Regulamentul (UE) 2024/1263 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2024 privind coordonarea eficientă a politicilor economice și supravegherea bugetară multilaterală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (6),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Coordonarea politicilor economice ale statelor membre la nivelul Uniunii, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), implică respectarea unor principii directoare, și anume stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice și a condițiilor monetare, precum și sustenabilitatea balanței de plăți.

Pactul de stabilitate și de creștere, care a inclus inițial Regulamentele (CE) nr. 1466/97 și (CE) nr. 1467/97 ale Consiliului și Rezoluția Consiliului European din 17 iunie 1997, se bazează pe obiectivul unor finanțe publice solide și sustenabile ca mijloc de consolidare a condițiilor de realizare a stabilității prețurilor și a unei creșteri susținute, durabile și incluzive, favorizate de stabilitatea financiară, contribuind astfel la realizarea obiectivelor Uniunii privind creșterea durabilă și ocuparea forței de muncă.

Cadrul de guvernanță bugetară face parte din semestrul european, care include și coordonarea și supravegherea politicilor mai ample ale statelor membre din domeniile economic și al ocupării forței de muncă, în conformitate cu articolele 121 și 148 din TFUE, inclusiv Pilonul european al drepturilor sociale și recomandările conexe specifice fiecărei țări.

Implicarea parlamentelor naționale, a partenerilor sociali, a organizațiilor societății civile și a altor părți interesate relevante în semestrul european este esențială pentru a asigura asumarea responsabilității la nivel național în ceea ce privește politicile economice și fiscale, precum și un proces de elaborare a politicilor transparent și favorabil incluziunii.

Cadrul de guvernanță economică al Uniunii ar trebui să fie adaptat pentru a ține seama mai bine de eterogenitatea sporită a pozițiilor bugetare, de datoria publică și de provocările economice, precum și de alte vulnerabilități din statele membre. Răspunsul ferm în materie de politici la pandemia de COVID-19 s-a dovedit extrem de eficace în atenuarea consecințelor economice și sociale ale crizei cauzate de pandemia respectivă, însă a generat o creștere semnificativă a ponderii datoriei publice și private, subliniind importanța reducerii ponderii datoriei și a deficitelor până la niveluri prudente într-un mod treptat, realist, susținut și favorabil creșterii, care să asigure o marjă de manevră pentru politicile anticiclice și să remedieze dezechilibrele macroeconomice, acordând totodată atenția cuvenită obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă. În același timp, cadrul de guvernanță economică al Uniunii ar trebui să fie adaptat pentru a contribui la abordarea provocărilor cu care se confruntă Uniunea pe termen mediu și lung, cum ar fi realizarea unei tranziții digitale și verzi echitabile, inclusiv obiectivele climatice stabilite prin Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului, asigurarea securității energetice, promovarea unei autonomii strategice deschise, abordarea schimbărilor demografice, consolidarea rezilienței sociale și economice și realizarea unei convergențe susținute, precum și punerea în aplicare a Busolei strategice pentru securitate și apărare, toate acestea necesitând reforme și niveluri ridicate și susținute ale investițiilor în anii următori.

Cadrul de guvernanță economică al Uniunii ar trebui să promoveze finanțe publice solide și sustenabile, precum și o creștere durabilă și favorabilă incluziunii și, prin urmare, să facă distincție între statele membre, ținând seama de provocările cu care se confruntă acestea în materie de datorie publică, precum și de provocările economice și permițând traiectorii bugetare multianuale specifice fiecărei țări și, în același timp, asigurând o supraveghere multilaterală eficace și respectând principiul egalității de tratament.

Asigurarea unui nivel adecvat al investițiilor publice este necesară pentru a atinge principalele obiective ale reformei cadrului de guvernanță economică, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, precum și pentru a aborda prioritățile actuale și viitoare ale Uniunii. Punerea în aplicare a unor instrumente de finanțare, printre care fondurile politicii de coeziune, care includ în prezent Fondul european de dezvoltare regională (FERD) și Fondul de coeziune instituite prin Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului, Fondul social european Plus (FSE+) instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului și Fondul pentru o tranziție justă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului, în cadrul Instrumentului de redresare al Uniunii Europene instituit prin Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului sau în cadrul Instrumentului european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență instituit prin Regulamentul (UE) 2020/672 al Consiliului, ar putea oferi învățăminte pentru îmbunătățirea eficacității și a eficienței politicilor în materie de investiții și ocupare a forței de muncă, precum și pentru orice instrument de investiții al Uniunii care abordează prioritățile comune ale Uniunii.

Procedura de supraveghere multilaterală prevăzută la articolul 121 alineatele (2), (3) și (4) și la articolul 148 alineatul (4) din TFUE ar trebui să monitorizeze întreaga gamă de evoluții la nivel economic și al ocupării forței de muncă din fiecare stat membru și din Uniune în ansamblu. Sunt vizate detectarea dezechilibrelor macroeconomice și prevenirea și corectarea dezechilibrelor excesive prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 și, respectiv, Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 ale Parlamentului European și ale Consiliului. Pentru monitorizarea respectivelor evoluții la nivel economic și al ocupării forței de muncă, statele membre ar trebui să prezinte informații sub forma unor planuri bugetar-structurale pe termen mediu care să acopere o perioadă de patru sau cinci ani, în funcție de durata normală a legislaturii statului membru în cauză. În cadrul analizei sale integrate referitoare la evoluția ocupării forței de muncă și a situației sociale în contextul semestrului european, Comisia evaluează riscurile la adresa convergenței sociale ascendente în statele membre și monitorizează progresele înregistrate în punerea în aplicare a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale pe baza tabloului de bord social și a principiilor cadrului de convergență socială.

Ar trebui să fie stabilite norme detaliate privind conținutul, prezentarea, evaluarea, aprobarea și monitorizarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, pentru a promova finanțe publice solide și sustenabile și o creștere durabilă și favorabilă incluziunii în statele membre, precum și reziliența prin intermediul reformelor și al investițiilor, inclusiv al celor care contribuie la prioritățile comune ale Uniunii, și pentru a preveni apariția deficitelor publice excesive.

Planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu ar trebui să reunească politica bugetară, reformele structurale și investițiile fiecărui stat membru. Planurile respective ar trebui să constituie piatra de temelie a cadrului de guvernanță economică al Uniunii. Fiecare stat membru ar trebui să prezinte un plan bugetar-structural național pe termen mediu care să stabilească traiectoria sa bugetară, precum și investițiile și reformele publice prioritare care să asigure împreună o reducere susținută și treptată a datoriei și o creștere durabilă și favorabilă incluziunii, evitând o politică bugetară prociclică. Planurile respective ar trebui să includă, de asemenea, reforme și investiții mai generale, inclusiv în ceea ce privește prioritățile comune ale Uniunii, și anume tranziția verde, inclusiv Pactul verde european și tranziția către neutralitatea climatică până în 2050 în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și implementarea planurilor naționale privind energia și clima prezentate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului european și al Consiliului, tranziția digitală, inclusiv programul de politică pentru 2030 privind deceniul digital instituit prin Decizia (UE) 2022/2481 a Parlamentului European și a Consiliului, reziliența socială și economică și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, inclusiv obiectivele conexe privind ocuparea forței de muncă, competențele și reducerea sărăciei până în 2030, securitatea energetică și sporirea treptată a capabilităților de apărare, dacă este cazul, inclusiv Busola strategică pentru securitate și apărare, sau actele ulterioare ale Uniunii relevante pentru aceste priorități. Pe parcursul perioadei în care operează Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului, angajamentele asumate în cadrul planurilor naționale de redresare și reziliență ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător la elaborarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu.

Fondurile politicii de coeziune sunt, de asemenea, sincronizate cu semestrul european. În calitatea lor de instrumente ale politicii de investiții pe termen lung a bugetului Uniunii, reformele și investițiile din cadrul fondurilor respective ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare în mod corespunzător la elaborarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, în vederea asigurării consecvenței și, după caz, a complementarității.

Prezentarea unui plan bugetar-structural național pe termen mediu ar trebui să fie precedată de un dialog tehnic cu Comisia pentru a asigura respectarea prezentului regulament. Evaluarea de către Comisie a planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu ar trebui să includă un rezumat al respectivului dialog tehnic. Pe baza unei recomandări a Comisiei, Consiliul ar trebui să adopte o recomandare care să stabilească traiectoria cheltuielilor nete și, după caz, să aprobe reformele și investițiile care stau la baza unei eventuale prelungiri a unei perioade de ajustare.

