesită claritate atât în ceea ce privește cererea de gaze naturale, cât și în ceea ce privește previziunile costurilor. Transparența cu privire la veniturile autorizate este de natură să înlesnească efectuarea unor previziuni ale costurilor. În special, autoritățile de reglementare ar trebui să furnizeze în mod regulat informații privind metodologia utilizată pentru calcularea veniturilor operatorilor de transport și de sistem, a valorii bazei de active reglementate ale acestora și a amortizării acesteia în timp, a valorii cheltuielilor operaționale, a costului de capital aplicat operatorilor de transport și de sistem și a stimulentelor și primelor aplicate, precum și a evoluției pe termen lung a tarifelor de transport pe baza modificărilor preconizate ale veniturilor autorizate sau ale veniturilor țintă ale operatorilor de transport și de sistem și ale cererii de gaze naturale. Pentru a asigura coordonarea adecvată a procesului de colectare și interpretare a datelor pentru studiul comparativ transparent și reproductibil al eficienței operatorilor de transport și de sistem, ACER ar trebui să se coordoneze cu operatorii de transport și de sistem și cu ENTSO pentru gaze.

Cheltuielile operatorilor de transport și de sistem sunt în principal costuri fixe. Modelul lor de afaceri și cadrele naționale de reglementare actuale se bazează pe ipoteza unei utilizări pe termen lung a rețelelor lor, ceea ce presupune perioade lungi de amortizare: între 30 și 60 de ani. Prin urmare, în contextul tranziției energetice, autoritățile de reglementare ar trebui să poată anticipa scăderea cererii de gaze naturale pentru a modifica dispozițiile de reglementare în timp util și pentru a preveni o situație în care recuperarea costurilor operatorilor de transport și de sistem prin tarife amenință accesibilitatea prețurilor la gaze naturale pentru consumatori din cauza unui raport din ce în ce mai mare între costurile fixe și cererea de gaze naturale. Dacă este necesar, profilul de amortizare sau remunerarea activelor de transport ar putea, de exemplu, să fie modificate.

Transparența veniturilor autorizate sau a veniturilor țintă ale operatorilor de transport și de sistem ar trebui sporită pentru a permite o analiză comparativă și o evaluare de către utilizatorii rețelei. Transparența ar trebui mărită și pentru a facilita cooperarea transfrontalieră și instituirea unor mecanisme de compensare între operatorii de transport și de sistem, fie pentru integrarea regională, fie pentru implementarea reducerilor tarifare pentru gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon prevăzute în prezentul regulament.

În vederea exploatării celor mai economice locuri pentru producția de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon, utilizatorii rețelei ar trebui să beneficieze de reduceri ale tarifelor bazate pe capacitate. Astfel de reduceri ar putea să includă o reducere pentru injectarea din instalațiile de producere a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, o reducere a tarifelor la punctele de intrare dinspre instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale și de ieșire către acestea și o reducere privind tarifele transfrontaliere la punctele de interconectare dintre statele membre. În anumite circumstanțe autoritățile de reglementare ar trebui să poată decide să nu aplice reduceri la aceste tarife. În cazul unei modificări a valorii reducerilor netransfrontaliere, autoritatea de reglementare ar trebui să echilibreze interesul dintre utilizatorii rețelei și operatorii de rețea, ținând seama de cadrele financiare stabile concepute expres pentru investițiile existente, în special pentru instalațiile de producție din surse regenerabile. Dacă este posibil, indicatorii sau condițiile de modificare a reducerii ar trebui să fie furnizate cu suficient timp înainte de luarea oricărei decizii de modificare a reducerii. Reducerea respectivă nu ar trebui să afecteze metodologia generală de stabilire a tarifelor, ci ar trebui să fie furnizată ex post cu privire la tariful relevant. Pentru a beneficia de reducere, utilizatorii rețelei ar trebui să transmită informațiile necesare, operatorului de transport și de sistem, pe baza unui certificat de durabilitate înregistrat în baza de date a Uniunii menționată la articolul 31a din Directiva (UE) 2018/2001.

Scăderea veniturilor care rezultă din aplicarea reducerilor ar trebui tratată ca o scădere a veniturilor generale, de exemplu, ca urmare a reducerii vânzărilor de capacitate, și ar trebui recuperată în timp util prin intermediul tarifelor, de exemplu printr-o creștere a tarifelor specifice în conformitate cu normele generale prevăzute în prezentul regulament.

Pentru a spori eficiența rețelelor de distribuție a gazelor naturale din Uniune și pentru a asigura o cooperare strânsă cu operatorii de transport și de sistem și ENTSO pentru gaze, precum și pentru a spori eficiența rețelelor de distribuție a hidrogenului din Uniune și a asigura o cooperare strânsă cu operatorii de rețele de transport de hidrogen și ENNOH, ar trebui înființată o entitate europeană pentru operatorii de distribuție (denumită în continuare entitatea OSD UE). Entitatea OSD UE ar trebui să includă și operatorii de distribuție a gazelor naturale și ar trebui să poată include operatorii de rețele de distribuție a hidrogenului. Atribuțiile entității OSD UE ar trebui să fie clar definite, iar metodele sale de lucru ar trebui să asigure eficiența, transparența și reprezentativitatea în rândul operatorilor de distribuție și de rețele de distribuție a hidrogenului din Uniune. Entitatea OSD UE ar trebui să aibă libertatea de a-și stabili statutul și regulamentul de procedură ținând seama de diferențele dintre sectorul gazelor naturale, cel al hidrogenului și cel al energiei electrice. Entitatea OSD UE ar trebui să coopereze îndeaproape cu ENTSO pentru gaze și cu ENNOH la elaborarea și, după caz, la implementarea codurilor de rețea, acolo unde este cazul, și ar trebui să ofere orientări privind integrarea, printre altele, a producerii distribuite și a altor aspecte care se referă la gestionarea rețelelor de distribuție.

Operatorii de distribuție au de jucat un rol important în ceea ce privește integrarea în sistem a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, deoarece, de exemplu, aproximativ jumătate din capacitatea de producție de biometan este conectată la rețeaua de distribuție. Pentru a facilita participarea acestor gaze pe piața angro, instalațiile de producție conectate la rețeaua de distribuție din toate statele membre ar trebui să aibă acces la punctul de tranzacționare virtual. Mai mult, în temeiul prezentului regulament, operatorii de distribuție și operatorii de transport și de sistem ar trebui să colaboreze pentru a permite fluxuri inversate de la rețeaua distribuție la rețeaua de transport sau pentru a asigura integrarea sistemului de distribuție prin mijloace alternative, echivalente în fapt, pentru a facilita integrarea pe piață a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon.

Mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului pot juca un rol fundamental în realizarea obiectivelor politicii energetice a Uniunii: transparența pieței, decarbonizarea, diversificarea și securitatea aprovizionării.

Mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului contribuie la unitatea pieței energetice a Uniunii prin îmbunătățirea transparenței, precum și prin asigurarea vizibilității cererii de surse de energie din toate statele membre pentru furnizorii în cauză.

Agregarea cererii de gaze naturale poate îmbunătăți relațiile internaționale cu furnizorii de gaze naturale, atât prin conductă, cât și sub formă de LNG, ceea ce este esențial pentru contribuția la realizarea obiectivelor politicii energetice a Uniunii și pentru unitatea pieței energetice a Uniunii. În special, o coordonare mult mai strânsă cu și între statele membre în ceea ce privește țările terțe, realizată prin mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar asigura că se folosește cu mai multă eficacitate ponderea colectivă Uniunii.

Agregarea cererii de gaze naturale poate să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare ale Uniunii prin integrarea standardelor de mediu în agregarea cererii și în colectarea ofertelor. Și lansarea mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului poate contribui la îndeplinirea obiectivelor respective.

Mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale instituit în temeiul prezentului regulament ar trebui să includă o serie de etape, începând cu dobândirea de către întreprinderile din sectorul gazelor naturale sau întreprinderile consumatoare de gaze naturale cu sediul în Uniune a posibilității de a-și agrega cererea de gaze naturale prin intermediul unui prestator de servicii cu care Comisia a încheiat un contract. Acest lucru ar permite furnizorilor de gaze naturale să facă oferte pe baza unor volume agregate mari, în loc de multe oferte mai mici către cumpărători pe care să-i abordeze individual. Prestatorul de servicii ar colecta apoi ofertele de furnizare și le-ar corela cu cantitățile de gaze naturale agregate anterior. Negocierea și încheierea contractelor de achiziție de gaze naturale în urma agregării cererii ar trebui să fie voluntare.

Agregarea cererii poate să asigure întreprinderilor din statele membre o mai mare egalitate de acces la surse de gaze naturale noi sau suplimentare și să creeze condiții contractuale competitive pentru achiziționarea de gaze naturale din statele membre și din țări terțe, spre beneficiul clienților finali. Agregarea cererii ar trebui să sprijine în continuare și acele întreprinderi care achiziționau anterior gaze naturale numai sau în principal de la un singur furnizor, ajutându-le să se aprovizioneze cu gaze naturale de la alți furnizori de gaze naturale în condiții avantajoase. Agregarea cererii ar putea îmbunătăți poziția unor astfel de întreprinderi pe piețele mondiale ale GNL.

Comisia ar trebui să se asigure că prestatorii de servicii își organizează sarcinile așa cum se prevede în prezentul regulament, ținând seama de obiectivele mecanismului și de particularitățile gazelor naturale. În special, atunci când repartizează ofertele de furnizare a gazelor naturale între întreprinderile care agregă cererea, prestatorii de servicii ar trebui să recurgă la metode care să nu facă discriminare între participanții mai mici și cei mai mari. De exemplu, prestatorii de servicii ar trebui să repartizeze ofertele de furnizare a gazelor naturale proporțional cu volumele despre care fiecare întreprindere declară că reprezintă cererea. Acest lucru ar putea prezenta interes atunci când oferta nu acoperă suficient cererea de gaze naturale de pe piața energetică a Uniunii. Comisia ar trebui să precizeze cerințele relevante aplicabile sarcinilor prestatorului de servicii în caietul de sarcini corespunzător.

Comisia ar trebui să încheie un contract pentru serviciile necesare ale prestatorilor de servicii cu ajutorul procedurilor de achiziții pertinente în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului, pentru a implementa mecanismele instituite în temeiul prezentului regulament. Pentru a apăra interesele esențiale de siguranță sau securitatea aprovizionării Uniunii ori a unui stat membru, serviciile ar trebui achiziționate de la prestatori de servicii stabiliți în Uniune.

Procesul de agregare a cererii de gaze naturale ar trebui realizat de un prestator de servicii corespunzător. Agregarea cererii și achiziționarea gazelor naturale este un proces complex, care trebuie să țină seama de diverse elemente ce nu se limitează la prețuri, ci implică și volume, puncte de livrare și alți parametri. Având în vedere importanța serviciilor ce țin de agregarea cererii de gaze naturale și a mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului pentru transparență, diversificare, decarbonizare și securitatea aprovizionării Uniunii, îndeosebi în cazul în care situația securității aprovizionării se înrăutățește, întreprinderile cărora li se aplică măsurile restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) sau al articolului 215 din TFUE sau care sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism vizat de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii și acționează în numele sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia sau ale acestuia, ar trebui să nu poată deveni prestatori de servicii pentru agregarea cererii de gaze naturale sau prestatori de servicii pentru mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului. Comisia ar trebui să precizeze cerințele aplicabile prestatorilor de servicii în caietul de sarcini corespunzător.

Consumatorii industriali care folosesc intensiv gazele naturale în procesele lor de producție, cum ar fi producătorii de îngrășăminte, oțel, ceramică sau sticlă, pot, de asemenea, să beneficieze de agregarea cererii, oferindu-li-se posibilitatea de a-și grupa cererea, de a încheia contracte pentru aprovizionarea cu gaze naturale și GNL și de a organiza aprovizionarea în funcție de nevoile specifice ale fiecăruia. Procesul de organizare a agregării cererii ar trebui să aibă norme transparente privind modul în care se poate participa la agregarea cererii și ar trebui să se asigure caracterul său deschis.

Mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar trebui să fie deschise întreprinderilor stabilite în Uniune și, având în vedere alinierea strânsă la acquis-ul Uniunii în domeniul energiei și la piața internă a energiei, întreprinderilor stabilite pe teritoriul părților contractante la Comunitatea Energiei, cu condiția să fie în vigoare măsurile sau acordurile necesare.

Totuși, pentru a renunța treptat la dependențele existente sau pentru a nu crea noi dependențe ale Uniunii de gazele naturale sau hidrogenul furnizat de întreprinderi din țări terțe cărora li se aplică măsurile restrictive ale Uniunii și pentru a proteja interesele esențiale de siguranță, mecanismul de agregare a cererii și de achiziționare în comun a gazelor naturale și mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului nu ar trebui să fie deschise întreprinderilor cărora li se aplică măsurile restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE sau care sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de o persoană fizică sau juridică, o entitate vizată sau un organism vizat de respectivele măsuri restrictive sau care acționează în numele sau în conformitate cu instrucțiunile acestuia sau ale acesteia. Așadar, aceste de întreprinderi ar trebui excluse de la participarea la ambele mecanisme, în special în calitate de furnizor sau cumpărător.

Pentru a se implica efectiv în achiziționarea în comun a gazelor naturale și pentru a încheia acorduri în domeniul gazelor naturale cu furnizorii, întreprinderile pot crea consorții sau pot participa la alte forme de cooperare, pentru a negocia în comun anumite condiții de achiziție, cum ar fi volumele, condițiile de livrare a achiziției – punctul și data livrării –, în limitele prevăzute de dreptul Uniunii. Cu toate acestea, întreprinderile care efectuează achiziții în comun ar trebui să se asigure că informațiile transmise reciproc direct sau indirect se limitează la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului urmărit. Instituirea și punerea în aplicare a achiziționării în comun în temeiul prezentului regulament ar trebui să se desfășoare în conformitate cu normele în materie de concurență ale Uniunii, în special cu articolele 101 și 102 din TFUE.

Protecția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial este extrem de importantă atunci când informațiile sunt puse la dispoziția Comisiei, a Comitetului director, a grupurilor de coordonare, a grupurilor de experți sau a prestatorilor de servicii. Comisia ar trebui deci să folosească instrumente eficace pentru a proteja informațiile respective de orice acces neautorizat și de orice risc de securitate cibernetică. Orice date cu caracter personal care ar putea fi prelucrate în cadrul mecanismului de agregare a cererii și achiziționare în comun a gazelor naturale și a mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar trebui să fie prelucrate în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725 ale Parlamentului European și ale Consiliului.

Războiul neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei, susținut de Belarus și care durează din februarie 2022 și reducerile subsecvente ale aprovizionării cu gaze naturale folosite ca armă și manipularea piețelor prin perturbări intenționate ale fluxurilor de gaze naturale au scos la iveală vulnerabilități și dependențe în Uniune și în statele membre, cu potențialul clar de a avea un impact direct și semnificativ asupra intereselor esențiale de siguranță ale statelor membre și a securității aprovizionării cu energie. În același timp, sursele alternative de aprovizionare cu gaze de pe piața mondială a GNL au crescut doar în mică măsură în 2022 și 2023. O capacitate nouă importantă de lichefiere a GNL urmează să devină disponibilă abia în cursul anului 2025. Prin urmare, piețele mondiale ale gazelor naturale rămân foarte rigide și se preconizează că vor rămâne așa o anumită perioadă, ceea ce va determina perpetuarea vulnerabilității Uniunii și a statelor membre. În acest context, este oportun să se ia măsuri pentru a se găsi soluții pentru această vulnerabilitate permanentă.

Mecanismul de agregare a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale sunt instrumente importante de organizare a diversificării aprovizionării cu gaze naturale și de eliminare treptată a dependenței de gazele naturale rusești în multe state membre, în concordanță cu Comunicarea Comisiei din 8 martie 2022 intitulată REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă (denumită în continuare REPowerEU). Pentru a proteja interesele esențiale de siguranță ale Uniunii sau ale unui stat membru, în interesul garantării securității aprovizionării și pentru a permite să se elimine treptat, însă efectiv și rapid, dependența de gaze naturale, aprovizionarea cu gaze naturale ce provin din Federația Rusă sau din Belarus și aprovizionarea cu GNL ce provine din instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus nu ar trebui să fie oferite prin mecanismul de agregare a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale până la 31 decembrie 2025. După data respectivă, Comisia ar trebui să poată decide să excludă temporar aprovizionarea cu gaze naturale ce provin din Federația Rusă sau din Belarus sau aprovizionarea cu GNL ce provine din instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus pentru perioade de până la un an, care pot fi reînnoite dacă se justifică, atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesele esențiale de siguranță sau securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru. Orice limitare de acest tip nu ar trebui să perturbe nejustificat buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale și fluxurile transfrontaliere de gaze naturale între statele membre, nu ar trebui să submineze securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru, ar trebui să respecte principiul solidarității energetice și să fie adoptată în conformitate cu drepturile și obligațiile Uniunii sau ale statelor membre față de țările terțe.

Comisia ar trebui să ia măsurile adecvate disponibile pentru a se asigura că excluderea aprovizionării cu gaze naturale sau cu GNL ce provin din Federația Rusă sau Belarus și a aprovizionării cu GNL ce provine din instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau Belarus din mecanismul de agregare a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale este efectivă. În acest sens, Comisia ar trebui să ceară prestatorului de servicii relevant să facă verificările necesare. Verificările respective ar putea lua forma, printre altele, a unei cereri din partea furnizorilor sau a producătorilor de gaze naturale care participă la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale de a furniza documentele de expediere relevante în momentul livrării, dacă acest lucru este tehnic fezabil. În plus, participanților la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale ar trebui să li se ceară să ofere asigurări că își respectă obligația de a nu oferi sau de a nu furniza gaze naturale care provin din Federația Rusă sau din Belarus, nici GNL de la instalații GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus, după caz.

Comisia ar trebui să fie asistată de un comitet director alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei, cu scopul de a facilita coordonarea și schimbul de informații ce țin de agregarea cererii de gaze naturale. Participarea statelor membre ar trebui să fie facultativă și depinde îndeosebi de agenda reuniunilor comitetului director.

Hidrogenul este un purtător de energie cu caracteristici diferite de cele ale gazelor naturale sub aspectul calității, al metodelor de transport și al modelelor de cerere. De asemenea, există în continuare un decalaj important între costurile de producție a hidrogenului din surse regenerabile și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon și prețul de piață al alternativelor mai puțin durabile, ceea ce poate necesita ca statele să intervină pentru a oferi stimulente până când electrolizoarele și alte tehnologii și alți factori de producție pe bază de hidrogen aferenți vor fi suficient de competitivi.

Totuși, Uniunea are un mare potențial de producție a hidrogenului din surse regenerabile și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon. În această privință, Comisia a lansat în martie 2023 inițiativa de a înființa Banca Europeană pentru Hidrogen. Banca Europeană pentru Hidrogen descrie o serie de activități, prin care Comisia facilitează crearea unei piețe a hidrogenului a Uniunii, permite aprovizionarea de la parteneri internaționali de încredere și colectează și răspândește informații privind dezvoltarea pieței hidrogenului din Uniune și finanțarea proiectelor în domeniul hidrogenului. Activitățile respective se desfășoară în cadrul instrumentelor juridice relevante existente, cum ar fi Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Instrumentele voluntare aplicate hidrogenului în cadrul Băncii Europene pentru Hidrogen, mai ales mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, ar trebui să se axeze pe accelerarea extinderii producției de hidrogen și a dezvoltării pieței de hidrogen a Uniunii, inclusiv prin creșterea transparenței cererii, a ofertei, a fluxurilor de hidrogen și a prețurilor la hidrogen și prin asumarea unui rol de coordonare, prin crearea de legături între producători și consumatori și prin facilitarea îmbinării cu instrumentele financiare existente.

În contextul activității desfășurate în cadrul Băncii Europene pentru Hidrogen, Comisia ar trebui să poată institui mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, cu accent pe producția în Uniune. Având în vedere caracteristicile hidrogenului și ale pieței hidrogenului, mecanismul respectiv ar trebui să fie instituit pe durată limitată, pentru a descoperi cele mai eficace instrumente de identificare a cererii și a ofertei de hidrogen în Uniune și pentru a analiza cele mai bune acorduri de piață și de infrastructură.

Accesul furnizorilor și al achizitorilor la informații în contextul mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar trebui să fie condiționat de consimțământul întreprinderilor respective și de respectarea dreptului Uniunii în materie de concurență.

Comisia ar trebui să poată pune ea însăși în aplicare mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului sau ar trebui să poată face acest lucru prin prestatorii de servicii relevanți. Dacă Comisia decide să pună în aplicare un astfel de mecanism prin intermediul unui prestator de servicii, ar trebui să se aplice dispozițiile prezentului regulament privind contractele cu prestatorii de servicii, criteriile de selecție a prestatorilor de servicii și sarcinile prestatorilor de servicii.

Mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar putea consta în instrumente axate pe transparență, pe vizibilitatea dezvoltării pieței și pe evaluarea voluntară a cererii. Mecanismul respectiv ar trebui să fie pus în aplicare în cadrul Băncii Europene pentru Hidrogen. Banca Europeană pentru Hidrogen ar trebui să coordoneze informațiile privind oferta, cererea, fluxurile de hidrogen și prețurile hidrogenului pentru a mări încrederea în dezvoltarea pieței hidrogenului și a face mai vizibilă cererea de producători și de achizitori de hidrogen. Mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului ar trebui să țină seama de maturitatea și lichiditatea pieței hidrogenului, precum și de disponibilitatea infrastructurii.

Dacă Comisia înființează un grup de coordonare pentru chestiuni legate de mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, un astfel de grup de coordonare ar trebui să se ocupe expres de hidrogen.

Eforturile Uniunii care urmăresc să elimine treptat dependența de aprovizionarea cu gaze naturale din Federația Rusă, să nu creeze o nouă dependență de acest fel și să protejeze interesele esențiale de siguranță ale Uniunii și ale statelor membre ar trebui să se reflecte și în contextul mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, având în vedere inclusiv folosirea ca armă a aprovizionării cu energie de către Federația Rusă, după cum reiese din reducerea aprovizionării cu gaze naturale și din întreruperile fluxurilor de gaze naturale. Așadar, Comisia ar trebui să poată hotărî printr-o decizie de punere în aplicare să restricționeze activitățile de evaluare a ofertelor de aprovizionare cu hidrogen din Federația Rusă sau din Belarus în cadrul mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului. O astfel de decizie ar trebui luată numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja interesele esențiale de siguranță ale Uniunii și ale statelor membre și ar trebui să se bazeze pe aceleași principii ca cele aplicabile participării la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale, dar ar trebui să fie adaptată la activitățile desfășurate prin mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului. În special, calendarul pentru adoptarea și evaluarea prealabilă a unei astfel de decizii ar trebui adaptat în funcție de începerea planificată a funcționării mecanismului.

Înainte de expirarea mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului și cel târziu la 31 decembrie 2029, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a performanței mecanismului respectiv și mai cu seamă a contribuției sale la dezvoltarea pieței hidrogenului în Uniune. Pe baza acestei evaluări, Comisia ar trebui să poată prezenta o propunere legislativă privind dezvoltarea unui mecanism de agregare voluntară a cererii și a achiziționării în comun a hidrogenului.

Integrarea unor volume tot mai mari de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon în sistemul de gaze naturale al Uniunii va schimba calitatea gazelor naturale transportate și consumate în Uniune. Pentru a asigura un flux transfrontalier neîngrădit de gaze naturale, pentru a menține interoperabilitatea piețelor și pentru a permite integrarea pieței, este necesar să se sporească transparența calității gazelor și a costurilor gestionării acesteia, să se prevadă o abordare armonizată a rolurilor și a responsabilităților care le revin autorităților de reglementare și operatorilor de sistem și să se consolideze coordonarea transfrontalieră. Flexibilitatea statelor membre în ceea ce privește aplicarea standardelor de calitate a gazelor în sistemele lor naționale de gaze naturale ar trebui menținută, asigurându-se totodată o abordare armonizată a calității gazelor pentru punctele de interconectare transfrontaliere.

Adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale ar trebui să fie o soluție de ultimă instanță, deoarece este mai puțin eficientă în comparație cu utilizarea hidrogenului în forma sa pură și diminuează valoarea hidrogenului. De asemenea, adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale afectează funcționarea infrastructurii de gaze naturale, aplicațiile de la nivelul utilizării finale și interoperabilitatea sistemelor transfrontaliere. Prin urmare, ar trebui să se prioritizeze producția și utilizarea hidrogenului în formă pură și transportul acestuia în sistemul de hidrogen care îi este destinat expres. Ar trebui să fie depuse toate eforturile pentru a evita utilizarea hidrogenului în cazul unor aplicații pentru care există alternative mai eficiente energetic. Ar trebui menținut dreptul statelor membre de a lua decizia de a folosi sau nu practica adăugării de hidrogen în sistemele naționale de gaze naturale. În același timp, o abordare armonizată în ceea ce privește adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale, sub forma unui plafon permis la nivelul Uniunii în punctele de interconectare transfrontalieră dintre statele membre, unde operatorii de transport și de sistem trebuie să accepte gaze naturale cu un nivel de hidrogen adăugat care să se situeze sub plafon, ar limita riscul de segmentare a pieței. Sistemele de transport adiacente ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a conveni asupra unor niveluri mai ridicate sau mai scăzute de adăugare a hidrogenului pentru punctele de interconectare transfrontaliere. Atunci când au în vedere astfel de acorduri, statele membre ar trebui să consulte alte state membre care este probabil să fie afectate de măsură și să țină seama de situația din statele membre respective.

Un proces solid de coordonare transfrontalieră și de soluționare a litigiilor dintre operatorii de transport și de sistem în ceea ce privește calitatea gazelor, inclusiv în legătură cu adăugarea de hidrogen și biometan, este esențial pentru a facilita transportul eficient al gazelor naturale între sistemele de gaze naturale din cadrul Uniunii și, prin urmare, pentru a avansa către o mai mare integrare a pieței interne. Cerințele sporite de transparență în ceea ce privește parametrii de calitate a gazelor, inclusiv privind puterea calorifică superioară, indexul Wobbe și conținutul de oxigen, precum și adăugirile de hidrogen și evoluția acestora în timp, combinate cu obligațiile de monitorizare și de raportare, ar trebui să contribuie la funcționarea corespunzătoare a unei piețe interne deschise și eficiente a gazelor naturale.

Statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a recurge la specificațiile lor inițiale privind calitatea gazelor atunci când autoritățile lor de reglementare decid sau ACER decide să mențină restricția transfrontalieră cauzată de diferențele dintre nivelurile sau practicile de adăugare de hidrogen. Posibilitatea de a menține o astfel de restricție transfrontalieră este deosebit de importantă în statele membre cu un singur punct de interconectare sau în care volumele de gaze naturale intră în principal printr-un singur punct de interconectare. Pentru a asigura fluxuri transfrontaliere neîngrădite și a păstra integritatea pieței interne a energiei, autoritățile de reglementare în cauză și ACER, după caz, ar trebui să fie împuternicite să relanseze procesul comun de soluționare a litigiilor în mod continuu, pentru a reflecta evoluțiile de pe piețele gazelor naturale și ale tehnologiilor.

Normele privind interoperabilitatea și schimbul de date pentru sistemul de gaze naturale prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/703 al Comisiei sunt esențiale, în special în ceea ce privește acordurile de interconectare, inclusiv normele privind controlul debitului, principiile de măsurare a cantității și calității gazelor naturale, normele privind procesul de corelare și alocarea cantităților de gaze naturale, procedurile de comunicare în cazul unor circumstanțe excepționale; un set comun de unități, calitatea gazelor, inclusiv norme privind gestionarea restricțiilor comerciale transfrontaliere datorate diferențelor de calitate a gazelor și diferențelor în ceea ce privește practicile de odorizare, monitorizarea calității gazelor pe termen scurt și lung și furnizarea de informații; schimbul de date și raportarea cu privire la calitatea gazelor; transparența, comunicarea, furnizarea de informații și cooperarea între participanții la piață relevanți.

În scopul asigurării unei gestionări optime a rețelei de hidrogen a Uniunii, precum și pentru a permite schimburile comerciale și furnizarea transfrontalieră de hidrogen în cadrul Uniunii, ar trebui înființată ENNOH. Atribuțiile ENNOH ar trebui să fie îndeplinite în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență. Atribuțiile ENNOH ar trebui să fie clar definite, iar metodele sale de lucru ar trebui să asigure eficiența, transparența și caracterul reprezentativ al ENNOH. După caz, pentru aspectele transsectoriale, codurile de rețea pot fi elaborate în comun de ENTSO pentru gaze și ENNOH.

Pentru a se asigura faptul că toate statele membre în care se desfășoară procesul de dezvoltare a rețelelor de transport de hidrogen sunt reprezentate în ENNOH, prin derogare de la o normă generală privind calitatea de membru al ENNOH prevăzută în prezentul regulament, statele membre respective ar trebui să poată desemna un operator de rețea de transport de hidrogen care beneficiază de o derogare de la articolul 68 din Directiva (UE) 2024/1788 ca membru al ENNOH, cu condiția ca operatorul să fie stabilit într-un stat membru în care niciun alt operator de rețea de transport de hidrogen nu este membru al ENNOH. Statele membre care nu au încă un operator de rețea de transport de hidrogen specific, dar care intenționează să dezvolte o rețea de transport de hidrogen în conformitate cu planurile lor naționale integrate privind energia și clima, ar trebui să poată desemna o entitate ca partener asociat în cadrul ENNOH pentru a fi informată cu privire la activitatea desfășurată de ENNOH și astfel să poată participa la adunare, la reuniunile consiliului de administrație și comitetelor și să poată participa la grupuri de lucru, până când operatorii lor de rețea de hidrogen devin membri ai ENNOH. În acest scop, statele membre pot delega un reprezentant al unei asociații naționale care se ocupă de chestiuni legate de hidrogen.

Pentru a asigura transparența în ceea ce privește dezvoltarea rețelei de hidrogen în Uniune, ENNOH ar trebui să elaboreze, să publice și să actualizeze periodic un plan fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii pentru hidrogen (denumit în continuare planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii), care să vizeze nevoile piețelor hidrogenului în curs de dezvoltare. Rețelele viabile pentru vehicularea hidrogenului și interconexiunile necesare, relevante din punct de vedere comercial, ar trebui să fie incluse în planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii. ENNOH ar trebui să participe la realizarea analizei cost-beneficiu la nivelul întregului sistem energetic, inclusiv a modelului interconectat privind piața și rețeaua de energie, care cuprinde infrastructura de transport pentru energia electrică și pentru gaze naturale și de vehiculare de hidrogen, precum și instalațiile de înmagazinare, de GNL și electrolizoarele, a scenariilor pentru planurile de dezvoltare a rețelei pe 10 ani și a raportului de identificare a lacunelor în materie de infrastructură, astfel cum se prevede la articolele 11, 12 și 13 din Regulamentul (UE) 2022/869 pentru elaborarea listelor Uniunii de proiecte de interes comun și proiecte de interes reciproc. În acest scop, ENNOH ar trebui să coopereze îndeaproape cu Rețeaua Europeană a Operatorilor de Transport și de Sistem pentru energie electrică (denumită în continuare ENTSO pentru energie electrică) și cu ENTSO pentru gaze pentru a facilita integrarea sistemului energetic.

Pentru a facilita integrarea sistemului energetic, a valorifica sinergiile și a sprijini eficiența globală a sistemului, ENNOH, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze ar trebui să coopereze îndeaproape la planificarea integrată a rețelei la nivelul Uniunii. Această cooperare ar trebui să acopere pregătirea scenariilor comune pentru energie electrică, hidrogen și gaze naturale, rapoartele coordonate privind lacunele în materie de infrastructură, proiectele coerente de metodologii pentru analiza cost-beneficiu la nivelul întregului sistem energetic și modelul integrat în temeiul articolelor 11, 12 și 13 din Regulamentul (UE) 2022/869. Pentru ca această cooperare să fie eficientă, ENNOH, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze ar trebui să creeze grupuri de lucru comune care să pregătească aceste rezultate. În cursul perioadei de tranziție care se încheie la 1 ianuarie 2027, ENTSO pentru gaze ar trebui să elaboreze planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2026. În acest scop, ENTSO pentru gaze ar trebui să implice pe deplin operatorii de rețele de transport de hidrogen și ENNOH de îndată ce ENNOH este instituită. Planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2026 ar trebui să cuprindă două capitole separate, unul pentru hidrogen și unul pentru gazele naturale. ENNOH ar trebui să elaboreze planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2028 în conformitate cu planificarea integrată a rețelei la nivelul Uniunii în temeiul prezentului regulament.

Toți participanții la piață prezintă un interes în atribuțiile îndeplinite de ENNOH. Prin urmare, este esențial să existe un proces de consultare eficace. În ansamblu, ENNOH ar trebui să urmărească, să valorifice și să integreze în activitatea sa experiența în ceea ce privește planificarea, dezvoltarea și exploatarea infrastructurii în cooperare cu alți participanți la piață relevanți și cu asociațiile acestora.

Având în vedere faptul că un progres mai eficace ar putea fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de rețele de transport de hidrogen ar trebui să instituie structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, asigurând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile de rețea și cu planurile de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea și să monitorizeze eficacitatea rețelei la nivel regional.

Sunt necesare cerințe privind transparența, pentru a se asigura faptul că în rândul participanților la piață se poate dezvolta încrederea în piețele emergente ale hidrogenului din Uniune. Este necesar un acces egal la informații despre starea fizică și funcționarea sistemului de hidrogen, astfel încât toți participanții la piață să poată evalua în ansamblu situația cererii și a ofertei și să poată identifica motivele care stau la baza evoluțiilor prețurilor de pe piață. Informațiile ar trebui să fie întotdeauna divulgate într-un mod semnificativ, ușor accesibil și nediscriminatoriu.

ENNOH ar trebui să instituie o platformă centrală, bazată pe internet, pentru a pune la dispoziție toate datele relevante pentru ca participanții la piață să obțină acces efectiv la rețeaua de hidrogen.

Condițiile de acces la rețelele de hidrogen în faza inițială de dezvoltare a pieței hidrogenului ar trebui să asigure funcționarea eficientă, nediscriminarea și transparența pentru utilizatorii rețelei de hidrogen, menținând în același timp suficientă flexibilitate pentru operatorii de rețele de hidrogen. Limitarea duratei maxime a contractelor de capacitate ar trebui să reducă riscul de congestie contractuală și de monopolizare a capacității.

În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzute condiții generale pentru a acorda acces terților la instalațiile de înmagazinare a hidrogenului și la terminalele de hidrogen, pentru a se asigura accesul nediscriminatoriu și transparența pentru utilizatorii rețelei de hidrogen.

Operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să coopereze pentru a elabora coduri de rețea în scopul furnizării și gestionării accesului transparent și nediscriminatoriu la rețelele de hidrogen la nivel transfrontalier și pentru a asigura dezvoltarea coordonată a rețelei de hidrogen în Uniune, inclusiv crearea de capacități de interconectare. Comisia ar trebui să stabilească prima listă de priorități pentru identificarea domeniilor care urmează să fie incluse în elaborarea codurilor de rețea de hidrogen la un an de la înființarea ENNOH, astfel cum se prevede în prezentul regulament. Codurile de rețea ar trebui să respecte orientările-cadru elaborate de ACER. ACER ar trebui să joace un rol în reexaminarea, pe baza faptelor, a proiectelor de coduri de rețea, inclusiv în ceea ce privește conformitatea acestora cu orientările-cadru, și ar trebui să aibă competența de a le recomanda Comisiei spre aprobare. ACER ar trebui să evalueze modificările propuse pentru codurile de rețea și ar trebui să aibă competența de a le recomanda Comisiei spre adoptare. Operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să își exploateze rețelele de hidrogen în conformitate cu aceste coduri de rețea.

Codurile de rețea întocmite de ENNOH nu sunt menite să înlocuiască normele naționale necesare pentru aspecte fără caracter transfrontalier.

