Orientarea (UE) 2024/2941 a Băncii Centrale Europene din 14 noiembrie 2024 privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale (BCE/2024/31) (reformare)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 26.4,

Orientarea (UE) 2016/2249 a Băncii Centrale Europene (BCE/2016/34) a fost modificată substanțial de mai multe ori. Deoarece urmează a fi efectuate modificări suplimentare, această orientare ar trebui reformată pentru claritate.

În temeiul articolului 26.3 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare Statutul SEBC) Comitetul executiv întocmește un bilanț consolidat al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) în scopuri de analiză și administrare, și în acest scop prezenta Orientare stabilește principiile și normele aplicabile băncilor centrale naționale (BCN) în legătură cu regimul contabil și de raportare financiară al Eurosistemului.

Aceste principii și norme ar trebui să stabilească, împreună cu domeniul său de aplicare, principalele caracteristici calitative, ipotezele contabile de bază și abordările care stau la baza regimului contabil și de raportare financiară din Eurosistem.

Structura bilanțului și normele de evaluare ar trebui să includă posibilitatea ca BCN să stabilească în bilanțurile lor un provizion pentru acoperirea riscurilor financiare. Postul din bilanț Provizioane pentru risc ar trebui să permită înregistrarea separată în bilanțul anual a provizioanelor pentru riscurile care nu s-au materializat. În plus, este necesară armonizarea informațiilor referitoare la: (a) bancnotele euro aflate în circulațieș (b) remunerarea creanțelor și angajamentelor nete intra-Eurosistem care rezultă din alocarea bancnotelor euro în cadrul Eurosistemului; și (c) venitul monetar, care sunt prezentate în situațiile financiare anuale publicate de BCN.

Veniturile ar trebui recunoscute în perioada în care sunt obținute. Câștigurile și pierderile realizate ar trebui înregistrate în contul de profit și pierdere. Câștigurile nerealizate nu ar trebui recunoscute ca venit, ci ar trebui transferate direct într-un cont de reevaluare. Pierderile nerealizate ar trebui înregistrate în contul de profit și pierdere în cazul în care, la încheierea exercițiului financiar, acestea depășesc câștigurile anterioare din reevaluare acumulate în contul de reevaluare corespunzător.

BCN ar trebui să raporteze date pentru raportarea financiară din Eurosistem în conformitate cu principiile și normele stabilite în prezenta orientare,

CAPITOLUL I

În sensul prezentei orientări:

bancă centrală națională sau BCN înseamnă banca centrală națională a unui stat membru a cărui monedă este euro;

scopuri contabile și de raportare financiară ale Eurosistemului înseamnă obiectivele pentru care BCE elaborează situațiile financiare enumerate în anexa I, în conformitate cu articolele 15 și 26 din Statutul SEBC;

entitate raportoare înseamnă BCE sau o BCN;

dată de reevaluare trimestrială înseamnă data corespunzătoare ultimei zile calendaristice a unui trimestru;

anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro înseamnă perioada de 12 luni de la data la care monedele și bancnotele euro dobândesc statutul de mijloc legal de plată într-un stat membru a cărui monedă este euro;

grilă pentru alocarea bancnotelor înseamnă procentajele care rezultă prin luarea în calcul a cotei BCE din emisiunea totală de bancnote euro și prin aplicarea grilei de repartiție pentru capitalul subscris la cota BCN din acest total, în conformitate cu Decizia BCE/2010/29 a Băncii Centrale Europene;

consolidare înseamnă procesul contabil prin care datele financiare ale diferitelor entități juridice distincte sunt agregate ca și cum acestea ar forma o singură entitate;

instituție de credit înseamnă: (a) o instituție de credit în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, care este supusă supravegherii de către o autoritate competentă; sau (b) o altă instituție de credit, în sensul articolului 123 alineatul (2) din tratat, care este supusă verificării pe baza unor standarde comparabile cu cele folosite în supravegherea efectuată de o autoritate competentă.

Definițiile altor termeni tehnici utilizați în prezenta orientare sunt incluse în glosarul atașat drept anexa II.

Prezenta orientare se aplică BCE și BCN în scopurile contabile și de raportare financiară ale Eurosistemului.

Domeniul de aplicare al prezentei orientări este limitat la regimul contabil și de raportare financiară al Eurosistemului prevăzut de Statutul SEBC. Prin urmare, aceasta nu se aplică rapoartelor și conturilor financiare naționale ale BCN. Pentru a asigura consecvența și comparabilitatea între Eurosistem și regimurile naționale, se recomandă ca BCN să respecte, în ceea ce privește rapoartele și conturile financiare naționale și în măsura în care este posibil, normele stabilite de prezenta orientare.