Pentru a simplifica cadrul bugetar al Uniunii și a spori transparența, un indicator operațional unic bazat pe sustenabilitatea datoriei ar trebui să servească drept bază pentru stabilirea traiectoriei bugetare și pentru realizarea supravegherii bugetare anuale pentru fiecare stat membru. Acest indicator operațional unic ar trebui să se bazeze pe cheltuielile primare nete finanțate la nivel național, și anume cheltuielile publice excluzând cheltuielile cu dobânzile, măsurile discreționare privind veniturile, cheltuielile aferente programelor Uniunii care sunt acoperite integral de venituri din fondurile Uniunii, cheltuielile naționale cu cofinanțarea programelor finanțate de Uniune, precum și elementele ciclice ale cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj. În conformitate cu principiile directoare utilizate de Comisie pentru clasificarea tranzacțiilor drept măsuri cu caracter excepțional și alte măsuri temporare, respectivele măsuri cu caracter excepțional și alte măsuri temporare ar trebui, de asemenea, să fie excluse de la indicatorul cheltuielilor nete. Respectivul indicator, care nu este afectat de funcționarea stabilizatorilor automați și de alte fluctuații ale cheltuielilor care se află în afara controlului direct al administrației publice, oferă o marjă de manevră pentru stabilizarea macroeconomică anticiclică.

Pentru a stabili cadrul dialogului care are drept rezultat prezentarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, Comisia ar trebui să transmită statelor membre a căror datorie publică depășește 60 % din PIB sau al căror deficit public depășește 3 % din PIB, astfel cum se prevede la articolul 126 alineatul (2) din TFUE coroborat cu Protocolul (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE [Protocolul (nr. 12)], o traiectorie de referință care acoperă o perioadă de ajustare de patru ani cu o posibilitate de prelungire a acesteia cu maximum trei ani. Respectiva traiectorie ar trebui să fie bazată pe riscuri, să fie specifică fiecărei țări și să se raporteze la sustenabilitatea datoriei, pentru a asigura o abordare într-o mai mare măsură orientată spre viitor și adaptată provocărilor actuale și viitoare deopotrivă.

La cererea unui stat membru a cărui datorie publică nu depășește 60 % din PIB și al cărui deficit public nu depășește 3 % din PIB, Comisia ar trebui să transmită statului membru respectiv orientări sub formă de informații tehnice.

În luna anterioară termenului până la care Comisia trebuie să transmită unui stat membru traiectoria de referință sau informațiile tehnice, statul membru respectiv ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un schimb de informații tehnice cu Comisia. Respectivul schimb de informații tehnice ar trebui să ofere ocazia de a discuta cele mai recente informații statistice disponibile și perspectivele economice și bugetare ale statului membru în cauză, asigurându-se, totodată, tratamentul egal al statelor membre.

Cadrul multilateral de supraveghere bugetară al Uniunii se bazează pe datele statistice furnizate de Eurostat, care are responsabilitatea, în numele Comisiei, de a asigura calitatea datelor fiscal-bugetare compilate în conformitate cu Sistemul european de conturi naționale și regionale. Eurostat trebuie să stabilească un cadru pentru raportarea de către statele membre a datelor statistice privind cofinanțarea națională a programelor finanțate de Uniune care sunt necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și care nu sunt în prezent colectate de Eurostat. Până la stabilirea cadrului pentru colectarea și furnizarea acestor date, statelor membre ar trebui să li se permită să se bazeze pe estimări. Formatul, sfera de cuprindere, frecvența și calendarul furnizării de către statele membre a unor astfel de date urmează să fie stabilite de organismele statistice relevante ale Uniunii.

Traiectoria de referință ar trebui să asigure faptul că, până la sfârșitul perioadei de ajustare, datoria publică se află pe o traiectorie descendentă plauzibilă sau rămâne la niveluri prudente, chiar și în scenarii nefavorabile. În plus, aceasta ar trebui să asigure faptul că deficitul public este adus și menținut sub valoarea de referință de 3 % din PIB, ținând seama în același timp de faptul că statele membre s-ar putea confrunta cu costuri suplimentare după încheierea perioadei de ajustare, cum ar fi costurile legate de îmbătrânirea populației. În cele din urmă, ea ar trebui să asigure coerența cu traiectoria corectivă prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1467/97.

Pentru a îmbunătăți previzibilitatea în ceea ce privește rezultatele cadrului multilateral de supraveghere bugetară al Uniunii și a spori egalitatea de tratament între statele membre, traiectoria de referință ar trebui să fie conformă ex ante cu un dispozitiv de siguranță privind sustenabilitatea datoriei. Respectivul dispozitiv de siguranță ar trebui să asigure, în faza de elaborare a planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, faptul că ponderea datoriei în PIB preconizată scade cu o medie anuală minimă. Acesta ar urma să acționeze drept o cerință minimă pentru efortul care stă la baza traiectoriei de referință și a traiectoriei cheltuielilor nete. Având în vedere structura specifică a datoriei publice rămase de rambursat a Greciei, un cuantum semnificativ al plăților dobânzilor amânate urmează să devină scadent în 2033. Creșterea excepțională a ponderii datoriei publice în PIB a Greciei care rezultă din aceasta nu ar trebui, prin urmare, luată în considerare în ceea ce privește aplicarea dispozitivului de siguranță privind sustenabilitatea datoriei.

Se preconizează că cerințele bazate pe riscuri pentru traiectoria de referință vor fi suficiente pentru a reduce nivelurile deficitului public cu mult sub valoarea de referință de 3 % din PIB. Cu toate acestea, pentru a spori soliditatea cadrului multilateral de supraveghere bugetară în fața evoluțiilor incerte ale variabilelor macrobugetare, traiectoria de referință ar trebui, de asemenea, să prevadă o marjă de reziliență comună în raport cu valoarea de referință a deficitului menționată la articolul 126 alineatul (2) din TFUE coroborat cu Protocolul (nr. 12) sau convergența către respectiva valoare de referință a deficitului. Respectivul dispozitiv de siguranță comun privind reziliența ar trebui să asigure constituirea de rezerve bugetare în perspectiva unor circumstanțe nefavorabile și a unor șocuri, facilitând astfel desfășurarea de politici anticiclice în cadrul bugetar al Uniunii.

Pentru primele planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu, plauzibilitatea scăderii datoriei publice pe termen mediu ar trebui să se bazeze pe metodologia descrisă în Monitorul privind sustenabilitatea datoriei din 2023 al Comisiei. Un grup de lucru pentru analiza sustenabilității datoriei ar trebui să exploreze posibilele îmbunătățiri metodologice, inclusiv în ceea ce privește ipotezele de bază. Respectivul grup de lucru ar trebui să fie compus din experți din statele membre și din reprezentanți ai Comisiei și ai Băncii Centrale Europene. Consiliul bugetar european și Mecanismul european de stabilitate ar trebui să fie invitate de respectivul grup de lucru în calitate de observatori. Comisia competentă a Parlamentului European ar trebui să aibă posibilitatea să invite Comisia să își prezinte metodologia în contextul dialogului economic instituit prin prezentul regulament.

Pentru a evalua dacă sunt necesare ajustări suplimentare la sfârșitul perioadei de punere în aplicare de patru sau de cinci ani a planului bugetar-structural național pe termen mediu, Comisia ar trebui să reevalueze situația și să prezinte o nouă traiectorie de referință în cazul în care datoria publică a statului membru continuă să depășească 60 % din PIB sau deficitul său public depășește 3 % din PIB.

Fiecare plan bugetar-structural național pe termen mediu ar trebui să menționeze statutul său în contextul procedurilor naționale, în special dacă planul a fost prezentat parlamentului național și dacă a fost aprobat de parlamentul național. Planul bugetar-structural național pe termen mediu ar trebui să indice, de asemenea, dacă parlamentul național a avut ocazia să discute recomandarea Consiliului privind planul anterior și, după caz, orice altă recomandare sau decizie a Consiliului sau orice avertisment din partea Comisiei. Dacă este disponibil, avizul instituției fiscal-bugetare independente instituite în conformitate cu Directiva 2011/85/UE a Consiliului ar trebui să fie anexat la planul bugetar-structural național pe termen mediu prezentat Comisiei. Înainte de prezentarea celui de al doilea plan bugetar-structural național pe termen mediu și a celor ulterioare, fiecare stat membru ar trebui să desfășoare, în conformitate cu cadrul său juridic național, o consultare a partenerilor sociali, a autorităților regionale, a organizațiilor societății civile și a altor părți interesate relevante de la nivel național. Informațiile privind consultarea parlamentelor naționale și procesul de consultare ar trebui să fie incluse în planul bugetar-structural național pe termen mediu. Având în vedere calendarul mai strict prevăzut pentru pregătirea primelor planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu, statele membre ar putea să desfășoare o consultare în perioada premergătoare, cu termene adecvate.

În cazul în care a fost numit un guvern nou, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta Comisiei un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit. Dacă există circumstanțe obiective care împiedică punerea în aplicare a unui plan bugetar-structural național pe termen mediu, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita să prezinte Comisiei un plan revizuit cu cel puțin 12 luni înainte de încheierea planului în curs.

Dacă utilizează în planurile lor bugetar-structurale naționale pe termen mediu ipoteze care diferă de cadrul proiecțiilor privind datoria publică pe termen mediu, statele membre ar trebui să explice și să motiveze diferențele în dialogul tehnic și în planurile lor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, într-o manieră transparentă și pe baza unor argumente economice solide.