Calitatea hidrogenului vehiculat și consumat în Uniune poate varia în funcție de tehnologia sa de producție și de particularitățile legate de transport. Prin urmare, o abordare armonizată la nivelul Uniunii în ceea ce privește gestionarea calității hidrogenului în conductele de interconectare transfrontaliere ar trebui să conducă la fluxul transfrontalier de hidrogen și la integrarea pieței.

În cazurile în care autoritatea de reglementare consideră că este necesar, operatorii de rețele de transport de hidrogen ar putea să devină responsabili de gestionarea calității hidrogenului în rețelele lor, în cadrul standardelor aplicabile de calitate a hidrogenului, asigurând o calitate fiabilă și stabilă a hidrogenului pentru consumatorii finali.

Un proces solid de coordonare transfrontalieră și de soluționare a litigiilor dintre operatorii de rețele de transport de hidrogen este esențial pentru a facilita transportul hidrogenului între rețelele de transport de hidrogen din cadrul Uniunii și, prin urmare, pentru a avansa către o mai mare integrare a pieței interne. Cerințele de transparență sporite în ceea ce privește parametrii de calitate ai hidrogenului și evoluția acestora în timp, combinate cu obligațiile de monitorizare și de raportare, ar trebui să contribuie la buna funcționare a unei piețe interne deschise și eficiente a hidrogenului.

În vederea modificării unor elemente neesențiale ale prezentului regulament sau a completării prezentului regulament în ceea ce privește elementele neesențiale ale anumitor domenii specifice care sunt fundamentale pentru integrarea pieței, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește furnizarea de orientări care să stabilească detaliile procedurii care trebuie să fie urmată de operatorii de transport și de sistem sau de operatorii de rețele de transport de hidrogen, modificarea nivelurilor reducerilor pentru a atenua dezechilibrele structurale ale veniturilor pentru operatorii de transport și de sistem, stabilirea definiției zonei geografice acoperite de fiecare structură de cooperare regională, ținând seama de structurile de cooperare regională existente, stabilirea codurilor de rețea și a orientărilor privind gazele naturale și hidrogenul, modificarea orientărilor prevăzute într-o anexă și stabilirea de orientări privind noile infrastructuri pentru gaze naturale și hidrogen. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în conformitate cu articolul 291 din TFUE. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

Codurile de rețea și orientările ar trebui să fie aplicate punctelor de intrare dinspre și punctelor de ieșire către țări terțe. Circumstanțe specifice, inclusiv existența unor acorduri contractuale pe termen lung aflate în vigoare sau dificultăți juridice în stabilirea unei proceduri de soluționare a litigiilor cu operatorii de rețele de transport sau cu furnizorii de gaze naturale stabiliți în țări terțe, pot împiedica aplicarea efectivă pe termen scurt. Atunci când acest lucru este justificat din motive obiective, autoritățile de reglementare ar trebui să poată solicita Comisiei o derogare de la aplicarea codurilor de rețea sau a orientărilor ori a dispozițiilor specifice ale acestora, care nu pot fi puse în aplicare la punctele de intrare dinspre și la punctele de ieșire către țări terțe. Astfel de derogări ar trebui să fie limitate în timp, având durata minimă necesară pentru a elimina obstacolele existente în calea aplicării codurilor de rețea sau a orientărilor.

Pentru a se asigura funcționarea eficientă a rețelelor europene de hidrogen, operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să fie responsabili pentru exploatarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei de vehiculare a hidrogenului, în strânsă cooperare cu alți operatori de rețele de hidrogen, precum și cu alți operatori de sistem la care sunt conectate rețelele lor, inclusiv pentru a facilita integrarea sistemului energetic.

Este în interesul bunei funcționări a pieței interne să existe standarde care au fost armonizate la nivelul Uniunii. Odată ce trimiterea la un astfel de standard a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conformitatea cu acest standard ar trebui să dea naștere prezumției de conformitate cu cerințele corespunzătoare prevăzute în măsurile de implementare adoptate în temeiul prezentului regulament, deși ar trebui permise și alte mijloace de demonstrare a acestei conformități. În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, Comisia poate solicita organizațiilor europene de standardizare să elaboreze specificații tehnice, standarde europene și standarde armonizate. Unul dintre principalele roluri ale standardelor armonizate ar trebui să fie acela de a ajuta operatorii să aplice măsurile de implementare adoptate în temeiul prezentului regulament și al Directivei (UE) 2024/1788.

Actualul cadru de standardizare al Uniunii, care se bazează pe Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, reprezintă cadrul implicit de elaborare a standardelor care oferă o prezumție de conformitate cu cerințele relevante ale prezentului regulament sau cu cele prevăzute în actele delegate sau în actele de punere în aplicare specifice adoptate în temeiul prezentului regulament. Standardele europene ar trebui să fie orientate către piață și ar trebui să țină seama de interesul public, precum și de obiectivele de politică enunțate clar în solicitarea Comisiei adresată uneia sau mai multor organizații europene de standardizare de a elabora standarde armonizate, într-un termen stabilit și pe bază de consens. Cu toate acestea, în lipsa unor referințe relevante la standarde armonizate sau atunci când procesul de standardizare este blocat sau există întârzieri în stabilirea unor standarde armonizate adecvate, Comisia ar trebui să poată stabili, prin acte delegate sau acte de punere în aplicare, specificații comune pentru cerințele prezentului regulament, cu condiția ca, procedând astfel, să respecte cum se cuvine rolul și funcțiile organizațiilor europene de standardizare. Această opțiune ar trebui înțeleasă ca o soluție de rezervă excepțională pentru a facilita aplicarea de către operatori a măsurilor relevante în temeiul actelor delegate sau al actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament și al Directivei (UE) 2024/1788. Dacă o întârziere în stabilirea standardelor armonizate se datorează complexității tehnice a standardului în cauză, acest lucru ar trebui să fie luat în considerare de către Comisie înainte de a avea în vedere stabilirea unor specificații comune.

Pentru a ține seama pe deplin de cerințele de calitate ale utilizatorilor finali ai hidrogenului, specificațiile tehnice și standardele privind calitatea hidrogenului din rețeaua de hidrogen ar trebui să țină seama de standardele existente care stabilesc astfel de cerințe ale utilizatorilor finali, de exemplu standardul EN 17124.

Operatorii de rețele de transport de hidrogen ar trebui să construiască o capacitate transfrontalieră suficientă pentru transportul hidrogenului care să răspundă tuturor cererilor rezonabile din punct de vedere economic și fezabile din punct de vedere tehnic privind o astfel de capacitate, permițând astfel integrarea pieței.

Având în vedere potențialul hidrogenului ca purtător de energie și posibilitatea ca statele membre să se angajeze în comerțul cu hidrogen cu țări terțe, este necesar să se clarifice faptul că obligațiile de notificare în conformitate cu Decizia (UE) 2017/684 a Parlamentului European și a Consiliului pentru acorduri interguvernamentale în domeniul energiei privind gazele naturale se aplică și acordurilor interguvernamentale privind hidrogenul, inclusiv compușii de hidrogen precum amoniacul și purtătorii de hidrogen lichid organic. Prin urmare, decizia respectivă ar trebui să fie modificată în consecință.

Investițiile în noi infrastructuri majore ar trebui să fie puternic promovate, asigurându-se, în același timp, buna funcționare a piețelor interne pentru gaze naturale și pentru hidrogen. Pentru a crește efectul pozitiv al proiectelor de infrastructură care beneficiază de derogare asupra concurenței și a securității aprovizionării, ar trebui să fie testat interesul prezentat de acestea pe piață în timpul etapei de planificare a proiectului și ar trebui să fie puse în aplicare reguli privind gestionarea congestiilor. Atunci când infrastructura este amplasată pe teritoriul mai multor state membre, ACER ar trebui să trateze cererea de derogare în ultimă instanță pentru a putea ține seama în mai mare măsură de implicațiile transfrontaliere ale derogării și pentru a simplifica procedurile administrative legate de cererea respectivă. În plus, având în vedere profilul excepțional de risc al elaborării acestor proiecte majore de infrastructură care beneficiază de derogare, ar trebui să fie posibilă acordarea temporară de derogări integrale sau parțiale de la aplicarea normelor privind separarea pentru proiectele în cauză întreprinderilor cu interese în materie de furnizare și de producere. Posibilitatea de acordare de derogări temporare ar trebui să se aplice, din motive legate de securitatea aprovizionării, în special noilor conducte aflate pe teritoriul Uniunii care transportă gaze naturale din țări terțe către Uniune. Scutirile și derogările acordate în temeiul Directivelor 2003/55/CE și 2009/73/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului ar trebui să se aplice în continuare pe perioada pentru care au fost acordate prin scutirea sau derogarea în cauză.

Escaladarea agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei începând din februarie 2022 a condus la scăderea aprovizionării cu gaze naturale din această țară, iar resursele provenite din vânzările de gaze naturale au fost folosite pentru a finanța războiul început de Rusia la frontierele Uniunii. În special, fluxurile de gaze naturale prin conducte care provin din Rusia prin Belarus și prin conducta Nord Stream 1 au încetat, iar aprovizionarea cu gaze naturale prin Ucraina a scăzut constant, periclitând grav securitatea aprovizionării cu energie în întreaga Uniune. Aceste reduceri ale aprovizionării cu gaze naturale folosite ca armă și manipularea piețelor prin perturbări intenționate ale fluxurilor de gaze naturale au scos la iveală vulnerabilități și dependențe în Uniune și în statele membre, cu potențialul clar de a avea un impact direct și grav asupra intereselor esențiale ale Uniunii si statelor membre în materie de securitate internațională. Dovezile din trecut au arătat, de asemenea, că gazele naturale pot fi folosite ca armă și pentru manipularea piețelor energiei, de exemplu prin blocarea capacităților în infrastructura de gaze naturale, în detrimentul intereselor esențiale ale Uniunii în materie de securitate internațională. Pentru a atenua impactul unor astfel de evenimente, atât în contextul actual, cât și pentru viitor, statele membre ar trebui să fie în măsură, în mod excepțional, să ia măsuri proporționale pentru a limita temporar depunerea de oferte inițiale pentru capacitate de către orice utilizator al rețelei la punctele de intrare și la terminalele de GNL pentru livrările din Federația Rusă și Belarus, atunci când acest lucru este necesar pentru a-și proteja interesele esențiale de siguranță și pe cele ale Uniunii, ținând seama și de nevoia de a garanta securitatea aprovizionării în Uniune. Astfel de măsuri temporare ar trebui să poată fi reînnoite atunci când acest lucru se justifică. Această posibilitate ar trebui să se aplice numai în ceea ce privește Federația Rusă și Belarus, pentru a le permite statelor membre să răspundă prin măsuri adecvate oricărei amenințări la adresa intereselor lor esențiale de siguranță și ale celor ale Uniunii care decurg din situația respectivă, inclusiv prin reducerea treptată a dependenței lor de combustibilii fosili din Rusia, printre altele prin luarea de măsuri timpurii în conformitate cu obiectivele REPowerEU. Nicio limitare de acest tip nu ar trebui să contravină obligațiilor internaționale ale Uniunii sau ale statelor membre și toate ar trebui să fie în conformitate cu articolul XXI din Acordul general pentru tarife și comerț. Înainte de a aplica astfel de limitări, statele membre ar trebui să consulte Comisia și, în măsura în care este probabil ca acestea să fie afectate de limitare, alte state membre, părțile contractante la Comunitatea Energiei, părțile contractante la Acordul privind Spațiul Economic European, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și să țină seama de situația din statele membre și țările terțe respective, în special în ceea ce privește securitatea aprovizionării. Statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de efectele potențiale ale măsurilor lor asupra altor state membre și, în special, să respecte principiul solidarității energetice, inclusiv în vederea garantării securității aprovizionării, atunci când evaluează caracterul adecvat și domeniul de aplicare al oricărei limitări avute în vedere.

Sectorul energetic european trece printr-o tranziție semnificativă către o economie decarbonizată extrem de eficientă bazată pe surse de energie regenerabile, asigurând în același timp securitatea aprovizionării și competitivitatea. Deși securitatea cibernetică din subsectorul energiei electrice avansează deja cu un cod de rețea privind fluxul transfrontalier de energie electrică, sunt necesare norme sectoriale obligatorii pentru subsectorul gazelor naturale, pentru a se asigura securitatea sistemului energetic al Uniunii.

Ca reacție la creșterile semnificative ale prețurilor la energie care au fost observate în toamna anului 2021 la nivelul Uniunii și la efectele negative ale acestora, Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2021 intitulată Un set de măsuri de acțiune și de sprijin: pentru abordarea creșterii prețurilor energiei a evidențiat importanța unei piețe interne a energiei care funcționează cum trebuie și pentru reziliența la șocurile viitoare, importanța unei mai bune coordonări a securității aprovizionării la nivel transfrontalier. În perioada 20-21 octombrie 2021, Consiliul European a adoptat concluzii prin care invita Comisia să ia rapid în considerare măsuri care să sporească reziliența sistemului energetic al Uniunii și a pieței interne a energiei, inclusiv măsuri care să sporească securitatea aprovizionării. Ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia, Comisia a prezentat la 8 martie 2022 Planul REPowerEU pentru a elimina treptat dependența Uniunii de combustibilii fosili din Rusia și pentru a accelera tranziția către o energie curată. Pentru a contribui la un răspuns coerent și în timp util la această criză și la posibile noi crize la nivelul Uniunii, în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului ar trebui să fie introduse norme specifice pentru îmbunătățirea cooperării și a rezilienței, în special în ceea ce privește normele de solidaritate. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2017/1938 ar trebui să fie modificat în consecință.

După cum s-a demonstrat în simulările la nivelul Uniunii din 2017, din 2021 și din 2022, măsurile de solidaritate și cooperarea regională sunt esențiale pentru a asigura reziliența Uniunii în cazul unei deteriorări grave a situației aprovizionării. Măsurile de solidaritate aplicabile în caz de urgență ar trebui să asigure aprovizionarea clienților protejați din motive de solidaritate precum și gospodăriile la nivel transfrontalier. Statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind mecanismul de solidaritate, inclusiv prin convenirea de către statele membre în cauză a unor acorduri tehnice, juridice și financiare. Statele membre ar trebui să descrie detaliile respectivelor acorduri în planurile lor de urgență. În cazul statelor membre care nu au convenit asupra unor acorduri bilaterale, ar trebui să se aplice normele implicite din prezentul regulament pentru a se asigura o astfel de solidaritate efectivă.

Prin urmare, astfel de măsuri de solidaritate pot genera obligația ca un stat membru să plătească o compensație celor afectați de măsurile sale. Pentru a se asigura faptul că compensația plătită de statul membru care solicită ajutor de solidaritate statului membru care acordă ajutorul de solidaritate este echitabilă și rezonabilă, autoritățile de reglementare și ACER ar trebui să aibă, ca autorități independente, competența de a audita cuantumul compensației solicitate și plătite și, dacă este necesar, de a solicita o rectificare, ținând seama în special de nivelul costurilor indirecte suportate ca urmare a acordării ajutorului de solidaritate pe baza unor măsuri care nu se bazează pe piață. Cooperarea recent inițiată între statele membre conectate indirect care folosesc măsuri bazate pe piață în temeiul prezentului regulament contribuie și la reducerea costurilor potențial substanțiale care ar putea să apară atunci când se folosesc măsuri mai costisitoare care nu se bazează pe piață.

În Regulamentul (UE) 2017/1938 ar trebui să fie introdusă furnizarea de contribuții voluntare de gaze naturale prin intermediul măsurilor bazate pe piață către statele membre conectate indirect, în special pentru a evita ca statele membre direct conectate să fie nevoite să folosească măsuri care nu se bazează pe piață atunci când un alt stat membru care nu este conectat direct ar putea furniza volume de gaze naturale în scopuri de solidaritate prin folosirea de măsuri bazate pe piață. Caracterul voluntar al măsurilor bazate pe piață și contribuția rezultată a gazelor naturale nu aduc atingere obligațiilor statelor membre de a evalua și de a indica în timp util dacă și în ce mod măsurile bazate pe piață pot furniza gazele naturale solicitate. Un astfel de mecanism este menit să reducă costul indirect și global al solidarității, evitând recurgerea la măsuri mai costisitoare care nu sunt bazate pe piață. Solidaritatea între statele membre conectate indirect duce la repartizarea sarcinilor către mai multe state membre și facilitează accesul statelor membre care nu dispun de instalații GNL la aprovizionarea globală cu GNL.

Abordarea bazată pe riscuri pentru a evalua securitatea aprovizionării cu gaze și stabilirea de măsuri preventive și de atenuare ar trebui să includă scenarii care să examineze impactul unei scăderi a cererii de gaze naturale datorate economiilor de energie sau măsurilor de eficiență energetică, inclusiv în scenariile aferente simulărilor de la nivelul Uniunii privind perturbarea aprovizionării cu gaze naturale și a infrastructurii de gaze naturale în temeiul prezentului regulament. Examinarea scenariilor privind economiile de energie și eficiența energetică asigură faptul că simularea la nivelul Uniunii, precum și evaluările naționale și comune ulterioare ale riscurilor și măsurile preventive sunt adaptate exigențelor viitorului și compatibile cu principiul eficiența energetică înainte de toate și cu obiectivele Uniunii privind neutralitatea climatică prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 și că acestea contribuie la eliminarea treptată a dependenței Uniunii de combustibilii fosili din Rusia. Prezentul regulament permite, de asemenea, statelor membre să reducă consumul neesențial de gaze al clienților protejați pentru a ajuta la realizarea de economii mai mari de gaze naturale, în special în timpul crizelor.

Riscurile la adresa securității aprovizionării cu gaze generate de agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei care au justificat modificările aduse Regulamentului (UE) 2017/1938 introduse prin Regulamentul (UE) 2022/1032 al Parlamentului European și al Consiliului persistă în prezent. În plus, ar trebui avute în vedere și alte riscuri, cum ar fi perturbări suplimentare ale infrastructurilor critice, ca urmare a actelor de sabotaj împotriva conductelor Nord Stream din septembrie 2022 și perturbarea conductei Balticconnector în octombrie 2023, precum și deteriorarea contextului geopolitic și a peisajului de pericole din regiunile furnizoare, de exemplu criza din Orientul Mijlociu. Prin urmare, raportul pe care Comisia trebuie să îl prezinte până la 28 februarie 2025 trebuie să fie însoțit, dacă este necesar, de o propunere legislativă de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1938.

Anumite dispoziții ale prezentului regulament se bazează pe măsurile de criză introduse de Regulamentul (UE) 2022/2576 al Consiliului ca răspuns la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și la criza subsecventă a aprovizionării cu gaze naturale. Deși Regulamentul (UE) 2022/2576 a răspuns unei crize imediate și grave a aprovizionării cu gaze naturale, inclusiv prin derogare de la cadrul permanent existent, prezentul regulament urmărește să transforme unele dintre măsurile de criză în caracteristici permanente ale pieței gazelor naturale. Este vorba, în special, de mecanismul de agregare a cererii și de achiziționarea în comun a gazelor naturale, de măsurile de îmbunătățire a utilizării instalațiilor GNL și de înmagazinare a gazelor naturale, precum și de măsurile suplimentare de solidaritate în cazul unei situații de urgență în ceea ce privește gazele naturale. Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestor caracteristici permanente ale pieței gazelor naturale necesită timp, printre altele din cauza procedurilor de licitație necesare pentru mecanismul permanent de agregare a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale, care nu se vor încheia înainte de sfârșitul anului 2024. În plus, se preconizează că riscurile legate de aprovizionarea cu gaze naturale vor fi prezente în Uniune pe tot parcursul anului 2024. Prin urmare, pentru a asigura timp suficient pentru etapa pregătitoare privind măsurile respective și pentru a evita o suprapunere cu măsurile introduse prin Regulamentul (UE) 2022/2576, dispozițiile relevante din prezentul regulament ar trebui să se aplice numai de la 1 ianuarie 2025. Dispozițiile prezentului regulament privind stabilirea și selectarea unui prestator de servicii care să execute sarcini în cadrul mecanismului de agregare a cererii și al achiziționării în comun a gazelor naturale ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru a se asigura faptul că mecanismul este operațional de la data expirării Regulamentului (UE) 2022/2576.

Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și Regulamentele (UE) 2019/942 și (UE) 2022/869 ar trebui, așadar, să fie modificate în consecință.

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea de norme echitabile pentru condițiile de acces la rețelele de transport al gazelor naturale, la instalațiile de înmagazinare și de GNL și de stabilire a măsurilor legate de mecanismul de agregare a cererii și de achiziționarea în comun a gazelor naturale și de mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele unei astfel acțiuni, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

CAPITOLUL I

Prezentul regulament:

stabilește norme nediscriminatorii pentru condițiile de acces la sistemele de gaze naturale și de hidrogen, luând în considerare caracteristicile specifice ale piețelor naționale și regionale, în vederea asigurării unei funcționări corespunzătoare a piețelor interne ale gazelor naturale și hidrogenului și pentru a contribui la flexibilitatea sistemului energetic; și

facilitează realizarea și exploatarea unor piețe ale gazelor naturale și hidrogenului care funcționează corespunzător și transparente, cu un nivel ridicat al securității aprovizionării, și asigură mecanisme prin care să se armonizeze normele de acces la rețea pentru tranzacțiile transfrontaliere de gaze naturale și hidrogen.

Obiectivele menționate la primul paragraf cuprind:

definirea unor principii armonizate de fixare a tarifelor sau a unor metodologii pentru calcularea tarifelor, definirea unor principii armonizate pentru accesul la rețeaua de gaze naturale, excluzându-se instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale,

stabilirea de servicii pentru accesul terților și de principii armonizate pentru alocarea capacității și gestionarea congestiei,

stabilirea de cerințe de transparență, norme de echilibrare și tarife de dezechilibru și facilitarea comercializării de capacitate.

Prezentul regulament, cu excepția articolului 34 alineatul (5), se aplică exclusiv instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale și instalațiilor de înmagazinare a hidrogenului menționate la articolul 33 alineatul (3) sau (4) sau la articolul 37 din Directiva (UE) 2024/1788.

Statele membre pot înființa o entitate sau un organism, în conformitate cu Directiva (UE) 2024/1788, în scopul îndeplinirii uneia sau mai multor funcții atribuite în mod obișnuit operatorului de transport și de sistem sau operatorului de rețea de transport de hidrogen, care să facă obiectul cerințelor prezentului regulament. Entitatea sau organismul respectiv face obiectul unei certificări în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament și face obiectul desemnării în temeiul articolului 71 din Directiva (UE) 2024/1788.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

baza de active reglementate înseamnă activele de rețea ale unui operator de transport și de sistem, operator de distribuție, operator de rețea de transport de hidrogen și operator de rețea de distribuție de hidrogen utilizate pentru furnizarea de servicii de rețea reglementate, care sunt luate în considerare la calcularea veniturilor din servicii aferente rețelei;

transport înseamnă transport în sensul definiției de la articolul 2 punctul 17 din Directiva (UE) 2024/1788;

contract de transport înseamnă un contract încheiat de operatorul de transport și de sistem sau de operatorul de rețea de hidrogen cu un utilizator al rețelei în vederea furnizării de servicii de transport pentru gaze naturale sau hidrogen;

capacitate înseamnă fluxul maxim, exprimat în metri cubi normali pe unitate de timp sau în unitate de energie pe unitate de timp, la care are dreptul utilizatorul rețelei în conformitate cu prevederile contractului de transport;

capacitate neutilizată înseamnă capacitatea fermă pe care a achiziționat-o un utilizator al rețelei în baza unui contract de transport dar pe care utilizatorul nu a nominalizat-o până la termenul limită specificat în contract;

gestionarea congestiei înseamnă gestionarea portofoliului de capacități al operatorului de transport și de sistem în vederea utilizării optime și maxime a capacității tehnice și pentru detectarea în timp util a viitoarelor puncte de congestie și a punctelor de saturație;

piață secundară înseamnă piața capacității comercializate altfel decât pe piața principală;

nominalizare înseamnă raportarea de către utilizatorul rețelei către operatorul de transport și de sistem a debitului real pe care utilizatorul rețelei dorește să-l injecteze sau să-l retragă efectiv din sistem, înainte ca o astfel de injectare sau retragere să aibă loc;

renominalizare înseamnă raportarea unei nominalizări corectate, ulterior unei nominalizări;

integritatea sistemului înseamnă orice situație în care presiunea și calitatea gazelor naturale sau ale hidrogenului rămân între limitele minime și maxime, astfel încât transportul gazelor naturale sau al hidrogenului să fie garantat din punct de vedere tehnic;

perioadă de echilibrare înseamnă perioada în care fiecare utilizator al rețelei urmează să compenseze retragerea unei cantități de gaze naturale sau hidrogen, exprimate în unități de energie, prin injectarea aceleiași cantități de gaze naturale sau hidrogen în conformitate cu codul rețelei;

utilizator al rețelei înseamnă utilizator al rețelei în sensul definiției de la articolul 2 punctul 60 din Directiva (UE) 2024/1788;

serviciu întreruptibil înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport și de sistem sau, după caz, de operatorul de distribuție, sau de operatorul de rețea de hidrogen în legătură cu capacitatea întreruptibilă;

capacitate întreruptibilă înseamnă capacitatea de transport al gazelor naturale sau al hidrogenului care poate fi întreruptă de operatorul de transport și de sistem sau, după caz, de operatorul de distribuție, sau de operatorul de rețea de hidrogen în conformitate cu condițiile prevăzute în contractul de transport;

serviciu pe termen lung înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport și de sistem sau, după caz, de operatorul de distribuție, sau de operatorul de rețea de hidrogen cu o durată de un an sau mai mult;

serviciu pe termen scurt înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport și de sistem sau, după caz, de operatorul de distribuție, sau de operatorul de rețea de hidrogen cu o durată mai mică de un an;

capacitate fermă înseamnă capacitatea de transport și de distribuție de gaze naturale și hidrogen garantată contractual ca fiind neîntreruptibilă de operatorul de transport și de sistem sau, după caz, de operatorul de distribuție, sau de operatorul de rețea de hidrogen;

servicii ferme înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport și de sistem sau, după caz, de operatorul de distribuție, sau de operatorul de rețea de hidrogen în legătură cu capacitatea fermă;

capacitate tehnică înseamnă capacitatea fermă maximă care poate fi oferită utilizatorilor rețelei, luând în considerare integritatea sistemului și cerințele de exploatare ale operatorului de transport și de sistem sau, după caz, ale operatorului de distribuție, sau ale operatorului de rețea de hidrogen;

capacitate contractată înseamnă capacitatea care a fost alocată unui utilizator al rețelei printr-un contract de transport;

capacitate disponibilă înseamnă partea din capacitatea tehnică care nu este alocată și care este încă disponibilă pentru sistem într-un anumit moment;

congestie contractuală înseamnă situația în care nivelul cererii de capacitate fermă depășește capacitatea tehnică;

piață principală înseamnă piața capacității comercializate direct de operatorul de transport și de sistem sau, după caz, de operatorul de distribuție, sau de operatorul de rețea de transport de hidrogen;

congestie fizică înseamnă situația în care nivelul cererii de livrări efective depășește capacitatea tehnică într-un anumit moment;

capacitate a instalației GNL înseamnă capacitatea disponibilă la un terminal de GNL pentru lichefierea gazelor naturale sau pentru import, descărcare, servicii de sistem, înmagazinare temporară și regazeificare a GNL;

spațiu înseamnă volumul de gaze naturale sau de hidrogen pe care utilizatorul unei instalații de înmagazinare are dreptul să îl utilizeze pentru înmagazinarea gazelor naturale sau a hidrogenului;

debitul de extracție înseamnă debitul la care utilizatorul unei instalații de înmagazinare are dreptul să extragă gazele naturale sau hidrogenul din instalația de înmagazinare a gazelor naturale sau din instalația de înmagazinare a hidrogenului;

debitul de injecție înseamnă debitul la care utilizatorul unei instalații de înmagazinare are dreptul să injecteze gaze naturale sau hidrogen în instalația de înmagazinare a gazelor naturale sau în instalația de înmagazinare a hidrogenului;

capacitatea de înmagazinare înseamnă orice combinație între spațiu, debit de injecție și debit de extracție;

sistem de intrare-ieșire înseamnă sistem de intrare-ieșire în sensul definiției de la articolul 2 punctul 57 din Directiva (UE) 2024/1788;

zonă de echilibrare înseamnă zonă de echilibrare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 58 din Directiva (UE) 2024/1788;

punct de tranzacționare virtual înseamnă un punct de tranzacționare virtual în sensul definiției de la articolul 2 punctul 59 din Directiva (UE) 2024/1788;

punct de intrare înseamnă un punct de intrare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 61 din Directiva (UE) 2024/1788;

punct de ieșire înseamnă un punct de ieșire în sensul definiției de la articolul 2 punctul 62 din Directiva (UE) 2024/1788;

capacitate condiționată înseamnă capacitatea fermă care presupune condiții transparente și predefinite fie pentru furnizarea accesului de la și către punctul de tranzacționare virtual, fie pentru capacitatea de alocare limitată;

capacitate de alocare înseamnă combinația discreționară dintre orice capacitate de intrare și orice capacitate de ieșire sau viceversa;

venit autorizat înseamnă venitul total aferent serviciilor de transport și altor servicii decât cele de transport, provenit din furnizarea de servicii de către operatorul de transport și de sistem în cursul unei perioade de timp specifice dintr-o anumită perioadă de reglementare, pe care respectivul operator de transport și de sistem are dreptul să îl obțină în temeiul unui regim de tarifare fără plafonarea prețului și care este stabilit în conformitate cu articolul 78 alineatul (7) litera (a) din Directiva (UE) 2024/1788;

venit țintă înseamnă venitul total preconizat aferent serviciilor de transport, calculat în conformitate cu principiile stabilite la articolul 17 alineatul (1), și venitul total preconizat aferent altor servicii decât cele de transport, provenit din furnizarea de servicii de către operatorul de transport și de sistem în cursul unei perioade specifice dintr-o anumită perioadă de reglementare în cadrul unui regim de tarifare cu plafonarea prețului;

infrastructură nouă înseamnă o infrastructură care nu a fost finalizată până la 4 august 2003;

gaze naturale înseamnă gaze naturale în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2024/1788;

gaze din surse regenerabile înseamnă gaze din surse regenerabile în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Directiva (UE) 2024/1788;

sistem de gaze naturale înseamnă sistem de gaze naturale în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Directiva (UE) 2024/1788;

sistem de hidrogen înseamnă sistem de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din Directiva (UE) 2024/1788;

instalație de înmagazinare a hidrogenului înseamnă o instalație de înmagazinare a hidrogenului în sensul definiției de la articolul 2 punctul 5 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de înmagazinare a hidrogenului înseamnă un operator de înmagazinare a hidrogenului în sensul definiției de la articolul 2 punctul 6 din Directiva (UE) 2024/1788;

terminal de hidrogen înseamnă terminal de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 8 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de terminal de hidrogen înseamnă operator de terminal de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 9 din Directiva (UE) 2024/1788;

calitatea hidrogenului înseamnă calitatea hidrogenului în sensul definiției de la articolul 2 punctul 10 din Directiva (UE) 2024/1788;

hidrogen cu emisii scăzute de carbon înseamnă hidrogen cu emisii scăzute de carbon în sensul definiției de la articolul 2 punctul 11 din Directiva (UE) 2024/1788;

gaze cu emisii scăzute de carbon înseamnă gaze cu emisii scăzute de carbon în sensul definiției de la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de transport și de sistem înseamnă operator de transport și de sistem în sensul definiției de la articolul 2 punctul 18 din Directiva (UE) 2024/1788;

rețea de conducte de alimentare din amonte înseamnă rețea de conducte de alimentare din amonte în sensul definiției de la articolul 2 punctul 16 din Directiva (UE) 2024/1788;

distribuție înseamnă distribuție în sensul definiției de la articolul 2 punctul 19 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de distribuție înseamnă operator de distribuție în sensul definiției de la articolul 2 punctul 20 din Directiva (UE) 2024/1788;

rețea de hidrogen înseamnă rețea de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 21 din Directiva (UE) 2024/1788;

vehicularea hidrogenului înseamnă vehicularea hidrogenului în sensul definiției de la articolul 2 punctul 22 din Directiva (UE) 2024/1788;

rețea de transport de hidrogen înseamnă rețea de transport de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 23 din Directiva (UE) 2024/1788;

rețea de distribuție de hidrogen înseamnă rețea de distribuție de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 24 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de rețea de hidrogen înseamnă operator de rețea de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 25 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de rețea de transport de hidrogen înseamnă operator de rețea de transport de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 26 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de rețea de distribuție de hidrogen înseamnă operator de rețea de distribuție de hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 27 din Directiva (UE) 2024/1788;

furnizare înseamnă furnizare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 28 din Directiva (UE) 2024/1788;

instalație de înmagazinare a gazelor naturale înseamnă instalație de înmagazinare a gazelor naturale în sensul definiției de la articolul 2 punctul 31 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale înseamnă operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale în sensul definiției de la articolul 2 punctul 32 din Directiva (UE) 2024/1788;

instalație GNL înseamnă instalație GNL în sensul definiției de la articolul 2 punctul 33 din Directiva (UE) 2024/1788;

operator de sistem GNL înseamnă operator de sistem GNL în sensul definiției de la articolul 2 punctul 34 din Directiva (UE) 2024/1788;

sistem înseamnă sistem în sensul definiției de la articolul 2 punctul 35 din Directiva (UE) 2024/1788;

servicii de sistem înseamnă servicii de sistem în sensul definiției de la articolul 2 punctul 36 din Directiva (UE) 2024/1788;

conductă de interconectare înseamnă conductă de interconectare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 39 din Directiva privind gazele (UE) 2024/1788;

conductă de interconectare pentru hidrogen înseamnă conductă de interconectare pentru hidrogen în sensul definiției de la articolul 2 punctul 40 din Directiva (UE) 2024/1788;

utilizator de sistem înseamnă utilizator de sistem în sensul definiției de la articolul 2 punctul 46 din Directiva (UE) 2024/1788;

client înseamnă client în sensul definiției de la articolul 2 punctul 47 din Directiva (UE) 2024/1788;

client final înseamnă client final în sensul definiției de la articolul 2 punctul 50 din Directiva (UE) 2024/1788;

client angro înseamnă client angro în sensul definiției de la articolul 2 punctul 51 din Directiva (UE) 2024/1788;

control înseamnă control în sensul definiției de la articolul 2 punctul 55 din Directiva (UE) 2024/1788;

contract pe termen lung înseamnă contract pe termen lung în sensul definiției de la articolul 2 punctul 56 din Directiva (UE) 2024/1788;

punct de interconectare înseamnă punct de interconectare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 63 din Directiva (UE) 2024/1788;

punct de interconectare virtual înseamnă punct de interconectare virtual în sensul definiției de la articolul 2 punctul 64 din Directiva (UE) 2024/1788;

participant la piață înseamnă participant la piață în sensul definiției de la articolul 2 punctul 65 din Directiva (UE) 2024/1788;

interoperabilitate înseamnă interoperabilitate în sensul definiției de la articolul 2 punctul 71 din Directiva (UE) 2024/1788;

principiul eficiența energetică înainte de toate înseamnă principiul eficiența energetică înainte de toate în sensul definiției de la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului;

reconfigurare înseamnă reconfigurare în sensul definiției de la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2022/869;

întreprindere integrată vertical înseamnă întreprindere integrată vertical în sensul definiției de la articolul 2 punctul 43 din Directiva (UE) 2024/1788.

Definițiile de la alineatul (1) punctele 4-24 care fac referire la transport se aplică, prin analogie, cu referire la instalațiile de înmagazinare și la instalațiile GNL.