Se aplică următoarele caracteristici calitative:

realitatea economică și transparența: metodele contabile și raportarea financiară reflectă realitatea economică, sunt transparente și respectă caracteristicile calitative inerente inteligibilității, pertinenței, credibilității și comparabilității. Tranzacțiile sunt înregistrate și prezentate în conformitate cu natura lor și realitatea economică, și nu doar în conformitate cu forma lor juridică;

prudența: evaluarea activelor și pasivelor și recunoașterea veniturilor se efectuează cu prudență. În contextul prezentei orientări, aceasta înseamnă că câștigurile nerealizate nu se recunosc ca venituri în contul de profit și pierdere, ci sunt înregistrate direct într-un cont de reevaluare, și că pierderile nerealizate se înregistrează la sfârșitul anului în contul de profit și pierdere, în cazul în care depășesc câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul corespunzător de reevaluare. Cu toate acestea, principiul prudenței nu permite constituirea de rezerve ascunse sau declararea în mod deliberat eronată a elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere;

pragul de semnificație: nu se acceptă abateri de la normele contabile, inclusiv de la cele care afectează calcularea conturilor de profit și pierdere ale BCN individuale și ale BCE, cu excepția cazului în care aceste abateri pot fi considerate în mod rezonabil ca nesemnificative în contextul general și în ceea ce privește prezentarea conturilor financiare ale instituției raportoare;

consecvența și comparabilitatea: criteriile de evaluare a elementelor din bilanț și de recunoaștere a veniturilor se aplică în mod consistent, printr-o abordare comună și continuă în cadrul Eurosistemului, pentru a asigura comparabilitatea datelor din situațiile financiare.

Se aplică următoarele principii contabile fundamentale:

principiul continuității activității: conturile sunt elaborate avându-se în vedere continuitatea operativă;

principiul contabilității de angajamente: veniturile și cheltuielile se recunosc în exercițiul contabil în care sunt obținute sau efectuate, și nu în perioada în care sunt efectiv încasate sau plătite;

evenimente ulterioare datei bilanțului: activele și pasivele se ajustează în funcție de evenimentele care au loc între data bilanțului anual și data la care situațiile financiare sunt aprobate de organele competente, dacă aceste evenimente afectează situația activelor sau pasivelor la data bilanțului. În cazul în care evenimentele ulterioare datei bilanțului nu afectează situația activelor și pasivelor la data bilanțului, dar sunt importante deoarece nepublicarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor situațiilor financiare de a efectua evaluări corecte și de a lua decizii adecvate, activele și pasivele aferente nu se ajustează, doar se publică evenimentele în cauză.

Metoda de înregistrare economică se utilizează ca bază pentru înregistrarea tranzacțiilor valutare, a instrumentelor financiare exprimate în monedă străină și a dobânzilor acumulate aferente. Metoda în cauză poate fi aplicată prin două tehnici diferite:

metoda standard, descrisă în capitolele III și IV și în anexa III; și

metoda alternativă, descrisă în anexa III.

Tranzacțiile cu titluri de valoare, inclusiv instrumentele de capital exprimate în monedă străină, pot fi înregistrate în continuare în conformitate cu metoda de înregistrare la data decontării. Dobânzile acumulate aferente, inclusiv primele și disconturile, se înregistrează zilnic de la data decontării spot.

BCN pot utiliza fie metoda de înregistrare economică, fie metoda de înregistrare la data decontării pentru a înregistra orice tranzacții, instrumente financiare și dobânzi acumulate aferente exprimate în euro.

Cu excepția ajustărilor contabile de la sfârșitul trimestrului și de la sfârșitul anului și a elementelor care figurează la Alte active și Alte pasive, valorile incluse în raportul financiar zilnic efectuat în scopurile de raportare financiară ale Eurosistemului indică doar fluxurile de numerar din posturile din bilanț. La sfârșitul fiecărui trimestru și al fiecărui an, amortizarea și orice indexare de plătit la scadență ca parte din principalul obligațiunilor indexate sunt incluse, de asemenea, în valoarea contabilă a titlurilor de valoare.

Un activ sau pasiv financiar sau de alt tip este recunoscut în bilanțul entității raportoare numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat activului sau pasivului în cauză să fie încasat sau plătit de entitatea raportoare;

în esență, toate riscurile și avantajele aferente activului sau pasivului în cauză au fost transferate entității raportoare;

costul sau valoarea activului pentru entitatea raportoare sau valoarea datoriei pot fi măsurate în mod corect.

CAPITOLUL II

Structura bilanțului BCE și al BCN elaborat în scopurile de raportare financiară ale Eurosistemului se bazează pe structura stabilită în anexa IV.

Luând în considerare natura activităților BCN, o BCN poate constitui în bilanțul său un provizion pentru riscurile financiare. BCN decide cu privire la nivelul și utilizarea provizionului pe baza unei evaluări motivate a expunerilor BCN la risc.

Pentru evaluarea elementelor din bilanț se utilizează ratele și prețurile curente de pe piață, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în anexa IV.