În cazul în care consideră că planul bugetar-structural național pe termen mediu revizuit al unui stat membru nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, Consiliul ar trebui să recomande, de regulă, traiectoria de referință inițială care a fost transmisă anterior de Comisie drept traiectorie a cheltuielilor nete.

Pentru a permite o interacțiune adecvată între cadrul comun al Uniunii și cadrele bugetare naționale, Comisia ar trebui să își bazeze evaluarea referitoare la respectarea de către statele membre a traiectoriilor cheltuielilor nete, astfel cum le-au fost stabilite de către Consiliu, numai pe evoluția cheltuielilor nete. Statele membre ar trebui să își poată stabili obiectivele bugetare naționale sub forma unui indicator diferit, cum ar fi soldul structural, dacă acest lucru este impus de cadrul lor bugetar național.

Evaluarea realizată de Comisie a planurilor bugetar-structurale pe termen mediu ar trebui să examineze în special plauzibilitatea ipotezelor macroeconomice și bugetare, în măsura în care acestea sunt diferite de cele care stau la baza traiectoriei de referință. În special, proiecțiile privind datoria publică în condițiile menținerii politicilor actuale, care urmează să fie incluse în plan, ar trebui să fie comparabile cu proiecțiile Comisiei.

Pentru a asigura punerea în aplicare a planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, Comisia și Consiliul ar trebui să monitorizeze reformele și investițiile incluse în respectivele planuri în contextul semestrului european, pe baza rapoartelor anuale privind progresele înregistrate prezentate de statele membre și în conformitate cu articolele 121 și 148 din TFUE. În acest scop, Comisia și Consiliul ar trebui să se angajeze într-un dialog economic cu Parlamentul European.

Parlamentul European ar trebui să fie implicat în mod corespunzător, regulat și structurat în semestrul european pentru a spori transparența, responsabilitatea și implicarea cu privire la deciziile luate în contextul semestrului european. Președintele Consiliului și Comisia ar trebui să informeze cu regularitate Parlamentul European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale în temeiul prezentului regulament. Informațiile care trebuie furnizate în contextul prezentului regulament ar trebui să fie pregătite și transmise de Comisie Consiliului și ar trebui să fie puse la dispoziția Parlamentului European fără întârzieri nejustificate.

Pentru a asigura o reducere mai graduală a datoriei, perioada de ajustare poate fi prelungită cu maximum trei ani dacă statul membru își bazează planul bugetar-structural național pe termen mediu pe un set de reforme și investiții verificabile și cu scadențe clare care, în ansamblul lor și ca regulă generală, stimulează creșterea și reziliența; susțin sustenabilitatea bugetară; răspund priorităților comune ale Uniunii; urmează recomandările relevante specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european, inclusiv, după caz, recomandările emise în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, precum și priorităților în materie de investiții ale statului membru în cauză, fără a conduce la o reducere a nivelului investițiilor publice finanțate la nivel național în cursul perioadei la care se referă planul, în raport cu nivelul pe termen mediu înregistrat înainte de începerea planului, ținând seama de obiectul și de amploarea provocărilor specifice fiecărei țări.

Setul de reforme și investiții care stau la baza unei prelungiri a perioadei de ajustare ar trebui să fie corelat cu angajamentele incluse în planul de redresare și reziliență aprobat al statului membru în cauză pe parcursul perioadei în care operează Mecanismul de redresare și reziliență și acordul de parteneriat convenit în temeiul cadrului financiar multianual. În cazul în care planurile de redresare și reziliență includ reforme și investiții ambițioase, în special în ceea ce privește creșterea economică și sustenabilitatea bugetară pe termen mediu, ar trebui să se considere că acestea îndeplinesc cerințele pentru prelungirea perioadei de ajustare pentru primele planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu.

Setul de reforme și investiții prevăzut în planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu ar trebui să fie aliniat la prioritățile comune ale Uniunii, printre care se numără realizarea următoarelor obiective: o tranziție verde și digitală echitabilă, inclusiv coerența cu obiectivele climatice stabilite prin Regulamentul (UE) 2021/1119; reziliența socială și economică, inclusiv Pilonul european al drepturilor sociale; securitatea energetică; precum și, după caz, consolidarea capabilităților de apărare. Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită acestor priorități la evaluarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu. Respectivul set de reforme și investiții ar trebui, de asemenea, să fie în concordanță cu punerea în aplicare a strategiilor naționale stabilite de statul membru în cauză pentru a răspunde respectivelor priorități ale Uniunii.

În vederea promovării unor strategii de consolidare bugetară favorabile creșterii, la elaborarea planurilor ulterioare ar trebui să fie luat în considerare în mod corespunzător impactul reformelor și investițiilor, odată ce acestea au fost puse în aplicare în cadrul planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită impactului asupra sustenabilității bugetare prin intermediul veniturilor publice, cheltuielilor și creșterii potențiale care se vor înregistra în viitor, precum și contribuției la prioritățile comune ale Uniunii, luând în considerare dovezi economice solide și bazate pe date.

În cazul în care un stat membru nu îndeplinește în mod satisfăcător setul de reforme și investiții cu scadențe clare care stau la baza traiectoriei mai graduale a cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, până la termenul specificat, Consiliul, la recomandarea Comisiei, ar trebui să poată recomanda scurtarea prelungirii perioadei de ajustare, și anume accelerarea efortului anual de ajustare, cu excepția cazului în care există circumstanțe obiective care împiedică punerea în aplicare până la termenul inițial.

Comisia ar trebui să creeze un cont de control pentru fiecare stat membru pentru a ține evidența abaterilor anuale și cumulate, în sens ascendent și în sens descendent, ale cheltuielilor nete observate față de traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu. Contul de control nu ar trebui să înregistreze abateri atât timp cât clauzele derogatorii rămân activate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, atunci când pregătește raportul în temeiul articolului 126 alineatul (3) din TFUE, Comisia ar trebui să ia în considerare, ca factori relevanți, progresele înregistrate în punerea în aplicare a reformelor și a investițiilor, inclusiv și în special politicile de punere în aplicare a strategiei comune a Uniunii privind creșterea economică și ocuparea forței de muncă, și să acorde o atenție deosebită contribuțiilor financiare pentru realizarea priorităților comune ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament.

Instituțiile fiscal-bugetare independente și-au dovedit capacitatea de a promova disciplina fiscală și de a consolida credibilitatea finanțelor publice ale statelor membre. Pentru a spori asumarea responsabilității la nivel național, rolul consultativ al instituțiilor fiscal-bugetare independente ar trebui să fie menținut în cadrul de guvernanță economică reformat al Uniunii, în vederea consolidării treptate a capacităților acestora.

Un Consiliu bugetar european permanent, care să fie independent într-o mai mare măsură, ar trebui să aibă un rol consultativ mai important în cadrul de guvernanță economică al Uniunii. Acesta ar trebui să continue să evalueze punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere, să evalueze orientarea bugetară viitoare pentru zona euro în ansamblu și să ofere consiliere Comisiei și Consiliului, respectând în același timp rolul și prerogativele Comisiei stabilite în TUE și TFUE. Independența sa și accesul său la informații ar trebui îmbunătățite. Consiliul și Parlamentul European ar trebui să fie consultate în cadrul procesului de numire a președintelui și a membrilor săi. Numirile respective ar trebui, în măsura posibilului, să asigure un echilibru geografic și de gen adecvat.

Atunci când emite un aviz cu privire la proiectele de planuri bugetare prezentate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, Comisia ar trebui să evalueze dacă proiectele de planuri bugetare respectă traiectoriile cheltuielilor nete stabilită de Consiliu în temeiul prezentului regulament.

În cazul unor șocuri majore care afectează zona euro sau Uniunea în ansamblu, este necesar să existe o clauză derogatorie generală pentru a putea face față unei recesiuni economice grave în zona euro sau în Uniune în ansamblu, permițând o abatere de la traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, cu condiția ca această deviere să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. Declanșarea și prelungirea clauzei derogatorii generale face obiectul unei recomandări a Consiliului, pe care Consiliul ar trebui să depună eforturi pentru a o adopta în termen de patru săptămâni de la o recomandare a Comisiei. Consiliul bugetar european ar trebui să emită un aviz cu privire la prelungirea clauzei derogatorii generale.

Pe lângă clauza derogatorie generală, ar trebui să existe și o clauză derogatorie specifică fiecărei țări pentru a permite o abatere de la traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, în cazul unor circumstanțe excepționale, cum ar fi evenimente exogene imprevizibile, aflate în afara controlului statului membru, care au un impact major asupra finanțelor publice ale acestuia și necesită măsuri bugetare anticiclice, cu condiția ca respectiva abatere să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. Declanșarea și prelungirea clauzelor derogatorii specifice fiecărei țări face obiectul unei recomandări a Consiliului, pe care Consiliul ar trebui să depună eforturi pentru a o adopta în termen de patru săptămâni de la o recomandare a Comisiei, ținând seama de cererea din partea statului membru în cauză de declanșare sau prelungire a clauzei derogatorii specifice fiecărei țări.