CAPITOLUL II

Secțiunea 1

Statele membre, autoritățile de reglementare desemnate în temeiul articolului 76 din Directiva (UE) 2024/1788 (denumite în continuare autoritățile de reglementare), operatorii de sisteme de gaze naturale sau de sisteme de hidrogen și operatorii delegați, cum ar fi administratorii sectoarelor de piață sau operatorii platformelor de rezervare, se asigură că piețele gazelor naturale și hidrogenului sunt exploatate în conformitate cu următoarele principii:

prețurile la gaze naturale și hidrogen se formează în funcție de cerere și ofertă;

operatorii de transport și de sistem, operatorii de distribuție, operatorii de rețea de transport de hidrogen și operatorii de rețea de distribuție de hidrogen cooperează unii cu alții pentru a le oferi utilizatorilor rețelei libertatea de a rezerva în mod independent capacitate de intrare și de ieșire; gazele naturale și, din 2033, hidrogenul sunt transportate prin intermediul sistemului de intrare-ieșire, mai degrabă decât sub formă de fluxuri contractuale;

tarifele percepute la punctele de intrare și de ieșire din sistemul de gaze naturale și din sistemul de hidrogen sunt structurate astfel încât să contribuie la integrarea pieței, sporind securitatea aprovizionării și promovând interconectarea rețelelor de gaze naturale și a rețelelor de hidrogen;

întreprinderile care își desfășoară activitatea în cadrul aceluiași sistem de intrare-ieșire tranzacționează gaze naturale și, din 2033, hidrogen la punctul de tranzacționare virtual; producătorii de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon au acces egal la punctul de tranzacționare virtual, indiferent dacă sunt conectați la sistemul de distribuție sau la sistemul de transport; gazele naturale și, din 2033, hidrogenul pot fi tranzacționate fizic la punctele de intrare dinspre țări terțe sau la punctele de ieșire către țări terțe;

utilizatorii rețelei sunt responsabili cu echilibrarea portofoliilor lor pentru a reduce la minimum necesitatea ca operatorii de transport și de sistem și operatorii de rețea de transport de hidrogen să ia măsuri de echilibrare;

măsurile de echilibrare se efectuează pe baza unor produse standardizate în conformitate cu codul de rețea privind echilibrarea stabilit în temeiul prezentului regulament și se desfășoară pe o platformă de tranzacționare sau prin intermediul serviciilor de echilibrare în conformitate cu respectivul cod de rețea;

normele de piață evită acțiunile care împiedică formarea prețurilor pe baza cererii și a ofertei de gaze naturale și hidrogen;

normele de piață asigură o abordare axată pe consumator și eficientă din punct de vedere energetic pe piețele gazelor naturale și hidrogenului;

normele de piață promovează apariția și funcționarea tranzacționării lichide a gazelor naturale și a hidrogenului, stimulând formarea prețurilor și transparența acestora;

normele de piață permit decarbonizarea sistemelor de gaze naturale și a sistemelor de hidrogen, inclusiv prin facilitarea integrării pe piețele gazelor naturale și hidrogenului din surse regenerabile de energie, prin oferirea de stimulente pentru economisirea energiei și eficiența energetică, reducerea cererii, flexibilitatea cererii și integrarea sistemului energetic și prin facilitarea realizării obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie;

normele de piață oferă stimulente adecvate pentru investiții, în special pentru investiții pe termen lung într-un sistem decarbonizat și durabil de gaze naturale și de hidrogen, de înmagazinare a energiei, în eficiența energetică, în reducerea cererii și în răspunsul părții de consum pentru a răspunde nevoilor pieței și nevoilor de integrare a sistemului, și facilitează concurența loială și securitatea aprovizionării, punând totodată în aplicare principiul eficiența energetică înainte de toate prin evitarea stimulentelor pentru investiții care au ca rezultate active depreciate;

normele privind planificarea rețelei vizează, după caz, utilizarea hidrogenului în sectoarele greu de decarbonizat, ținând seama de potențialul de reducere a gazelor cu efect de seră, încurajează măsurile de reducere a cererii de gaze fosile și contribuie la folosirea prudentă și rațională a resurselor naturale și la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie;

dacă există, barierele din calea fluxurilor transfrontaliere de gaze naturale și hidrogen, dintre sistemele de intrare-ieșire, sunt eliminate;

normele de piață facilitează cooperarea și integrarea regională.

Comisia sprijină și încurajează pătrunderea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în special a hidrogenului și a biometanului, în sistemul energetic al Uniunii, mai ales în regiunile cu o folosire intensivă a cărbunelui și intensitate mare a emisiilor de carbon, cu scopul de a crește ponderea gazelor din surse regenerabile, în special în procesele industriale, în încălzirea centralizată și în înmagazinarea energiei, accelerând astfel eliminarea treptată a combustibililor fosili solizi din sectoarele industriale și de încălzire centralizată. Comisia sprijină, de asemenea, conversia combustibililor fosili în hidrogen și biometan din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum și crearea unei forțe de muncă pregătite pentru hidrogen.

În cazul în care un operator de transport și de sistem, un operator de distribuție sau un operator de rețea de hidrogen furnizează servicii reglementate pentru gaze naturale, pentru hidrogen sau pentru energie electrică, acesta trebuie să respecte cerința de separare a conturilor prevăzută la articolul 75 din Directiva (UE) 2024/1788 și articolul 56 din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului și să dispună de o bază de active reglementate separată pentru activele de gaze naturale, de hidrogen sau de energie electrică. Această bază de active reglementate separată asigură faptul că:

veniturile din servicii obținute din furnizarea de servicii reglementate specifice pot fi utilizate doar pentru recuperarea cheltuielilor de capital și de exploatare legate de activele incluse în baza de active reglementate prin care au fost furnizate serviciile reglementate;

atunci când activele sunt transferate către o bază diferită de active reglementate, se stabilește valoarea acestora, pe baza unui audit și a aprobării de către autoritatea de reglementare și de așa natură încât nu există subvenții încrucișate.

Un stat membru nu pot permite transferuri financiare între servicii reglementate care sunt separate în sensul alineatului (1).

Statele membre pot permite operatorilor de rețele de hidrogen să extindă în timp recuperarea costurilor rețelei de hidrogen prin aplicarea unor tarife de acces la rețea, pentru a se asigura că viitorii utilizatori contribuie în mod corespunzător la costurile inițiale de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen. O astfel de alocare intertemporală a costurilor și metodologia de la baza acesteia fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare. Statele membre pot institui măsuri, cum ar fi o garanție de stat, pentru a acoperi riscul financiar al operatorilor de rețele de hidrogen, asociat deficitului inițial de recuperare a costurilor care rezultă din aplicarea alocării intertemporale a costurilor, cu condiția ca aceste măsuri să respecte articolul 107 din TFUE.

Prin derogare de la alineatul (2), un stat membru poate permite transferuri financiare între servicii reglementate care sunt separate în sensul alineatului (1), cu condiția ca autoritatea de reglementare să fi stabilit că finanțarea rețelelor prin intermediul tarifelor de acces la rețea plătite doar de utilizatorii rețelei sale nu este viabilă. Autoritatea de reglementare ia în considerare în evaluarea sa, printre altele, valoarea transferurilor financiare previzionate, subvenționarea încrucișată rezultată între utilizatorii rețelelor respective și rentabilitatea respectivelor transferuri financiare.

toate veniturile necesare pentru transferul financiar sunt colectate sub forma unei taxe specifice;

taxa specifică este colectată numai de la punctele de ieșire către clienții finali situați în aceleași state membre ca beneficiarul transferului financiar;

taxa specifică și transferul financiar sau metodologiile care stau la baza calculării acestora sunt aprobate înainte de intrarea lor în vigoare de către autoritatea de reglementare;

taxa specifică și transferul financiar aprobate, precum și metodologiile, în cazul în care metodologiile sunt aprobate, se publică cel târziu cu 30 de zile înainte de data punerii lor în aplicare;

Comisia și ACER au fost notificate de statul membru că a permis transferuri financiare.

Autoritatea de reglementare poate aproba un transfer financiar și o taxă specifică menționate la alineatul (4) cu următoarele condiții:

tarifele de acces la rețea sunt percepute de la utilizatorii bazei de active reglementate care beneficiază de un transfer financiar;

suma transferurilor financiare și a veniturilor din servicii colectate prin intermediul tarifelor de acces la rețea nu este mai mare decât veniturile autorizate sau veniturile țintă;

un transfer financiar este aprobat pentru o perioadă limitată în timp și această perioadă nu depășește o treime din restul perioadei de amortizare a infrastructurii în cauză.

Până la 5 august 2025 ACER emite recomandări pentru operatorii de transport și de sistem, operatorii de distribuție, operatorii de rețea de hidrogen și autoritățile de reglementare cu privire la metodologiile de stabilire a alocării intertemporale a costurilor.

determinarea valorii activelor care sunt transferate către o altă bază de active reglementate și a destinației oricăror profituri și pierderi care ar putea apărea în consecință;

calcularea dimensiunii și a duratei maxime a transferului financiar și a taxei specifice;

criteriile de alocare a contribuțiilor la taxa specifică între clienții finali care sunt conectați la baza de active reglementate.

Operatorii de transport și de sistem au obligația:

să ofere capacitate și servicii în condiții nediscriminatorii tuturor utilizatorilor rețelei;

să ofere atât capacitate fermă, cât și întreruptibilă; prețul capacității întreruptibile trebuie să reflecte probabilitatea întreruperii;

să ofere utilizatorilor rețelei capacitate atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.

Până la 5 august 2025, Comisia:

efectuează o evaluare a impactului asupra sistemului de gaze naturale al unui regim tarifar prin care nu se vor percepe tarife pentru accesul la sistemele de transport în punctele de interconectare dintre statele membre sau în punctele de interconectare cu țări terțe ale căror sisteme conectează două sau mai multe state membre; și

prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului.

Contractele de transport semnate cu date non-standard de intrare în vigoare sau cu o durată mai mică decât un contract anual de transport standard nu trebuie să determine tarife arbitrar mai mari sau mai mici care să nu reflecte valoarea de piață a serviciului, în conformitate cu principiile enunțate la articolul 17 alineatul (1).

În cazul în care două sau mai multe puncte de interconectare leagă aceleași două sisteme de intrare-ieșire adiacente, respectivii operatori de transport și de sistem adiacenți oferă capacitățile disponibile în punctele de interconectare într-un singur punct de interconectare virtual. Orice capacitate contractată la punctele de interconectare, indiferent de data încheierii contractului, se transferă către punctul de interconectare virtual.

capacitatea tehnică totală în punctele de interconectare virtuale este mai mare sau egală cu suma capacităților tehnice în fiecare dintre punctele de interconectare care contribuie la punctele de interconectare virtuale;

punctul de interconectare virtual facilitează utilizarea economică și eficientă a sistemului, inclusiv a normelor prevăzute la articolele 10 și 11.

După caz, se pot acorda servicii pentru accesul terților, sub rezerva ca utilizatorii rețelei să ofere garanții de solvabilitate corespunzătoare cu privire la terții respectivi. Astfel de garanții nu trebuie să constituie bariere nejustificate la intrarea pe piață și trebuie să fie nediscriminatorii, transparente și proporționale.

Operatorii de transport și de sistem trebuie, dacă este necesar pentru îndeplinirea funcțiilor lor, inclusiv în ceea ce privește transportul transfrontalier, să aibă acces la rețeaua altor operatori de transport și de sistem.

Alineatele (1)-(6) nu aduc atingere posibilității ca statele membre să ia măsuri proporționale pentru a restricționa temporar aprovizionarea cu gaze naturale din Federația Rusă sau Belarus, pentru o perioadă determinată, care poate fi reînnoită dacă este justificat, limitând licitația inițială pentru capacitate depusă de orice utilizator al rețelei la punctele de intrare din Federația Rusă sau Belarus, în cazul în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor lor esențiale de siguranță și a celor ale Uniunii, cu condiția ca astfel de măsuri:

să nu perturbe în mod nejustificat buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale și fluxurile transfrontaliere de gaze naturale între statele membre și să nu submineze securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru;

să respecte principiul solidarității energetice;

să fie adoptate în conformitate cu drepturile și obligațiile Uniunii și ale statelor membre în raport cu țările terțe.

Operatorii de rețele de hidrogen își oferă serviciile în condiții nediscriminatorii tuturor utilizatorilor rețelei, sub rezerva unor condiții contractuale echivalente pentru același serviciu. Operatorii de rețele de hidrogen publică pe site-ul lor web condițiile contractuale și tarifele percepute pentru accesul la rețea și, dacă este cazul, tarifele de dezechilibru.

Participanților la piață li se pune la dispoziție capacitatea maximă a unei rețele de hidrogen, ținându-se seama de integritatea sistemului și de funcționarea eficientă și sigură a rețelei.

Durata maximă a contractelor de capacitate este de 20 ani pentru infrastructura finalizată înainte de 1 ianuarie 2028 și de 15 ani pentru infrastructura finalizată la această dată sau ulterior acestei date. Autoritățile de reglementare au dreptul de a impune durate maxime mai scurte, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura funcționarea pieței de hidrogen, pentru a proteja concurența și pentru a asigura viitoarea integrare transfrontalieră. Atunci când adoptă o decizie privind impunerea unei durate maxime mai scurte, autoritățile de reglementare iau în considerare, printre altele, angajamentul utilizatorilor rețelei de a asigura finanțarea rețelei, implicațiile negative asupra posibilităților de planificare și de refinanțare.

Operatorii de rețele de transport de hidrogen pun în aplicare și publică proceduri nediscriminatorii și transparente de gestionare a congestiei, care facilitează, de asemenea, tranzacțiile transfrontaliere de hidrogen în mod nediscriminatoriu.

Operatorii de rețele de hidrogen evaluează periodic cererea pieței pentru noi investiții, ținând seama de securitatea aprovizionării și de eficiența utilizării finale a hidrogenului.

De la 1 ianuarie 2033, rețelele de hidrogen se organizează ca sisteme de intrare-ieșire.

Statele membre pot decide să nu aplice alineatul (6) de la prezentul articol rețelelor de hidrogen care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 52 din Directiva (UE) 2024/1788 și care nu sunt conectate la o altă rețea de hidrogen.

De la 1 ianuarie 2033 sau în cazul în care un stat membru decide să aplice accesul reglementat al terților la rețelele de hidrogen în conformitate cu articolul 35 din Directiva (UE) 2024/1788 înainte de 1 ianuarie 2033, articolul 17 din prezentul regulament se aplică tarifelor de acces la rețelele de hidrogen, iar obligațiile operatorilor de transport și de sistem prevăzute la articolul 17 alineatele (1), (2), (4) și (5) din prezentul regulament se aplică operatorilor de rețele de hidrogen. Articolele 18 și 19 din prezentul regulament nu se aplică rețelelor de hidrogen. Respectivele articole se aplică numai rețelelor de gaze naturale.

De la 1 ianuarie 2033, operatorii de rețele de transport de hidrogen trebuie să respecte cerințele impuse operatorilor de transport și de sistem în temeiul articolelor 5, 10 și 13 atunci când își oferă serviciile și publică tarifele pentru fiecare punct de rețea pe o platformă online operată de Rețeaua europeană a operatorilor de rețele de hidrogen (ENNOH). Până la adoptarea unui cod de rețea privind alocarea capacităților pentru rețelele de transport de hidrogen în temeiul articolului 72 alineatul (1) litera (d) și până la intrarea sa în vigoare, o astfel de publicare poate avea loc prin intermediul unor linkuri către publicarea tarifelor pe site-urile web ale operatorilor de rețele de transport de hidrogen.

Operatorii de sisteme GNL, operatorii de terminale de hidrogen, operatorii de înmagazinare a hidrogenului și operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale au obligația:

să ofere tuturor utilizatorilor rețelei servicii în condiții nediscriminatorii, care răspund cererii de pe piață; în special, în cazul în care un operator de sistem GNL, un operator de terminal de hidrogen, un operator de înmagazinare a hidrogenului sau un operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale oferă același serviciu unor clienți diferiți, acesta oferă respectivul serviciu în condiții contractuale echivalente;

să ofere servicii compatibile cu modalitățile de utilizare a sistemelor interconectate de transport de gaze naturale și de vehiculare de hidrogen și să faciliteze accesul, prin cooperarea cu operatorul de transport și de sistem sau cu operatorul de rețea de hidrogen; și

să publice informațiile relevante, în special datele cu privire la utilizarea și disponibilitatea serviciilor, într-un interval compatibil cu necesitățile comerciale rezonabile ale utilizatorilor instalațiilor GNL, ai instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale, ai terminalelor de hidrogen sau ai instalațiilor de înmagazinare a hidrogenului, această publicare făcând obiectul unei monitorizări de către autoritatea de reglementare.

Fiecare operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale și fiecare operator de înmagazinare a hidrogenului are obligația:

să ofere servicii pentru accesul terților, atât pe baze ferme, cât și întreruptibile; prețul capacității întreruptibile trebuie să reflecte probabilitatea întreruperii;

să ofere utilizatorilor instalației de înmagazinare atât servicii pe termen lung, cât și pe termen scurt;

să ofere utilizatorilor instalațiilor de înmagazinare atât servicii combinate, cât și servicii necombinate de capacitate de înmagazinare.

Fiecare operator de sistem GNL oferă utilizatorilor de instalații GNL atât servicii combinate, cât și servicii necombinate în cadrul instalației GNL, în funcție de nevoile exprimate de utilizatorii instalației GNL.

Contractele referitoare la instalațiile de înmagazinare de GNL și de gaze naturale și la instalațiile de înmagazinare a hidrogenului și terminalele de hidrogen nu pot determina creșteri arbitrare ale tarifelor dacă au fost semnate:

în afara unui an gazier cu o dată de intrare în vigoare non-standard; sau

pe o perioadă mai scurtă decât a unui contract standard încheiat pe bază anuală.

După caz, se pot acorda servicii pentru accesul terților, sub rezerva ca utilizatorii rețelei să ofere garanții de solvabilitate corespunzătoare cu privire la terții respectivi. Astfel de garanții nu trebuie să constituie bariere nejustificate la intrarea pe piață și trebuie să fie nediscriminatorii, transparente și proporționale.

Limitele contractuale cu privire la dimensiunea minimă solicitată a capacității instalației GNL sau a terminalului de hidrogen și a capacității de înmagazinare a gazelor naturale sau a hidrogenului se justifică pe baza constrângerilor de natură tehnică și permit micilor utilizatori să obțină acces la serviciile de înmagazinare.

Alineatele (1)-(6) nu aduc atingere posibilității ca statele membre să ia măsuri proporționale pentru a restricționa temporar livrările de GNL din Federația Rusă sau Belarus, pentru o perioadă determinată, care poate fi reînnoită dacă este justificat, limitând licitația inițială depusă de orice utilizator al rețelei sau furnizarea de capacitate a instalației GNL către orice utilizator al rețelei pentru livrările din Federația Rusă sau Belarus, în cazul în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor lor esențiale de siguranță și a celor ale Uniunii, cu condiția ca astfel de măsuri:

să nu perturbe în mod nejustificat buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale și fluxurile transfrontaliere de gaze naturale între statele membre și să nu submineze securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru;

să respecte principiul solidarității energetice;

să fie adoptate în conformitate cu drepturile și obligațiile Uniunii și ale statelor membre în raport cu țările terțe.

Cel puțin o dată la doi ani, operatorii de sisteme GNL și operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale evaluează cererea pieței pentru noi investiții care să permită utilizarea în cadrul instalațiilor a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, inclusiv compuși ai hidrogenului precum amoniacul lichid și purtători de hidrogen lichid organic. Operatorii respectivi informează autoritățile de reglementare relevante cu privire la rezultatul evaluării cererii de pe piață. Atunci când planifică noi investiții, operatorii de sisteme GNL și operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale evaluează cererea de pe piață în vederea facilitării utilizării gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de dioxid de carbon în instalațiile lor și țin seama de securitatea aprovizionării. Operatorii de sisteme GNL și operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale pun la dispoziția publicului orice planuri privind noi investiții care permit utilizarea în cadrul instalațiilor lor a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon.

Se pune la dispoziția participanților la piață capacitatea maximă în toate punctele relevante prevăzute la articolul 33 alineatul (3), luând în considerare integritatea sistemului și funcționarea eficientă a rețelei.

Operatorii de transport și de sistem pun în aplicare și publică mecanisme de alocare a capacității nediscriminatorii și transparente, care:

dau semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă și la nivel maxim a capacității, facilitează investițiile în noi infrastructuri și în soluții alternative axate pe cerere, care nu necesită noi investiții în infrastructură și facilitează tranzacțiile transfrontaliere de gaze naturale;

sunt compatibile cu mecanismul de piață, inclusiv cu piețele la vedere (spot) și centrele de comercializare, fiind în același timp flexibile și capabile să se adapteze în funcție de evoluția condițiilor pieței; și

sunt compatibile cu sistemele de acces la rețea ale statelor membre.

Operatorii de transport și de sistem pun în aplicare și publică proceduri nediscriminatorii și transparente de gestionare a congestiei, care facilitează tranzacțiile transfrontaliere de gaze naturale, desfășurate în mod nediscriminatoriu, și au la bază următoarele principii:

în cazul unei congestii contractuale, operatorul de transport și de sistem oferă capacitatea neutilizată pe piața principală cel puțin pe baza unui aranjament pe termen scurt (o zi) și întreruptibil; și

utilizatorii rețelei pot să își revândă sau să își subînchirieze capacitatea contractată neutilizată pe piața secundară.

Operatorii de transport și de sistem evaluează în mod regulat cererea de noi investiții de pe piață, ținând seama de scenariul comun elaborat pentru planul pe 10 ani de dezvoltare a rețelei în temeiul articolului 55 din Directiva (UE) 2024/1788, precum și de securitatea aprovizionării.

Participanților la piață li se pune la dispoziție capacitatea maximă a unei instalații de înmagazinare a gazelor naturale, a unei instalații GNL, a unei instalații de înmagazinare a hidrogenului sau a unui terminal de hidrogen, ținându-se seama de integritatea și de funcționarea sistemului.

Operatorii de sisteme LNG, operatorii de înmagazinare a hidrogenului, operatorii de terminale de hidrogen și operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale pun în aplicare și publică mecanisme de alocare a capacității nediscriminatorii și transparente, care:

oferă semnale economice adecvate pentru utilizarea maximă și eficientă a capacității și facilitează investițiile în infrastructuri noi;

sunt compatibile cu mecanismul de piață, inclusiv cu piețele la vedere (spot) și cu centrele de comercializare, fiind în același timp flexibile și capabile să se adapteze în funcție de evoluția condițiilor pieței; și

sunt compatibile cu sistemele de acces la rețelele conectate.

Contractele referitoare la terminalele de GNL, la terminalele de hidrogen, la instalațiile de înmagazinare a hidrogenului și la instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale includ măsuri care să împiedice blocarea capacității neutilizate, ținându-se seama de următoarele principii, care se aplică în caz de congestie contractuală:

operatorul de sistem oferă fără întârziere capacitatea neutilizată pe piața principală, iar pentru instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale oferă capacitatea respectivă cel puțin pe baza unei zile pentru ziua următoare și întreruptibilă;

utilizatorii pot să își revândă capacitatea contractată neutilizată pe piața secundară;

Până la 5 februarie 2026, operatorii de sisteme GNL, operatorii de terminale de hidrogen, operatorii de înmagazinare a hidrogenului și operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale, în mod individual sau împreună cu alți astfel de operatori, se asigură că este disponibilă o platformă de rezervare transparentă și nediscriminatorie pentru utilizatorii instalațiilor GNL, ai terminalelor de hidrogen, ai instalațiilor de înmagazinare a hidrogenului și ai instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale, pentru a le permite acestor utilizatori să își revândă capacitatea contractată pe piața secundară în temeiul literei (b).

Fiecare operator de transport și de sistem, operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale, operator de sistem GNL, operator de rețea de transport de hidrogen, operator de terminal de hidrogen și operator de înmagazinare a hidrogenului ia măsuri rezonabile pentru a permite comercializarea liberă a drepturilor la capacitate și pentru a facilita această comercializare în mod transparent și nediscriminatoriu. Fiecare astfel de operator elaborează contracte și proceduri armonizate privind transportul, instalațiile GNL, terminalele de hidrogen, instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale și instalațiile de înmagazinare a hidrogenului pe piața principală pentru a facilita schimburile de capacitate pe piața secundară și recunoaște transferul drepturilor primare la capacitate atunci când este notificat de către utilizatorii de sistem.

Contractele și procedurile armonizate se notifică autorităților de reglementare.

Normele de echilibrare sunt concepute într-un mod echitabil, nediscriminatoriu și transparent și se bazează pe criterii obiective. Normele de echilibrare reflectă nevoile reale ale sistemului, luând în considerare resursele de care dispune operatorul de transport și de sistem. Normele de echilibrare au la bază principiile de piață.

Pentru a permite utilizatorilor rețelei să ia măsuri corective oportune, operatorii de transport și de sistem furnizează prin mijloace electronice informații suficiente, oportune și fiabile în legătură cu situația utilizatorilor rețelei din punctul de vedere al echilibrării.

Tarifele de dezechilibru reflectă, în măsura în care este posibil, costurile, oferind în același timp suficiente stimulente pentru ca utilizatorii rețelei să își echilibreze injectările și retragerile de gaze naturale. Tarifele de dezechilibru evită subvenționarea încrucișată între utilizatorii rețelei și nu împiedică intrarea de noi participanți la piață.

Statele membre se asigură că operatorii de transport și de sistem depun eforturi pentru a armoniza regimurile de echilibrare și pentru a raționaliza structurile și nivelurile tarifelor de dezechilibru pentru a facilita comercializarea gazelor naturale efectuată în punctul de tranzacționare virtual.

Comisia examinează orice notificare privind decizia de certificare a unui operator de transport și de sistem sau a unui operator de rețea de transport de hidrogen, astfel cum se prevede la articolul 71 alineatul (6) din Directiva (UE) 2024/1788 imediat după primirea notificării. În termen de 50 de zile lucrătoare de la data primirii unei astfel de notificări, Comisia emite avizul său către autoritatea de reglementare relevantă în ceea ce privește compatibilitatea sa cu articolul 71 alineatul (2) sau cu articolul 72, precum și cu articolul 60 din Directiva (UE) 2024/1788 în cazul operatorilor de transport și de sistem sau cu articolul 68 din directiva respectivă în cazul operatorilor de rețea de transport de hidrogen, după caz.

La primirea unui aviz al Comisiei în temeiul alineatului (1), autoritatea de reglementare adoptă, în termen de 50 de zile lucrătoare, decizia finală cu privire la certificarea operatorului de transport și de sistem sau a operatorului de rețea de transport de hidrogen, ținând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. Decizia autorității de reglementare și avizul Comisiei se publică împreună.

În orice moment pe parcursul procedurii, autoritățile de reglementare sau Comisia pot solicita unui operator de transport și de sistem, unui operator de rețea de transport de hidrogen sau întreprinderilor care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare orice informații relevante pentru îndeplinirea sarcinilor lor în temeiul prezentului articol.

Autoritățile de reglementare și Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin punerea la dispoziție de orientări care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol.

În cazul în care Comisia a primit o notificare privind certificarea unui operator de transport și de sistem în conformitate cu articolul 60 alineatul (9) din Directiva (UE) 2024/1788, Comisia ia o decizie privind certificarea. Autoritatea de reglementare se conformează deciziei Comisiei.

Statele membre se asigură că fiecare operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale, inclusiv orice operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale controlat de un operator de transport și de sistem, este certificat în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol, fie de către autoritatea de reglementare, fie de către o autoritate competentă desemnată de statul membru în cauză, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1938 (în ambele cazuri denumită în continuare autoritatea de certificare).

Până la 1 februarie 2023 sau în termen de 150 de zile lucrătoare de la data primirii unei notificări în conformitate cu alineatul (9), autoritatea de certificare emite un proiect de decizie privind certificarea referitor la operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale care exploatează instalații de înmagazinare subterană a gazelor naturale cu o capacitate mai mare de 3,5 TWh atunci când, indiferent de numărul de operatori de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale, în ansamblul instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale, stocurile constituite erau, la 31 martie 2021 și la 31 martie 2022, la un nivel care, în medie, reprezenta mai puțin de 30 % din capacitatea lor maximă.

Atunci când evaluează riscul pentru securitatea aprovizionării cu energie în Uniune, autoritatea de certificare ia în considerare orice risc pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale la nivelul Uniunii, la nivel național sau regional, precum și orice atenuare a acestui risc, care rezultă, printre altele, din:

proprietatea, aprovizionarea sau alte relații comerciale care ar putea afecta în mod negativ stimulentele și capacitatea operatorului de sistem de înmagazinare a gazelor naturale de a constitui stocuri în instalația de înmagazinare subterană a gazelor naturale;

drepturile și obligațiile Uniunii față de o țară terță în temeiul dreptului internațional, inclusiv în temeiul oricărui acord încheiat cu una sau mai multe țări terțe la care Uniunea este parte și în care este abordat aspectul securității aprovizionării cu energie;

drepturile și obligațiile statelor membre în cauză față de o țară terță, care decurg din acorduri încheiate de statele membre în cauză cu una sau mai multe țări terțe, în măsura în care acordurile respective respectă dreptul Uniunii; sau

orice alte fapte și circumstanțe specifice ale cazului respectiv.

În cazul în care autoritatea de certificare stabilește că o persoană care, în mod direct sau indirect, controlează sau își exercită vreun drept asupra operatorului de sistem de înmagazinare a gazelor naturale, ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esențiale de siguranță ale Uniunii sau ale oricărui stat membru, autoritatea de certificare refuză certificarea. Ca opțiune alternativă, autoritatea de certificare poate emite o decizie privind certificarea sub rezerva unor condiții care să garanteze o atenuare suficientă a riscurilor care ar putea influența în mod negativ constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor naturale, dacă viabilitatea condițiilor poate fi asigurată pe deplin printr-o punere în aplicare și monitorizare eficace. Astfel de condiții pot include, în special, cerința ca proprietarul sistemului de înmagazinare sau operatorul de sistem de înmagazinare a gazelor naturale să transfere gestionarea sistemului de înmagazinare.

În cazul în care autoritatea de certificare ajunge la concluzia că riscurile legate de furnizarea de gaze naturale nu pot fi eliminate prin condițiile stabilite în conformitate cu alineatul (4), inclusiv prin obligația ca proprietarul sistemului de înmagazinare a gazelor naturale sau operatorul de sistem de înmagazinare a gazelor naturale să transfere gestionarea sistemului de înmagazinare a gazelor naturale și, prin urmare, refuză certificarea, aceasta:

solicită proprietarului sistemului de înmagazinare a gazelor naturale sau operatorului de sistem de înmagazinare a gazelor naturale sau oricărei persoane despre care consideră că ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esențiale de siguranță ale Uniunii sau ale oricărui stat membru să cedeze participațiile sau drepturile de proprietate pe care le deține asupra sistemului de înmagazinare a gazelor naturale sau asupra operatorului de sistem de înmagazinare a gazelor naturale, și stabilește un termen pentru o astfel de cedare;

dispune, dacă este cazul, măsuri provizorii pentru a se asigura că o astfel de persoană nu poate exercita niciun control sau drept asupra respectivului proprietar de sistem de înmagazinare a gazelor naturale sau operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale până la cedarea participațiilor sau a drepturilor; și

decide cu privire la măsurile compensatorii adecvate în conformitate cu dreptul intern.

Autoritatea de certificare notifică fără întârziere Comisiei proiectul de decizie privind certificarea, împreună cu toate informațiile relevante.

Autoritatea de certificare emite decizia privind certificarea în termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea avizului Comisiei.

Înainte de punerea în funcțiune a unei instalații nou construite de înmagazinare subterană a gazelor naturale, operatorul de sistem de înmagazinare a gazelor naturale este certificat în conformitate cu alineatele (1)-(7). Operatorul de sistem de înmagazinare a gazelor naturale notifică autorității de certificare intenția sa de a pune în funcțiune instalația de înmagazinare a gazelor naturale.

Operatorii de sistem de înmagazinare a gazelor naturale notifică autorității de certificare relevante orice tranzacție planificată care ar necesita o reevaluare a conformității lor cu cerințele de certificare prevăzute la alineatele (1)-(4).

Autoritățile de certificare monitorizează în mod continuu dacă operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale respectă cerințele de certificare prevăzute la alineatele (1)-(4). Acestea redeschid o procedură de certificare în scopul reevaluării conformității în oricare din circumstanțele următoare:

la primirea unei notificări din partea operatorului de sistem de înmagazinare a gazelor naturale în temeiul alineatului (8) sau (9);

din proprie inițiativă, în cazul în care au cunoștință de faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenței asupra unui operator de sistem de înmagazinare a gazelor naturale ar putea duce la nerespectarea cerințelor de la alineatele (1), (2) și (3);

la cererea motivată a Comisiei.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura exploatarea continuă a instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor naturale de pe teritoriile lor respective. Respectivele instalații de înmagazinare subterană a gazelor naturale pot înceta operațiunile numai în cazul în care cerințele tehnice și de siguranță nu sunt respectate sau în cazul în care autoritatea de certificare stabilește, în urma unei evaluări și ținând seama de avizul Rețelei europene a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale (denumită în continuare ENTSO pentru gaze), potrivit căruia o astfel de încetare a operațiunilor nu ar diminua siguranța furnizării de gaze naturale la nivelul Uniunii sau la nivel național.

Comisia poate publica orientări privind aplicarea prezentului articol.

Prezentul articol nu se aplică părților din instalațiile GNL care sunt utilizate pentru înmagazinare.

Operatorii de transport și de sistem colaborează cu alți operatori de transport și de sistem și operatori de infrastructuri la coordonarea întreținerii rețelelor lor respective, pentru a reduce la minimum orice întrerupere a serviciilor de transport oferite utilizatorilor rețelei și operatorilor de transport și de sistem din alte zone.

Operatorii de transport și de sistem cooperează între ei, precum și cu alți operatori de infrastructuri, pentru a maximiza capacitatea tehnică în cadrul sistemului de intrare-ieșire și de a reduce la minimum consumul de energie pentru exploatarea sistemului de gaze naturale, în măsura posibilului.

Secțiunea 2

Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor, aplicate de operatorii de transport și de sistem și aprobate de autoritățile de reglementare în conformitate cu articolul 78 alineatul (7) din Directiva (UE) 2024/1788 precum și tarifele publicate în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din directiva respectivă trebuie să fie transparente, să ia în considerare nevoia de integritate a sistemului și de îmbunătățire a acestuia și să reflecte costurile reale suportate, în măsura în care acestea corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural și sunt transparente, incluzând și o rentabilitate corespunzătoare a investițiilor. Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor se aplică în mod nediscriminatoriu.

Tarifele de acces la rețea nu restricționează în niciun fel lichiditatea pieței și nici nu denaturează comerțul transfrontalier între diferitele sisteme de transport. Atunci când, în pofida articolului 78 alineatul (7) din Directiva (UE) 2024/1788, diferențele dintre structurile tarifare ar stânjeni comerțul dintre sistemele de transport, operatorii de transport și de sistem urmăresc în mod activ, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale competente, să asigure convergența structurilor tarifare și a principiilor de tarifare.

Până la 31 decembrie 2025, autoritatea de reglementare poate aplica o reducere de până la 100 % tarifelor de transport și distribuție bazate pe capacitate în punctele de intrare dinspre instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor naturale și în punctele de ieșire către acestea și în punctele de intrare dinspre instalațiile GNL, cu excepția cazului și în măsura în care o astfel de instalație de înmagazinare, conectată la mai multe rețele de transport sau de distribuție, este utilizată pentru a concura cu un punct de interconectare.

Autoritățile de reglementare pot fuziona sisteme de intrare-ieșire adiacente pentru a permite o integrare regională totală sau parțială, în cadrul căreia tarifele pot fi eliminate la punctele de interconectare dintre sistemele de intrare-ieșire în cauză. În urma consultărilor publice desfășurate de autoritățile de reglementare sau de operatorii de transport și de sistem, autoritățile de reglementare pot aproba un tarif comun și un mecanism de compensare eficient între operatorii de transport și de sistem pentru redistribuirea costurilor generate de eliminarea punctelor de interconectare eliminate.

Statele membre cu mai multe sisteme interconectate de intrări-ieșiri sau cu mai mulți operatori de rețea într-un sistem de intrări-ieșiri pot implementa un tarif uniform de rețea cu scopul de a crea condiții de concurență echitabile pentru utilizatorii de rețea, cu condiția să fie aprobat un plan de rețea și să fie introdus un mecanism de compensare între operatorii rețelei.