Prezentul regulament face parte dintr-un pachet care include și Regulamentul (UE) 2024/1264 al Consiliului și Directiva (UE) 2024/1265 a Consiliului. Împreună, aceste trei acte legislative (denumite în continuare reforma cadrului de guvernanță economică) reformează cadrul de guvernanță economică al Uniunii, încorporând în dreptul Uniunii conținutul titlului III (Pactul bugetar) din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare din 2 martie 2012 (TSCG), în conformitate cu articolul 16 din tratatul respectiv. Bazându-se pe experiența punerii în aplicare a TSCG de către statele membre, reforma cadrului de guvernanță economică menține orientarea pe termen mediu a pactului bugetar ca instrument de realizare a disciplinei bugetare și de promovare a creșterii. Reforma cadrului de guvernanță economică include o dimensiune consolidată specifică fiecărei țări, menită să sporească asumarea responsabilității la nivel național, inclusiv prin menținerea rolului consultativ al instituțiilor fiscal-bugetare independente, care se bazează în special pe principiile comune ale pactului bugetar cu privire la mecanismele naționale de corecție fiscală, propuse prin Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2012 în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din TSCG. Analiza cheltuielilor, exceptând măsurile discreționare privind veniturile, pentru evaluarea globală a conformității impuse de pactul bugetar este prevăzută în prezentul regulament. La fel ca în pactul bugetar, abaterile temporare de la planul pe termen mediu sunt permise numai în circumstanțe excepționale în conformitate cu prezentul regulament și în conformitate cu dispozițiile privind contul de control. În mod similar pactului bugetar, în cazul unor abateri semnificative de la planul pe termen mediu, ar trebui să fie puse în aplicare măsuri pentru corectarea abaterilor într-un termen stabilit. Reforma cadrului de guvernanță economică consolidează supravegherea bugetară și procedurile de asigurare a respectării normelor, în vederea îndeplinirii angajamentului de promovare a unor finanțe publice solide și sustenabile și a unei creșteri durabile și favorabile incluziunii. Reforma cadrului de guvernanță economică menține astfel obiectivele fundamentale ale disciplinei bugetare și sustenabilității datoriei prevăzute în pactul bugetar.

Pentru a asigura punerea în aplicare eficace și monitorizarea adecvată a prezentului regulament, Comisia ar trebui să furnizeze în timp util orientări, după solicitarea unui aviz din partea Comitetului economic și financiar, cu privire la informațiile pe care statele membre trebuie să le furnizeze în planurile lor bugetar-structurale naționale pe termen mediu și în rapoartele lor anuale privind progresele înregistrate. Orientările respective ar trebui să fie publice.

Supravegherea multilaterală ar trebui să se bazeze pe statistici independente și de înaltă calitate, elaborate în conformitate cu principiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului,

Întrucât obiectivele prezentului regulament privind coordonarea eficientă a politicilor economice și supravegherea bugetară multilaterală nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele coordonării și supravegherii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

Având în vedere termenul existent în temeiul Pactului de stabilitate și de creștere, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

CAPITOLUL I

Prezentul regulament stabilește norme care să asigure coordonarea eficace a politicilor economice viabile ale statelor membre, sprijinind astfel realizarea obiectivelor Uniunii privind creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și ocuparea forței de muncă.

Prezentul regulament stabilește norme detaliate privind conținutul, prezentarea, evaluarea și monitorizarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, ca parte a supravegherii bugetare multilaterale de către Consiliu și Comisie, pentru a promova finanțe publice solide și sustenabile, o creștere durabilă și favorabilă incluziunii și reziliența prin intermediul reformelor și al investițiilor și pentru a preveni deficitele publice excesive.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

recomandări specifice fiecărei țări înseamnă orientările adresate anual de Consiliu unui stat membru cu privire la politicile economice, bugetare, de ocupare a forței de muncă și structurale, în conformitate cu articolele 121 și 148 din TFUE;

cheltuieli nete înseamnă cheltuielile publice, excluzând cheltuielile cu dobânzile, măsurile discreționare privind veniturile, cheltuielile aferente programelor Uniunii care sunt acoperite integral de venituri din fondurile Uniunii, cheltuielile naționale cu cofinanțarea programelor finanțate de Uniune, elementele ciclice ale cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj și măsurile cu caracter excepțional, precum și alte măsuri temporare;

traiectorie de referință înseamnă traiectoria multianuală a cheltuielilor nete transmisă de Comisie pentru a stabili cadrul dialogului cu statele membre în cazul în care datoria publică depășește 60 % din produsul intern brut (PIB) sau în cazul în care deficitul public depășește 3 % din PIB atunci când își elaborează planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu;

informații tehnice înseamnă orientările transmise de Comisie, la cerere, statelor membre a căror datorie publică nu depășește 60 % din PIB și al căror deficit public nu depășește 3 % din PIB înainte ca statele membre să își elaboreze planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu;

traiectoria cheltuielilor nete înseamnă traiectoria multianuală pentru cheltuielile nete ale unui stat membru;

plan bugetar-structural național pe termen mediu înseamnă documentul care conține angajamentele unui stat membru în domeniile bugetului, reformelor și investițiilor, care acoperă o perioadă de patru sau de cinci ani, în funcție de durata normală a legislaturii statului membru respectiv;

raport anual privind progresele înregistrate înseamnă un raport din partea unui stat membru cu privire la punerea în aplicare a planului bugetar-structural național pe termen mediu, inclusiv a traiectoriei cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, precum și cu privire la reforme și investiții;

perioadă de ajustare înseamnă perioada în care are loc ajustarea bugetară a unui stat membru, acoperind o perioadă de patru ani sau, în cazul unei prelungiri, o perioadă de patru ani la care se adaugă o perioadă suplimentară de cel mult trei ani;

cont de control înseamnă o evidență a abaterilor cumulate, în sens ascendent și în sens descendent, ale cheltuielilor nete observate dintr-un stat membru față de traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu;

sold structural înseamnă soldul bugetului public ajustat ciclic, din care se deduc măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare;

sold primar structural înseamnă soldul structural din care se deduc cheltuielile cu dobânzile.

CAPITOLUL II

Pentru a asigura o coordonare mai strânsă a politicilor economice și o convergență durabilă a performanțelor economice și sociale ale statelor membre, Consiliul și Comisia, cu participarea Parlamentului European în conformitate cu articolul 27 din prezentul regulament, asigură supravegherea multilaterală în contextul semestrului european, în conformitate cu obiectivele și cerințele prevăzute în TFUE.

Supravegherea multilaterală se bazează pe statistici independente și de înaltă calitate, elaborate în conformitate cu principiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 223/2009.

Semestrul european cuprinde:

formularea și supravegherea punerii în aplicare a orientărilor generale privind politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE, a recomandărilor specifice fiecărei țări și a recomandării privind politica economică a zonei euro;

formularea, precum și elaborarea și supravegherea punerii în aplicare a liniilor directoare privind ocuparea forței de muncă de care statele membre trebuie să țină seama în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din TFUE, inclusiv principiile Pilonului european al drepturilor sociale, precum și a recomandărilor conexe specifice fiecărei țări; Supravegherea punerii în aplicare de către Comisie include progresele înregistrate în punerea în aplicare a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale și a obiectivelor sale principale, prin intermediul tabloului de bord social și al unui cadru de identificare a riscurilor la adresa convergenței sociale;

prezentarea, evaluarea și aprobarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu ale statelor membre, precum și monitorizarea punerii în aplicare a acestora prin intermediul rapoartelor anuale privind progresele înregistrate;

supravegherea menită să prevină și să corecteze dezechilibrele macroeconomice în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1176/2011.

Dacă este necesar, în urma unei evaluări efectuate în temeiul prezentului regulament a planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, a rapoartelor anuale privind progresele înregistrate și a situației socioeconomice a statelor membre, Consiliul, pe baza recomandărilor Comisiei, adresează recomandări statelor membre care utilizează pe deplin instrumentele juridice prevăzute la articolele 121 și 148 din TFUE și în legislația secundară conexă.

Statele membre țin seama în mod corespunzător de orientările generale privind politicile lor economice și de recomandările și de liniile directoare privind ocuparea forței de muncă menționate la articolul 3 alineatul (3) literele (a) și (b) înainte de a lua decizii esențiale în ceea ce privește elaborarea politicilor lor economice, sociale, de ocupare a forței de muncă, structurale și bugetare. Progresele înregistrate sunt monitorizate de către Comisie.

Nerespectarea de către un stat membru a liniilor directoare și a recomandărilor menționate la alineatul (2) poate conduce la:

formularea de noi recomandări;

un avertisment al Comisiei sau o recomandare a Consiliului în temeiul articolului 121 alineatul (4) din TFUE;

luarea unor măsuri în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (CE) nr. 1467/97 sau al Regulamentului (UE) nr. 1176/2011.

CAPITOLUL III

În cazul în care datoria publică depășește 60 % din PIB sau în cazul în care deficitul public depășește 3 % din PIB, Comisia transmite statului membru în cauză și Comitetului economic și financiar o traiectorie de referință pentru cheltuielile nete care acoperă o perioadă de ajustare de patru ani și eventuala prelungire a acesteia cu cel mult trei ani în temeiul articolului 14.

Traiectoria de referință este bazată pe riscuri și diferențiată pentru fiecare stat membru, asigurând faptul că:

până la sfârșitul perioadei de ajustare, preconizând absența unor măsuri bugetare suplimentare, ponderea preconizată a datoriei publice este plasată sau rămâne pe o traiectorie descendentă plauzibilă sau rămâne la niveluri prudente sub 60 % din PIB pe termen mediu;

deficitul public preconizat scade sub 3 % din PIB în cursul perioadei de ajustare și este menținut sub respectiva valoare de referință pe termen mediu, preconizând absența unor măsuri bugetare suplimentare;

efortul de ajustare bugetară pe perioada planului bugetar-structural național pe termen mediu este, de regulă, liniar și cel puțin proporțional cu efortul total pe întreaga perioadă de ajustare; și

există coerență cu traiectoria corectivă menționată la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, după caz.

Traiectoria de referință asigură faptul că ponderea preconizată a datoriei publice în PIB scade cu o valoare medie anuală de cel puțin:

un punct procentual din PIB, atât timp cât ponderea datoriei publice în PIB depășește 90 %;

0,5 puncte procentuale din PIB, atât timp cât ponderea datoriei publice în PIB se menține între 60 % și 90 %.

Scăderea medie menționată la alineatul (1) de la prezentul articol se calculează începând cu anul anterior începerii traiectoriei de referință sau cu anul în care se preconizează că va fi abrogată procedura de deficit excesiv în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1467/97, ținându-se seama de data care survine ultima, până la sfârșitul perioadei de ajustare.

Traiectoria de referință asigură faptul că ajustarea bugetară continuă, dacă este necesar, până când statul membru în cauză atinge un nivel al deficitului care asigură o marjă de reziliență comună în termeni structurali de 1,5 % din PIB în raport cu valoarea de referință a deficitului de 3 % din PIB.

Îmbunătățirea anuală a soldului primar structural pentru a atinge marja impusă trebuie să fie de 0,4 puncte procentuale din PIB și trebuie să fie redusă la 0,25 puncte procentuale din PIB în cazul unei prelungiri a perioadei de ajustare menționate la articolul 14.

Până la data de 15 ianuarie a anului în care statele membre trebuie să își prezinte planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu în conformitate cu articolul 11 sau în termen de trei săptămâni de la solicitarea statului membru de a prezenta un plan revizuit în temeiul articolului 15, Comisia transmite statului membru în cauză și Comitetului economic și financiar:

cadrul subiacent al proiecțiilor datoriei publice pe termen mediu și rezultatele aferente;

previziunile și ipotezele sale macroeconomice;

traiectoria de referință, dacă este necesară în temeiul articolului 5, sau informațiile tehnice, dacă sunt solicitate de un stat membru în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, precum și soldul primar structural corespunzător, inclusiv modelele de foi de calcul și alte informații relevante necesare pentru a asigura reproductibilitatea sa deplină.

În cursul lunii anterioare termenului până la care Comisia trebuie să transmită unui stat membru orientările prealabile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, statul membru poate solicita un schimb de informații tehnice cu Comisia. Respectivul schimb de informații tehnice oferă ocazia de a discuta cele mai recente informații statistice disponibile și perspectivele economice și bugetare ale statului membru în cauză.

Pentru statele membre care au un deficit public ce nu depășește 3 % din PIB și o datorie publică ce nu depășește 60 % din PIB, Comisia furnizează, la cererea statului membru, informații tehnice privind soldul primar structural necesar pentru a asigura faptul că deficitul total este menținut sub 3 % din PIB preconizând absența oricărei alte măsuri suplimentare de politică pe termen mediu și lung, indicând de asemenea dacă acest lucru implică necesitatea unei ajustări bugetare. Respectivele informații tehnice trebuie, de asemenea, să fie în concordanță cu dispozitivul de siguranță privind reziliența deficitului menționat la articolul 8.

Pentru a evalua dacă este plauzibil ca ponderea preconizată a datoriei publice în PIB a unui stat membru să se afle pe o traiectorie descendentă sau să rămână la un nivel prudent, Comisia aplică o metodologie reproductibilă, previzibilă și transparentă, bazată pe următoarele condiții:

ponderea datoriei publice în PIB scade sau rămâne la niveluri prudente, în conformitate cu scenariile deterministe ale cadrului de proiecție a datoriei publice pe termen mediu al Comisiei;

riscul ca ponderea datoriei publice în PIB să nu scadă în cei cinci ani care urmează perioadei de ajustare a planului bugetar-structural național pe termen mediu este suficient de scăzut, evaluarea acestui risc fiind bazată pe analiza sustenabilității datoriei efectuată de Comisie.

Comisia competentă a Parlamentului European poate invita Comisia să își prezinte metodologia în contextul dialogului economic menționat la articolul 28.

Comisia publică evaluarea sa privind plauzibilitatea și modelele de foi de calcul care conțin datele care stau la baza acesteia, precum și alte informații relevante pentru a asigura reproductibilitatea rezultatelor la momentul prezentării planului bugetar-structural național pe termen mediu în temeiul articolului 11.

CAPITOLUL IV

Fiecare stat membru prezintă Consiliului și Comisiei un plan bugetar-structural național pe termen mediu până la data de 30 aprilie a ultimului an din cadrul planului în vigoare. Un stat membru și Comisia pot stabili de comun acord, după caz, să prelungească respectivul termen cu o perioadă rezonabilă.

Un stat membru poate solicita instituției fiscal-bugetare independente relevante să emită un aviz cu privire la previziunile macroeconomice și la ipotezele macroeconomice care stau la baza traiectoriei cheltuielilor nete, acordând suficient timp pentru ca instituția fiscal-bugetară independentă să își pregătească avizul.

Înainte de prezentarea planului său bugetar-structural național pe termen mediu, fiecare stat membru desfășoară, în conformitate cu cadrul său juridic național, o consultare a societății civile, a partenerilor sociali, a autorităților regionale și a altor părți interesate relevante.

Înainte de prezentarea planului său bugetar-structural național pe termen mediu, fiecare stat membru poate dezbate proiectul său de plan bugetar-structural național pe termen mediu cu parlamentul său național, în conformitate cu cadrul său juridic național.

Fiecare stat membru publică planul său bugetar-structural pe termen mediu în momentul în care îl prezintă Consiliului și Comisiei.

Înainte de prezentarea planului său bugetar-structural național pe termen mediu, fiecare stat membru poartă un dialog tehnic cu Comisia, cu scopul de a asigura conformitatea planului bugetar-structural național pe termen mediu cu articolele 13 și 15.

Un plan bugetar-structural național pe termen mediu:

conține o traiectorie a cheltuielilor nete, precum și ipotezele macroeconomice subiacente și măsurile bugetar-structurale planificate pentru a demonstra conformitatea cu cerințele bugetare de la articolul 16 alineatele (2) și (3);

include traiectoria de referință sau informațiile tehnice transmise de Comisie în temeiul articolului 5 sau al articolului 9 alineatul (3); atunci când planul bugetar-structural național pe termen mediu prevede o traiectorie a cheltuielilor nete mai ridicată decât traiectoria de referință stabilită de Comisie în temeiul articolului 5, statul membru în cauză furnizează în planul său argumente economice solide și bazate pe date care să explice diferența;

explică modul în care statul membru în cauză va asigura realizarea reformelor și a investițiilor ca răspuns la principalele provocări identificate în contextul semestrului european, în special în recomandările specifice fiecărei țări, precum și modul în care statul membru respectiv va aborda următoarele priorități comune ale Uniunii:

o tranziție verde și digitală echitabilă, inclusiv obiectivele climatice stabilite prin Regulamentul (UE) 2021/1119;

reziliența socială și economică, inclusiv Pilonul european al drepturilor sociale;

securitatea energetică; și

după caz, consolidarea capabilităților de apărare;

descrie acțiunile întreprinse de statul membru în cauză pentru a da curs recomandărilor specifice fiecărei țări care îi sunt adresate și care sunt relevante pentru procedura privind dezechilibrele macroeconomice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, precum și, după caz, avertismentelor Comisiei sau recomandărilor Consiliului formulate în temeiul articolului 121 alineatul (4) din TFUE;

după caz, explică modul în care statul membru în cauză va asigura realizarea setului relevant de reforme și de investiții, astfel cum sunt menționate la articolul 14, justificând o prelungire cu până la trei ani a perioadei de ajustare acordate statului membru;

include impactul reformelor și al investițiilor deja realizate de statul membru în cauză, acordând o atenție deosebită impactului asupra sustenabilității bugetare prin intermediul veniturilor publice, cheltuielilor și creșterii potențiale care se vor înregistra în viitor, luând în considerare dovezi economice solide și bazate pe date;

conține informații privind:

principalele ipoteze macroeconomice și bugetare;

datoriile implicite și contingente;

impactul preconizat al reformelor și investițiilor care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare;

nivelul preconizat al investițiilor publice finanțate la nivel național în cursul perioadei acoperite de planul bugetar-structural național pe termen mediu;

nevoile de investiții publice, inclusiv cele legate de prioritățile comune ale Uniunii menționate la litera (c) din prezentul articol;

consultarea parlamentelor naționale și consultarea menționată la articolul 11;

coerența și, după caz, complementaritatea cu fondurile politicii de coeziune, precum și cu planul de redresare și reziliență al statului membru în cauză pe parcursul perioadei în care operează Mecanismul de redresare și reziliență în temeiul Regulamentului (UE) 2021/241.