La stabilirea tarifelor se aplică o reducere pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon în ceea ce privește:

punctele de intrare de la instalațiile de producere a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon;

tarifele de transport bazate pe capacitate în punctele de intrare dinspre instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale și de ieșire către acestea, cu excepția cazului în care o astfel de instalație de înmagazinare este conectată la mai multe rețele de transport sau de distribuție și este utilizată pentru a concura cu un punct de interconectare.

Detaliile privind reducerile acordate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol pot fi prevăzute în codul de rețea privind structurile tarifare menționat la articolul 71 alineatul (2) primul paragraf litera (d).

Până la 5 august 2029 și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia reexaminează nivelul reducerilor prevăzute la alineatele (1) și (4). Comisia publică un raport care oferă o imagine de ansamblu a punerii în aplicare a reducerilor și evaluează dacă nivelul respectivelor reduceri este în continuare adecvat, având în vedere cele mai recente evoluții ale pieței. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica prezentul regulament prin schimbarea nivelului reducerilor prevăzute la alineatele (1) și (4) de la prezentul articol.

Începând cu 5 august 2025, utilizatorii rețelei obțin de la operatorul de transport și de sistem o reducere de 100 % în privința tarifului bazat pe capacitate în punctele de interconectare dintre statele membre, pentru gazele din surse regenerabile și de 75 % pentru gazele cu emisii scăzute de carbon, după ce au furnizat operatorului de transport și de sistem în cauză o dovadă a durabilității, pe baza unui certificat de durabilitate valabil obținut pentru gazele din surse regenerabile în temeiul articolelor 29 și 30 din Directiva (UE) 2018/2001 și înregistrat în baza de date a Uniunii menționată la articolul 31a din directiva respectivă, iar pentru gazele cu emisii scăzute de carbon pe baza unui certificat de durabilitate valabil obținut în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2024/1788.

operatorii de transport și de sistem au obligația de a acorda reducerea numai pentru cea mai scurtă rută posibilă în ceea ce privește trecerea frontierei între locul în care dovada specifică a declarației de durabilitate, pe baza unui certificat menționat la primul paragraf, a fost înregistrată pentru prima oară în baza de date a Uniunii și locul în care a fost anulată ca fiind considerată consumată, cu condiția ca nicio primă de licitație potențială să nu fie acoperită de reducere;

operatorii de transport și de sistem furnizează autorității de reglementare relevante informații privind volumele reale și preconizate de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon, precum și efectul aplicării reducerii tarifare asupra veniturilor lor, iar autoritățile de reglementare monitorizează și evaluează impactul reducerii asupra stabilității tarifelor;

odată ce veniturile unui operator de transport și de sistem din respectivele tarife specifice se reduc cu 10 % ca urmare a aplicării reducerii, operatorul de transport și de sistem afectat și toți operatorii de transport și de sistem învecinați negociază un mecanism de compensare între operatorii de transport și de sistem.

detaliile suplimentare necesare în vederea punerii în aplicare a reducerii pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon, precum calcularea capacității eligibile pentru care se aplică reducerea și procesele necesare, se stabilesc într-un cod de rețea instituit în temeiul articolului 71.

Prin derogare de la alineatele (1) și (4) de la prezentul articol, autoritățile de reglementare pot decide să nu aplice reduceri sau să stabilească reduceri mai mici decât cele prevăzute la alineatele (1) și (4) de la prezentul articol, cu condiția ca o astfel de derogare să fie în conformitate cu principiile generale de tarifare prevăzute la articolul 17 și, în special, cu principiul reflectării costurilor, în cazul în care este îndeplinit unul dintre următoarele criterii:

derogarea este necesară pentru funcționarea eficientă a sistemului de transport, pentru a asigura un cadru financiar stabil pentru investițiile existente sau pentru a evita subvențiile încrucișate nejustificate, denaturarea comerțului transfrontalier sau un mecanism ineficace de compensare între operatorii de transport și de sistem;

aplicarea reducerilor prevăzute la alineatele (1) și (4) nu este necesară din cauza stadiului de avansare a introducerii gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon în statul membru în cauză sau a existenței unor mecanisme de sprijin alternative pentru intensificarea utilizării gazelor din surse regenerabile sau a gazelor cu emisii scăzute de carbon.

Începând cu 5 august 2025, autoritatea de reglementare relevantă asigură transparența în ceea ce privește metodologiile, parametrii și valorile utilizate pentru a determina veniturile autorizate sau veniturile țintă ale operatorilor de transport și de sistem. Autoritatea de reglementare publică informațiile menționate în anexa I sau impune publicarea acestora de către operatorul de transport și de sistem relevant, cu respectarea protecției datelor considerate de autoritatea de reglementare relevantă ca fiind sensibile din punct de vedere comercial. Respectivele informații sunt puse la dispoziție într-un format accesibil în mod liber, descărcabil și needitabil (doar citire) și, în măsura posibilului, într-una sau mai multe limbi de circulație.

Costurile operatorului de transport și de sistem fac obiectul unei comparații a eficienței între operatorii de transport și de sistem. ACER efectuează respectiva comparație a eficienței. Până la 5 august 2027 și, ulterior, o dată la patru ani, ACER publică un studiu care compară eficiența costurilor operatorilor de transport și de sistem, cu respectarea protecției datelor considerate de ACER ca fiind sensibile din punct de vedere comercial. Autoritățile de reglementare relevante și operatorii de transport și de sistem relevanți furnizează ACER toate datele necesare pentru respectiva comparație. Atunci când stabilesc periodic veniturile autorizate sau veniturile țintă ale operatorilor de transport și de sistem, autoritățile de reglementare relevante țin seama de această comparație și de circumstanțele naționale.

Autoritățile de reglementare relevante evaluează evoluția pe termen lung a tarifelor de transport pe baza modificărilor preconizate în ceea ce privește veniturile lor autorizate sau veniturilor lor țintă, precum și în ceea ce privește cererea de gaze naturale în perioada de reglementare relevantă și, dacă sunt disponibile, până în 2050. Pentru efectuarea respectivei evaluări, autoritatea de reglementare include informațiile privind strategia descrisă în planul național integrat privind energia și clima al statului membru în cauză și scenariile care stau la baza planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani elaborat în conformitate cu articolul 55 din Directiva (UE) 2024/1788.

Secțiunea 3

Operatorii de transport și de sistem asigură capacitate fermă pentru accesul instalațiilor de producție a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon conectate la rețeaua lor. În acest scop, operatorii de transport și de sistem elaborează, în cooperare cu operatorii de distribuție, proceduri și acorduri, inclusiv investiții, pentru a asigura fluxul inversat de la rețeaua de distribuție la rețeaua de transport. Investițiile majore se reflectă în planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani în temeiul articolului 55 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2024/1788.

Alineatul (1) nu aduce atingere posibilității ca operatorii de transport și de sistem să creeze alternative la investițiile în fluxuri inversate, precum soluții de rețele inteligente sau conectarea la alți operatori de rețea, inclusiv racordarea directă la rețeaua de transport a instalațiilor de producție a gazului din surse regenerabile și a gazului cu emisii scăzute de carbon. Accesul la capacitatea fermă poate fi limitat la oferirea de capacități care fac obiectul unor limitări operaționale, pentru a se asigura siguranța infrastructurii și eficiența economică. Autoritatea de reglementare este responsabilă de revizuirea și aprobarea condițiilor operatorilor de transport și de sistem în materie de capacitate condiționată și se asigură că orice limitare a capacității ferme sau orice limitare operațională este introdusă de operatorii de transport și de sistem pe baza unor proceduri transparente și nediscriminatorii și nu creează obstacole nejustificate la intrarea pe piață. În cazul în care instalația de producție suportă costurile legate de asigurarea capacității ferme, nu se aplică nicio limitare.

Operatorii de transport și de sistem cooperează pentru a evita restricționarea fluxurilor transfrontaliere din cauza diferențelor de calitate a gazelor la punctele de interconectare dintre statele membre. Atunci când cooperează astfel, operatorii de transport și de sistem țin seama de caracteristicile instalațiilor clienților finali care consumă gaze naturale.

Statele membre se asigură că specificațiile tehnice divergente, inclusiv parametrii de calitate a gazului, cum ar fi conținutul de oxigen și adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale, nu sunt utilizate pentru a restricționa fluxurile transfrontaliere de gaze naturale. În plus, statele membre se asigură că adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale este aliniată la specificațiile tehnice acceptabile pentru clienți.

În cazul în care o restricție a fluxurilor transfrontaliere din cauza diferențelor de calitate a gazelor nu poate fi evitată de către operatorii de transport și de sistem în cauză în cadrul operațiunilor lor standard, aceștia informează fără întârziere autoritățile de reglementare în cauză. Informațiile includ o descriere și motivele care justifică orice măsuri luate deja de operatorii de transport și de sistem.

Autoritățile de reglementare în cauză decid împreună, în termen de șase luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (3), dacă să recunoască restricția sau nu.

În ceea ce privește restricționarea fluxurilor transfrontaliere din cauza diferențelor în ceea ce privește adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale și care sunt recunoscute în temeiul alineatului (4), operatorii de transport și de sistem acceptă fluxurile de gaze naturale cu conținut de hidrogen la punctele de interconectare dintre statele membre în sistemul de gaze naturale, sub rezerva alineatelor (6)-(13) și după finalizarea procedurii prevăzute la alineatele respective.

În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză recunosc restricția în temeiul alineatului (4), acestea solicită operatorilor de transport și de sistem în cauză să efectueze, în termen de 12 luni de la recunoașterea restricției menționate la alineatul respectiv, următoarele acțiuni succesive:

să coopereze și să dezvolte opțiuni fezabile din punct de vedere tehnic, fără a modifica specificațiile privind calitatea gazelor, printre care se pot număra angajamente privind fluxul și tratarea gazelor naturale, pentru a elimina restricția recunoscută, ținând seama de informațiile furnizate de clienții finali racordați direct la sistemul de gaze naturale al operatorului de transport și de sistem în cauză sau de orice altă parte interesată care ar putea fi afectată de procedura respectivă;

să desfășoare în comun o analiză cost-beneficiu a opțiunilor fezabile din punct de vedere tehnic, pentru a defini soluții eficiente din punct de vedere economic care să specifice defalcarea costurilor și a beneficiilor pe categoriile de părți afectate;

să realizeze o estimare a perioadei de punere în aplicare pentru fiecare opțiune potențială;

să efectueze o consultare publică, în special a clienților finali afectați care sunt racordați la sistemul de gaze naturale, cu privire la soluțiile fezabile identificate și să țină seama de rezultatele consultării respective;

să prezinte, pe baza analizei cost-beneficiu și a rezultatelor consultării publice, o propunere comună de soluție pentru eliminarea restricției recunoscute, inclusiv calendarul de punere în aplicare a acestei soluții, autorităților lor de reglementare în cauză, spre aprobare, și celorlalte autorități naționale competente din fiecare stat membru în cauză, spre informare.

În cazul în care operatorii de transport și de sistem în cauză nu ajung la un acord privind depunerea unei propuneri comune în temeiul alineatului (6) litera (e), fiecare operator de transport și de sistem își informează fără întârziere propria autoritate de reglementare.

Autoritățile de reglementare în cauză iau o decizie comună coordonată de a elimina restricția recunoscută, ținând seama de analiza cost-beneficiu efectuată de operatorii de transport și de sistem în cauză și de rezultatele consultării publice efectuate în temeiul alineatului (6) litera (d) de la prezentul articol, în termen de șase luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (7) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942.

Prin derogare de la alineatul (8) de la prezentul articol, în ceea ce privește restricțiile fluxurilor transfrontaliere cauzate de diferențele legate de adăugarea de hidrogen în sistemul de gaze naturale, autoritățile de reglementare în cauză pot declara împreună că nu ar trebui luate măsuri suplimentare pentru a elimina astfel de restricții. Decizia comună coordonată se adoptă în termen de șase luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (7) de la prezentul articol în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942 și ține seama de analiza cost-beneficiu și de rezultatele consultării publice realizate în temeiul alineatului (6) litera (d) de la prezentul articol. Autoritățile de reglementare în cauză revizuiesc o decizie de menținere a restricției recunoscute în temeiul prezentului alineat o dată la patru ani.

Decizia coordonată comună a autorităților de reglementare în cauză, menționată la alineatul (8), include o decizie privind alocarea costurilor de investiții care urmează să fie suportate de fiecare operator de transport și de sistem pentru punerea în aplicare a soluției convenite, precum și includerea acestora în veniturile autorizate sau veniturile țintă ale operatorului de transport și de sistem, ținând seama de costurile și de beneficiile economice, sociale și de mediu ale soluției în statele membre în cauză și de consecințele acesteia pentru tarife.

ACER poate emite recomandări adresate autorităților de reglementare cu privire la detaliile unor astfel de decizii de alocare a costurilor menționate la alineatul (10).

În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză nu pot ajunge la un acord astfel cum se menționează la alineatul (4) de la prezentul articol, ACER decide cu privire la restricție în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942. În cazul în care ACER recunoaște restricția, aceasta solicită operatorilor de transport și de sistem în cauză să efectueze, în termen de 12 luni, acțiunile menționate la alineatul (6) de la prezentul articol, în mod succesiv.

În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză nu pot lua o decizie coordonată comună astfel cum se menționează la alineatele (8) și (10) de la prezentul articol, ACER decide cu privire la soluția de eliminare a restricției recunoscute și la alocarea costurilor de investiții care urmează să fie suportate de fiecare operator de transport și de sistem pentru punerea în aplicare a soluției convenite sau de a declara că nu trebuie luate măsuri suplimentare în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942. O decizie de a menține restricția recunoscută în temeiul prezentului alineat este revizuită o dată la patru ani de către ACER.

Detaliile suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv detaliile privind analiza cost-beneficiu, se stabilesc într-un cod de rețea instituit în temeiul articolului 71 alineatul (2).

Practicile care sunt în conformitate cu standardele armonizate sau părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele stabilite în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 71 alineatul (2) primul paragraf litera (a).

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili specificații comune pentru facilitarea integrării eficiente din punctul de vedere al costurilor a unor volume mari de biometan în sistemul existent de gaze naturale, inclusiv în punctele de interconectare transfrontaliere, sau poate stabili specificațiile respective într-un cod de rețea în temeiul articolului 71 alineatul (2) primul paragraf litera (a), în cazul în care:

respectivele cerințe nu sunt prevăzute de standarde armonizate sau de părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

Comisia a solicitat, în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, uneia sau mai multor organizații europene de standardizare să elaboreze un standard armonizat pentru cerințele respective și cel puțin una dintre următoarele condiții este îndeplinită:

solicitarea Comisiei nu a fost acceptată de niciuna dintre organizațiile de standardizare europene;

Comisia constată întârzieri nejustificate în adoptarea standardelor armonizate solicitate;

o organizație de standardizare europeană a elaborat un standard care nu corespunde în totalitate solicitării Comisiei; sau

Comisia a decis, în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, să mențină parțial sau să retragă referințele la standardele armonizate sau la părțile acestora care prevăd cerințele respective.

solicitarea Comisiei nu a fost acceptată de niciuna dintre organizațiile de standardizare europene;

Comisia constată întârzieri nejustificate în adoptarea standardelor armonizate solicitate;

o organizație de standardizare europeană a elaborat un standard care nu corespunde în totalitate solicitării Comisiei; sau

În stadiul inițial al elaborării proiectului de act de punere în aplicare de stabilire a specificațiilor comune menționat la alineatul (1), Comisia colectează opiniile organismelor sau ale grupurilor de experți relevante instituite în temeiul legislației sectoriale relevante a Uniunii și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate relevante. Pe baza acestei consultări, Comisia elaborează proiectul de act de punere în aplicare.

Practicile care sunt în conformitate cu specificațiile comune sau cu părți ale acestora sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 71 alineatul (2) primul paragraf litera (a), în măsura în care cerințele respective sunt reglementate de astfel de specificații comune sau de părți ale acestora.

În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei în vederea publicării referinței sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Atunci când referința unui standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau acele părți ale lor care vizează aceleași cerințe menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

La stabilirea specificațiilor comune în temeiul prezentului articol, Comisia ține seama în cea mai mare măsură de cerințele de siguranță necesare pentru funcționarea sigură a sistemului de gaze naturale, în special pentru funcționarea sigură a instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale în întreaga Uniune.

Toți operatorii de transport și de sistem cooperează la nivelul Uniunii prin intermediul ENTSO pentru gaze, în scopul promovării finalizării și funcționării corespunzătoare a pieței interne a gazelor naturale și a comerțului transfrontalier, precum și în scopul asigurării unei gestionări optime, a unei exploatări coordonate și a unei evoluții tehnice sănătoase a rețelei de transport de gaze naturale.

ENTSO pentru gaze publică și transmite Comisiei și ACER, din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei sau ACER, orice proiect de modificare a statutului, a listei membrilor sau a regulamentului de procedură, inclusiv a regulamentului de procedură cu privire la consultarea altor părți interesate, al ENTSO pentru gaze.

În termen de patru luni de la primirea documentelor menționate la alineatul (1), după consultarea în mod oficial a organizațiilor care reprezintă toate părțile interesate, în special utilizatorii de sistem, inclusiv clienții, ACER prezintă Comisiei un aviz cu privire la proiectul de modificare a statutului, la lista membrilor și la regulamentul de procedură ale ENTSO pentru gaze.

Comisia emite un aviz cu privire la proiectul de modificare a statutului, la lista membrilor și la regulamentul de procedură ale ENTSO pentru gaze, luând în considerare avizul ACER menționat la alineatul (2), în termen de trei luni de la data primirii avizului respectiv.

În termen de trei luni de la primirea avizului favorabil al Comisiei, ENTSO pentru gaze adoptă și publică statutul, lista membrilor și regulamentul de procedură revizuite ale ENTSO pentru gaze.

ENTSO pentru gaze elaborează coduri de rețea în domeniile menționate la articolul 71 alineatele (1) și (2), în urma unei solicitări care i-a fost adresată de către Comisie în conformitate cu articolul 71 alineatul (9).

ENTSO pentru gaze poate elabora coduri de rețea în domeniile menționate la articolul 71 alineatele (1) și (2), cu scopul de a atinge obiectivele prevăzute la articolul 24, în cazul în care respectivele coduri de rețea nu se aplică domeniilor menționate în solicitarea care i-a fost adresată de către Comisie. Codurile de rețea respective sunt transmise ACER în vederea emiterii unui aviz. Respectivul aviz este luat în considerare în mod corespunzător de către ENTSO pentru gaze.

ENTSO pentru gaze adoptă:

instrumentele comune pentru exploatarea rețelelor, pentru a asigura coordonarea exploatării rețelei în condiții normale și de urgență, inclusiv o grilă comună de clasificare a incidentelor, precum și planurile de cercetare;

un plan fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale pe 10 ani menționat la articolul 32 la nivelul Uniunii (denumit în continuare planul de dezvoltare a rețelei la nivelul Uniunii pentru gaze naturale), inclusiv o evaluare europeană cu privire la adecvarea capacităților, la fiecare doi ani;

recomandări privind coordonarea cooperării tehnice între operatorii de transport și de sistem din Uniune și din țările terțe;

recomandări adresate operatorilor de transport și de sistem cu privire la cooperarea lor tehnică cu operatorii de distribuție și cu operatorii de rețele de hidrogen;

un program anual de activitate;

un raport anual;

evaluări anuale de vară și de iarnă cu privire la adecvarea capacităților;

un raport de monitorizare a calității gazelor, până la 1 ianuarie 2025 și, ulterior, o dată la doi ani, care să includă evoluțiile parametrilor de calitate a gazelor, evoluțiile nivelului și volumului de hidrogen adăugat în sistemul de gaze naturale, previziunile privind evoluția preconizată a parametrilor de calitate a gazelor și a volumului de hidrogen adăugat în sistemul de gaze naturale, impactul adăugării de hidrogen în sistemul de gaze naturale asupra fluxurilor transfrontaliere, precum și informații privind cazurile legate de diferențele dintre specificațiile de calitate a gazelor sau dintre specificațiile referitoare la nivelurile de adăugare și modul în care au fost soluționate astfel de cazuri în vederea îndeplinirii cerințelor de calitate legate de diferitele utilizări finale;

un raport anual care să includă cantitatea de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon injectate în rețeaua de gaze naturale.

Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităților menționată la alineatul (3) litera (b) acoperă capacitatea generală a sistemului de gaze naturale de a satisface cererea de gaze naturale existentă și planificată pentru următoarea perioadă de cinci ani, precum și pentru perioada cuprinsă între cinci și 10 ani de la data la care a fost realizată respectiva evaluare. Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităților se realizează pe baza evaluărilor naționale cu privire la adecvarea capacităților, pregătite de fiecare operator de transport și de sistem individual. Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităților prevede în mod specific monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește producția anuală de biometan sustenabil.

Programul anual de activitate menționat la alineatul (3) litera (e) cuprinde o listă și o descriere a codurilor de rețea care urmează să fie întocmite, un plan cu privire la coordonarea exploatării rețelei și o listă a activităților de cercetare și dezvoltare care urmează să fie realizate în decursul anului în cauză, precum și un calendar orientativ.

Codurile de rețea se elaborează pentru aspecte de rețea cu caracter transfrontalier și pentru aspecte legate de integrarea pieței și nu aduc atingere dreptului statelor membre de a stabili coduri naționale de rețea care nu afectează comerțul transfrontalier.

ENTSO pentru gaze monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 71 alineatul (13) sau cu articolul 74 și impactul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea integrării piețelor. ENTSO pentru gaze raportează ACER concluziile sale și include rezultatele analizei în raportul anual menționat la alineatul (3) litera (f) de la prezentul articol.

ENTSO pentru gaze pune la dispoziție toate informațiile solicitate de ACER în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul articolului 27 alineatul (1).

ACER analizează planurile naționale de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, în vederea evaluării concordanței acestora cu planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii. În cazul în care ACER identifică neconcordanțe între un plan național de dezvoltare a rețelei pe 10 ani și planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii, aceasta recomandă, după caz, modificarea planului național de dezvoltare a rețelei pe 10 ani sau a planului de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii. În cazul în care un astfel de plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani este elaborat în conformitate cu articolul 55 din Directiva (UE) 2024/1788, ACER recomandă autorității de reglementare relevante să modifice planul național de dezvoltare a rețelei pe 10 ani în conformitate cu articolul 55 alineatul (5) din directiva respectivă și informează Comisia cu privire la aceasta.

La cererea Comisiei, ENTSO pentru gaze prezintă Comisiei punctul său de vedere cu privire la adoptarea orientărilor menționate la articolul 74.

ENTSO pentru gaze cooperează cu Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de energie electrică (denumită în continuare ENTSO pentru energie electrică) și cu ENNOH.

ACER monitorizează executarea atribuțiilor ENTSO pentru gaze menționate la articolul 26 alineatele (1), (2) și (3) și raportează constatările sale Comisiei.

ENTSO pentru gaze transmite ACER, în vederea emiterii unui aviz, proiectul de plan de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii, proiectul de program anual de activitate, incluzând informații cu privire la procesul de consultare și celelalte documente menționate la articolul 26 alineatul (3).

Atunci când își îndeplinesc sarcinile și își exercită competențele care le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile de reglementare asigură respectarea prezentului regulament, a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate în temeiul articolelor 70-74.

După caz, acestea colaborează între ele, cu Comisia și cu ACER în conformitate cu capitolul V din Directiva (UE) 2024/1788.

La elaborarea codurilor de rețea, a proiectului de plan de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii și a programului anual de activitate menționate la articolul 26 alineatele (1), (2) și (3), ENTSO pentru gaze organizează un proces de consultare publică extinsă, într-un stadiu incipient, în mod deschis și transparent, implicând toți participanții la piață relevanți și în special organizațiile reprezentând toate părțile interesate, în conformitate cu regulamentul de procedură menționat la articolul 25 alineatul (1). Consultarea include, de asemenea, autorități de reglementare și alte autorități naționale, întreprinderi de furnizare și producție, utilizatori ai rețelelor, inclusiv clienți, operatori de distribuție, inclusiv asociații relevante din domeniul industriei, organisme tehnice și platforme ale părților interesate. ENTSO pentru gaze publică proiecte ale codurilor de rețea, ale planului de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii și ale programului anual de activitate în vederea formulării de observații de către părțile interesate și le acordă suficient timp pentru a participa efectiv la procesul de consultare. Consultarea are ca scop identificarea punctelor de vedere și a propunerilor părților interesate relevante implicate în procesul decizional.

Toate documentele și procesele-verbale ale întrunirilor care au legătură cu consultările menționate la alineatul (1) se fac publice.

Înainte de adoptarea programului anual de activitate și a codurilor de rețea menționate la articolul 26 alineatele (1), (2) și (3), ENTSO pentru gaze precizează în ce mod au fost luate în considerare observațiile primite în cadrul consultării. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, aceasta prezintă justificări.

Costurile legate de activitățile ENTSO pentru gaze menționate la articolele 24, 25, 26, 70 și 71 din prezentul regulament și la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/869 sunt suportate de operatorii de transport și de sistem și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă costurile respective cu condiția ca acestea să fie rezonabile și adecvate.

Operatorii de transport și de sistem instituie o cooperare regională în cadrul ENTSO pentru gaze, pentru a contribui la îndeplinirea atribuțiilor menționate la articolul 26 alineatele (1), (2) și (3).

Operatorii de transport și de sistem promovează acorduri operaționale, în vederea asigurării unei gestionări optime a rețelei, precum și dezvoltarea tranzacțiilor de energie, alocarea coordonată de capacitate transfrontalieră prin soluții nediscriminatorii bazate pe mecanismele pieței, acordând o atenție deosebită meritelor specifice ale licitațiilor implicite pentru alocări pe termen scurt, precum și integrării mecanismelor de echilibrare.

În scopul atingerii obiectivelor stabilite la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 80, pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea definiției zonei geografice acoperite de fiecare structură de cooperare regională, ținând seama de structurile de cooperare regională existente. Fiecare stat membru are dreptul de a promova cooperarea în mai multe zone geografice.

ENTSO pentru gaze adoptă și publică, la fiecare doi ani, planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii. Planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii cuprinde modelarea rețelei integrate, elaborarea de scenarii, o evaluare europeană privind adecvarea capacităților, precum și evaluarea rezilienței sistemului, inclusiv infrastructura care urmează să fie dezafectată.

În special, planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii:

se bazează pe planuri naționale de investiții și pe capitolul IV din Regulamentul (UE) 2022/869;

în ceea ce privește interconexiunile transfrontaliere, se bazează, de asemenea, pe nevoile rezonabile ale diferiților utilizatori ai rețelei și integrează angajamentele pe termen lung ale investitorilor, astfel cum se menționează la articolul 55 alineatul (7) din Directiva (UE) 2024/1788; și

identifică deficiențele investiționale, în special în ceea ce privește capacitățile transfrontaliere.

În ceea ce privește al doilea paragraf litera (c), planul de dezvoltare a rețelei pentru gaze naturale la nivelul Uniunii poate fi însoțit de o analiză a obstacolelor aflate în calea creșterii capacității transfrontaliere a rețelei, rezultând din diferențele existente la nivelul procedurilor sau al practicilor de aprobare.

Operatorii de transport și de sistem publică informații detaliate privind capacitatea și serviciile pe care le oferă și condițiile relevante aplicate, împreună cu informațiile tehnice necesare pentru ca utilizatorii rețelei să dobândească accesul efectiv la rețea.

Pentru a asigura tarife transparente, obiective și nediscriminatorii și pentru a facilita utilizarea eficientă a rețelei de gaze naturale, operatorii de transport și de sistem sau autoritățile de reglementare competente publică informații rezonabil și suficient de detaliate despre formarea, metodologia și structura tarifelor.

Pentru serviciile oferite, fiecare operator de transport și de sistem publică periodic, în mod continuu și într-o formă standardizată și accesibilă, informații cu privire la capacitățile tehnice, capacitățile contractate și capacitățile disponibile, cu cifrele aferente tuturor punctelor relevante, inclusiv punctele de intrare și ieșire, în conformitate cu orientările stabilite în anexa I.

Punctele relevante ale unei rețele de transport despre care trebuie publicate informații se aprobă de către autoritățile competente după consultarea utilizatorilor rețelei.

Operatorii de transport și de sistem divulgă întotdeauna informațiile necesare în temeiul prezentului regulament într-un mod logic, cuantificabil clar, ușor accesibil și nediscriminatoriu.

Operatorii de transport și de sistem publică informațiile ex ante și ex post privind cererea și oferta, pe baza nominalizărilor și a alocărilor, a previziunilor și a fluxurilor realizate de intrare și de ieșire din sistem. Autoritatea de reglementare se asigură că toate aceste informații sunt făcute publice. Nivelul de detaliu al informațiilor care se publică reflectă informațiile aflate la dispoziția operatorilor de transport și de sistem.

Operatorii de transport și de sistem publică informații detaliate privind calitatea gazelor naturale transportate prin rețelele lor, care ar putea afecta utilizatorii rețelei, în temeiul articolelor 16 și 17 din Regulamentul (UE) 2015/703.

Operatorii de sisteme GNL, operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale, operatorii de terminale de hidrogen și operatorii de înmagazinare a hidrogenului publică informații detaliate privind toate serviciile pe care le oferă și condițiile relevante aplicate, împreună cu informațiile tehnice necesare pentru ca utilizatorii instalațiilor GNL, ai instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale, ai instalațiilor de înmagazinare a hidrogenului și ai terminalelor de hidrogen să dobândească accesul efectiv la instalațiile GNL, instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale, instalațiile de înmagazinare a hidrogenului și terminalele de hidrogen. Autoritățile de reglementare pot solicita operatorilor respectivi să facă publice orice informații suplimentare relevante pentru utilizatorii de sistem.

Operatorii de sisteme GNL oferă instrumente ușor de utilizat pentru calcularea tarifelor aferente serviciilor disponibile.

În legătură cu serviciile furnizate, operatorii de sisteme GNL, operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale, operatorii de terminale de hidrogen și operatorii de înmagazinare a hidrogenului publică informații cu privire la capacitățile contractate și disponibile ale instalațiilor GNL, ale instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale, ale instalațiilor de înmagazinare a hidrogenului și ale terminalelor de hidrogen, pe bază numerică, în mod regulat și continuu și într-o formă standardizată și accesibilă.

Operatorii de sisteme GNL, operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale, operatorii de terminale de hidrogen și operatorii de înmagazinare a hidrogenului transmit informațiile necesare în temeiul prezentului regulament într-un mod logic, cuantificabil clar, ușor accesibil și nediscriminatoriu.

Operatorii de sisteme GNL, operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale, operatorii de terminale de hidrogen și operatorii de înmagazinare a hidrogenului publică volumul de gaze naturale sau hidrogen existent în fiecare instalație GNL, instalație de înmagazinare a gazelor naturale, instalație de înmagazinare a hidrogenului și în fiecare terminal de hidrogen sau în fiecare grup de instalații de înmagazinare în cazul în care aceasta corespunde modului în care este acordat accesul utilizatorilor de sistem, fluxurile de intrare și de ieșire, precum și capacitățile disponibile ale instalațiilor GNL, ale instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale, ale instalațiilor de înmagazinare a hidrogenului și ale terminalelor de hidrogen, inclusiv cu privire la instalațiile scutite de la obligația de a acorda acces terților. Respectivele informații se comunică, de asemenea, operatorului de transport și de sistem sau, în cazul terminalelor și al instalațiilor de stocare a hidrogenului, operatorului de rețea de hidrogen, care le publică la nivel consolidat, pentru fiecare sistem sau subsistem, definit cu ajutorul punctelor relevante. Informațiile se actualizează cel puțin o dată pe zi.

În vederea asigurării unor tarife transparente, obiective și nediscriminatorii și în scopul facilitării utilizării eficiente a infrastructurilor, operatorii de sisteme GNL, operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale, operatorii de terminale de hidrogen și operatorii de înmagazinare a hidrogenului sau autoritățile de reglementare corespunzătoare fac publice informații suficient de detaliate cu privire la formarea tarifelor, la metodologiile de calcul și la structura tarifelor pentru infrastructura care face obiectul accesului reglementat al terților. Instalațiile GNL cărora li s-a acordat o derogare în temeiul articolului 78 din prezentul regulament, al articolului 22 din Directiva 2003/55/CE și al articolului 36 din Directiva 2009/73/CE și operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale din cadrul regimului de acces negociat al terților fac publice tarifele pentru infrastructură, în vederea asigurării unui grad suficient de transparență.

Operatorii de transport și de sistem, operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale și operatorii de sisteme GNL păstrează la dispoziția autorităților naționale, inclusiv a autorităților de reglementare și a autorităților naționale în domeniul concurenței și a Comisiei, pentru o perioadă de cinci ani, toate informațiile menționate la articolele 33 și 34, precum și în punctul 3 din anexa I.

Secțiunea 4

Operatorii de distribuție asigură capacitate fermă pentru accesul instalațiilor de producție a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon racordate la rețeaua lor. În acest scop, operatorii de distribuție elaborează, cooperând între ei și cu operatorii de transport și de sistem, proceduri și acorduri, inclusiv investiții, pentru a asigura fluxul inversat de la rețeaua de distribuție la rețeaua de transport. Investițiile majore în rețeaua pentru transportul gazelor naturale care rezultă din necesitatea unor capacități suplimentare în rețeaua de distribuție se reflectă în planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2024/1788.

Alineatul (1) nu aduce atingere posibilității ca operatorii de distribuție să creeze alternative la investițiile în fluxuri inversate, precum soluții de rețele inteligente sau conectarea la alți operatori de rețea. Accesul la capacitatea fermă se poate limita la oferirea de capacități care fac obiectul unor limitări operaționale, pentru a se asigura siguranța infrastructurii și eficiența economică. Autoritatea de reglementare se asigură că orice limitare a capacității ferme sau orice limitare operațională este introdusă de operatorii de distribuție pe baza unor proceduri transparente și nediscriminatorii și nu creează obstacole nejustificate la intrarea pe piață. În cazul în care instalația de producție suportă costurile legate de asigurarea capacității ferme, nu se aplică nicio limitare.

Operatorii de distribuție cooperează cu alți operatori de distribuție și cu operatori de transport și de sistem pentru a coordona întreținerea, dezvoltarea sistemului, noile conexiuni, dezafectarea și exploatarea sistemului, în vederea asigurării integrității sistemului, cu scopul maximizării capacității și a reducerii la minimum a utilizării combustibilului gazos.

În cazul în care operatorii de distribuție sunt responsabili pentru gestionarea calității gazelor în rețelele lor, ei publică informații detaliate privind calitatea gazelor naturale transportate prin rețelele lor, care ar putea afecta utilizatorii rețelei, în temeiul articolelor 16 și 17 din Regulamentul (UE) 2015/703.

Operatorii de distribuție care exploatează un sistem de gaze naturale și operatorii de rețele de distribuție de hidrogen care exploatează un sistem de hidrogen cooperează la nivelul Uniunii prin intermediul entității OSD UE, pentru a promova finalizarea și funcționarea corespunzătoare a pieței interne a gazelor naturale, a coopera la dezvoltarea pieței de hidrogen, precum și pentru a promova gestionarea optimă și o exploatare coordonată a sistemelor de distribuție și de transport.

Membrii înregistrați pot participa la entitatea OSD UE direct sau pot fi reprezentați de o asociație națională desemnată de un stat membru sau de o asociație de la nivelul Uniunii.

Costurile legate de activitățile entității OSD UE sunt suportate de către operatorii de distribuție și operatorii de rețele de distribuție de hidrogen care sunt membri înregistrați și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă costurile cu condiția ca acestea să fie rezonabile și proporționale și prezintă motive în cazul în care nu sunt aprobate.

Normele și procedurile principale pentru entitatea OSD UE în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) 2019/943 se aplică, de asemenea, operatorilor de distribuție care exploatează un sistem de gaze naturale și operatorilor de rețele de distribuție a hidrogenului.