În cazul în care un stat membru se angajează să realizeze un set relevant de reforme și investiții în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (2), perioada de ajustare poate fi prelungită cu până la trei ani.

Ca regulă generală, setul de angajamente în materie de reforme și de investiții care stau la baza unei prelungiri a perioadei de ajustare trebuie să îndeplinească, în ansamblul său, următoarele criterii:

să implice, pe baza unor ipoteze credibile și prudente, o îmbunătățire durabilă a potențialului de creștere și a rezilienței economiei statului membru în cauză;

să sprijine sustenabilitatea bugetară, printr-o îmbunătățire structurală a finanțelor publice pe termen mediu, cum ar fi reducerea ponderii cheltuielilor publice în PIB sau creșterea ponderii veniturilor publice în PIB;

să răspundă priorităților comune ale Uniunii menționate la articolul 13 litera (c);

să dea curs recomandărilor specifice fiecărei țări relevante adresate statului membru în cauză, inclusiv, după caz, recomandărilor emise în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice;

să garanteze că nivelul global planificat al investițiilor publice finanțate la nivel național pe perioada acoperită de planul bugetar-structural național pe termen mediu nu este mai mic decât nivelul pe termen mediu anterior perioadei respective, ținând seama de obiectul și de amploarea provocărilor specifice fiecărei țări.

Fiecare dintre angajamentele în materie de reformă și de investiții care stau la baza unei prelungiri a perioadei de ajustare trebuie să fie suficient de detaliat, să fie concentrat la începutul perioadei, să aibă scadențe clare și să fie verificabil, precum și să respecte următoarele criterii:

descrierea angajamentelor în materie de reformă și de investiții trebuie să fie clară și să permită Comisiei să le evalueze în funcție de criteriile menționate la alineatul (2);

reformele trebuie să fie puse în aplicare în cursul perioadei acoperite de planul bugetar-structural național pe termen mediu;

trebuie să se înregistreze progrese semnificative în ceea ce privește realizarea investițiilor până la sfârșitul perioadei de ajustare;

descrierea reformelor și a investițiilor trebuie să includă indicatori, după caz, care să permită evaluarea punerii în aplicare și a monitorizării acestora.

Setul de angajamente în materie de reforme și investiții care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare trebuie să fie corelat cu angajamentele incluse în planul de redresare și reziliență aprobat al statului membru în cauză pe parcursul perioadei în care operează Mecanismul de redresare și reziliență în temeiul Regulamentului (UE) 2021/241 și acordul de parteneriat convenit cu statul membru în cauză în temeiul cadrului financiar multianual.

Cu cel puțin 12 luni înainte de încheierea planului bugetar-structural național pe termen mediu în curs, un stat membru poate solicita să prezinte Comisiei un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit înainte de sfârșitul perioadei la care se referă planul bugetar-structural național pe termen mediu în cazul în care există circumstanțe obiective care împiedică punerea în aplicare a acestuia în cadrul perioadei respective. În acest caz, planul bugetar-structural național pe termen mediu revizuit acoperă perioada rămasă până la sfârșitul duratei inițiale a planului.

În cazul în care are un guvern nou numit, un stat membru poate prezenta un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit care să acopere o nouă perioadă de patru sau de cinci ani, în funcție de durata normală a legislaturii sale.

Un stat membru poate solicita instituției fiscal-bugetare independente relevante să emită un aviz cu privire la previziunile macroeconomice și la ipotezele macroeconomice care stau la baza traiectoriei cheltuielilor nete, acordând suficient timp pentru ca instituția fiscal-bugetară independentă să își pregătească avizul.

În scopul elaborării unui plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit de către un stat membru în conformitate cu alineatul (1) sau (2), Comisia transmite statului membru în cauză și Comitetului economic și financiar o nouă traiectorie de referință sau, la cererea statului membru în cauză, noi informații tehnice.

Ținând seama de ajustarea anterioară a statului membru în cauză sau de lipsa acesteia, noua traiectorie de referință nu concentrează efortul de ajustare bugetară la sfârșitul perioadei și, de regulă, nu conduce la un efort de ajustare bugetară mai scăzut.

În cazul în care se prezintă un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit, se aplică articolele 12, 13, 14 și articolele 16-20.

După caz, Comisia evaluează în special dacă este oportun ca o eventuală prelungire a perioadei de ajustare să se aplice sau să continue să se aplice în cadrul planului bugetar-structural național pe termen mediu revizuit. Evaluarea Comisiei ține seama de punerea în aplicare a setului de angajamente în materie de reformă și de investiții care au stat la baza prelungirii prevăzute în planul bugetar-structural național pe termen mediu inițial și de modificările survenite în ceea ce privește provocările legate de datoria publică în cadrul planului bugetar-structural național pe termen mediu revizuit.

Comisia evaluează fiecare plan bugetar-structural național pe termen mediu în termen de șase săptămâni de la prezentarea acestuia. Statul membru în cauză și Comisia pot conveni să prelungească respectiva perioadă, dacă este necesar, de regulă, cu până la două săptămâni.

Atunci când evaluează un plan bugetar-structural național pe termen mediu, Comisia examinează, în cazul fiecărui stat membru, dacă traiectoria cheltuielilor nete respectă cerințele privind plasarea sau menținerea datoriei publice pe o traiectorie descendentă plauzibilă până la sfârșitul perioadei de ajustare sau dacă aceasta rămâne la niveluri prudente sub 60 % din PIB și aduce și menține deficitul public sub 3 % din PIB pe termen mediu.

Atunci când evaluează planul bugetar-structural național pe termen mediu, Comisia examinează, pentru statele membre care au primit o traiectorie de referință, dacă traiectoria cheltuielilor nete respectă cerințele prevăzute la articolele 6, 7 și 8.

Comisia examinează, pentru toate statele membre, dacă planurile lor bugetar-structurale naționale pe termen mediu respectă cerințele prevăzute la articolul 13.

Comisia examinează dacă, în ceea ce privește statul membru în cauză, setul de reforme și investiții care stau la baza unei prelungiri a perioadei de ajustare respectă articolul 14.

La recomandarea Comisiei, Consiliul adoptă o recomandare prin care stabilește traiectoria cheltuielilor nete ale statului membru în cauză și, după caz, aprobă setul de angajamente în materie de reforme și de investiții care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare inclus în planul său bugetar-structural național pe termen mediu. Recomandarea Consiliului se adoptă, de regulă, în termen de șase săptămâni de la adoptarea recomandării Comisiei.

În cazul în care planul bugetar-structural național pe termen mediu servește drept plan de măsuri corective necesar pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive, astfel cum se prevede la articolul 31, Consiliul aprobă în recomandarea respectivă și reformele și investițiile necesare pentru corectarea respectivelor dezechilibre.

În cazul în care consideră că un plan bugetar-structural național pe termen mediu nu respectă cerințele prevăzute la articolul 16 alineatele (3) și (5), ținând seama de evaluarea Comisiei, Consiliul, la recomandarea Comisiei, recomandă statului membru în cauză să prezinte un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit.

La recomandarea Comisiei, Consiliul recomandă statului membru în cauză ca traiectoria de referință emisă de Comisie să fie, de regulă, traiectoria cheltuielilor nete a statului membru atunci când:În situația menționată la primul paragraf litera (a), statul membru în cauză și Comisia pot conveni să prelungească termenul respectiv, de regulă, cu până la o lună.

statul membru în cauză nu prezintă un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit în termen de o lună de la recomandarea Consiliului menționată la articolul 18;

Consiliul consideră că planul bugetar-structural național pe termen mediu revizuit nu respectă cerințele prevăzute la articolul 16 alineatele (2), (3) și (5), justificându-și în mod corespunzător poziția;

statul membru nu își prezintă primul plan bugetar-structural național pe termen mediu sau un nou plan bugetar-structural național pe termen mediu în ultimul an acoperit de planul bugetar-structural național pe termen mediu în curs, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1).

În cazul în care unui stat membru i s-a acordat o prelungire a perioadei sale de ajustare, dar acesta nu își respectă în mod satisfăcător setul de angajamente în materie de reforme și de investiții care stau la baza prelungirii, astfel cum sunt menționate la articolul 14, Consiliul poate, la recomandarea Comisiei și în conformitate cu articolul 29, să recomande o traiectorie revizuită a cheltuielilor nete cu o perioadă de ajustare mai scurtă, cu excepția cazului în care există circumstanțe obiective care împiedică punerea în aplicare până la termenul inițial.

CAPITOLUL V

Fiecare stat membru prezintă Comisiei, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, un raport anual privind progresele înregistrate.

Raportul anual privind progresele înregistrate conține în special informații cu privire la progresele înregistrate în privința punerii în aplicare a traiectoriei cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, a punerii în aplicare a reformelor și investițiilor mai generale în contextul semestrului european și, după caz, în privința punerii în aplicare a setului de reforme și investiții care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare.

Fiecare stat membru dă publicității raportul său anual privind progresele înregistrate.

Comisia utilizează informațiile furnizate de statele membre în rapoartele lor anuale privind progresele înregistrate, împreună cu alte informații relevante, în scopul realizării evaluării menționate la articolul 4 alineatul (1). Evaluarea Comisiei se publică.

Statele membre pot, în conformitate cu cadrele lor juridice naționale, să discute raportul privind progresele înregistrate în parlamentele lor naționale și cu societatea civilă, cu partenerii sociali și cu părțile interesate relevante.

Comisia monitorizează punerea în aplicare a planului bugetar-structural național pe termen mediu și, în special, traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu și reformele și investițiile care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare.

Comisia creează un cont de control pentru a ține evidența abaterilor cumulate, în sens ascendent și în sens descendent, ale cheltuielilor nete observate față de traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, care este restabilit după aprobarea de către Consiliu a unui nou plan bugetar-structural național pe termen mediu.

Contul de control înregistrează un debit atunci când cheltuielile nete observate în statul membru în cauză într-un anumit an se află peste traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu;

Contul de control înregistrează un credit atunci când cheltuielile nete observate în statul membru în cauză într-un anumit an se află sub traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu.

Soldul cumulat al contului de control este suma debitelor și creditelor anuale menționate la alineatele (3) și (4). Acesta se exprimă ca procent din PIB.

Debitele și creditele se înregistrează anual pe baza datelor privind rezultatele bugetare.

În cazul în care Consiliul a adoptat o recomandare în temeiul articolului 25 sau 26, contul de control al statului membru în cauză nu înregistrează abateri.

Statele membre pot solicita instituției fiscal-bugetare independente competente menționate la articolul 8a din Directiva 2011/85/UE să furnizeze o evaluare a conformității cu traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu a datelor privind rezultatele bugetare prezentate în raportul anual privind progresele înregistrate.

După caz, statele membre pot solicita instituției fiscal-bugetare independente competente să analizeze factorii care stau la baza unei abateri de la traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu. O astfel de analiză este neobligatorie și se adaugă la analiza Comisiei.

Consiliul bugetar european instituit prin Decizia (UE) 2015/1937 a Comisiei oferă consiliere cu privire la exercitarea funcțiilor Comisiei și ale Consiliului în cadrul supravegherii bugetare multilaterale, astfel cum se prevede la articolele 121, 126 și 136 din TFUE.

În îndeplinirea sarcinilor sale, Consiliul bugetar european se bucură de independență deplină în exercitarea funcțiilor sale, îndeplinindu-și atribuțiile în mod imparțial și exclusiv în interesul Uniunii în ansamblul său. Acesta nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern al unui stat membru, a instituțiilor sau a organelor Uniunii sau din partea oricăror alte organisme publice sau private.

În sensul alineatului (1), sarcinile Consiliului bugetar european includ:

să furnizeze o evaluare ex post în timp util a punerii în aplicare a cadrului de guvernanță bugetară al Uniunii;

să ofere consiliere cu privire la orientarea bugetară viitoare adecvată pentru zona euro în ansamblul său, precum și cu privire la orientările bugetare naționale adecvate care sunt conforme cu normele Pactului de stabilitate și de creștere;

la cererea Comisiei sau a Consiliului, să ofere consiliere cu privire la punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere, inclusiv cu privire la prelungirea clauzei generale derogatorii în conformitate cu articolul 25 alineatul (3) din prezentul regulament;

să coopereze îndeaproape cu instituțiile fiscal-bugetare independente, astfel cum se menționează la articolul 8a din Directiva 2011/85/UE, în vederea promovării schimbului de bune practici;

să ofere sugestii privind evoluția viitoare a cadrului bugetar.

Consiliul bugetar european este compus dintr-un președinte și patru membri.

Președintele și membrii Consiliului bugetar european sunt selectați și numiți de Comisie, după consultarea Parlamentului European și a Consiliului, în urma unui proces transparent și pe baza experienței și competențelor analitice dovedite în ceea ce privește analiza finanțelor publice și macroeconomia. Președintele și membrii Consiliului bugetar european sunt numiți pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea unei reînnoiri a mandatului pentru încă o perioadă de trei ani.

Consiliul bugetar european își stabilește propriul regulament de procedură.

Consiliul bugetar european raportează o dată pe an cu privire la activitățile sale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Toate rapoartele și avizele Consiliului bugetar european sunt făcute publice.

La recomandarea Comisiei și pe baza analizei acesteia, Consiliul poate adopta, de regulă în termen de patru săptămâni, o recomandare care să permită statelor membre să se abată de la traiectoria cheltuielilor lor nete stabilită de Consiliu, în cazul unei recesiuni economice grave în zona euro sau în Uniune în ansamblu, cu condiția ca abaterea respectivă să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. Consiliul stabilește un termen limită de un an pentru o astfel de abatere.

Atât timp cât persistă recesiunea economică gravă din zona euro sau din Uniune în ansamblu, Comisia continuă să monitorizeze sustenabilitatea datoriei și să asigure coordonarea politicilor și un mix coerent de politici care să țină seama de dimensiunea zonei euro și de cea a Uniunii.

Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate prelungi perioada în care statele membre se pot abate de la propriile traiectorii ale cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, cu condiția ca recesiunea economică gravă să persiste în zona euro sau în Uniune în ansamblu. Consiliul bugetar european emite un aviz cu privire la prelungirea clauzei derogatorii generale. O prelungire poate fi acordată de mai multe ori. Cu toate acestea, fiecare prelungire se acordă pentru o perioadă suplimentară de cel mult un an.

La solicitarea unui stat membru și la recomandarea Comisiei, pe baza analizei acesteia, Consiliul poate adopta în termen de patru săptămâni de la recomandarea Comisiei, o recomandare care să permită unui stat membru să se abată de la traiectoria cheltuielilor sale nete stabilită de Consiliu în cazul în care circumstanțe excepționale aflate în afara controlului său conduc la un impact major asupra finanțelor publice ale statului membru în cauză, cu condiția ca aceasta să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. Consiliul stabilește un termen limită pentru o astfel de abatere.

La solicitarea statului membru în cauză și la recomandarea Comisiei, Consiliul poate prelungi perioada în care statul membru respectiv se poate abate de la traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, cu condiția ca circumstanțele excepționale să persiste. O prelungire poate fi acordată de mai multe ori. Cu toate acestea, fiecare prelungire se acordă pentru o perioadă suplimentară de cel mult un an.

CAPITOLUL VI

Parlamentul European este implicat în mod regulat și structurat în semestrul european pentru a spori transparența, responsabilitatea și implicarea cu privire la deciziile luate, în special prin intermediul dialogului economic menționat la articolul 28.

Comisia transmite Parlamentului European planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu prezentate de statele membre. Comisia informează Parlamentul European cu privire la evaluarea sa globală a respectivelor planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu. Comisia competentă a Parlamentului European poate, prin intermediul dialogului economic menționat la articolul 28, să solicite Comisiei să se prezinte în fața sa. Cu astfel de ocazii, Comisia poate fi invitată să își prezinte evaluarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu.

Președintele Consiliului și Comisia informează cu regularitate Parlamentul European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale efectuate în temeiul prezentului regulament.

Președintele Consiliului și Comisia includ în raportul lor către Parlamentul European rezultatele supravegherii multilaterale efectuate în temeiul prezentului regulament.

Președintele Eurogrupului raportează anual Parlamentului European cu privire la evoluțiile din domeniul supravegherii multilaterale în zona euro.

Comisia pregătește și transmite Consiliului cel puțin următoarele informații și pune aceste informații la dispoziția Parlamentului European fără întârzieri nejustificate:

evaluările sustenabilității datoriei și cadrul metodologic aferent, după publicare;

planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu prezentate de statele membre, inclusiv traiectoriile de referință și traiectoriile cheltuielilor nete, precum și orice revizuiri ale acestora;

rapoartele anuale privind progresele înregistrate prezentate de statele membre;

evaluările Comisiei și recomandările adresate Consiliului în temeiul articolelor 17-20 din prezentul regulament;

după caz, analiza Comisiei privind evoluțiile economice și sociale publicată în cadrul semestrului european;

avertismentele Comisiei în temeiul articolului 121 alineatul (4) din TFUE;

în cazul activării clauzelor derogatorii în temeiul articolului 25 sau 26 din prezentul regulament, analiza Comisiei care stabilește că sustenabilitatea bugetară pe termen mediu nu va fi pusă în pericol.