Grupul consultativ strategic menționat la articolul 54 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2019/943 cuprinde, de asemenea, reprezentanți ai asociațiilor care reprezintă operatorii de distribuție europeni care exploatează un sistem de gaze naturale sau operatorii europeni de rețele de distribuție a hidrogenului.

Până la 5 august 2025, entitatea OSD UE transmite Comisiei și ACER proiectul de statut actualizat, inclusiv un cod de conduită, lista membrilor înregistrați, proiectul de regulament de procedură actualizat, inclusiv regulamentul de procedură cu privire la consultarea ENTSO pentru energie electrică, a ENTSO pentru gaze și a altor părți interesate, și proiectul de norme de finanțare actualizate.

În termen de patru luni de la primirea documentelor transmise în temeiul alineatului (3), ACER transmite Comisiei avizul său, după consultarea organizațiilor care reprezintă toate părțile interesate, în special utilizatorii sistemului de distribuție, inclusiv clienții.

În termen de trei luni de la primirea avizului ACER, Comisia emite un aviz cu privire la documentele transmise în temeiul alineatului (3), luând în considerare avizul ACER menționat la alineatul (4).

În termen de trei luni de la data primirii avizului favorabil al Comisiei, operatorii de distribuție adoptă și publică statutul, regulamentul de procedură și normele de finanțare actualizate ale entității OSD UE.

Documentele menționate la alineatul (3) se transmit Comisiei și ACER în cazul în care li se aduc modificări sau la cererea motivată a Comisiei sau a ACER. Comisia și ACER pot emite un aviz în conformitate cu procesul prevăzut la alineatele (3), (4) și (5).

Entitatea OSD UE exercită atribuțiile enumerate la articolul 55 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul (UE) 2019/943 și desfășoară activitățile enumerate la articolul 55 alineatul (2) literele (c), (d) și (e) din regulamentul respectiv și în ceea ce privește sistemele de distribuție a gazelor naturale sau rețelele de distribuție a hidrogenului.

Pe lângă atribuțiile enumerate la articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/943, entitatea OSD UE participă la elaborarea codurilor de rețea care sunt relevante pentru exploatarea și planificarea rețelelor de distribuție și pentru exploatarea coordonată a rețelelor de transport și a rețelelor de distribuție în temeiul prezentului regulament și contribuie la atenuarea emisiilor fugitive de metan din sistemul de gaze naturale.

Pe lângă activitățile enumerate la articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/943, entitatea OSD UE:

cooperează cu ENTSO pentru gaze și ENNOH la monitorizarea punerii în aplicare a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate în temeiul prezentului regulament care sunt relevante pentru exploatarea și planificarea rețelelor de distribuție a gazelor naturale și a hidrogenului și pentru exploatarea coordonată a rețelelor de transport și a rețelelor de distribuție și a rețelelor de transport și a rețelelor de distribuție a hidrogenului;

cooperează cu ENTSO pentru gaze și ENNOH și adoptă cele mai bune practici cu privire la exploatarea și planificarea coordonată a sistemelor de transport și de distribuție și a rețelelor de transport și de distribuție a hidrogenului, inclusiv aspecte precum schimbul de date între operatori și coordonarea resurselor de energie distribuite;

lucrează la identificarea celor mai bune practici pentru punerea în aplicare a rezultatelor evaluărilor în temeiul articolului 23 alineatul (1b) din Directiva (UE) 2018/2001 și al articolului 25 din Directiva (UE) 2023/1791 și pentru cooperarea dintre operatorii de distribuție a energiei electrice, de distribuție a gazelor naturale, de rețele de distribuție a hidrogenului și de sisteme de încălzire și răcire centralizată, inclusiv în scopul evaluării în temeiul articolului 24 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001, inclusiv recomandări pentru amplasarea adecvată a electrolizoarelor pentru a garanta utilizarea căldurii reziduale în rețeaua de termoficare centralizată.

Entitatea OSD UE furnizează ENTSO pentru gaze informații pentru raportarea sa cu privire la calitatea gazelor, în ceea ce privește sistemele de distribuție în cazul cărora operatorii de distribuție sunt responsabili pentru gestionarea calității gazelor, astfel cum se menționează la articolul 26 alineatul (3).

Entitatea OSD UE furnizează ENNOH informații pentru raportul de monitorizare a calității hidrogenului care urmează să fie adoptat în temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (j) din prezentul regulament, în ceea ce privește rețelele de distribuție a hidrogenului în cazul cărora operatorii de rețele de distribuție a hidrogenului sunt responsabili pentru gestionarea calității hidrogenului în temeiul articolului 50 din Directiva (UE) 2024/1788.

Secțiunea 5

Comisia instituie un mecanism pentru agregarea facultativă a cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale în temeiul articolelor 43-49.

Prin derogare de la articolul 176 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, Comisia poate contracta serviciile necesare ale uneia sau mai multor entități stabilite în Uniune prin intermediul procedurilor de achiziții publice relevante în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046, pentru a realiza obiectivul prevăzut la articolul 42 din prezentul regulament.

În cazul în care Comisia selectează un prestator de servicii, selecția se face pe baza unor criterii care să protejeze integritatea pieței interne, care să asigure concurența și securitatea aprovizionării și care să asigure respectarea articolului 44. Comisia precizează cerințele aplicabile prestatorului de servicii în caietul de sarcini relevant.

Prestatorul de servicii este selectat de Comisie din rândul unor entități care îndeplinesc următoarele criterii de eligibilitate:

prestatorul de servicii este stabilit și are sediul operațional pe teritoriul unui stat membru;

prestatorul de servicii și subcontractanții săi:

nu sunt supuși măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE, constând în interdicția de a li se pune la dispoziție sau de a li se transfera fonduri ori resurse economice sau de a li se acorda finanțare ori asistență financiară, în mod direct sau indirect, și nici al unor măsuri de înghețare a activelor; sau

nu sunt deținuți sau controlați, direct sau indirect, de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme vizate de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii și nici nu acționează în numele sau în conformitate cu instrucțiunile acestora.

nu sunt supuși măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE, constând în interdicția de a li se pune la dispoziție sau de a li se transfera fonduri ori resurse economice sau de a li se acorda finanțare ori asistență financiară, în mod direct sau indirect, și nici al unor măsuri de înghețare a activelor; sau

nu sunt deținuți sau controlați, direct sau indirect, de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme vizate de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii și nici nu acționează în numele sau în conformitate cu instrucțiunile acestora.

Fără a aduce atingere altor obligații de diligență necesară, se stabilesc obligații contractuale între Comisie și prestatorii de servicii pentru a se asigura că, atunci când își îndeplinesc sarcinile în temeiul articolului 45, prestatorii de servicii nu pun, direct sau indirect, fonduri sau resurse economice la dispoziția, sau în beneficiul, persoanelor fizice sau juridice, a entităților sau a organismelor care:

sunt supuse măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE, constând în interdicția de a li se pune la dispoziție sau de a li se transfera fonduri ori resurse economice sau de a li se acorda finanțare ori asistență financiară, în mod direct sau indirect, sau al unor măsuri de înghețare a activelor; sau

sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme vizate de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii sau acționează în numele ori în conformitate cu instrucțiunile acestora.

Prestatorul de servicii nu face parte dintr-o întreprindere integrată vertical, cu excepția unei entități separate în conformitate cu capitolul IX din Directiva (UE) 2024/1788.

Prestatorul de servicii organizează sarcinile legate de agregarea cererii și achiziționarea în comun a gazelor naturale. În special, dar nu exclusiv, prestatorul de servicii poate pune în aplicare următoarele elemente:

evaluarea și agregarea cererii întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și a întreprinderilor consumatoare de gaze naturale;

colectarea ofertelor de la furnizorii sau producătorii de gaze naturale, pentru a le corela cu cererea agregată;

repartizarea ofertelor de furnizare participanților la agregarea cererii, vizându-se o distribuție proporțională între participanții mai mici și cei mai mari, în funcție de volumul indicat în cererea depusă;

prestarea unor eventuale servicii de sistem conexe, inclusiv a unor servicii pentru facilitarea încheierii contractelor de achiziție a gazelor naturale.

Participarea la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale este deschisă, în mod nediscriminatoriu, întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și întreprinderilor consumatoare de gaze naturale stabilite în Uniune. Astfel de întreprinderi nu pot participa în calitate de furnizori, producători și cumpărători dacă:

li se aplică măsurile restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE, constând în interdicția de a li se pune la dispoziție sau de a li se transfera fonduri ori resurse economice sau de a li se acorda finanțare ori asistență financiară, în mod direct sau indirect, sau al unor măsuri de înghețare a activelor; sau

sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme vizate de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii sau acționează în numele ori în conformitate cu instrucțiunile acestora.

Se stabilesc obligații contractuale pentru a se asigura faptul că nu sunt puse, direct sau indirect, fonduri sau resurse economice la dispoziția sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor care:

sunt supuse măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE, constând în interdicția de a li se pune la dispoziție sau de a li se transfera fonduri ori resurse economice sau de a li se acorda finanțare ori asistență financiară, în mod direct sau indirect, sau al unor măsuri de înghețare a activelor; sau

sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme vizate de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii sau acționează în numele ori în conformitate cu instrucțiunile acestora.

Întreprinderile din sectorul gazelor naturale și întreprinderile consumatoare de gaze naturale stabilite în țările care sunt părți contractante la Comunitatea Energiei pot participa la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale, cu condiția să fie în vigoare măsurile sau acordurile necesare pentru a permite participarea lor la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale în temeiul prezentei secțiuni.

Întreprinderile din sectorul gazelor naturale și întreprinderile consumatoare de gaze naturale care participă la agregarea cererii pot să coordoneze, în mod transparent, anumite elemente ale condițiilor contractului de achiziție sau să utilizeze contracte de achiziție în comun pentru a obține condiții mai bune de la furnizorii lor, cu condiția să respecte dreptul Uniunii, inclusiv dreptul Uniunii în materie de concurență, în special articolele 101 și 102 din TFUE.

Participanții la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale comunică Comisiei sau prestatorului de servicii relevant, după caz, următoarele elemente ale contractelor încheiate:

volumul;

partenerii contractuali;

perioada.

Participanții la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale pot să informeze Comisia sau prestatorul de servicii relevant, după caz, cu privire la faptul că corelarea și procedura de ofertare nu au dus la încheierea unui contract de furnizare.

Destinatarul informațiilor comunicate în temeiul alineatelor (5) și (6) se asigură că accesul la informațiile confidențiale este strict limitat la prestatorul de servicii și la serviciile Comisiei pentru care este absolut necesar să dispună de aceste informații. Informațiile respective sunt tratate în mod confidențial.

Pentru a proteja interesele esențiale de siguranță ale Uniunii și ale statelor sale membre și în interesul garantării securității aprovizionării, aprovizionarea cu gaze naturale ce provin din Federația Rusă sau din Belarus și aprovizionarea cu GNL ce provine din instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus nu poate avea loc prin intermediul mecanismului de agregare a cererii și al achiziționării în comun a gazelor naturale până la 31 decembrie 2025.

Excluderea menționată la alineatul (1) se aplică tuturor livrărilor de GNL ce provin din orice instalație GNL situată în Federația Rusă sau în Belarus și aprovizionării cu gaze naturale care intră în statele membre sau în părțile contractante la Comunitatea Energiei prin următoarele puncte de intrare:

Greifswald;

Lubmin II;

Imatra;

Narva;

Värska;

Luhamaa;

Šakiai;

Kotlovka;

Kondratki;

Wysokoje;

Tieterowka;

Mozyr;

Kobryń;

Sudja (RU)/(UA);

Belgorod (RU)/(UA);

Valuiki (RU)/(UA);

Serebrianka (RU)/(UA);

Pisarevka (RU)/(UA);

Sohranovka (RU)/(UA);

Prohorovka (RU)/(UA);

Platovo (RU)/(UA);

Strandja 2 (BG)/Malkoclar (TR).

Începând cu 1 ianuarie 2026, Comisia poate decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să excludă temporar gazele naturale care provin din Federația Rusă sau din Belarus și aprovizionarea cu GNL care provine din instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus de la participarea la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja interesele esențiale de siguranță sau securitatea aprovizionării Uniunii sau ale unui stat membru, cu condiția ca aceste măsuri:

să nu tulbure în mod nejustificat buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale și fluxurile transfrontaliere de gaze naturale între statele membre și să nu submineze securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru;

să respecte principiul solidarității energetice;

să fie adoptate în conformitate cu drepturile și obligațiile Uniunii și ale statelor membre în raport cu țările terțe.

Cu suficient timp înainte de prima rundă de licitații din 2026, Comisia analizează dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la alineatul (1), pentru a decide cu privire la măsurile menționate la alineatul respectiv. Orice astfel de decizie este valabilă pentru o perioadă de până la un an și poate fi reînnoită, dacă se justifică acest lucru.

Având în vedere faptul că trebuie asigurată securitatea aprovizionării Uniunii, măsurile luate de Comisie în temeiul alineatului (1) pot viza diversificarea aprovizionării cu gaze naturale sau cu GNL în vederea reducerii dependenței de gazele naturale din Rusia, în cazul în care se poate demonstra că astfel de măsuri sunt necesare pentru a proteja interesele esențiale de siguranță ale Uniunii și ale statelor membre.

Deciziile menționate la alineatul (1) conțin o listă cu următoarele elemente:

toate punctele de intrare din Federația Rusă sau din Belarus ori din alte țări terțe care servesc drept țări de tranzit, care nu sunt utilizate pentru a efectua aprovizionarea cu gaze naturale în cadrul mecanismului de agregare a cererii și de achiziționare în comun; și

toate instalațiile GNL situate în Federația Rusă sau în Belarus.

Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului articol și a articolului 47 și poate solicita furnizorilor sau producătorilor de gaze naturale care participă la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale toate informațiile necesare pentru îndeplinirea acestei sarcini, inclusiv prezentarea către cumpărători a documentelor de expediere corespunzătoare atunci când efectuează aprovizionarea cu gaze naturale, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic.

Pentru a facilita coordonarea și schimbul de informații în legătură cu mecanismul de agregare a cererii și cu achiziționarea în comun a gazelor naturale, Comisia este asistată de un comitet director.

Comitetul director este format din reprezentanți ai statelor membre și un reprezentant al Comisiei. Participarea statelor membre este facultativă și depinde, în special, de agenda reuniunilor comitetului director. Reprezentanții părților contractante la Comunitatea Energiei pot participa la comitetul director la invitația Comisiei, în toate chestiunile de interes comun. Comisia prezidează reuniunile comitetului director.

În ceea ce privește participanții stabiliți pe teritoriul lor, statele membre sau alte părți interesate vizate pot asigura un sprijin sub formă de lichidități, inclusiv garanții, participanților la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, după caz, în special în cazul în care autoritatea competentă a statului membru în cauză a declarat unul dintre nivelurile de criză menționate la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1938.

Comisia raportează periodic comitetului director și prezintă un raport anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea mecanismului de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale.

Informațiile din raport includ cel puțin:

informații privind numărul de întreprinderi din sectorul gazelor naturale și volumele de gaze naturale care participă la mecanismul de agregare a cererii și la achiziționarea în comun a gazelor naturale;

informații privind numărul de contracte încheiate și volumele rezultate de gaze naturale contractate și, respectiv, livrate Uniunii;

o descriere a normelor aplicabile în rundele de licitație pentru participanții la agregarea cererii și pentru furnizorii sau producătorii de gaze naturale;

o prezentare generală a costului total al mecanismului de agregare a cererii și al achiziționării în comun a gazelor naturale, incluzând cheltuielile suportate de prestatorul de servicii;

orice evoluție majoră în funcționarea mecanismului de agregare a cererii și de achiziționării în comun a gazelor naturale.

Comisia poate institui un mecanism de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, inclusiv elementele specificate la alineatul (2) care urmează să fie puse în aplicare în cadrul activităților Băncii Europene pentru Hidrogen. Respectivul mecanism voluntar poate fi în vigoare până la 31 decembrie 2029.

Comisia poate contracta prestatorul de servicii corespunzător, aplicând prin analogie procedura stabilită la articolele 43 și 44, pentru punerea în aplicare, în special, dar nu exclusiv, a următoarelor elemente:

colectarea și prelucrarea datelor de piață privind, de exemplu, disponibilitatea infrastructurii sau dezvoltarea fluxurilor și prețurilor hidrogenului, pentru a spori transparența procesului de dezvoltare a pieței hidrogenului;

colectarea și evaluarea cererii din partea cumpărătorilor;

colectarea de oferte de hidrogen de la furnizori;

accesul furnizorilor și al cumpărătorilor la informațiile relevante și necesare, colectate în temeiul prezentului alineat, sub rezerva consimțământului acestora și în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență.

Pentru a contribui la obiectivele de decarbonizare prevăzute în prezentul regulament, statele membre pot asigura sprijin sub formă de lichidități, inclusiv garanții, pentru hidrogen în cadrul activităților Băncii Europene pentru Hidrogen și în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, dacă este cazul.

Coordonarea și schimbul de informații în legătură cu mecanismul menționat la alineatul (1) pot fi facilitate de grupul de coordonare corespunzător, separat de grupurile de experți dedicate gazelor naturale.

Până la expirarea perioadei de valabilitate a mecanismului menționat la alineatul (1), Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport în care se evaluează performanța mecanismului respectiv. În special, Comisia evaluează contribuția mecanismului respectiv la dezvoltarea pieței hidrogenului în Uniune.

Participarea la mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului este deschisă, în mod nediscriminatoriu, întreprinderilor din sectorul hidrogenului și întreprinderilor consumatoare de hidrogen stabilite în Uniune. Astfel de întreprinderi nu pot participa în calitate de furnizori și cumpărători dacă:

sunt supuse măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE, constând în interdicția de a li se pune la dispoziție sau de a li se transfera fonduri ori resurse economice sau de a li se acorda finanțare ori asistență financiară, în mod direct sau indirect, sau al unor măsuri de înghețare a activelor; sau

sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme vizate de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii sau acționează în numele ori în conformitate cu instrucțiunile acestora.

Se stabilesc obligații contractuale pentru a se asigura că nu sunt puse, direct sau indirect, fonduri sau resurse economice la dispoziția sau utilizate în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor care:

sunt supuse măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE sau al articolului 215 din TFUE, constând în interdicția de a li se pune la dispoziție sau de a li se transfera fonduri ori resurse economice sau de a li se acorda finanțare ori asistență financiară, în mod direct sau indirect, sau al unor măsuri de înghețare a activelor; sau

sunt deținute sau controlate, direct sau indirect, de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme vizate de respectivele măsuri restrictive ale Uniunii sau acționează în numele ori în conformitate cu instrucțiunile acestora.

Întreprinderile din sectorul hidrogenului și întreprinderile consumatoare de hidrogen stabilite în țările care sunt părți contractante la Comunitatea Energiei pot participa la mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, cu condiția să fie în vigoare măsurile sau acordurile necesare pentru a permite participarea lor la mecanismul de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului în temeiul prezentului articol și al articolelor 52 și 54.

Comisia poate decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să excludă temporar ofertele de aprovizionare cu hidrogen care provine din Federația Rusă sau din Belarus din procesul de colectare prin intermediul mecanismului de sprijinire a dezvoltării pieței hidrogenului, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja interesele esențiale de siguranță sau securitatea aprovizionării Uniunii sau ale unui stat membru, cu condiția ca aceste măsuri:

să nu tulbure în mod nejustificat buna funcționare a pieței interne a hidrogenului și să nu submineze securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru;

să respecte principiul solidarității energetice;

să fie adoptate în conformitate cu drepturile și obligațiile Uniunii și ale statelor membre în raport cu țările terțe.

Cu suficient timp înainte de prima rundă de colectare a ofertelor, Comisia analizează dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la alineatul (1), pentru a decide cu privire la măsurile menționate la alineatul respectiv. Orice decizie în acest sens este valabilă pentru o perioadă de până la un an și poate fi reînnoită dacă se justifică acest lucru.

Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului articol.

CAPITOLUL III

Operatorii de rețele de transport de hidrogen cooperează pentru a evita restricționarea fluxurilor transfrontaliere de hidrogen din cauza diferențelor de calitate a hidrogenului, pentru a îndeplini cerințele de calitate legate de diferitele utilizări finale, în conformitate cu standardele aplicabile privind calitatea hidrogenului.

În cazul în care o restricție a fluxurilor transfrontaliere din cauza diferențelor de calitate a hidrogenului nu poate fi evitată de către operatorii de rețele de transport de hidrogen în cauză în cadrul operațiunilor lor standard, aceștia informează fără întârziere autoritățile de reglementare în cauză. Informațiile includ o descriere și motivele care justifică eventuale măsuri luate deja de operatorii de rețele de transport de hidrogen.

Autoritățile de reglementare în cauză decid împreună, în termen de șase luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (2), dacă să recunoască restricția sau nu.

În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză recunosc restricția în conformitate cu alineatul (3), acestea solicită operatorilor de rețele de transport de hidrogen în cauză să efectueze, în termen de 12 luni de la recunoașterea restricției menționate la alineatul respectiv, următoarele acțiuni succesive:

să coopereze și să elaboreze opțiuni fezabile din punct de vedere tehnic pentru a elimina restricția recunoscută;

să desfășoare în comun o analiză cost-beneficiu a opțiunilor fezabile din punct de vedere tehnic, pentru a defini soluții eficiente din punct de vedere economic care să specifice defalcarea costurilor și a beneficiilor pe categoriile de părți afectate;

să realizeze o estimare a perioadei de punere în aplicare pentru fiecare opțiune potențială;

să efectueze o consultare publică cu privire la soluțiile fezabile identificate și să țină seama de rezultatele consultării respective;

să prezinte, pe baza analizei cost-beneficiu și a rezultatelor consultării publice, o propunere comună de soluție pentru eliminarea restricției recunoscute, inclusiv calendarul de punere în aplicare a acestei soluții, autorităților lor de reglementare în cauză, spre aprobare, și celorlalte autorități naționale competente din fiecare stat membru în cauză, spre informare.

În cazul în care operatorii de rețele de transport de hidrogen în cauză nu ajung la un acord privind depunerea unei propuneri comune în temeiul alineatului (4) litera (e), fiecare operator de rețea de transport de hidrogen își informează fără întârziere propria autoritate de reglementare.

Autoritățile de reglementare în cauză iau o decizie comună și coordonată de a elimina restricția recunoscută, ținând seama de analiza cost-beneficiu efectuată de operatorii de rețele de transport de hidrogen și de rezultatele consultării publice efectuate în temeiul alineatului (4) litera (d) de la prezentul articol, în termen de șase luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (5) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942.

Decizia coordonată comună a autorităților de reglementare în cauză, menționată la alineatul (6), include o decizie privind alocarea costurilor de investiții care urmează să fie suportate de fiecare operator de rețea de transport de hidrogen pentru punerea în aplicare a soluției convenite, precum și includerea acestora în tarife după 1 ianuarie 2033, ținând seama de costurile și de beneficiile economice, sociale și de mediu ale soluției în statele membre în cauză.

ACER poate emite recomandări adresate autorităților de reglementare cu privire la detaliile unor astfel de decizii de alocare a costurilor menționate la alineatul (7).

În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză nu pot ajunge la un acord astfel cum se menționează la alineatul (3) de la prezentul articol, ACER decide cu privire la restricție, în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942. În cazul în care ACER recunoaște restricția, aceasta solicită operatorilor de rețele de transport de hidrogen în cauză să efectueze, în termen de 12 luni, acțiunile menționate la alineatul (4) de la prezentul articol, în mod succesiv.

În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză nu pot lua o decizie coordonată comună astfel cum se menționează la alineatele (6) și (7) de la prezentul articol, ACER decide cu privire la soluția de eliminare a restricției recunoscute și la alocarea costurilor de investiții care urmează să fie suportate de fiecare operator de rețea de transport de hidrogen pentru punerea în aplicare a soluției convenite, în conformitate cu articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942.

Detaliile suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv detalii privind o specificație comună obligatorie de calitate a hidrogenului pentru conductele de interconectare transfrontaliere pentru hidrogen, analize cost-beneficiu pentru eliminarea restricțiilor de flux transfrontalier din cauza diferențelor de calitate a hidrogenului, inclusiv detalii care să abordeze acordurile de interconectare, unitățile, schimbul de date, comunicarea și furnizarea de informații între participanții la piață relevanți, se stabilesc într-un cod de rețea instituit în temeiul articolului 72 alineatul (1) litera (b).

Operatorii de rețele de distribuție de hidrogen cooperează cu alți operatori de rețele de distribuție de hidrogen și cu operatorii de rețele de transport de hidrogen cu scopul de a coordona întreținerea, dezvoltarea rețelei de hidrogen, noile conexiuni, dezafectarea și exploatarea sistemului de hidrogen, în vederea asigurării integrității sistemului de hidrogen, a maximizării capacității și a reducerii la minimum a consumului de energie pentru exploatarea sistemului de hidrogen.

Operatorii de rețele de transport de hidrogen cooperează la nivelul Uniunii prin intermediul ENNOH, pentru a promova dezvoltarea și funcționarea corespunzătoare a pieței interne a hidrogenului și comerțul transfrontalier, precum și pentru a asigura gestionarea optimă, exploatarea coordonată și evoluția tehnică solidă a rețelei europene pentru transportul hidrogenului.

ENNOH cooperează îndeaproape cu ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze în ceea ce privește identificarea sinergiilor și promovarea integrării sistemului în cazul tuturor purtătorilor de energie, pentru a facilita eficiența globală a sistemului energetic.

ENNOH este format din operatori de rețele pentru transportul hidrogenului certificați în temeiul articolului 71 din Directiva (UE) 2024/1788.

să obțină ulterior o certificare pozitivă, în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament și cu articolul 71 din Directiva (UE) 2024/1788, realizată în termen de 24 de luni după ce au devenit membri ai ENNOH; și

cel puțin să dezvolte proiecte de infrastructură pentru hidrogen, cu o decizie finală privind investițiile în termen de patru ani după ce au devenit membri ai ENNOH.

Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, un operator de rețea de transport de hidrogen care beneficiază de o derogare de la articolul 68 din Directiva (UE) 2024/1788 este eligibil să devină membru al ENNOH, cu condiția să fie stabilit într-un stat membru în care niciun alt operator de rețea de transport de hidrogen nu este membru al ENNOH în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Statele membre pot nominaliza un astfel de operator de rețea de transport de hidrogen și prezintă orice astfel de nominalizări ENNOH, Comisiei și ACER. Statele membre pot retrage o astfel de nominalizare în orice moment. Atunci când un operator de rețea de transport de hidrogen nu a luat o decizie finală de investiții cu privire la un proiect de infrastructură pentru hidrogen în termen de patru ani după ce a devenit membru al ENNOH, calitatea de membru a operatorului respectiv expiră.

Statele membre care nu au desemnat niciun operator de rețea de transport de hidrogen, dar care intenționează să dezvolte o rețea pentru transportul hidrogenului în conformitate cu planurile lor naționale integrate privind energia și clima, pot nominaliza o entitate ca partener asociat în cadrul ENNOH. Statele membre în cauză transmit ENNOH, Comisiei și ACER o nominalizare în temeiul prezentului alineat. Un stat membru poate revoca o astfel de nominalizare în orice moment. Nominalizarea respectivă expiră atunci când un operator de rețea de transport de hidrogen stabilit în statul membru în cauză devine membru al ENNOH.

În cursul îndeplinirii funcțiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, ENNOH acționează în vederea instituirii unei piețe interne a hidrogenului care funcționează în mod corespunzător și este integrată și care contribuie la realizarea în mod eficient și durabil a obiectivelor stabilite în cadrul de politici privind clima și energia, în special contribuind la integrarea eficientă a hidrogenului produs din surse regenerabile de energie și la sporirea eficienței energetice, menținând în același timp siguranța sistemului de hidrogen. ENNOH dispune de resurse umane și financiare adecvate pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.

Până la 1 septembrie 2024, operatorii de rețele de transport de hidrogen transmit Comisiei și ACER proiectul de statut, lista membrilor și proiectul de regulament de procedură, inclusiv regulamentul de procedură cu privire la consultarea părților interesate, ale ENNOH care urmează să fie instituită.

Operatorii de rețele de transport de hidrogen transmit Comisiei și ACER eventualele proiecte de modificare a statutului, a listei membrilor sau a regulamentului de procedură ale ENNOH.

În termen de patru luni de la primirea proiectelor menționate la alineatul (7) și a proiectelor de modificare a statutului, a listei membrilor sau a regulamentului de procedură menționate la alineatul (8), după consultarea organizațiilor care reprezintă toate părțile interesate, în special utilizatorii sistemelor de hidrogen, inclusiv clienții, ACER prezintă Comisiei un aviz cu privire la respectivele proiecte de statut, la lista membrilor, la proiectul de regulament de procedură sau la proiectele de modificare a acestora.

În termen de trei luni de la primirea avizului ACER, Comisia emite un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor, la proiectul de regulament de procedură sau la proiectele de modificare a acestora, luând în considerare avizul ACER menționat la alineatul (9).

În termen de trei luni primirea avizului favorabil al Comisiei, operatorii de rețele de transport de hidrogen adoptă și publică statutul, lista membrilor și regulamentul de procedură al ENNOH.

Documentele menționate la alineatul (7) se transmit Comisiei și ACER în cazul în care li se aduc modificări sau la cererea motivată a Comisiei sau a ACER. ACER și Comisia își emit avizele în conformitate cu alineatele (9), (10) și (11).

Până la înființarea ENNOH, ENTSO pentru gaze este responsabilă pentru elaborarea planurilor de dezvoltare a rețelelor pentru gaze naturale și hidrogen la nivelul Uniunii, menționate la articolele 32 și 60. În cadrul îndeplinirii acestei sarcini, ENTSO pentru gaze asigură consultarea și includerea efectivă a tuturor participanților la piață, inclusiv a participanților la piața hidrogenului.

ENNOH are următoarele atribuții:

elaborează coduri de rețea în domeniile enumerate la articolul 72 cu scopul de a atinge obiectivele stabilite la articolul 57;

elaborează, împreună cu ENTSO pentru gaze, codurile de rețea menționate la articolul 72 alineatul (1) litera (f);

adoptă și publică, o dată la doi ani, un plan pe 10 ani fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii, menționat la articolul 60 (denumit în continuare planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii), inclusiv o evaluare europeană cu privire la adecvarea capacităților;

cooperează cu ENTSO pentru energie electrică, cu ENTSO pentru gaze și cu entitatea OSD UE;

elaborează recomandări adresate operatorilor de rețele de transport de hidrogen cu privire la cooperarea lor tehnică cu operatorii de rețele de distribuție de hidrogen, precum și cu operatorii de transport și de sistem și cu operatorii de distribuție din Uniune;

elaborează recomandări cu privire la coordonarea cooperării tehnice dintre operatorii de rețele de hidrogen din Uniune și din țări terțe;

adoptă un program anual de activitate;

adoptă un raport anual;

adoptă o evaluare anuală privind aprovizionarea cu hidrogen care să acopere statele membre în care hidrogenul este utilizat la producerea de energie electrică;

adoptă un raport de monitorizare a calității hidrogenului, până la 15 mai 2026 și ulterior o dată la doi ani, care să includă evoluții și previziuni referitoare la evoluțiile preconizate ale parametrilor de calitate a hidrogenului, precum și informații privind cazurile legate de diferențele dintre specificațiile de calitate a hidrogenului și modul în care au fost soluționate aceste cazuri;

promovează securitatea cibernetică și protecția datelor în cooperare cu autoritățile competente și cu entitățile reglementate;

elaborează și promovează bune practici în depistarea, monitorizarea și reducerea scurgerilor de hidrogen.

ENNOH monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate de Comisie în conformitate cu articolele 72, 73 și 74 și efectul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea dezvoltării și integrării piețelor de hidrogen. ENNOH raportează ACER constatările sale și include rezultatele analizei în raportul anual menționat la alineatul (1) litera (h) de la prezentul articol.

ENNOH publică procesele-verbale ale reuniunilor adunării generale, ale ședințelor consiliului de administrație și ale reuniunilor comitetelor sale și pune la dispoziția publicului informații periodice privind procesul decizional și activitățile sale.

Programul anual de activitate menționat la alineatul (1) litera (g) cuprinde o listă și o descriere a codurilor de rețea care urmează să fie întocmite, un plan cu privire la coordonarea exploatării rețelei de hidrogen, o listă a activităților de cercetare și dezvoltare care urmează să fie realizate în decursul anului în cauză, precum și un calendar orientativ.

ENNOH pune la dispoziția ACER toate informațiile de care ACER are nevoie pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul articolului 64. Pentru a permite ENNOH să îndeplinească respectiva cerință, operatorii de rețele de transport de hidrogen furnizează ENNOH informațiile solicitate.

La cererea Comisiei, ENNOH prezintă Comisiei punctul său de vedere cu privire la adoptarea orientărilor stabilite la articolul 74.

Planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii cuprinde modelarea rețelei de hidrogen integrate, elaborarea de scenarii, o evaluare europeană privind adecvarea capacităților și o evaluare a rezilienței sistemului.

se bazează pe planurile naționale de dezvoltare a rețelelor pentru transportul hidrogenului, stabilite la articolul 55 din Directiva (UE) 2024/1788 și la capitolul IV din Regulamentul (UE) 2022/869;

în ceea ce privește interconectările transfrontaliere, se bazează, de asemenea, pe nevoile rezonabile ale diferiților utilizatori ai rețelei și integrează angajamentele pe termen lung ale investitorilor, astfel cum se menționează la articolul 55 alineatul (7) din Directiva (UE) 2024/1788; și

identifică lacunele în materie de investiții, în special în ceea ce privește capacitățile transfrontaliere necesare, pentru a realiza coridoarele prioritare pentru hidrogen și electrolizoare, astfel cum se menționează la punctul 3 din anexa I la Regulamentul (UE) 2022/869.

ACER emite un aviz cu privire la planurile naționale privind dezvoltarea rețelei pentru transportul hidrogenului, dacă este cazul, în vederea evaluării concordanței acestora cu planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii. În cazul în care ACER identifică neconcordanțe între un plan național privind dezvoltarea rețelei pentru transportul hidrogenului și planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii, aceasta recomandă, după caz, modificarea planului național privind dezvoltarea rețelei pentru transportul hidrogenului sau a planului de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii.

Atunci când elaborează planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii, ENNOH cooperează cu ENTSO pentru energie electrică și cu ENTSO pentru gaze, în special în ceea ce privește realizarea analizei cost-beneficiu la nivelul întregului sistem energetic și a modelului interconectat al pieței și rețelei energetice, incluzând infrastructura de transport pentru energia electrică și pentru gazele naturale și de vehiculare de hidrogen, precum și instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale, de înmagazinare a hidrogenului, instalațiile de GNL, terminalele de hidrogen și electrolizoarele menționate la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/869, scenariile pentru planurile de dezvoltare a rețelei pe 10 ani menționate la articolul 12 din regulamentul respectiv și identificarea lacunelor în materie de infrastructură menționate la articolul 13 din regulamentul respectiv.

În cursul perioadei de tranziție, care se încheie la 1 ianuarie 2027, ENTSO pentru gaze elaborează planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2026, cu implicarea deplină a operatorilor de rețele pentru transportul hidrogenului și împreună cu ENNOH, de îndată ce aceasta este instituită. Planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2026 cuprinde două capitole separate, unul pentru hidrogen și unul pentru gazele naturale. ENTSO pentru gaze transferă fără întârziere către ENNOH, până la 1 ianuarie 2027, toate informațiile, inclusiv datele și analizele pe care le-a colectat în cursul elaborării planurilor de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii.

ENNOH elaborează planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii pentru 2028 în temeiul prezentului articol și al articolului 60.

ENNOH cooperează îndeaproape cu ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze pentru a elabora planuri integrate de dezvoltare a rețelelor la nivelul Uniunii în temeiul articolelor 32 și 60 din prezentul regulament și, respectiv, al articolului 30 din Regulamentul (UE) 2019/943. Respectiva cooperare include, în special, următoarele:

ENNOH, împreună cu ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze, elaborează un set unic de scenarii comune pentru planurile de dezvoltare a rețelelor pe 10 ani, în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2022/869;

ENNOH, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze elaborează, în colaborare, rapoarte coordonate privind lacunele în materie de infrastructură în cadrul planurilor de dezvoltare pe 10 ani a rețelelor de la nivelul Uniunii, în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) 2022/869;

în termen de șase luni de la aprobarea raportului privind scenariile comune în conformitate cu articolul 12 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2022/869 și, ulterior, o dată la doi ani, ENNOH publică rapoartele privind lacunele în materie de infrastructură elaborate în cadrul planurilor de dezvoltare pe 10 ani a rețelelor de la nivelul Uniunii;

ENNOH elaborează un proiect unic de metodologie sectorială pentru o analiză cost-beneficiu a hidrogenului la nivelul întregului sistem energetic și pentru un model coerent și integrat progresiv, împreună cu ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze, în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2022/869, care să corespundă metodologiilor elaborate atât de ENTSO pentru energie electrică, cât și de ENTSO pentru gaze în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2022/869 și să asigure transparența în ceea ce privește soluțiile cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru toți purtătorii de energie, inclusiv soluțiile care nu se bazează pe infrastructură;

metodologiile menționate la litera (d) de la prezentul alineat se aplică pentru elaborarea fiecărui plan ulterior de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii, elaborat de ENNOH în temeiul articolului 60 din prezentul regulament;

ENNOH elaborează scenariile comune, rapoartele privind lacunele în materie de infrastructură, proiectul de metodologie sectorială unică și modelul integrat, în conformitate cu articolele 11, 12 și 13 din Regulamentul (UE) 2022/869;

în cazul în care trebuie luate decizii pentru a se asigura eficiența sistemului pentru toți purtătorii de energie, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Directiva (UE) 2023/1791, Comisia se asigură că ENTSO pentru energie electrică, ENTSO pentru gaze și ENNOH cooperează îndeaproape;

ENNOH, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze cooperează în mod eficient, incluziv și transparent, facilitează luarea deciziilor prin consens și elaborează acordurile de lucru necesare pentru a favoriza această cooperare și pentru a asigura reprezentarea lor echitabilă.

Costurile legate de îndeplinirea atribuțiilor ENNOH menționate la articolul 59 sunt suportate de operatorii de rețele de transport de hidrogen și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă costurile respective cu condiția ca acestea să fie rezonabile și adecvate.

La elaborarea propunerilor în conformitate cu atribuțiile menționate la articolul 59, ENNOH organizează un proces de consultare publică extinsă, încă din primele etape, în mod deschis și transparent, implicând toți participanții la piață relevanți, în special organizațiile reprezentând toate părțile interesate, în conformitate cu regulamentul de procedură menționat la articolul 57 din prezentul regulament. Procesul de consultare ține seama de observațiile părților interesate înainte de adoptarea finală a propunerii, cu scopul de a identifica punctele de vedere și propunerile tuturor părților interesate relevante în cursul procesului decizional. Procesul de consultare respectiv include, de asemenea, autorități de reglementare și alte autorități naționale, producători, utilizatori ai rețelei, inclusiv clienți, organisme tehnice și platforme ale părților interesate.

Toate documentele și procesele-verbale ale reuniunilor care au legătură cu consultările menționate la alineatul (1) se fac publice.

Înainte de a adopta propunerile menționate la articolul 59, ENNOH precizează în ce mod au fost luate în considerare observațiile primite cu prilejul consultării. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, aceasta prezintă justificări.

ACER monitorizează îndeplinirea atribuțiilor ENNOH menționate la articolul 59 și raportează Comisiei constatările sale.

ACER monitorizează cum pune în aplicare ENNOH codurile de rețea și orientările adoptate de Comisie, prevăzute la articolele 72, 73 și 74. În cazul în care ENNOH nu a pus în aplicare astfel de coduri de rețea sau orientări, ACER solicită ENNOH să prezinte o explicație motivată corespunzător cu privire la cauzele nepunerii lor în aplicare. ACER comunică Comisiei respectiva explicație și își prezintă avizul în această privință.

ENNOH transmite ACER, în vederea emiterii unui aviz, proiectul de plan de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen la nivelul Uniunii și proiectul de program anual de activitate, inclusiv informațiile cu privire la procesul de consultare, precum și celelalte documente menționate la articolul 59.

Operatorii de rețele de transport de hidrogen instituie o cooperare regională în cadrul ENNOH, pentru a contribui la îndeplinirea atribuțiilor menționate la articolul 59.

Operatorii de rețele de transport de hidrogen promovează încheierea de acorduri operaționale pentru a asigura gestionarea optimă a rețelei și asigură interoperabilitatea sistemului interconectat de hidrogen al Uniunii pentru facilitarea cooperării comerciale și operaționale dintre operatorii de rețele de transport de hidrogen adiacenți.

Operatorii de rețele de hidrogen publică informații detaliate privind serviciile pe care le oferă și condițiile relevante aplicate, împreună cu informațiile tehnice necesare pentru ca utilizatorii rețelei de hidrogen să dobândească accesul efectiv la rețea.

Pentru a asigura tarife transparente, obiective și nediscriminatorii și pentru a facilita utilizarea eficientă a rețelei de hidrogen, începând de la 1 ianuarie 2031 operatorii de rețele de hidrogen sau autoritățile de reglementare competente publică informații complete despre formarea, metodologia și structura tarifelor.

Operatorii de rețele de hidrogen publică informații detaliate privind calitatea hidrogenului vehiculat în rețelele lor, care ar putea afecta utilizatorii rețelei.

Punctele relevante ale unei rețele de hidrogen despre care trebuie publicate informații se aprobă de către autoritățile competente după consultarea utilizatorilor rețelei de hidrogen.

Operatorii de rețele de hidrogen divulgă întotdeauna informațiile cerute de prezentul regulament într-un mod logic, clar, cuantificabil, ușor accesibil și nediscriminatoriu.

Operatorii de rețele de hidrogen publică informații ex ante și ex post privind cererea și oferta, inclusiv previziuni periodice și informațiile înregistrate. Autoritatea de reglementare se asigură că toate aceste informații sunt făcute publice. Nivelul de detaliu al informațiilor care se publică reflectă informațiile de care dispun operatorii de rețele de hidrogen.

Participanții la piață în cauză furnizează operatorilor de rețele de hidrogen datele menționate în prezentul articol.

Detaliile suplimentare necesare pentru a îndeplini cerințele de transparență pentru operatorii de rețele de hidrogen, inclusiv detalii suplimentare privind conținutul, frecvența și forma furnizării de informații de către operatorii de rețele de hidrogen, se stabilesc într-un cod de rețea instituit în conformitate cu articolul 72 alineatul (2) din prezentul regulament.

Operatorii de rețele de hidrogen, operatorii de înmagazinare a hidrogenului și operatorii de terminale de hidrogen păstrează la dispoziția autorităților naționale, inclusiv a autorităților de reglementare și a autorităților naționale în domeniul concurenței și a Comisiei, pentru o perioadă de cinci ani, toate informațiile menționate la articolele 34 și 66, precum și în punctul 4 din anexa I.

Practicile care sunt în conformitate cu standardele armonizate sau părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele stabilite în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (b).

Comisia poate stabili specificații comune într-un cod de rețea în temeiul articolului 72 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament sau poate adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească specificații comune pentru cerințele prevăzute la articolul 50 din Directiva (UE) 2024/1788, în cazul în care:

respectivele cerințe nu sunt prevăzute de standarde armonizate sau de părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

Comisia a solicitat, în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, uneia sau mai multor organizații europene de standardizare să elaboreze un standard armonizat pentru cerințele respective și cel puțin una dintre următoarele condiții este îndeplinită:

solicitarea Comisiei nu a fost acceptată de niciuna dintre organizațiile de standardizare europene;

Comisia constată întârzieri nejustificate în adoptarea standardelor armonizate solicitate;

o organizație de standardizare europeană a elaborat un standard care nu corespunde în totalitate solicitării Comisiei; sau

Comisia a decis, în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, să mențină în mod restricționat sau să retragă referințele la standardele armonizate sau la părțile acestora care prevăd cerințele respective.

solicitarea Comisiei nu a fost acceptată de niciuna dintre organizațiile de standardizare europene;

Comisia constată întârzieri nejustificate în adoptarea standardelor armonizate solicitate;

o organizație de standardizare europeană a elaborat un standard care nu corespunde în totalitate solicitării Comisiei; sau

În stadiul inițial al elaborării proiectului de act de punere în aplicare de stabilire a specificațiilor comune menționate la alineatul (1), Comisia colectează opiniile organismelor sau ale grupurilor de experți relevante instituite în temeiul legislației sectoriale relevante a Uniunii și se consultă în mod corespunzător cu toate părțile interesate relevante. Pe baza acestei consultări, Comisia elaborează proiectul de act de punere în aplicare.

Practicile care sunt în conformitate cu specificațiile comune sau cu părți ale acestora sunt considerate a fi în conformitate cu cerințele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 72 alineatul (1) litera (b), în măsura în care cerințele respective sunt reglementate de astfel de specificații comune sau de părți ale acestora.

În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei în vederea publicării referinței sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Atunci când referința unui standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sau acele părți ale lor care vizează aceleași cerințe, menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

CAPITOLUL IV

Comisia poate adopta acte delegate sau acte de punere în aplicare, sub rezerva competențelor prevăzute la articolele 71-74. Astfel de acte pot fi adoptate sub formă de coduri de rețea pe baza textului propunerilor elaborate de ENTSO pentru gaze sau de ENNOH sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut în lista priorităților întocmită în temeiul articolului 71 alineatul (3), de către entitatea OSD UE, acolo unde este cazul în cooperare cu ENTSO pentru gaze, cu ENNOH și cu ACER, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 71, 72 și 73, ori sub formă de orientări adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 74.

Codurile de rețea și orientările:

asigură gradul minim de armonizare necesar pentru a atinge obiectivele prezentului regulament;

țin seama, după caz, de caracteristicile regionale specifice;

nu depășesc ceea ce este necesar în scopul literei (a); și

se aplică tuturor punctelor de interconectare din interiorul Uniunii și punctelor de intrare dinspre țări terțe și de ieșire către acestea începând cu 5 august 2026.

Până la 5 februarie 2026, autoritățile de reglementare pot transmite Comisiei o cerere de derogare de la aplicarea codurilor de rețea și a orientărilor menționate la alineatul (1) la punctele de intrare din țări terțe și la punctele de ieșire către acestea în temeiul alineatului (2) litera (d). Cererea de derogare se transmite simultan Comisiei și ACER. În termen de trei luni de la data primirii cererii de derogare, ACER transmite un aviz motivat Comisiei.

a demonstrat că un cod de rețea sau o orientare sau un element anume al actelor respective nu poate fi implementat efectiv la punctele de intrare dinspre țări terțe și la punctele de ieșire către acestea; în cazul punctelor de interconectare cu țări terțe care au obligația de a se adapta la acquis-ul Uniunii în domeniul energiei, inclusiv la prezentul regulament, în temeiul unui acord încheiat între Uniune și țările terțe respective, dar pentru care nu a fost finalizată aplicarea sau implementarea, cererea de derogare precizează dispozițiile prezentului regulament care nu au fost aplicate sau implementate efectiv în țara terță în cauză sau ce norme tehnice existente sau care nu au fost încă adoptate în țara terță împiedică aplicarea dispozițiilor respective ale codului de rețea relevant sau ale orientărilor relevante;

a explicat ce măsuri au fost luate pentru a reduce obstacolele care împiedică aplicarea dispozițiilor respective ale codului de rețea relevant sau ale orientării relevante;

a demonstrat că derogarea nu afectează funcționarea corespunzătoare a pieței interne de gaze naturale și nici securitatea aprovizionării Uniunii sau a unui stat membru.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de coduri de rețea în următoarele domenii:

normele privind siguranța și fiabilitatea rețelei, inclusiv norme privind siguranța în exploatare a rețelei, precum și norme de fiabilitate care să asigure calitatea serviciului rețelei;

normele privind racordarea la rețea, inclusiv normele privind racordarea instalațiilor de producere a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon și procedurile pentru cererile de racordare;

procedurile operaționale pentru situații de urgență, inclusiv planurile de apărare a sistemului, planurile de restaurare, interacțiunile de pe piață, schimbul de informații și instrumentele și instalațiile de comunicare;

normele privind schimburile comerciale asociate prestării tehnice și operaționale de servicii de acces la rețea și de echilibrare a sistemului;

eficiența energetică a rețelelor de gaze naturale și a componentelor acestora, precum și eficiența energetică în ceea ce privește planificarea rețelelor și investițiile care permit cea mai eficientă soluție din punct de vedere energetic din perspectiva sistemului;

aspectele legate de securitatea cibernetică ale fluxurilor transfrontaliere de gaze naturale, inclusiv norme privind cerințele minime comune, planificarea, monitorizarea, raportarea și gestionarea crizelor.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili coduri de rețea în următoarele domenii:

normele de interoperabilitate pentru sistemul de gaze naturale care pun în aplicare articolul 21 din prezentul regulament și articolele 10, 39 și 44 din Directiva (UE) 2024/1788, inclusiv abordând acordurile de interconectare, normele privind controlul fluxurilor și principiile de măsurare a cantității de gaze naturale și a calității gazelor, normele privind alocarea și corelarea, seturile comune de unități, schimbul de date, calitatea gazului, inclusiv norme privind gestionarea restricțiilor transfrontaliere cauzat de diferențele de calitate a gazelor, de diferențele în ceea ce privește practicile de odorizare sau de diferențele în ceea ce privește volumul de hidrogen adăugat în sistemul de gaze naturale, analize cost-beneficiu pentru eliminarea restricțiilor de flux transfrontalier, clasificarea în funcție de indicele Wobbe, măsurile de atenuare, nivelurile minime de acceptare pentru parametrii de calitate a gazelor relevanți pentru asigurarea fluxului transfrontalier neîngrădit de biometan (de exemplu, conținutul de oxigen), monitorizarea pe termen scurt și lung a calității gazelor, furnizarea de informații și cooperarea între participanții la piață relevanți, raportarea cu privire la calitatea gazelor, transparența, procedurile de comunicare, inclusiv în cazul unor evenimente excepționale;

normele privind alocarea capacității și gestionarea congestiei care pun în aplicare articolele 8-11 din prezentul regulament și articolul 31 din Directiva (UE) 2024/1788, inclusiv norme privind cooperarea în legătură cu procedurile de întreținere și cu calcularea capacităților care afectează alocarea capacităților, standardizarea produselor și unităților de capacitate inclusiv agregarea, metodologia de alocare inclusiv algoritmii, secvența și procedura de licitație pentru capacitatea existentă, incrementală, fermă și întreruptibilă, platformele de rezervare a capacității, schemele de suprasubscriere și de răscumpărare, schemele pe termen scurt și lung de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii sau orice altă schemă de gestionare a congestiei care împiedică monopolizarea capacității;

normele de echilibrare, inclusiv normele specifice rețelei privind procedurile de nominalizare, procesele de decontare asociate tarifului de dezechilibru zilnic și normele de echilibrare operațională între sistemele operatorilor de transport și de sistem care pun în aplicare articolele 8-11 din prezentul regulament și articolul 39 alineatul (5) din Directiva (UE) 2024/1788;

normele privind structurile tarifare armonizate de transport care pun în aplicare articolele 17 și 18 din prezentul regulament și articolul 78 alineatul (7) din Directiva (UE) 2024/1788, inclusiv normele privind aplicarea unei metodologii de stabilire a prețurilor de referință, cerințele asociate de consultare și de publicare inclusiv pentru veniturile autorizate sau pentru veniturile țintă, precum și calcularea prețurilor de rezervă pentru produsele de capacitate standard, reducerile pentru terminalele de GNL și înmagazinare, procedurile privind punerea în aplicare a unei reduceri pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon, inclusiv principii comune pentru mecanismele de compensare între operatorii de transport și de sistem, în temeiul articolului 17 alineatul (4) și al articolului 18 din prezentul regulament, după caz;

normele pentru determinarea valorii activelor transferate și a taxei asociate.

După consultarea ACER, a ENTSO pentru gaze, a ENNOH, a entității OSD UE și a celorlalte părți interesate relevante, Comisia stabilește, o dată la trei ani, o listă a priorităților care identifică domeniile prevăzute la alineatele (1) și (2) pentru a fi incluse în elaborarea codurilor de rețea.

Comisia solicită ACER să îi prezinte, într-un termen rezonabil care nu depășește șase luni de la primirea solicitării Comisiei, orientări-cadru fără caracter obligatoriu care stabilesc principii clare și obiective pentru elaborarea codurilor de rețea în ceea ce privește domeniile identificate în lista de priorități. Solicitarea Comisiei poate include condițiile pe care trebuie să le abordeze orientările-cadru. Respectivele orientări-cadru contribuie la integrarea pieței și la asigurarea nediscriminării, la concurența efectivă și la funcționarea corespunzătoare a pieței. În urma unei cereri motivate din partea ACER, Comisia poate prelungi termenul pentru transmiterea orientărilor-cadru.

ACER consultă ENTSO pentru gaze, ENNOH, entitatea OSD UE și celelalte părți interesate relevante cu privire la orientările-cadru, pentru o perioadă de cel puțin două luni, într-un mod deschis și transparent.

ACER prezintă Comisiei orientări-cadru atunci când i se solicită acest lucru în temeiul alineatului (4).

În cazul în care Comisia consideră că orientările-cadru nu contribuie la integrarea pieței și la asigurarea nediscriminării, la concurența efectivă și la funcționarea corespunzătoare a pieței, Comisia poate solicita ACER să revizuiască orientările-cadru într-un termen rezonabil și să le retransmită Comisiei.

În cazul în care ACER nu transmite sau nu retransmite orientări-cadru în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatului (4) sau (7), Comisia elaborează orientările-cadru în cauză.

Comisia solicită ENTSO pentru gaze sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut în lista priorităților menționată la alineatul (3), entității OSD UE în cooperare cu ENTSO pentru gaze să prezinte ACER, într-un termen rezonabil care să nu depășească 12 luni de la primirea solicitării Comisiei, o propunere de cod de rețea în conformitate cu orientările-cadru relevante.

ENTSO pentru gaze sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut în lista priorităților menționată la alineatul (3), entitatea OSD UE în cooperare cu ENTSO pentru gaze convoacă un comitet de redactare care să o asiste în procesul de elaborare a codului de rețea. Comitetul de redactare este format din reprezentanți ai ACER, ai ENTSO pentru gaze, ai ENNOH, dacă este cazul ai entității OSD UE și dintr-un număr limitat de părți interesate principale afectate. ENTSO pentru gaze sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut în lista priorităților menționată la alineatul (3), entitatea OSD UE în cooperare cu ENTSO pentru gaze elaborează propuneri de coduri de rețea în domeniile menționate la alineatele (1) și (2), în cazul în care Comisia le solicită acest lucru în temeiul alineatului (9).

ACER revizuiește propunerea de cod de rețea pentru a se asigura că aceasta respectă orientările-cadru relevante și contribuie la integrarea pieței și la asigurarea nediscriminării, la concurența efectivă și la funcționarea corespunzătoare a pieței și transmite Comisiei codul de rețea revizuit în termen de șase luni de la primirea propunerii. În propunerea transmisă Comisiei, ACER ține seama de opiniile exprimate de toate părțile implicate în cursul elaborării proiectului de propunere de cod de rețea sub conducerea ENTSO pentru gaze sau a entității OSD UE și consultă părțile interesate relevante cu privire la versiunea revizuită a propunerii de cod de rețea care urmează să fie transmisă Comisiei.

În cazul în care ENTSO pentru gaze sau entitatea OSD UE nu au reușit să elaboreze un cod de rețea în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatului (9), Comisia poate solicita ACER să pregătească un proiect de cod de rețea pe baza orientărilor-cadru relevante. ACER poate lansa o consultare suplimentară în scopul pregătirii unui proiect de cod de rețea în temeiul prezentului alineat. ACER transmite Comisiei un proiect de cod de rețea pregătit în temeiul prezentului alineat și poate recomanda adoptarea acestuia.

În cazul în care ENTSO pentru gaze sau entitatea OSD UE nu au elaborat un cod de rețea sau ACER nu a elaborat un proiect de cod de rețea astfel cum se menționează la alineatul (12), Comisia poate adopta, din proprie inițiativă sau la propunerea ACER în temeiul alineatului (11), unul sau mai multe coduri de rețea în domeniile enumerate la alineatele (1) și (2).

În cazul în care Comisia propune adoptarea unui cod de rețea din proprie inițiativă, astfel cum se menționează la alineatul (13), Comisia se consultă cu ACER, ENTSO pentru gaze și toate părțile interesate relevante cu privire la proiectul de cod de rețea, pentru o perioadă de cel puțin două luni.

Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Comisiei de a adopta și de a modifica orientările prevăzute la articolul 74. Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca ENTSO pentru gaze să elaboreze orientări fără caracter obligatoriu în domeniile prevăzute la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, atunci când astfel de orientări nu se aplică unor domenii care fac obiectul unei solicitări adresate ENTSO pentru gaze de către Comisie. ENTSO pentru gaze transmite orice astfel de orientare către ACER, în vederea emiterii unui aviz, și ia în considerare avizul respectiv în mod corespunzător.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de coduri de rețea în următoarele domenii:

eficiența energetică a rețelelor de hidrogen și a componentelor acestora, precum și eficiența energetică în raport cu planificarea rețelelor și investițiile care permit cea mai eficientă soluție din punct de vedere energetic din perspectiva sistemului;

normele de interoperabilitate pentru rețeaua de hidrogen, inclusiv abordând acordurile de interconectare, unitățile, schimbul de date, transparența, comunicarea, furnizarea de informații și cooperarea între participanții la piață relevanți, precum și calitatea hidrogenului, inclusiv specificații comune în punctele de interconectare și standardizare, odorizarea, analize cost-beneficiu pentru eliminarea restricțiilor de flux transfrontalier cauzate de diferențele de calitate a hidrogenului și raportarea cu privire la calitatea hidrogenului;

normele privind sistemul de compensare financiară pentru infrastructura transfrontalieră de hidrogen menționată la articolul 59 din Directiva (UE) 2024/1788;

normele privind alocarea capacității și gestionarea congestiei, inclusiv norme privind cooperarea în legătură cu procedurile de întreținere și cu calcularea capacităților care afectează alocarea capacităților, standardizarea produselor și unităților de capacitate inclusiv agregarea, metodologia de alocare inclusiv algoritmii, secvența și procedura de licitație pentru capacitatea existentă, incrementală, fermă și întreruptibilă, platformele de rezervare a capacității, schemele de suprasubscriere și de răscumpărare, schemele pe termen scurt și lung de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii sau orice altă schemă de gestionare a congestiei care împiedică monopolizarea capacității;

normele privind structurile tarifare armonizate pentru accesul la rețeaua de hidrogen, inclusiv tarifele în punctele de interconectare, menționate la articolul 7 alineatul (8), norme privind aplicarea unei metodologii de stabilire a prețurilor de referință, cerințele asociate de consultare și de publicare inclusiv pentru veniturile autorizate sau pentru veniturile țintă, precum și calcularea prețurilor de rezervă pentru produsele de capacitate standard și veniturile autorizate;

normele pentru determinarea valorii activelor transferate și a taxei specifice;

normele pentru determinarea alocării intertemporală a costurilor;

normele de echilibrare, inclusiv normele specifice rețelei privind procedura de nominalizare, normele privind tarifele de dezechilibru și normele de echilibrare operațională între rețelele operatorilor de rețele de hidrogen, tarifele de dezechilibru, procesele de decontare asociate tarifului de dezechilibru zilnic și echilibrarea operațională între rețelele operatorilor de rețele de hidrogen;

aspectele legate de securitatea cibernetică ale fluxurilor transfrontaliere de gaze naturale, inclusiv norme privind cerințele minime comune, planificarea, monitorizarea, raportarea și gestionarea crizelor.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili coduri de rețea în domeniul normelor de transparență care pun în aplicare articolul 66, incluzând detalii suplimentare despre conținutul, frecvența și formatul informațiilor furnizate de operatorii de rețele de hidrogen, și care pun în aplicare punctul 4 din anexa I, incluzând detalii privind formatul și conținutul informațiilor necesare utilizatorilor rețelei pentru a avea acces efectiv la rețea, informații care trebuie publicate la punctele relevante și detalii privind calendarele.

După ce se consultă cu ACER, ENNOH și, dacă este cazul, cu ENTSO pentru gaze sau cu entitatea OSD UE, precum și cu celelalte părți interesate relevante, Comisia stabilește, o dată la trei ani, o listă de priorități care identifică domeniile prevăzute la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, care să fie incluse în elaborarea codurilor de rețea. Comisia stabilește prima listă de domenii prioritare pentru elaborarea de coduri de rețea pentru hidrogen la un an de la înființarea ENNOH, așa cum se prevede la articolul 57.

Comisia solicită ACER să îi prezinte, într-un termen rezonabil care nu depășește șase luni de la primirea solicitării Comisiei, orientări-cadru fără caracter obligatoriu care stabilesc principii clare și obiective pentru elaborarea codurilor de rețea referitor la domeniile identificate în lista de priorități. Solicitarea Comisiei poate include condițiile pe care trebuie să le abordeze orientările-cadru. Respectivele orientări-cadru contribuie la integrarea pieței și la asigurarea nediscriminării, la concurența efectivă și la funcționarea corespunzătoare a pieței. În urma unei cereri motivate din partea ACER, Comisia poate prelungi termenul pentru transmiterea orientărilor-cadru.

ACER se consultă cu ENNOH și, dacă este cazul, cu ENTSO pentru gaze, precum și cu celelalte părți interesate relevante cu privire la orientările-cadru, într-un interval de cel puțin două luni, într-un mod deschis și transparent.

ACER prezintă Comisiei orientări-cadru atunci când i se solicită acest lucru în temeiul alineatului (4).

În cazul în care Comisia consideră că orientările-cadru nu contribuie la integrarea pieței și la asigurarea nediscriminării, la concurența efectivă și la funcționarea corespunzătoare a pieței, Comisia poate solicita ACER să revizuiască orientările-cadru într-un termen rezonabil și să le retransmită Comisiei.

În cazul în care ACER nu transmite sau nu retransmite orientările-cadru în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatului (4) sau (7), Comisia elaborează ea orientările-cadru în cauză.

Comisia solicită ENNOH să prezinte ACER, într-un termen rezonabil care să nu depășească 12 luni de la primirea solicitării Comisiei, o propunere de cod de rețea în conformitate cu orientările-cadru relevante.

ENNOH convoacă un comitet de redactare care să o asiste în procesul de elaborare a codului de rețea. Comitetul de redactare este format din reprezentanți ai ACER, ai ENTSO pentru gaze, ai ENTSO pentru energie electrică și, dacă este cazul, ai entității OSD UE, precum și dintr-un număr limitat de părți interesate principale afectate. ENNOH elaborează propuneri de coduri de rețea în domeniile menționate la alineatele (1) și (2), în cazul în care Comisia solicită acest lucru în temeiul alineatului (9).

ACER revizuiește propunerea de cod de rețea pentru a se asigura că respectă orientările-cadru relevante și contribuie la integrarea pieței și la asigurarea nediscriminării, la concurența efectivă și la funcționarea corespunzătoare a pieței și transmite Comisiei codul de rețea revizuit în termen de șase luni de la primirea propunerii. În propunerea transmisă Comisiei, ACER ține seama de opiniile exprimate de toate părțile implicate în cursul elaborării proiectului de propunere de cod de rețea coordonate de ENNOH și se consultă cu părțile interesate relevante cu privire la versiunea revizuită de propunere de cod de rețea care urmează să fie transmisă Comisiei.

În cazul în care ENNOH nu a elaborat un cod de rețea în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatului (9), Comisia poate solicita ACER să pregătească un proiect de cod de rețea pe baza orientărilor-cadru relevante. ACER poate lansa încă o consultare în scopul pregătirii unui proiect de cod de rețea în temeiul prezentului alineat. ACER transmite Comisiei un proiect de cod de rețea pregătit în temeiul prezentului alineat și poate recomanda adoptarea acestuia.

În cazul în care ENNOH nu a elaborat un proiect de cod de rețea sau în cazul în care ACER nu a elaborat un proiect de cod de rețea astfel cum se menționează la alineatul (12), Comisia poate adopta, din proprie inițiativă sau la propunerea ACER în temeiul alineatului (11), unul sau mai multe coduri de rețea în domeniile enumerate la alineatele (1) și (2).

În cazul în care Comisia propune adoptarea unui cod de rețea din proprie inițiativă astfel cum se menționează la alineatul (13), Comisia se consultă cu ACER, ENNOH, ENTSO pentru gaze și cu toate părțile interesate relevante cu privire la proiectul de cod de rețea, pentru o perioadă de cel puțin două luni.

Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Comisiei de a adopta și de a modifica orientările stabilite la articolul 74. Prezentul articol nu aduce atingere posibilității ca ENNOH să elaboreze orientări fără caracter obligatoriu în domeniile prevăzute la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, atunci când orientările respective nu se aplică unor domenii care fac obiectul unei solicitări adresate ENNOH de către Comisie. ENNOH transmite orice astfel de orientare către ACER, în vederea emiterii unui aviz, și ia în considerare avizul respectiv în mod corespunzător.

Comisia este împuternicită să aducă modificări codurilor de rețea în domeniile enumerate la articolul 71 alineatele (1) și (2) și la articolul 72 alineatele (1) și (2), în conformitate cu procedura relevantă prevăzută la articolele menționate.

Persoanele care este probabil să fie interesate de un cod de rețea adoptat în temeiul articolelor 70, 71, 72 și al prezentului articol, inclusiv ENTSO pentru gaze, ENNOH, entitatea OSD UE, autoritățile de reglementare, operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție, utilizatorii de sisteme și consumatorii, pot propune ACER proiecte de modificări ale respectivului cod de rețea. De asemenea, ACER poate propune modificări din proprie inițiativă.

ACER poate prezenta Comisiei propuneri motivate de modificare, explicând în ce mod propunerile respective sunt corelate cu obiectivele codurilor de rețea stabilite la articolul 70 din prezentul regulament. Atunci când consideră că o propunere de modificare este admisibilă și când propune modificări din proprie inițiativă, ACER se consultă cu toate părțile interesate relevante în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2019/942.

Comisia este împuternicită să adopte orientări cu caracter obligatoriu în domeniile enumerate în prezentul articol.

Comisia este împuternicită să adopte orientări în domeniile în care astfel de acte ar putea fi elaborate și urmând procedura privind codurile de rețea în temeiul articolelor 71 și 72. Respectivele orientări se adoptă sub forma unor acte delegate sau de punere în aplicare, în funcție de competențele relevante prevăzute în prezentul regulament.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin întocmirea de orientări în următoarele domenii:

detalii cu privire la serviciile pentru accesul terților, inclusiv natura, durata și alte caracteristici ale acestor servicii, în conformitate cu articolele 6, 7 și 8;

detalii cu privire la principiile care stau la baza mecanismelor de alocare a capacității și privind aplicarea procedurilor de gestionare a congestiei în cazul congestiei contractuale, în conformitate cu articolele 10 și 11;

detalii cu privire la furnizarea de informații, definirea informațiilor tehnice necesare utilizatorilor rețelei pentru a obține accesul efectiv la sistem și definirea tuturor punctelor relevante pentru cerințele de transparență, inclusiv informațiile care urmează să se publice la toate punctele relevante și frecvența publicării respectivelor informații, în conformitate cu articolele 33 și 34;

detalii cu privire la metodologia de tarifare pentru comerțul transfrontalier cu gaze naturale, în conformitate cu articolele 17 și 18.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica orientările prevăzute în anexa I cu scopul de a preciza:

detaliile referitoare la informațiile care trebuie publicate despre metodologia aplicată pentru a stabili veniturile reglementate ale operatorului de transport și de sistem, în conformitate cu articolele 33 și 34;

detaliile referitoare la principiile mecanismelor de alocare a capacității și procedurile de gestionare a congestiei, prin care se pun în aplicare articolele 10 și 11;

detaliile referitoare la informațiile tehnice necesare utilizatorilor rețelei pentru a obține accesul efectiv la sistemul de gaze naturale, prin care se pune în aplicare articolul 33 alineatul (1);

detalii despre definirea tuturor punctelor relevante, despre informațiile care trebuie publicate și despre calendarul de implementare a cerințelor de transparență, prin care se pune în aplicare articolul 33;

detalii despre formatul și conținutul informațiilor tehnice privind accesul la rețea care urmează să fie publicate de operatorii de rețele de hidrogen, prin care se pune în aplicare articolul 66.

Atunci când modifică orientările, Comisia se consultă cu:

ACER, ENTSO pentru gaze și entitatea OSD UE și, după caz, alte părți interesate cu privire la orientările referitoare la gazele naturale;

ACER, ENNOH de gaze și entitatea OSD UE și, după caz, cu alte părți interesate cu privire la orientările referitoare la gazele naturale.

Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor statelor membre de a menține sau de a introduce măsuri care conțin dispoziții mai detaliate decât cele prevăzute în prezentul regulament, în orientările menționate la articolul 74 sau în codurile de rețea menționate la articolele 70-73, cu condiția ca măsurile respective să respecte dreptul Uniunii.

Statele membre și autoritățile de reglementare furnizează Comisiei, la cerere, informațiile necesare pentru a impune respectarea prezentului regulament, inclusiv orientările și codurile de rețea adoptate în temeiul prezentului regulament.

Comisia stabilește un termen rezonabil în care urmează să se furnizeze informațiile, luând în considerare complexitatea și caracterul urgent al informațiilor solicitate.

Dacă statul membru sau autoritatea de reglementare în cauză nu furnizează informațiile în termenul stabilit de Comisie, Comisia poate solicita toate informațiile necesare în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament direct de la întreprinderile în cauză.

În cererea sa de informații, Comisia indică temeiul juridic al cererii, termenul în care trebuie furnizate informațiile, scopul cererii, precum și sancțiunile prevăzute la articolul 77 alineatul (2) pentru furnizarea de date incorecte, incomplete sau înșelătoare.

Proprietarii întreprinderilor sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice, persoanele fizice autorizate să reprezinte întreprinderea prin lege sau prin actul lor constitutiv furnizează informațiile solicitate. În cazul în care există avocați autorizați să furnizeze informații în numele clienților lor, clienții rămân pe deplin responsabili în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau înșelătoare.

În cazul în care o întreprindere nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau dacă furnizează informații incomplete, Comisia poate impune furnizarea informațiilor prin intermediul unei decizii. Decizia precizează informațiile care trebuie furnizate și stabilește un termen rezonabil pentru furnizarea lor. Aceasta indică sancțiunile prevăzute la articolul 77 alineatul (2). De asemenea, decizia indică dreptul de a face recurs împotriva deciziei la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) se utilizează numai în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament.

Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament, a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate în temeiul articolelor 70-74, precum și a orientărilor prevăzute în anexa I și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei fără întârziere și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.

Prin decizie, Comisia poate impune întreprinderilor plata unor amenzi care nu depășesc 1 % din totalul cifrei de afaceri din exercițiul financiar anterior, atunci când, cu intenție sau din neglijență, întreprinderile respective furnizează date incorecte, incomplete sau înșelătoare ca răspuns la o cerere de informații transmisă în temeiul articolului 76 alineatul (4) sau dacă acestea nu transmit informațiile în termenul stabilit printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 76 alineatul (6) primul paragraf. Atunci când stabilește cuantumul amenzii, Comisia ține seama de gravitatea nerespectării de către întreprindere a codurilor de rețea și a orientărilor adoptate în temeiul articolelor 70-74 și a orientărilor prevăzute în anexa I.

Sancțiunile stabilite în conformitate cu alineatul (1) și deciziile luate în conformitate cu alineatul (2) nu au caracter penal.