Comisia competentă a Parlamentului European poate invita Comisia cel puțin de două ori pe an să furnizeze informații cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale în cadrul dialogului economic menționat la articolul 28 din prezentul regulament.

Pentru a consolida dialogul între instituțiile Uniunii, în special între Parlamentul European, Consiliu și Comisie, Parlamentul European poate invita președintele Consiliului, Comisia și, după caz, președintele Consiliului European sau președintele Eurogrupului să se prezinte în fața Parlamentului European pentru a discuta orientările în materie de politici prezentate de Comisie statelor membre, concluziile Consiliului European și rezultatele supravegherii multilaterale în temeiul prezentului regulament.

Comitetul economic și financiar, Comitetul pentru politică economică, Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială trebuie sunt consultate în contextul semestrului european, atunci când este nevoie.

Părțile interesate relevante, îndeosebi parlamentele naționale și partenerii sociali, sunt implicate în contextul semestrului european cu privire la principalele elemente de politici, după caz, în conformitate cu dispozițiile TFUE și dispozițiile juridice și politice naționale.

Comisia competentă a Parlamentului European poate invita președintele Consiliului, Comisia și, după caz, președintele Consiliului European sau președintele Eurogrupului să discute planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu, precum și celelalte informații enumerate la articolul 27 alineatul (6).

Președintele Consiliului și Comisia, în conformitate cu articolul 121 alineatul (5) din TFUE, și, după caz, președintele Eurogrupului prezintă în fiecare an Parlamentului European și Consiliului European un raport privind rezultatele supravegherii multilaterale.

De regulă, se așteaptă ca recomandările și propunerile Comisiei să fie urmate de Consiliu sau ca acesta să își motiveze public poziția în caz contrar.

Comisia competentă din cadrul Parlamentului European poate oferi unui stat membru vizat de o recomandare a Consiliului în temeiul articolului 121 alineatul (4) din TFUE posibilitatea de a participa la un schimb de opinii.

CAPITOLUL VII

Punerea în aplicare nesatisfăcătoare, evaluată ca atare în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament, a reformelor și a investițiilor incluse în planul bugetar-structural național pe termen mediu al unui stat membru care sunt relevante pentru dezechilibrele macroeconomice este luată în considerare:Comisia ia în considerare orice informație pe care statul membru în cauză o consideră relevantă.

de către Comisie la efectuarea bilanțurilor aprofundate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011; și

de către Consiliu și de către Comisie în recomandările lor respective, atunci când analizează dacă să stabilească existența unui dezechilibru excesiv și să recomande statului membru în cauză să ia măsuri corective în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011.

Un stat membru în privința căruia se declanșează o procedură de dezechilibru excesiv în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 prezintă un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit în conformitate cu articolul 15 din prezentul regulament. Planul bugetar-structural național pe termen mediu revizuit urmează recomandarea Consiliului adoptată în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Prezentarea planului bugetar-structural național pe termen mediu revizuit este supusă aprobării de către Consiliu în conformitate cu articolele 17-20 din prezentul regulament. Planul bugetar-structural național pe termen mediu revizuit este evaluat în conformitate cu articolul 16 din prezentul regulament.

În cazul în care un stat membru prezintă un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, planul revizuit respectiv ține locul planului de măsuri corective prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, stabilește acțiunile specifice în materie de politici pe care statul membru respectiv le-a pus în aplicare sau intenționează să le pună în aplicare și include un calendar pentru acțiunile respective.

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, Consiliul evaluează, pe baza unui raport al Comisiei, planul revizuit în termen de două luni de la prezentarea acestuia. Monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a planului revizuit se efectuează în conformitate cu articolul 22 din prezentul regulament și cu articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011.

CAPITOLUL VIII

Prin derogare de la articolele 11 și 21 din prezentul regulament, un stat membru nu este obligat să prezinte un plan bugetar-structural național pe termen mediu sau un raport anual privind progresele înregistrate, atunci când face obiectul unui program de ajustare macroeconomică în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

În cazul în care un stat membru are un plan bugetar-structural național pe termen mediu activ, iar statul membru respectiv face obiectul unui program de ajustare macroeconomică în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 472/2013, respectivul plan bugetar-structural național pe termen mediu este luat în considerare la elaborarea programului de ajustare macroeconomică.

CAPITOLUL IX

Comisia asigură un dialog permanent cu statele membre. În acest sens, în special, Comisia desfășoară misiuni cu scopul de a evalua situația socioeconomică din statul membru vizat și de a identifica riscurile sau dificultățile întâmpinate în respectarea dispozițiilor prezentului regulament. În scopul respectivului dialog, Comisia poate solicita opiniile părților interesate relevante cu sediul în statul membru în cauză.

Comisia poate întreprinde misiuni de monitorizare în statele membre care fac obiectul recomandărilor emise în temeiul articolului 121 alineatul (4) din TFUE.

Atunci când statul membru în cauză este un stat membru a cărui monedă este euro sau un stat membru care participă la mecanismul european al cursului de schimb în cadrul celei de a treia etape a uniunii economice și monetare (MCS II), instituit prin Rezoluția Consiliului European din 16 iunie 1997, Comisia poate invita, dacă este cazul, reprezentanți ai Băncii Centrale Europene să participe la misiunile de monitorizare respective.

Până la 31 decembrie 2030 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia publică un raport referitor la aplicarea prezentului regulament, însoțit, după caz de o propunere de modificare a prezentului regulament.

Raportul menționat la alineatul (1) trebuie să analizeze:

eficacitatea prezentului regulament în ceea ce privește atingerea obiectivelor sale astfel cum sunt prevăzute la articolul 1;

progresele înregistrate în ceea ce privește asigurarea unei coordonări mai strânse a politicilor economice și a unei convergențe durabile a performanțelor economice ale statelor membre.

Raportul se transmite Parlamentului European și Consiliului.

Pentru primele planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu, se aplică următoarele dispoziții:

prin derogare de la articolul 9 alineatul (1), Comisia transmite statelor membre în cauză, până la 21 iunie 2024, orientări prealabile bazate pe cele mai recente previziuni ale Comisiei, iar statele membre își prezintă planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu până la 20 septembrie 2024, în conformitate cu articolul 11, cu excepția cazului în care statul membru și Comisia convin să prelungească termenul respectiv cu o perioadă rezonabilă;

prin derogare de la articolul 9 alineatul (2), statele membre pot să solicite Comisiei un schimb tehnic în cursul lunii anterioare datei de 21 iunie 2024;

prin derogare de la articolul 11 alineatul (3), statele membre pot efectua o consultare publică a partenerilor sociali, a autorităților regionale, a organizațiilor societății civile și a altor părți interesate relevante de la nivel național, în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 11, cu termene adecvate;

pe parcursul perioadei în care operează Mecanismul de redresare și reziliență, angajamentele incluse în planul de redresare și reziliență aprobat al statului membru în cauză sunt luate în considerare pentru o prelungire a perioadei de ajustare în conformitate cu articolul 14, cu condiția ca planul de redresare și reziliență să conțină reforme și investiții semnificative menite să îmbunătățească sustenabilitatea bugetară și să sporească potențialul de creștere al economiei și ca statul membru în cauză să se angajeze să continue efortul de reformă în timpul care a mai rămas din perioada acoperită de planul bugetar-structural național pe termen mediu, precum și să mențină nivelurile de investiții finanțate la nivel național realizate în medie pe perioada acoperită de planul de redresare și reziliență;

în cazul în care un stat membru solicită o excepție de la dispozitivul de siguranță privind interzicerea concentrării la sfârșitul perioadei menționat la articolul 6 litera (c), se ține seama de proiectele sprijinite prin împrumuturi din Mecanismul de redresare și reziliență, precum și de cofinanțarea națională a programelor din fonduri ale Uniunii în 2025 și 2026, cu condiția ca o astfel de excepție să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu;

ținând seama de impactul excepțional al șocurilor economice recente și incertitudinea actuală asupra estimărilor privind creșterea potențială, statele membre pot utiliza serii de timp mai stabile decât cele care rezultă din metodologia convenită de comun acord, cu condiția ca utilizarea lor să fie justificată în mod corespunzător de argumente economice, iar creșterea cumulată pe parcursul perioadei pentru care se fac previziunile să rămână, în linii mari, aliniată rezultatelor respectivei metodologii.

Până la 31 decembrie 2028, Comisia comunică Parlamentului European și Consiliului constatările sale preliminare privind aplicarea prezentului regulament.

Regulamentul (CE) nr. 1466/97 se abrogă.

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 29 aprilie 2024.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleR. MetsolaPentru ConsiliuPreședinteleM. Michel