CAPITOLUL V

Noile infrastructuri majore de gaze naturale, și anume conductele de interconectare, instalațiile GNL sau instalațiile de înmagazinare de gaze naturale, pot beneficia, la cerere și pe o perioadă determinată, de o derogare de la aplicarea dispozițiilor prezentului regulament cu excepția articolului 34 alineatele (5) și (6), precum și de la aplicarea articolului 31 alineatul (1), a articolului 32, a articolului 33, a articolului 60, a articolului 78 alineatele (7) și (9) și a articolului 79 alineatul (1) din Directiva (UE) 2024/1788.

investiția impulsionează concurența în domeniul furnizării de gaze naturale sau de hidrogen și îmbunătățește securitatea aprovizionării;

investiția contribuie la decarbonizare și la îndeplinirea obiectivelor Uniunii în domeniile climei și energiei și a fost decisă aplicând principiul eficiența energetică înainte de toate;

nivelul de risc legat de investiție este de așa natură încât investiția nu s-ar putea realiza decât dacă se acordă o derogare;

infrastructura este deținută în proprietate de o persoană fizică sau juridică separată, cel puțin în privința formei sale juridice, de operatorii de sistem în ale căror sisteme se va construi infrastructura;

se percep taxe de la utilizatorii infrastructurii respective;

derogarea nu dăunează concurenței de pe piețele relevante care sunt susceptibile de a fi afectate de investiție, funcționării corespunzătoare a pieței interne integrate de gaze naturale sau hidrogen, funcționării corespunzătoare a sistemelor reglementate în cauză, decarbonizării sau securității aprovizionării Uniunii;

infrastructura nu a beneficiat de asistență financiară din partea Uniunii pentru lucrări în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1153 al Parlamentului European și al Consiliului.

Derogarea menționată la alineatul (1) se aplică și creșterilor semnificative de capacitate din cadrul infrastructurilor existente, precum și modificărilor aduse unor astfel de infrastructuri care permit dezvoltarea unor noi surse de aprovizionare cu gaze din surse regenerabile și cu gaze cu emisii scăzute de carbon.

Autoritatea de reglementare poate hotărî, de la caz la caz, cu privire la derogarea prevăzută la alineatele (1) și (2).

autoritățile de reglementare ale statelor membre ale căror piețe sunt susceptibile de a fi afectate de noua infrastructură; și

autoritățile competente ale țărilor terțe, în cazul în care infrastructura în cauză este conectată la rețeaua Uniunii aflată sub jurisdicția unui stat membru și își are originea sau se termină într-o țară terță sau în mai multe țări terțe.

În cazul în care infrastructura în cauză se află pe teritoriul mai multor state membre, ACER poate prezenta un aviz consultativ autorităților de reglementare ale statelor membre în cauză, în termen de două luni de la data la care a fost primită cererea de derogare de către ultima dintre autoritățile de reglementare respective. Un astfel de aviz consultativ poate fi utilizat ca bază pentru decizia autorităților de reglementare.

în situația în care toate autoritățile de reglementare implicate nu au ajuns la un acord în termen de șase luni de la data la care a primit cererea de derogare ultima dintre autoritățile de reglementare respective; sau

la solicitarea comună a autorităților de reglementare în cauză.

Înainte de a adopta o decizie, ACER se consultă cu autoritățile de reglementare relevante și cu solicitanții.

O derogare poate acoperi total sau parțial capacitatea noii infrastructuri sau pe cea a infrastructurii existente cu o capacitate semnificativ sporită.

Atunci când analizează dacă se preconizează ca o nouă infrastructură majoră să sporească securitatea aprovizionării în temeiul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol, autoritatea competentă analizează în ce măsură se estimează că noua infrastructură va ajuta statele membre să își îndeplinească mai bine obligațiile care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1938, atât la nivel regional, cât și la nivel național.

În cazul în care o altă autoritate decât autoritatea de reglementare are competența de a adopta decizii de derogare, statele membre pot dispune ca autoritatea lor de reglementare sau, după caz, ACER să transmită respectivei autorități competente din statul membru în cauză un aviz cu privire la cererea de derogare, înainte de a adopta decizia oficială de derogare. Avizul respectiv se publică împreună cu decizia.

Autoritatea competentă transmite Comisiei, fără întârziere, o copie a tuturor cererilor de derogare, imediat după ce le primește. Autoritatea competentă notifică decizia de derogare Comisiei fără întârziere, împreună cu toate informațiile relevante. Respectivele informații pot fi comunicate Comisiei în formă agregată, permițându-i Comisiei să evalueze decizia de derogare, și cuprind mai ales:

motivele detaliate pe baza cărora autoritatea de reglementare sau statul membru a acordat sau a refuzat derogarea, împreună cu o trimitere la litera sau literele relevante de la alineatul (1) care stabilesc condițiile pe care se bazează decizia respectivă, inclusiv informațiile financiare care demonstrează necesitatea derogării;

analiza efectuată cu privire la efectele pe care acordarea derogării le va avea asupra concurenței și asupra funcționării corespunzătoare a pieței interne;

motivele care justifică durata derogării și partea din capacitatea totală a infrastructurii pentru care s-a acordat derogarea;

în cazul în care derogarea se referă la o conductă de interconectare, rezultatul consultării cu autoritățile de reglementare în cauză;

contribuția infrastructurii la diversificarea aprovizionării.

În termen de 50 de zile lucrătoare de la ziua următoare datei primirii notificării în temeiul alineatului (9), Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite organismelor de notificare să modifice sau să retragă decizia de acordare a unei derogări. Înainte de a adopta decizia privind derogarea, Comisia poate solicita un aviz din partea Consiliului științific consultativ european privind schimbările climatice, instituit în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, cu privire la măsura în care derogarea contribuie la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie. Perioada respectivă poate fi prelungită cu încă 50 de zile lucrătoare în cazul în care Comisia solicită informații suplimentare. Perioada suplimentară începe în ziua imediat următoare primirii informațiilor complete. Perioada inițială poate fi, de asemenea, prelungită cu acordul comun al Comisiei și al organismelor de notificare.

după doi ani de la adoptarea sa, în cazul în care construcția infrastructurii nu a început încă;

după cinci ani de la adoptarea sa, în cazul în care infrastructura nu a intrat în exploatare în perioada respectivă, cu excepția cazului în care Comisia decide că orice întârziere este cauzată de obstacole majore independente de voința persoanei căreia i-a fost acordată derogarea.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin publicarea de orientări privind aplicarea condițiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și privind procedura care trebuie urmată pentru aplicarea alineatelor (3), (6), (8) și (9) din prezentul articol.

Prezentul regulament nu se aplică sistemelor pentru transportul gazelor naturale situate în statele membre pe durata derogărilor acordate în temeiul articolului 86 din Directiva (UE) 2024/1788.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 14 alineatul (5), la articolul 18 alineatul (3), la articolul 31 alineatul (3), la articolul 71 alineatul (1), la articolul 72 alineatul (1), la articolul 74 alineatele (3) și (4) și la articolul 78 alineatul (11) este conferită Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 4 august 2024.

Delegarea de competențe menționată la articolul 14 alineatul (5), la articolul 18 alineatul (3), la articolul 31 alineatul (3), la articolul 71 alineatul (1), la articolul 72 alineatul (1), la articolul 74 alineatele (3) și (4) și la articolul 78 alineatul (11) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 14 alineatul (5), la articolul 18 alineatul (3), la articolul 31 alineatul (3), la articolul 71 alineatul (1), la articolul 72 alineatul (1), la articolul 74 alineatele (3) și (4) și la articolul 78 alineatul (11) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Comisia este asistată de comitetul înființat prin articolul 91 din Directiva (UE) 2024/1788. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Până la 31 decembrie 2030, Comisia revizuiește prezentul regulament și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

Până la 5 august 2029, Comisia poate pregăti un raport în care evaluează modalitățile de a obține o mai bună integrare a sistemului și de valorificare a altor sinergii în sectoarele hidrogenului, energiei electrice și gazelor naturale, evaluând inclusiv posibilitatea unei cooperări sporite între ENTSO pentru energie electrică, ENTSO pentru gaze și ENNOH sau de a le integra. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 se modifică după cum urmează:

La articolul 2 punctul 1 litera (b), la articolul 2 punctele 4 și 5, la articolul 3 alineatul (3) și alineatul (4) litera (c), la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (5), sintagma (de) energie electrică sau (de) gaze (naturale) se înlocuiește cu sintagma (de) energie electrică, (de) hidrogen sau (de) gaze naturale.

La articolul 6 alineatul (2) literele (a) și (b), sintagma piețelor/piețele de energie electrică și (de) gaze se înlocuiește cu sintagma piețelor/piețele de energie electrică, de hidrogen și de gaze naturale.

Regulamentul (UE) 2017/1938 se modifică după cum urmează:

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

punctul 1 se elimină;

se adaugă următorul punct:

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (4), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

ținând seama de riscurile legate de controlul infrastructurii relevante pentru siguranța furnizării de gaze, ceea ce poate presupune, printre altele, riscul de investiții insuficiente, riscul subminării diversificării, riscul folosirii infrastructurii existente în scopuri improprii, inclusiv blocarea capacităților de înmagazinare, sau cel al nerespectării dreptului Uniunii;.

ținând seama de riscurile legate de controlul infrastructurii relevante pentru siguranța furnizării de gaze, ceea ce poate presupune, printre altele, riscul de investiții insuficiente, riscul subminării diversificării, riscul folosirii infrastructurii existente în scopuri improprii, inclusiv blocarea capacităților de înmagazinare, sau cel al nerespectării dreptului Uniunii;.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se elimină;

la alineatul (3), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Se introduce următorul articol:

La articolul 9, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

celelalte măsuri preventive concepute pentru a face față riscurilor identificate în evaluarea riscurilor, ca de exemplu cele referitoare la necesitatea de a dezvolta interconexiunile între statele membre învecinate, de a ameliora suplimentar eficiența energetică, de a împiedica blocarea capacității neutilizate, de a reduce cererea de gaze, precum și la posibilitatea de a diversifica rutele și sursele de furnizare de gaze și la utilizarea regională a capacităților GNL și de stocare existente, dacă este cazul, în vederea asigurării furnizării de gaze către toți clienții cât mai mult timp posibil;

se adaugă următoarea literă:

informații privind măsurile legate de securitatea cibernetică, astfel cum se menționează la articolul 8a.

celelalte măsuri preventive concepute pentru a face față riscurilor identificate în evaluarea riscurilor, ca de exemplu cele referitoare la necesitatea de a dezvolta interconexiunile între statele membre învecinate, de a ameliora suplimentar eficiența energetică, de a împiedica blocarea capacității neutilizate, de a reduce cererea de gaze, precum și la posibilitatea de a diversifica rutele și sursele de furnizare de gaze și la utilizarea regională a capacităților GNL și de stocare existente, dacă este cazul, în vederea asigurării furnizării de gaze către toți clienții cât mai mult timp posibil;

informații privind măsurile legate de securitatea cibernetică, astfel cum se menționează la articolul 8a.

La articolul 11 se introduce următorul alineat:

impactul unei perturbări asupra lanțurilor de aprovizionare care sunt esențiale pentru societate;

posibilele efecte negative resimțite în alte state membre, în special cele care afectează lanțurile de aprovizionare din sectoarele din aval care sunt esențiale pentru societate;

potențialele prejudicii de lungă durată aduse instalațiilor industriale;

posibilitățile de a reduce consumul și de a substitui produse în Uniune.

La articolul 12 alineatul (6), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 13 se modifică după cum urmează:

alineatele (3), (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

a declarat o stare de urgență în temeiul articolului 11;

nu a fost în măsură să acopere deficitul de aprovizionare cu gaze a clienților săi protejați în virtutea principiului solidarității, deși a aplicat măsura prevăzută la articolul 11 alineatul (3) sau, dacă statul membru a luat măsuri temporare de reducere a consumului neesențial de gaze al clienților protejați în conformitate cu articolul 11 alineatul (7a), nu a fost în măsură să acopere volumele esențiale de consum de gaze pentru clienții săi protejați în virtutea principiului solidarității;

a epuizat toate măsurile bazate pe piață (denumite în continuare măsuri voluntare), toate măsurile care nu sunt bazate pe piață (denumite în continuare măsuri obligatorii) și alte măsuri cuprinse în planul său de urgență;

a notificat o cerere explicită adresată Comisiei și autorităților competente din toate statele membre cu care este conectat fie direct, fie, în temeiul alineatului (2), printr-o țară terță, însoțită de o descriere a măsurilor puse în aplicare menționate la litera (c) de la prezentul alineat.

alineatul (8) se modifică după cum urmează:

la primul paragraf, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

se introduc următoarele alineate:

prețul gazelor din statul membru care acordă ajutor de solidaritate;

costurile de depozitare și transport;

cheltuielile de judecată pentru procedurile judiciare sau de arbitraj aferente care implică statul membru care acordă ajutor de solidaritate;

alte costuri indirecte care nu sunt acoperite de prețul gazelor, cum ar fi rambursarea daunelor financiare sau de altă natură care rezultă din reducerea obligatorie a consumului clienților legată de acordarea ajutorului de solidaritate.

nu dispune de cantități suficiente de gaze pentru a asigura volumele ce urmează a fi livrate clienților protejați în virtutea principiului solidarității; sau

nu dispune de suficientă capacitate de interconectare disponibilă, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (7) sau fluxurile de gaze sunt restricționate printr-o țară terță.

datele de contact ale autorității competente a statului membru;

dacă este cazul, datele de contact ale operatorilor de transport și de sistem relevanți din statul membru;

dacă este cazul, datele de contact ale terțului care acționează în numele statului membru;

perioada de livrare, inclusiv calendarul primei livrări posibile și durata anticipată a livrărilor;

punctele de livrare și de interconectare;

volumul de gaze în kWh pentru fiecare punct de interconectare;

calitatea gazelor.

alineatele (10) și (11) se înlocuiesc cu următorul text:

securitatea operațională a rețelelor;

prețurile gazelor care urmează să fie aplicate și metodologia de stabilire a acestora, ținând seama de impactul asupra funcționării pieței;

utilizarea interconexiunilor, inclusiv a capacității bidirecționale și a depozitării subterane a gazelor;

volumele de gaze sau metodologia de stabilire a acestora;

categoriile de costuri care vor trebui să fie acoperite printr-o compensație echitabilă și promptă care poate include despăgubiri pentru restricțiile impuse la nivelul sectorului;

indicarea metodei cu care ar putea fi calculată compensația echitabilă.

alineatele (12), (13) și (14) se elimină;

alineatul (15) se înlocuiește cu următorul text:

a declarat o stare de urgență în temeiul articolului 11;

nu a fost în măsură să acopere deficitul de aprovizionare cu gaze a clienților săi protejați în virtutea principiului solidarității, deși a aplicat măsura prevăzută la articolul 11 alineatul (3) sau, dacă statul membru a luat măsuri temporare de reducere a consumului neesențial de gaze al clienților protejați în conformitate cu articolul 11 alineatul (7a), nu a fost în măsură să acopere volumele esențiale de consum de gaze pentru clienții săi protejați în virtutea principiului solidarității;

a epuizat toate măsurile bazate pe piață (denumite în continuare măsuri voluntare), toate măsurile care nu sunt bazate pe piață (denumite în continuare măsuri obligatorii) și alte măsuri cuprinse în planul său de urgență;

a notificat o cerere explicită adresată Comisiei și autorităților competente din toate statele membre cu care este conectat fie direct, fie, în temeiul alineatului (2), printr-o țară terță, însoțită de o descriere a măsurilor puse în aplicare menționate la litera (c) de la prezentul alineat.

la primul paragraf, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

prețul gazelor din statul membru care acordă ajutor de solidaritate;

costurile de depozitare și transport;

cheltuielile de judecată pentru procedurile judiciare sau de arbitraj aferente care implică statul membru care acordă ajutor de solidaritate;

alte costuri indirecte care nu sunt acoperite de prețul gazelor, cum ar fi rambursarea daunelor financiare sau de altă natură care rezultă din reducerea obligatorie a consumului clienților legată de acordarea ajutorului de solidaritate.

nu dispune de cantități suficiente de gaze pentru a asigura volumele ce urmează a fi livrate clienților protejați în virtutea principiului solidarității; sau

nu dispune de suficientă capacitate de interconectare disponibilă, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (7) sau fluxurile de gaze sunt restricționate printr-o țară terță.

datele de contact ale autorității competente a statului membru;

dacă este cazul, datele de contact ale operatorilor de transport și de sistem relevanți din statul membru;

dacă este cazul, datele de contact ale terțului care acționează în numele statului membru;

perioada de livrare, inclusiv calendarul primei livrări posibile și durata anticipată a livrărilor;

punctele de livrare și de interconectare;

volumul de gaze în kWh pentru fiecare punct de interconectare;

calitatea gazelor.

securitatea operațională a rețelelor;

prețurile gazelor care urmează să fie aplicate și metodologia de stabilire a acestora, ținând seama de impactul asupra funcționării pieței;

utilizarea interconexiunilor, inclusiv a capacității bidirecționale și a depozitării subterane a gazelor;

volumele de gaze sau metodologia de stabilire a acestora;

categoriile de costuri care vor trebui să fie acoperite printr-o compensație echitabilă și promptă care poate include despăgubiri pentru restricțiile impuse la nivelul sectorului;

indicarea metodei cu care ar putea fi calculată compensația echitabilă.

Se introduce următorul articol:

La articolul 14 alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 17a se adaugă următorul alineat:

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

la alineatul (2), după prima teză se introduce următorul text:

la alineatul (3), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (6), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

Anexa VI se modifică după cum urmează:

în secțiunea 5 primul paragraf litera (a) al doilea paragraf, după a doua liniuță (măsurile pentru a diversifica rutele și sursele de furnizare de gaze) se introduce următoarea liniuță:

măsurile de prevenire a blocării capacității;

în secțiunea 11.3 primul paragraf litera (a) al doilea paragraf, după a doua liniuță (măsurile pentru a diversifica rutele și sursele de furnizare de gaze) se introduce următoarea liniuță:

măsurile de prevenire a blocării capacității;.

măsurile de prevenire a blocării capacității;

măsurile de prevenire a blocării capacității;.

Regulamentul (UE) 2019/942 se modifică după cum urmează:

La articolul 2, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

emite avize și recomandări adresate operatorilor de transport și de sistem, ENTSO pentru energie electrică, ENTSO pentru gaze, Rețelei europene a operatorilor de rețele de hidrogen (ENNOH), entității OSD UE, centrelor de coordonare regionale, operatorilor pieței de energie electrică desemnați și entităților înființate de operatorii de transport și de sistem pentru gaze naturale, de operatorii de sisteme GNL, de operatorii de sisteme de înmagazinare a gazelor naturale sau de operatorii de înmagazinare a hidrogenului sau de operatorii de rețele de hidrogen;.

La articolul 3 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

ENTSO pentru energie electrică, în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2019/943, ENTSO pentru gaze, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1789 și ENNOH, în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulamentul respectiv, în ceea ce privește codurile de rețea;

ENTSO pentru energie electrică, în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/943, ENTSO pentru gaze, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1789, și ENNOH, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1789, cu privire la proiectul de plan de dezvoltare a rețelei la nivelul Uniunii și cu privire la alte documente relevante menționate la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/943 și la articolul 26 alineatul (3) și la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1789, ținând seama de obiectivele nediscriminării, concurenței efective și funcționării corespunzătoare și sigure a piețelor interne ale energiei electrice, hidrogenului și gazelor naturale;

entitatea OSD UE în legătură cu proiectul de program anual de activitate și alte documente relevante menționate la articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/943 și la articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1789, ținând seama de obiectivele nediscriminării, concurenței efective și funcționării corespunzătoare și sigure a pieței interne a energiei electrice, hidrogenului și gazelor naturale.

alineatele (6), (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:

ENTSO pentru energie electrică, în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2019/943, ENTSO pentru gaze, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1789 și ENNOH, în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulamentul respectiv, în ceea ce privește codurile de rețea;

ENTSO pentru energie electrică, în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/943, ENTSO pentru gaze, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1789, și ENNOH, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1789, cu privire la proiectul de plan de dezvoltare a rețelei la nivelul Uniunii și cu privire la alte documente relevante menționate la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/943 și la articolul 26 alineatul (3) și la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1789, ținând seama de obiectivele nediscriminării, concurenței efective și funcționării corespunzătoare și sigure a piețelor interne ale energiei electrice, hidrogenului și gazelor naturale;

entitatea OSD UE în legătură cu proiectul de program anual de activitate și alte documente relevante menționate la articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/943 și la articolul 41 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1789, ținând seama de obiectivele nediscriminării, concurenței efective și funcționării corespunzătoare și sigure a pieței interne a energiei electrice, hidrogenului și gazelor naturale.

Articolul 5 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

prezintă Comisiei orientări-cadru fără caracter obligatoriu atunci când i se solicită acest lucru în temeiul articolului 59 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau al articolului 71 alineatul (4) ori al articolului 72 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/1789. ACER revizuiește orientările-cadru și le prezintă din nou Comisiei atunci când i se solicită acest lucru în temeiul articolului 59 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau al articolului 71 alineatul (7) ori al articolului 72 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2024/1789;

revizuiește codul de rețea în conformitate cu articolul 59 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau cu articolul 71 alineatul (11) ori cu articolul 72 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2024/1789. Atunci când efectuează această revizuire, ACER ține seama de opiniile exprimate de părțile implicate în cursul elaborării respectivului proiect de cod de rețea revizuit sub conducerea ENTSO pentru energie electrică, a ENTSO pentru gaze, a ENNOH sau a entității OSD UE și consultă părțile interesate relevante cu privire la versiunea care urmează să fie transmisă Comisiei. În acest scop, ACER poate utiliza comitetul de redactare înființat în conformitate cu codurile de rețea, după caz. ACER raportează Comisiei rezultatul consultărilor. Ulterior, ACER transmite Comisiei codul de rețea revizuit, în conformitate cu articolul 59 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau cu articolul 71 alineatul (11) ori cu articolul 72 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2024/1789. În cazul în care ENTSO pentru energie electrică, ENTSO pentru gaze, ENNOH sau entitatea OSD UE nu au elaborat un cod de rețea, ACER elaborează și prezintă Comisiei un proiect de cod de rețea atunci când i se solicită acest lucru în temeiul articolului 59 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau al articolului 71 alineatul (12) ori al articolului 72 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2024/1789;

prezintă Comisiei un aviz motivat corespunzător, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau cu articolul 27 alineatul (1) ori cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1789, în cazul în care ENTSO pentru energie electrică, ENTSO pentru gaze, ENNOH sau entitatea OSD UE nu a pus în aplicare un cod de rețea elaborat în temeiul articolului 30 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau al articolului 26 alineatul (1) ori al articolului 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2024/1789 sau un cod de rețea care a fost întocmit în conformitate cu articolul 59 alineatele (3)-(12) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau cu articolul 71 alineatele (3)-(12) ori cu articolul 72 alineatele (3)-(12) din Regulamentul (UE) 2024/1789, dar care nu a fost adoptat de Comisie în temeiul articolului 59 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2019/943 sau al articolului 71 alineatul (13) ori al articolului 72 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2024/1789;

monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor de rețea adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (UE) 2019/943 și cu articolele 71 și 72 din Regulamentul (UE) 2024/1789 și a orientărilor adoptate în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul (UE) 2019/943 și cu articolul 74 din Regulamentul (UE) 2024/1789, precum și efectul acestora asupra procesului de armonizare a normelor aplicabile destinate să faciliteze integrarea pieței, precum și asupra nediscriminării, a asigurării unei concurențe efective și a funcționării corespunzătoare a pieței, și transmite un raport Comisiei în acest sens.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

se introduc următoarele alineate:

alineatul (10) se modifică după cum urmează:

primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

un act legislativ al Uniunii adoptat în temeiul procedurii legislative ordinare;

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 59-61 din Regulamentul (UE) 2019/943 adoptate înainte de 4 iulie 2019, precum și versiunile ulterioare revizuite ale respectivelor coduri de rețea și orientări;

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 59-61 din Regulamentul (UE) 2019/943 adoptate ca acte de punere în aplicare în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

orientările prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2024/1789; sau

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 71-74 din Regulamentul (UE) 2024/1789.

la al doilea paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

atunci când autoritățile de reglementare competente nu au ajuns la un acord în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată ultima dintre aceste autorități cu privire la cazul respectiv sau în termen de patru luni în cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament sau la articolul 59 alineatul (1) litera (c) ori la articolul 62 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2019/944 sau la articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2024/1788;

al treilea și al patrulea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

un act legislativ al Uniunii adoptat în temeiul procedurii legislative ordinare;

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 59-61 din Regulamentul (UE) 2019/943 adoptate înainte de 4 iulie 2019, precum și versiunile ulterioare revizuite ale respectivelor coduri de rețea și orientări;

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 59-61 din Regulamentul (UE) 2019/943 adoptate ca acte de punere în aplicare în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

orientările prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2024/1789; sau

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 71-74 din Regulamentul (UE) 2024/1789.

atunci când autoritățile de reglementare competente nu au ajuns la un acord în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată ultima dintre aceste autorități cu privire la cazul respectiv sau în termen de patru luni în cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament sau la articolul 59 alineatul (1) litera (c) ori la articolul 62 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2019/944 sau la articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2024/1788;

la alineatul (12), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

emite o decizie în termen de șase luni de la data sesizării sau în termen de patru luni de la data respectivă în cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament sau la articolul 59 alineatul (1) litera (c) ori la articolul 62 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2019/944 sau la articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2024/1788; și.

primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

un act legislativ al Uniunii adoptat în temeiul procedurii legislative ordinare;

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 59-61 din Regulamentul (UE) 2019/943 adoptate înainte de 4 iulie 2019, precum și versiunile ulterioare revizuite ale respectivelor coduri de rețea și orientări;

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 59-61 din Regulamentul (UE) 2019/943 adoptate ca acte de punere în aplicare în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

orientările prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2024/1789; sau

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 71-74 din Regulamentul (UE) 2024/1789.

la al doilea paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

atunci când autoritățile de reglementare competente nu au ajuns la un acord în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată ultima dintre aceste autorități cu privire la cazul respectiv sau în termen de patru luni în cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament sau la articolul 59 alineatul (1) litera (c) ori la articolul 62 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2019/944 sau la articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2024/1788;

al treilea și al patrulea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

un act legislativ al Uniunii adoptat în temeiul procedurii legislative ordinare;

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 59-61 din Regulamentul (UE) 2019/943 adoptate înainte de 4 iulie 2019, precum și versiunile ulterioare revizuite ale respectivelor coduri de rețea și orientări;

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 59-61 din Regulamentul (UE) 2019/943 adoptate ca acte de punere în aplicare în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

orientările prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2024/1789; sau

codurile de rețea și orientările menționate la articolele 71-74 din Regulamentul (UE) 2024/1789.

atunci când autoritățile de reglementare competente nu au ajuns la un acord în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată ultima dintre aceste autorități cu privire la cazul respectiv sau în termen de patru luni în cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament sau la articolul 59 alineatul (1) litera (c) ori la articolul 62 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2019/944 sau la articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2024/1788;

emite o decizie în termen de șase luni de la data sesizării sau în termen de patru luni de la data respectivă în cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament sau la articolul 59 alineatul (1) litera (c) ori la articolul 62 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2019/944 sau la articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2024/1788; și.

La articolul 14, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă următoarele alineate:

Regulamentul (UE) 2022/869 se modifică după cum urmează:

Articolele 11, 12 și 13 se înlocuiesc cu următorul text:

La articolul 31 se adaugă următorul alineat:

Obligațiile de notificare pentru acordurile interguvernamentale din domeniul energiei în ceea ce privește gazele naturale, astfel cum sunt prevăzute în Decizia (UE) 2017/684, se interpretează ca incluzând acordurile interguvernamentale referitoare la hidrogen, inclusiv compuși ai hidrogenului precum amoniacul și purtătorii de hidrogen lichid organic.

Regulamentul (CE) nr. 715/2009 se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.Se aplică de la 5 februarie 2025.

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol:

articolul 11 alineatul (3) litera (b), articolul 34 alineatul (6) și articolul 84 se aplică de la 1 ianuarie 2025;

secțiunea 5 se aplică de la 1 ianuarie 2025, cu excepția articolelor 42, 43, 44, 52, 53 și 54, care se aplică de la 4 august 2024.

Adoptat la Bruxelles, 13 iunie 2024.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleR. MetsolaPentru ConsiliuPreședinteleH. Lahbib

ANEXA IOrientări

Informații care trebuie publicate cu privire la metodologia utilizată pentru stabilirea veniturilor reglementate ale operatorului de transport și de sistem

Informațiile menționate la punctele 1-5 se publică înainte de perioada tarifară de către autoritatea de reglementare sau de către operatorul de transport și de sistem, în conformitate cu decizia autorității de reglementare.

Informațiile respective trebuie furnizate separat pentru activitățile de transport în cazul în care operatorul de transport și de sistem face parte dintr-o entitate comercială mai mare sau dintr-un holding.

Entitatea responsabilă cu calcularea, stabilirea și aprobarea diferitelor componente ale metodologiei.

O descriere a metodologiei, incluzând cel puțin o descriere a următoarelor elemente:

metodologia generală, precum metodologie cu plafonarea veniturilor, hibridă, cost-plus sau cu evaluarea comparativă a tarifelor;

metodologia de stabilire a bazei de active reglementate (RAB), inclusiv:

metodologia de determinare a valorii inițiale (de deschidere) a activelor, aplicată la începutul perioadei de reglementare relevante și atunci când se încorporează noi active în RAB;

metodologia de reevaluare a activelor;

explicații privind evoluția valorii activelor;

tratarea activelor dezafectate;

metodologia de amortizare aplicată RAB, inclusiv orice modificări aplicate valorilor;

metodologia de stabilire a costului capitalului;

metodologia de determinare a cheltuielilor totale (TOTEX) sau, dacă este cazul, a cheltuielilor de exploatare (OPEX) și a cheltuielilor de capital (CAPEX);

metodologia de determinare a eficienței costurilor, dacă este cazul;

metodologia aplicată pentru stabilirea inflației;

metodologia de determinare a primelor și a stimulentelor, dacă este cazul;

costurile care nu pot fi controlate;

serviciile furnizate în cadrul holdingului, dacă este cazul.

Valorile parametrilor utilizați în cadrul metodologiei:

valorile detaliate ale parametrilor care fac parte din costul capitalurilor proprii și din costul datoriei sau din costul mediu ponderat al capitalului, exprimate în procente;

perioadele de amortizare, în ani, aplicabile separat conductelor și compresoarelor;

modificările perioadei de amortizare sau ale accelerării amortizării aplicate activelor;

obiectivele privind eficiența, în procente;

indicii de inflație;

primele și stimulentele.

Valorile costurilor și cheltuielilor care sunt utilizate pentru stabilirea veniturilor autorizate sau veniturilor țintă, în euro și în moneda locală, aferente:

RAB, pe tip de activ și detaliat pe an, până la amortizarea sa completă, inclusiv:

investițiile adăugate la RAB, pe tip de activ;

amortizarea pe tip de activ până la amortizarea completă a activelor;

costul capitalului, inclusiv costul capitalului propriu și costul datoriei;

cheltuielile de exploatare;

primele și stimulentele, detaliate separat pentru fiecare articol.

Indicatorii financiari care trebuie furnizați pentru operatorul de transport și de sistem. În eventualitatea în care operatorul de transport și de sistem face parte dintr-un holding sau o întreprindere mai mare, valorile respective se furnizează separat pentru operatorul de transport și de sistem, inclusiv:

câștiguri înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA);

câștiguri înainte de dobânzi și impozite (EBIT);

randamentul activelor I (ROA) = EBITDA/RAB;

randamentul activelor II (ROA) = EBIT/RAB;

rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE) = capitaluri proprii/profit:

rentabilitatea capitalului angajat (RoCE);

indicatorul efectului de levier;

datoria netă/(datoria netă + capitalurile proprii);

datoria netă/EBITDA.

Autoritatea de reglementare sau operatorul de transport și de sistem furnizează un model tarifar simplificat care include parametrii defalcați și valorile metodologiei și care permite reproducerea calculului veniturilor autorizate sau veniturilor țintă ale operatorului de transport și de sistem.

Operatorii de transport și de sistem țin o evidență zilnică a întreținerii în curs și a întreruperilor de flux care au avut loc și pun această evidență la dispoziția autorității de reglementare, la cerere. Informațiile se pun și la dispoziția consumatorilor afectați de întrerupere, la cerere.

Principiile care stau la baza mecanismelor de alocare a capacității și procedurile de gestionare a congestiei cu privire la operatorii de transport și de sistem și aplicarea lor în cazul congestiei contractuale

Principiile care stau la baza mecanismelor de alocare a capacității și procedurile de gestionare a congestiei cu privire la operatorii de transport și de sistem

Mecanismele de alocare a capacității și procedurile de gestionare a congestiei facilitează dezvoltarea concurenței și lichiditatea comercializării capacității și sunt compatibile cu mecanismele de piață, inclusiv cu piețele spot și cu centrele de comercializare. Acestea sunt flexibile și capabile să se adapteze în funcție de evoluția condițiilor pieței.

Mecanismele și procedurile respective iau în considerare integritatea rețelei în cauză, precum și siguranța aprovizionării.

Mecanismele și procedurile respective nu împiedică intrarea de noi operatori pe piață și nici nu creează bariere nejustificate la intrarea pe piață. Acestea nu împiedică participanții la piață, inclusiv noii participanți la piață și întreprinderile cu o cotă de piață mică, să exercite o concurență efectivă.

Mecanismele și procedurile respective dau semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă și optimă a capacității tehnice și facilitează investițiile în noile infrastructuri.

Utilizatorii rețelei sunt informați cu privire la situațiile care ar putea afecta disponibilitatea capacității contractate. Informațiile cu privire la întrerupere reflectă nivelul informațiilor de care dispune operatorul de transport și de sistem.

În cazul în care, la îndeplinirea obligațiilor contractuale de livrare, apar dificultăți din motive legate de integritatea rețelei, operatorii de transport și de sistem informează utilizatorii rețelei cu privire la aceasta și caută fără întârziere o soluție nediscriminatorie.

Operatorii de transport și de sistem pun în aplicare procedurile după consultarea utilizatorilor rețelei și convin asupra lor împreună cu autoritatea de reglementare.

Procedurile de gestionare a congestiei în caz de congestie contractuală

Dispoziții generale

Acest punct se aplică punctelor de interconectare dintre sisteme de intrare-ieșire adiacente, indiferent dacă sunt fizice sau virtuale, între două sau mai multe state membre sau în cadrul aceluiași stat membru, în măsura în care punctele fac obiectul unor proceduri de rezervare de către utilizatori. De asemenea, acest punct se poate aplica punctelor de intrare dinspre țări terțe și punctelor de ieșire către acestea, sub rezerva deciziei autorității de reglementare competente. Punctele de ieșire către consumatorii finali și rețele de distribuție, punctele de intrare dinspre instalații de producție și terminale de GNL, precum și punctele de intrare-ieșire dinspre și către instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale nu fac obiectul acestui punct.

Pe baza informațiilor publicate de operatorii de transport și de sistem conform punctului 3 din prezenta anexă și, acolo unde este cazul, validate de autoritățile de reglementare, ACER publică un raport de monitorizare privind congestia la punctele de interconectare, cu referire la produsele de capacitate fermă vândute în anul precedent, ținând seama, în măsura posibilului, de schimburile comerciale de capacități de pe piața secundară și de utilizarea de capacitate întreruptibilă.

Raportul de monitorizare se publică o dată la doi ani. ACER publică rapoarte suplimentare, în urma unei cereri motivate din partea Comisiei, cel mult o dată pe an.

Orice capacitate suplimentară care a devenit disponibilă prin aplicarea uneia dintre procedurile de gestionare a congestiei prevăzute la punctele 2.2.2-2.2.5 este oferită de operatorul (operatorii) de transport și de sistem relevanți în cadrul procesului de alocare normal.

Creșterea capacității prin schema de suprasubscriere și de răscumpărare

Operatorii de transport și de sistem propun și, după aprobarea de către autoritatea de reglementare, implementează o schemă de suprasubscriere și de răscumpărare bazată pe stimulente, pentru a oferi capacități suplimentare pe o bază fermă. Înaintea implementării, autoritatea de reglementare se consultă cu autoritățile de reglementare ale statelor membre adiacente și ține seama de opiniile acestora. Capacitatea suplimentară se referă la capacitatea fermă oferită suplimentar față de capacitatea tehnică a unui punct de interconectare calculată conform articolului 6 alineatul (1).

Schema de suprasubscriere și de răscumpărare le oferă operatorilor de transport și de sistem un stimulent pentru a pune la dispoziție un volum suplimentar de capacitate, ținând seama de condițiile tehnice, precum valoarea puterii calorifice, temperatura și consumul preconizat ale sistemului de intrare-ieșire relevant, și de capacitățile rețelelor adiacente. Operatorii de transport și de sistem aplică o abordare dinamică în ceea ce privește recalcularea capacității tehnice sau suplimentare a sistemului de intrare-ieșire.

Schema de suprasubscriere și de răscumpărare se bazează pe un regim de stimulente ce reflectă riscurile pe care și le asumă operatorii de transport și de sistem prin oferirea de capacitate suplimentară. Schema respectivă trebuie să fie structurată în așa fel încât veniturile din vânzarea capacităților suplimentare și costurile datorate schemei de răscumpărare sau măsurilor luate în conformitate cu subpunctul 6 să fie repartizate între operatorii de transport și de sistem și utilizatorii rețelei. Autoritățile de reglementare decid cu privire la repartizarea veniturilor și a costurilor între operatorul de transport și de sistem și utilizatorul rețelei.

În scopul stabilirii veniturilor operatorilor de transport și de sistem, capacitatea tehnică, în special capacitatea restituită, precum și, acolo unde este cazul, capacitatea rezultată din aplicarea unor mecanisme de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii (use-it-or-lose-it) pentru capacitate fermă pentru ziua următoare și pe termen lung, se consideră a fi alocată înainte de orice capacitate suplimentară.

Pentru determinarea capacității suplimentare, operatorul de transport și de sistem ține cont de scenarii statistice privind volumul probabil de capacitate fizică neutilizată la orice moment dat în punctele de interconectare. De asemenea, acesta ia în considerare și un profil de risc pentru oferirea de capacitate suplimentară care să nu ducă la o obligație de răscumpărare excesivă. De asemenea, schema de suprasubscriere și de răscumpărare estimează probabilitatea și costurile răscumpărării capacității de pe piață și reflectă acest lucru în volumul de capacitate suplimentară care urmează să fie pus la dispoziție.

Acolo unde este necesar pentru a se menține integritatea sistemului, operatorii de transport și de sistem aplică o procedură de răscumpărare bazată pe piață, în care utilizatorii rețelei pot oferi capacitate. Utilizatorii rețelei trebuie să fie informați în legătură cu procedura de răscumpărare aplicabilă. Utilizarea unei proceduri de răscumpărare se face fără a aduce atingere măsurilor de urgență aplicabile.

Înainte de a aplica o procedură de răscumpărare, operatorii de transport și de sistem verifică dacă integritatea sistemului nu poate fi menținută într-un mod mai eficient din punctul de vedere al costurilor, prin măsuri alternative de ordin tehnic și comercial.

Atunci când propune schema de suprasubscriere și de răscumpărare, operatorul de transport și de sistem furnizează toate datele, estimările și modelele relevante autorității de reglementare, pentru ca aceasta din urmă să evalueze schema. Operatorul de transport și de sistem raportează în mod regulat autorității de reglementare cu privire la funcționarea schemei și, la cererea autorității de reglementare, să prezinte toate datele relevante. Autoritatea de reglementare poate solicita operatorului de transport și de sistem să revizuiască schema.

Mecanismul de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare

Autoritățile de reglementare le impun operatorilor de transport și de sistem să aplice cel puțin principiile stabilite la subpunctul 3 pentru fiecare utilizator al rețelei la puncte de interconectare în ceea ce privește modificarea nominalizării inițiale dacă, pe baza raportului anual de monitorizare al ACER menționat la punctul 2.2.1 subpunctul 2, se dovedește că la punctele de interconectare cererea a depășit oferta (la prețul de rezervă atunci când se folosesc proceduri de ofertare) în cursul procedurilor de alocare a capacităților din anul care face obiectul raportului de monitorizare pentru produsele de utilizat fie în anul respectiv, fie în unul dintre următorii doi ani:

pentru cel puțin trei produse de capacitate fermă cu durata de o lună;

pentru cel puțin două produse de capacitate fermă cu durata de un trimestru;

pentru cel puțin un produs de capacitate fermă cu durata de un an sau mai mult; sau

dacă timp de cel puțin șase luni nu s-a oferit niciun produs de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult.

Dacă, pe baza raportului anual de monitorizare al ACER menționat la punctul 2.2.1 subpunctul 2, se dovedește că o situație similară celei descrise la subpunctul 1 este puțin probabil să apară din nou în următorii trei ani, de exemplu ca urmare a disponibilității de capacitate în urma extinderii fizice a rețelei sau în urma rezilierii unor contracte pe termen lung, autoritățile de reglementare competente pot hotărî să pună capăt mecanismului de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare.

Renominalizarea fermă este autorizată până la maximum 90 % și minimum 10 % din capacitatea contractată de utilizatorul rețelei la punctul de interconectare. Cu toate acestea, dacă nominalizarea este mai mare de 80 % din capacitatea contractată, jumătate din volumul nenominalizat poate fi renominalizat ascendent. Dacă nominalizarea nu depășește 20 % din capacitatea contractată, jumătate din volumul nominalizat poate fi renominalizat descendent. Aplicarea prezentului subpunct se face fără a aduce atingere măsurilor de urgență aplicabile.

Titularul inițial al capacității contractate poate renominaliza partea restricționată a capacității sale contractate ferme pe bază întreruptibilă.

Subpunctul 3 nu se aplică utilizatorilor rețelei – persoane sau întreprinderi și întreprinderile pe care le controlează acestea în înțelesul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului – care dețin mai puțin de 10 % din capacitatea tehnică medie din anul precedent la punctul de interconectare.

Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

Pentru punctele de interconectare în cazul cărora se aplică un mecanism de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare, în conformitate cu subpunctul 3, autoritatea de reglementare realizează o evaluare a relației cu schema de suprasubscriere și de răscumpărare conform punctului 2.2.2, care poate duce la luarea de către autoritatea de reglementare a deciziei de a nu aplica punctul 2.2.2 în cazul punctelor de interconectare respective. Această decizie se notifică fără întârziere ACER și Comisiei.

O autoritate de reglementare poate decide să implementeze la un punct de interconectare un mecanism de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare, în conformitate cu subpunctul 3. Înainte de adoptarea deciziei sale, autoritatea de reglementare se consultă cu autoritățile de reglementare ale statelor membre adiacente. Atunci când adoptă decizia, autoritatea de reglementare ține seama de opiniile autorităților de reglementare din statele adiacente.

Restituirea capacității contractate

Operatorii de transport și de sistem acceptă orice restituire de capacitate fermă care este contractată de utilizatorul rețelei la un punct de interconectare, cu excepția produselor de capacitate cu o durată de cel mult o zi. Utilizatorul rețelei își menține drepturile și obligațiile care îi revin în temeiul contractului de capacitate până când capacitatea este realocată de operatorul de transport și de sistem și în măsura în care capacitatea nu este realocată de operatorul de transport și de sistem. Capacitatea restituită este considerată a fi realocată numai după ce întreaga capacitate disponibilă a fost alocată. Operatorul de transport și de sistem informează fără întârziere utilizatorul rețelei cu privire la orice realocare a capacității sale restituite. Termenele și condițiile specifice pentru restituirea capacității, în special atunci când mai mulți utilizatori ai rețelei își restituie capacitatea, se aprobă de către autoritatea de reglementare.

Mecanismul de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea pe termen lung

Autoritățile de reglementare impun operatorilor de transport și de sistem să retragă parțial sau complet capacitatea contractată care este slab utilizată în mod sistematic la un punct de interconectare de către un utilizator al rețelei, în cazul în care utilizatorul respectiv nu a vândut sau oferit în condiții rezonabile capacitatea sa nefolosită și alți utilizatori ai rețelei solicită capacitate fermă. Capacitatea contractată este considerată a fi slab utilizată în mod sistematic în special atunci când:

utilizatorul rețelei folosește în medie mai puțin de 80 % din capacitatea sa contractată, atât între 1 aprilie și 30 septembrie, cât și între 1 octombrie și 31 martie, cu o durată contractuală efectivă de peste un an, pentru care nu s-a putut prezenta niciun motiv pertinent; sau

utilizatorul rețelei nominalizează în mod sistematic aproape 100 % din capacitatea sa contractată și renominalizează descendent în vederea eludării regulilor stabilite la punctul 2.2.3 subpunctul 3.

Aplicarea unui mecanism de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare nu trebuie considerată ca reprezentând o justificare pentru a împiedica aplicarea subpunctului 1.

Retragerea duce la pierderea parțială sau totală a capacității contractate de utilizatorul rețelei, pe o perioadă determinată sau pentru restul duratei contractuale efective. Utilizatorul rețelei își menține drepturile și obligațiile care îi revin în temeiul contractului de capacitate până când capacitatea este realocată de operatorul de transport și de sistem și în măsura în care capacitatea nu este realocată de operatorul de transport și de sistem.

Operatorii de transport și de sistem furnizează periodic autorităților de reglementare toate datele necesare pentru a monitoriza măsura în care sunt utilizate capacitățile contractate cu durată contractuală efectivă de peste un an sau pe trimestre recurente care acoperă cel puțin doi ani.

Definirea informațiilor tehnice necesare utilizatorilor rețelei pentru a obține accesul efectiv la sistemul de gaze naturale, definirea tuturor punctelor relevante pentru cerințele privind transparența și informațiile care trebuie să fie publicate la toate punctele relevante și calendarul publicării acestora.

Definirea informațiilor tehnice necesare utilizatorilor rețelei pentru a obține accesul efectiv la sistem

Modul de publicare

Operatorii de transport și de sistem comunică toate informațiile menționate la punctul 3.1.2 și la punctul 3.3 subpunctele 1-5 după cum urmează:

pe un website accesibil publicului, gratuit, care nu necesită înregistrare sau altă formă de angajament față de operatorul sistemului de transport;

în mod periodic/continuu; frecvența se stabilește în funcție de modificările survenite și de durata serviciului;

într-un format ușor de utilizat;

în mod semnificativ, cuantificabil, clar, ușor accesibil și în mod nediscriminatoriu;

într-un format care poate fi descărcat de pe internet, care a fost convenit între operatorii de transport și de sistem și autoritățile de reglementare – pe baza unui aviz de format armonizat, care urmează să fie furnizat de ACER – și care permite efectuarea de analize cantitative și comparative;

utilizând unități coerente, în special kWh (cu o temperatură de ardere de referință de 298,15 K) pentru conținutul energetic și m3 (la 273,15 K și 1,01325 bar) pentru volum. Se furnizează factorul constant de conversie în conținut energetic. În afară de formatul de mai sus, se acceptă și publicarea în alte unități de măsură;

în limbile oficiale ale statului membru și în engleză;

toate datele se pun la dispoziție pe o platformă centrală la nivelul Uniunii, instituită de ENTSOG într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor.

Operatorii de transport și de sistem comunică, în timp util, de îndată ce le sunt accesibile, detalii cu privire la modificările concrete efectuate în privința tuturor informațiilor menționate la punctul 3.1.2 și la punctul 3.3 subpunctele 1-5.

Conținutul informațiilor publicate

Operatorii de transport și de sistem publică cel puțin următoarele informații despre sistemele și serviciile lor:

o descriere detaliată și completă a diferitelor servicii oferite și a tarifelor aferente percepute;

diferitele tipuri de contracte de transport disponibile pentru aceste servicii;

codul de rețea și/sau condițiile standard care definesc drepturile și responsabilitățile tuturor utilizatorilor rețelei, inclusiv:

contractele armonizate de transport și alte documente relevante;

în cazul în care este relevant pentru accesul la sistem, se specifică, pentru toate punctele pertinente definite la punctul 3.2, parametrii relevanți de calitate a gazului, printre care cel puțin puterea calorifică superioară, indicele Wobbe și conținutul de oxigen, precum și răspunderea sau costurile de conversie pentru utilizatorii rețelei, în cazul în care gazul nu corespunde specificațiilor respective;

dacă are relevanță pentru accesul la sistem, informații referitoare la cerințele de presiune, pentru toate punctele relevante;

procedura în cazul întreruperii capacității întreruptibile, inclusiv, acolo unde este cazul, momentul producerii, durata și categoria întreruperilor individuale, de exemplu pro rata sau pe principiul primul sosit – ultimul întrerupt;

procedurile armonizate privind utilizarea sistemului de transport, inclusiv definițiile principalilor termeni;

dispozițiile privind alocarea capacității, gestionarea congestionării și procedurile de antisaturare și de reutilizare;

normele aplicabile comercializării capacității pe piața secundară în raport cu operatorul sistemului de transport;

normele de echilibrare și metoda de calcul al taxelor de dezechilibru;

dacă este cazul, nivelurile de flexibilitate și de toleranță care sunt oferite în cadrul serviciilor de transport și al altor servicii și pentru care nu se percep taxe specifice, precum și orice oferte suplimentare și taxele corespunzătoare;

o descriere detaliată a sistemului de gaze naturale al operatorului de transport și de sistem și a punctelor relevante de interconectare, astfel cum sunt definite la punctul 3.2, precum și denumirile operatorilor sistemelor sau instalațiilor interconectate;

normele aplicabile pentru conectarea la sistemul de gaze naturale aflat în exploatarea operatorului de transport și de sistem;

informațiile referitoare la mecanismele de urgență, în măsura în care acestea se află în responsabilitatea operatorului de transport și de sistem, precum măsuri care pot duce la deconectarea grupurilor de clienți și alte norme de răspundere generală aplicabile operatorului de transport și de sistem;

procedurile convenite de operatorii de transport și de sistem la punctele de interconectare care sunt relevante pentru accesul utilizatorilor rețelei la sistemele de transport respective, referitoare la interoperabilitatea rețelei, procedurile convenite de nominalizare, procedurile de corelare și alte proceduri convenite care prevăd dispoziții referitoare la alocarea fluxurilor de gaz și echilibrare, inclusiv metodele utilizate;

operatorii de transport și de sistem publică o descriere detaliată și completă a metodologiei și procesului, inclusiv informații privind parametrii utilizați și principalele ipoteze folosite la calculul capacității tehnice.

Definirea tuturor punctelor relevante pentru cerințele privind transparența

Punctele relevante cuprind cel puțin:

toate punctele de intrare și de ieșire dintr-o rețea de transport exploatată de un operator de transport și de sistem, cu excepția punctelor de ieșire conectate la un client final unic, precum și cu excepția punctelor de intrare racordate direct la o instalație de producție a unui producător unic stabilit în Uniune;

toate punctele de intrare și de ieșire care fac legătura între zonele de echilibrare ale operatorilor de transport și de sistem;

toate punctele care fac legătura între rețeaua unui operator de transport și de sistem și un terminal de GNL, centre fizice de comercializare a gazelor naturale și instalații de înmagazinare și de producție, cu excepția cazului în care aceste instalații de producție beneficiază de o scutire în temeiul literei (a);

toate punctele care fac legătura între rețeaua unui anumit operator de transport și de sistem și infrastructura necesară pentru prestarea de servicii de sistem.

Informațiile destinate clienților finali unici și instalațiilor de producție, care sunt excluse din definiția punctelor relevante descrise la punctul 3.2 subpunctul 1 litera (a), se publică în format cumulat, cel puțin pentru fiecare zonă de echilibrare. În scopul aplicării prezentei anexe, se consideră că informațiile cumulate referitoare la clienții finali unici și la instalațiile de producție, care nu fac obiectul definiției punctelor relevante ce figurează la punctul 3.2 subpunctul 1 litera (a), constituie un punct relevant.

În cazul în care punctele dintre doi sau mai mulți operatori de transport și de sistem sunt gestionate exclusiv de operatorii de transport și de sistem în cauză, fără nicio implicare contractuală ori operațională din partea utilizatorilor de sisteme, sau în cazul în care punctele realizează racordul dintre un sistem de transport și un sistem de distribuție și nu există nicio congestie contractuală în punctele respective, operatorii de transport și de sistem sunt scutiți pentru punctele respective de la obligația de publicare a cerințelor în temeiul punctului 3.3. Autoritatea de reglementare le poate solicita operatorilor de transport și de sistem să publice cerințele în temeiul punctului 3.3 pentru anumite grupuri de puncte care fac obiectul scutirii sau pentru totalitatea lor. În această situație, informațiile, dacă sunt disponibile operatorului de transport și de sistem, se publică într-o formă cumulată și la un nivel semnificativ, cel puțin pentru fiecare zonă de echilibrare. În scopul aplicării prezentei anexe, se consideră că această cumulare a punctelor constituie un aspect relevant.

Informațiile care trebuie să fie publicate la toate punctele relevante și calendarul publicării acestora

La toate punctele relevante, operatorii de transport și de sistem publică informațiile enumerate la al doilea paragraf literele (a)-(g), pentru toate serviciile prestate, inclusiv serviciile de sistem, în special informații cu privire la adăugare, la balastare și la conversie. Informațiile respective se publică sub formă de valori numerice, pe perioade zilnice sau orare, egale cu cea mai mică perioadă de referință pentru rezervarea capacității și renominalizare, precum și cu cea mai mică perioadă de stabilire pentru care se calculează taxe de dezechilibru. Dacă cea mai mică perioadă de referință nu este o perioadă zilnică, informațiile enumerate la al doilea paragraf literele (a)-(g) trebuie să fie comunicate și pentru perioada zilnică.

Următoarele informații și actualizările acestora se publică de îndată ce devin disponibile pentru operatorul de sistem (în timp aproape real):

capacitatea tehnică pentru fluxuri în ambele direcții;

capacitatea contractată totală, fermă și întreruptibilă, în ambele direcții;

nominalizările și renominalizările, în ambele direcții;

capacitatea disponibilă, fermă și întreruptibilă, în ambele direcții;

fluxurile fizice efective;

întreruperile planificate și efective ale capacității întreruptibile;

întreruperile planificate și cele neplanificate ale serviciilor ferme, precum și informații privind restabilirea serviciilor ferme, în special, întreținerea sistemului și durata probabilă a eventualelor întreruperi cauzate de întreținere; întreruperile planificate se publică cu cel puțin 42 de zile înainte;

cazurile de respingere a unor cereri, valabile din punct de vedere juridic, de produse de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult, inclusiv numărul și volumul cererilor respinse;

în cazul licitațiilor, data și locul în care produsele de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult au fost vândute la prețuri mai mari decât prețul de rezervă;

data și locul în care nu a fost oferit niciun produs de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult în cadrul procesului de alocare periodic;

capacitatea totală pusă la dispoziție prin aplicarea procedurilor de gestionare a congestiei stabilite la punctele 2.2.2-2.2.5, pentru fiecare procedură de gestionare a congestiei în parte.

La toate punctele relevante, informațiile menționate la punctul 3.3 subpunctul 1 literele (a), (b) și (d) se publică cu cel puțin 24 de luni înainte.

La toate punctele relevante, operatorii de transport și de sistem publică, în mod constant, informații istorice referitoare la cerințele de la punctul 3.3 subpunctul 1 literele (a)-(g) pentru ultimii cinci ani.

Operatorii de transport și de sistem publică zilnic valorile măsurate ale puterii calorifice superioare, indicelui Wobbe, conținutului de hidrogen adăugat în sistemul de gaze naturale, conținutului de metan și conținutului de oxigen, la toate punctele relevante. Cifrele preliminare se publică cel târziu la trei zile după ziua gazieră respectivă. Cifrele finale se publică în termen de trei luni de la încheierea respectivei luni.

Pentru toate punctele relevante, operatorii de transport și de sistem publică anual capacitățile disponibile, capacitățile rezervate și tehnice pentru toți anii în care se contractează capacitatea plus un an, și cel puțin pentru următorii 10 ani. Informațiile respective se actualizează cel puțin o dată pe lună sau mai frecvent, în cazul în care devin disponibile noi informații. Publicarea trebuie să reflecte perioada pentru care capacitatea este oferită pe piață.

Informații care trebuie să fie publicate cu privire la sistemul de transport și calendarul publicării acestora

Operatorii de transport și de sistem asigură zilnic publicarea și actualizarea cantităților cumulate ale capacităților oferite și contractate pe piața secundară, și anume vândute de un utilizator de rețea unui alt utilizator de rețea, dacă operatorul de transport și de sistem dispune de informații în acest sens. Informațiile respective includ următoarele specificații:

punctul de interconectare la care se vinde capacitatea;

tipul de capacitate, și anume de intrare, de ieșire, fermă, întreruptibilă;

cantitatea și durata drepturilor de utilizare a capacității;

tipul de vânzare, de exemplu transfer sau atribuire;

numărul total de tranzacții sau transferuri;

orice alte condiții cunoscute de operatorul sistemului de transport, menționate la punctul 3.3.

În măsura în care aceste informații sunt furnizate de o terță parte, operatorii de transport și de sistem sunt scutiți de la aplicarea acestei dispoziții.

Operatorii de transport și de sistem publică condițiile armonizate în temeiul cărora vor accepta tranzacțiile de capacitate, de exemplu, transferuri și atribuiri. Condițiile respective includ cel puțin următoarele:

o descriere a produselor standardizate care pot fi vândute pe piața secundară;

termenele pentru implementarea/acceptarea/înregistrarea tranzacțiilor secundare; în cazul unei întârzieri, se publică motivele;

notificarea operatorului de transport și de sistem de către vânzătorul sau de către terța parte prevăzută la punctul 3.4 subpunctul 1 cu privire la numele vânzătorului și cumpărătorului și la specificațiile privind capacitatea, în conformitate cu punctul 3.4 subpunctul 1.

În măsura în care aceste informații sunt furnizate de o terță parte, operatorii de transport și de sistem sunt scutiți de la aplicarea dispoziției respective.

În ceea ce privește serviciul de echilibrare a sistemului pe care îl exploatează, fiecare operator de transport și de sistem comunică fiecărui utilizator al rețelei, pentru fiecare perioadă de echilibrare, volumele preliminare specifice de dezechilibru și datele privind costurile per utilizator individual al rețelei, în termen de cel târziu o lună de la sfârșitul perioadei de echilibrare. Datele finale ale clienților deserviți conform profilurilor standardizate de încărcare pot fi transmise în termen de maximum 14 luni. În măsura în care aceste informații sunt furnizate de o terță parte, operatorii de transport și de sistem sunt scutiți de la aplicarea dispoziției respective. Comunicarea informațiilor respective trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

În cazul în care se oferă servicii de flexibilitate, altele decât toleranțele, pentru accesul terților, operatorii de transport și de sistem publică zilnic prognoze pentru ziua următoare cu privire la volumul maxim de flexibilitate, la nivelul rezervat al flexibilității și la flexibilitatea disponibilă pentru piață în ziua gazieră următoare. Operatorul de transport și de sistem publică, de asemenea, informații ex post cu privire la utilizarea cumulată a serviciilor de flexibilitate la sfârșitul fiecărei zile gaziere. Dacă autoritatea de reglementare estimează că astfel de informații ar putea da naștere la eventuale abuzuri din partea utilizatorilor rețelei, aceasta poate decide să scutească operatorul de transport și de sistem de obligația respectivă.

Operatorii de transport și de sistem publică, pe zonă de echilibrare, volumul de gaz din sistemul de transport la începutul fiecărei zile gaziere și estimarea volumului de gaze naturale din sistemul de transport la sfârșitul fiecărei zile gaziere. Volumul de gaze naturale estimat pentru sfârșitul zilei gaziere se actualizează din oră în oră, pe tot parcursul zilei gaziere. Dacă taxele de dezechilibru se calculează la fiecare oră, operatorul de transport și de sistem publică volumul de gaz din sistemul de transport la fiecare oră. Ca alternativă, operatorii de transport și de sistem publică, per zonă de echilibrare, poziția colectivă de dezechilibru a tuturor utilizatorilor la începutul fiecărei perioade de echilibrare și estimarea poziției colective de dezechilibru a tuturor utilizatorilor la sfârșitul fiecărei zile gaziere. Dacă autoritatea de reglementare estimează că astfel de informații ar putea da naștere la eventuale abuzuri din partea utilizatorilor rețelei, aceasta poate decide să scutească operatorul de transport și de sistem de obligația respectivă.

Operatorii de transport și de sistem oferă instrumente ușor de utilizat pentru calcularea tarifelor.

Operatorii de transport și de sistem păstrează la dispoziția autorităților naționale relevante, pentru o perioadă de cel puțin cinci ani, evidențele efective ale tuturor contractelor de capacitate și orice alte informații legate de calcularea capacităților disponibile și de acordare a accesului la acestea, în special nominalizări și întreruperi individuale. Operatorii de transport și de sistem păstrează, pentru o perioadă de minimum cinci ani, documente cu privire la toate informațiile relevante enumerate la punctul 3.3 subpunctele 4 și 5 și să le pună la dispoziția autorității de reglementare, la cererea acesteia. Ambele părți au obligația de a respecta confidențialitatea informațiilor comerciale.

Operatorii de transport și de sistem publică cel puțin o dată pe an, până la o dată limită predeterminată, toate perioadele de întreținere planificate care ar putea afecta drepturile utilizatorilor rețelei rezultate din contracte de transport și informațiile corespunzătoare privind exploatarea, cu suficient timp în avans. Aceasta cuprinde publicarea oricăror modificări ale perioadelor de întreținere planificate și notificarea întreținerii neplanificate în mod prompt și nediscriminatoriu, de îndată ce operatorul de transport și de sistem dispune de aceste informații. În cursul perioadelor de întreținere, operatorii de transport și de sistem publică periodic informații actualizate cu privire la detaliile, durata preconizată și efectul operațiunilor de întreținere.

Formatul și conținutul informațiilor tehnice publicate în ceea ce privește accesul la rețea de către operatorii de rețele de hidrogen, informațiile care trebuie să fie publicate la toate punctele relevante și calendarul aferent

Formatul informațiilor tehnice publicate în ceea ce privește accesul la rețea

Operatorii de rețele de hidrogen furnizează toate informațiile necesare pentru ca utilizatorii rețelei să obțină acces efectiv la rețeaua menționată la punctele 4.2 și 4.3 după cum urmează:

pe un website accesibil publicului, gratuit, care nu necesită înregistrare sau altă formă de angajament față de operatorul de rețea de hidrogen;

în mod periodic/continuu; frecvența se stabilește în funcție de modificările survenite și de durata serviciului;

într-un format ușor de utilizat;

în mod clar, cuantificabil, ușor accesibil și în mod nediscriminatoriu;

într-un format care poate fi descărcat, care a fost convenit de comun acord între operatorii de rețele de hidrogen și autoritățile de reglementare – pe baza unui aviz privind un format armonizat care trebuie să fie furnizat de ACER – și care permite efectuarea de analize cantitative;

utilizând unități coerente, în special kWh pentru conținutul energetic și m3 pentru volum; se furnizează factorul constant de conversie în conținut energetic; în plus, se acceptă și publicarea în alte unități de măsură;

în limbile oficiale ale statului membru și în engleză;

toate datele se pun la dispoziție, începând de la 1 octombrie 2026, pe o platformă centrală la nivelul Uniunii, instituită de ENNOH într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor.

Operatorii de rețele de hidrogen comunică, în timp util, de îndată ce le sunt accesibile, detalii cu privire la modificările concrete efectuate în privința tuturor informațiilor menționate la punctele 4.2 și 4.3.

Conținutul informațiilor tehnice publicate în ceea ce privește accesul la rețea

Operatorii de rețele de hidrogen publică cel puțin următoarele informații despre sistemele și serviciile lor:

o descriere detaliată și completă a diferitelor servicii oferite și a tarifelor lor;

diferitele tipuri de contracte de transport disponibile pentru serviciile respective;

codurile de rețea și/sau condițiile standard care definesc drepturile și responsabilitățile tuturor utilizatorilor rețelei, inclusiv:

contractele armonizate de transport și alte documente relevante;

în cazul în care este relevant pentru accesul la rețea, în cazul tuturor punctelor relevante, o specificare a parametrilor relevanți de calitate a hidrogenului și răspunderea sau costurile de conversie pentru utilizatorii rețelei, în cazul în care hidrogenul nu se încadrează în specificațiile respective;

în cazul în care este relevant pentru accesul la sistem, informații referitoare la cerințele de presiune, pentru toate punctele relevante;

procedurile armonizate privind utilizarea rețelei de hidrogen, inclusiv definițiile principalilor termeni;

dacă este cazul, nivelurile de flexibilitate și de toleranță care sunt oferite în cadrul serviciilor de transport și al altor servicii și pentru care nu se percep taxe specifice, precum și orice oferte suplimentare și taxele corespunzătoare;

o descriere detaliată a rețelei de hidrogen a operatorului de rețea de hidrogen și a punctelor relevante de interconectare, astfel cum sunt definite la punctul 2, precum și denumirile operatorilor rețelelor sau instalațiilor interconectate;

normele aplicabile pentru conectarea la rețeaua aflată în exploatarea operatorului de rețea de hidrogen;

informațiile referitoare la mecanismele de urgență, în măsura în care acestea se află în responsabilitatea operatorului de rețea de hidrogen, precum măsuri care pot duce la deconectarea grupurilor de clienți și alte norme de răspundere generală aplicabile operatorului de rețea de hidrogen;

procedurile convenite de operatorii de rețele de hidrogen în punctele de interconectare care sunt relevante pentru accesul utilizatorilor rețelei la rețeaua de hidrogen în cauză, referitoare la interoperabilitatea rețelei.

Punctele relevante cuprind cel puțin:

toate punctele de intrare și de ieșire dintr-o rețea de hidrogen exploatată de un operator de rețea de hidrogen, cu excepția punctelor de ieșire conectate la un client final unic, precum și cu excepția punctelor de intrare racordate direct la o instalație de producție a unui producător unic stabilit în Uniune;

toate punctele de intrare și de ieșire care fac legătura între rețelele operatorilor de rețele de hidrogen;

toate punctele care fac legătura între rețeaua unui operator de rețea de hidrogen și un terminal de GNL, terminale de hidrogen, centre fizice de comercializare a gazelor naturale și instalații de înmagazinare și de producție, cu excepția cazului în care instalațiile respective de producție beneficiază de o scutire în temeiul literei (a);

toate punctele care fac legătura între rețeaua unui anumit operator de rețea de hidrogen și infrastructura necesară pentru prestarea de servicii de sistem.

Informațiile destinate clienților finali unici și instalațiilor de producție, care sunt excluse din definiția punctelor relevante descrise la subpunctul 2 litera (a), se publică în format cumulat și se consideră ca fiind un singur punct relevant.

Informații care trebuie să fie publicate la toate punctele relevante și calendarul aferent

La toate punctele relevante, operatorii de rețele de hidrogen publică informațiile enumerate la al doilea paragraf literele (a)-(g), pentru toate serviciile, sub formă de valori numerice, la intervale orare sau zilnice.

Următoarele informații și actualizările acestora se publică în timp aproape real:

capacitatea tehnică pentru fluxuri în ambele direcții;

capacitatea contractată totală, în ambele direcții;

nominalizările și renominalizările, în ambele direcții;

capacitatea disponibilă, în ambele direcții;

fluxurile fizice efective;

întreruperile planificate și efective ale capacității;

întreruperile planificate și cele neplanificate ale serviciilor; întreruperile planificate se publică cu cel puțin 42 de zile înainte.

La toate punctele relevante, informațiile menționate la subpunctul 1 literele (a), (b) și (d) se publică cu cel puțin 24 de luni înainte.

La toate punctele relevante, operatorii de rețele de hidrogen publică, în mod constant, informații istorice referitoare la cerințele de la subpunctul 1 literele (a)-(f), pentru ultimii cinci ani.

Operatorii de rețele de hidrogen publică zilnic valorile măsurate ale purității hidrogenului și ale contaminanților, la toate punctele relevante. Cifrele preliminare se publică cel târziu în termen de trei zile. Cifrele finale se publică în termen de trei luni de la încheierea respectivei luni.

Detaliile suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a punctelor 4.1, 4.2 și 4.3, de exemplu detalii privind formatul și conținutul informațiilor necesare pentru ca utilizatorii rețelei să obțină acces efectiv la rețea, informațiile care trebuie să fie publicate la punctele relevante și detaliile privind calendarele aferente, se stabilesc într-un cod de rețea instituit în temeiul articolului 70.

metodologia generală, precum metodologie cu plafonarea veniturilor, hibridă, cost-plus sau cu evaluarea comparativă a tarifelor;

metodologia de stabilire a bazei de active reglementate (RAB), inclusiv:

metodologia de determinare a valorii inițiale (de deschidere) a activelor, aplicată la începutul perioadei de reglementare relevante și atunci când se încorporează noi active în RAB;

metodologia de reevaluare a activelor;

explicații privind evoluția valorii activelor;

tratarea activelor dezafectate;

metodologia de amortizare aplicată RAB, inclusiv orice modificări aplicate valorilor;

metodologia de stabilire a costului capitalului;

metodologia de determinare a cheltuielilor totale (TOTEX) sau, dacă este cazul, a cheltuielilor de exploatare (OPEX) și a cheltuielilor de capital (CAPEX);

metodologia de determinare a eficienței costurilor, dacă este cazul;

metodologia aplicată pentru stabilirea inflației;

metodologia de determinare a primelor și a stimulentelor, dacă este cazul;

costurile care nu pot fi controlate;

serviciile furnizate în cadrul holdingului, dacă este cazul.

metodologia de determinare a valorii inițiale (de deschidere) a activelor, aplicată la începutul perioadei de reglementare relevante și atunci când se încorporează noi active în RAB;

metodologia de reevaluare a activelor;

explicații privind evoluția valorii activelor;

tratarea activelor dezafectate;

metodologia de amortizare aplicată RAB, inclusiv orice modificări aplicate valorilor;

valorile detaliate ale parametrilor care fac parte din costul capitalurilor proprii și din costul datoriei sau din costul mediu ponderat al capitalului, exprimate în procente;

perioadele de amortizare, în ani, aplicabile separat conductelor și compresoarelor;

modificările perioadei de amortizare sau ale accelerării amortizării aplicate activelor;

obiectivele privind eficiența, în procente;

indicii de inflație;

primele și stimulentele.

RAB, pe tip de activ și detaliat pe an, până la amortizarea sa completă, inclusiv:

investițiile adăugate la RAB, pe tip de activ;

amortizarea pe tip de activ până la amortizarea completă a activelor;

costul capitalului, inclusiv costul capitalului propriu și costul datoriei;

cheltuielile de exploatare;

primele și stimulentele, detaliate separat pentru fiecare articol.

investițiile adăugate la RAB, pe tip de activ;

amortizarea pe tip de activ până la amortizarea completă a activelor;

câștiguri înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA);

câștiguri înainte de dobânzi și impozite (EBIT);

randamentul activelor I (ROA) = EBITDA/RAB;

randamentul activelor II (ROA) = EBIT/RAB;

rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE) = capitaluri proprii/profit:

rentabilitatea capitalului angajat (RoCE);

indicatorul efectului de levier;

datoria netă/(datoria netă + capitalurile proprii);

datoria netă/EBITDA.

rentabilitatea capitalului angajat (RoCE);

indicatorul efectului de levier;

datoria netă/(datoria netă + capitalurile proprii);

datoria netă/EBITDA.

pentru cel puțin trei produse de capacitate fermă cu durata de o lună;

pentru cel puțin două produse de capacitate fermă cu durata de un trimestru;

pentru cel puțin un produs de capacitate fermă cu durata de un an sau mai mult; sau

dacă timp de cel puțin șase luni nu s-a oferit niciun produs de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult.

utilizatorul rețelei folosește în medie mai puțin de 80 % din capacitatea sa contractată, atât între 1 aprilie și 30 septembrie, cât și între 1 octombrie și 31 martie, cu o durată contractuală efectivă de peste un an, pentru care nu s-a putut prezenta niciun motiv pertinent; sau

utilizatorul rețelei nominalizează în mod sistematic aproape 100 % din capacitatea sa contractată și renominalizează descendent în vederea eludării regulilor stabilite la punctul 2.2.3 subpunctul 3.

pe un website accesibil publicului, gratuit, care nu necesită înregistrare sau altă formă de angajament față de operatorul sistemului de transport;