Reevaluarea aurului, a instrumentelor în monedă străină, a titlurilor de valoare (altele decât titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență, titlurile de valoare netranzacționabile și titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară care sunt contabilizate la costul amortizat), precum și a instrumentelor financiare, atât din bilanț, cât și din afara bilanțului, se efectuează la data reevaluării trimestriale, la ratele și prețurile medii ale pieței. Acest lucru nu împiedică entitățile raportoare să își reevalueze portofoliile mai frecvent pentru scopuri interne, cu condiția ca pe parcursul trimestrului elementele din bilanțul lor să fie raportate doar la valoarea de tranzacționare.

Nu se face distincție între diferențele din reevaluare la preț și la curs de schimb pentru aur, fiind înregistrată o singură diferență din reevaluare pentru aur, bazată pe prețul în euro pe unitatea de măsură definită a aurului, preț determinat de cursul de schimb EUR/USD valabil la data reevaluării trimestriale. În cazul schimburilor valutare, incluzând tranzacțiile din bilanț și din afara bilanțului, reevaluarea se efectuează pentru fiecare monedă în parte. În sensul prezentului articol, deținerile de drepturi speciale de tragere (DST), inclusiv deținerile individuale desemnate de monedă străină care stau la baza coșului DST, sunt tratate ca o singură deținere. Pentru titlurile de valoare, reevaluarea se efectuează pentru fiecare cod în parte, respectiv același tip/număr internațional de identificare a titlurilor de valoare, în timp ce opțiunile incluse nu vor fi separate în scopul evaluării. Titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară sau incluse la posturile Alte active financiare sau Diverse sunt tratate ca dețineri separate.

Înregistrările valorilor rezultate din reevaluare se stornează la sfârșitul următorului trimestru, cu excepția pierderilor nerealizate înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului; orice tranzacție din cursul trimestrului se raportează la prețurile și ratele de tranzacționare.

Titlurile de valoare tranzacționabile deținute în scopuri de politică monetară sunt tratate ca dețineri separate și sunt evaluate la prețul pieței sau la costul amortizat (sub rezerva deprecierii), în funcție de considerentele de politică monetară.

Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență sunt tratate ca dețineri separate și se evaluează la costul amortizat (sub rezerva deprecierii). Același tratament se aplică titlurilor de valoare netranzacționabile. Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență pot fi vândute înainte de scadență în oricare dintre următoarele situații:

în cazul în care cantitatea vândută este considerată a fi nesemnificativă în comparație cu suma totală a portofoliului de titluri de valoare păstrate până la scadență;

în cazul în care titlurile de valoare sunt vândute în luna dinaintea datei scadenței;

în circumstanțe excepționale, precum o deteriorare semnificativă a solvabilității emitentului.

O tranzacție reversibilă realizată în cadrul unui contract de report se înregistrează în pasivul bilanțului ca un depozit colateralizat acceptat, în timp ce elementul oferit drept colateral rămâne înscris în activul bilanțului. Titlurile de valoare vândute care urmează a fi răscumpărate în cadrul contractelor de report sunt tratate de entitatea raportoare, care trebuie să le răscumpere, ca și cum activele în cauză ar continua să facă parte din portofoliul din care au fost vândute.

O tranzacție reversibilă realizată în cadrul unui contract de deport se înregistrează în activul bilanțului ca un credit colateralizat acordat, la valoarea creditului acordat. Titlurile de valoare achiziționate în cadrul contractelor de deport nu se reevaluează, iar profitul sau pierderea rezultat(ă) nu se înregistrează în contul de profit și pierdere de către entitatea raportoare creditoare.

În cazul tranzacțiilor de împrumut de titluri de valoare, titlurile de valoare rămân înscrise în bilanțul împrumutătorului. Tranzacțiile de împrumut de titluri de valoare încare se furnizează colateral sub formă de numerar se înregistrează în contabilitate în același mod ca și operațiunile de report. Tranzacțiile de împrumut de titluri de valoare în care se furnizează colateral sub formă de titluri de valoare se înregistrează în bilanț numai în cazul în care numerarul:

este transferat ca parte a procesului de decontare; și

rămâne în contul împrumutătorului sau al împrumutatului.

Tranzacțiile cu aur colateralizate sunt tratate ca și contractele de report. Fluxurile de aur aferente acestor tranzacții colateralizate nu se înregistrează în situațiile financiare, iar diferența dintre prețurile spot și cele forward ale tranzacției se tratează conform principiului contabilității pe bază de angajamente.

Tranzacțiile reversibile realizate în cadrul unui program automat de împrumut de titluri de valoare (inclusiv tranzacțiile de împrumut de titluri de valoare) se înregistrează în bilanț cel puțin la sfârșitul perioadei de raportare în cazul în care se furnizează colateral sub formă de numerar plasat în contul BCN relevante sau al BCE, iar acest numerar este încă în formă neinvestită.

Prezentul articol se aplică acțiunilor tranzacționabile, indiferent dacă tranzacțiile sunt efectuate direct de o entitate raportoare sau de un mandatar al acesteia, cu excepția activităților efectuate pentru participații, investiții în filiale sau interese semnificative.

Acțiunile tranzacționabile exprimate în monedă străină și care figurează la Alte active nu fac parte din poziția valutară globală, ci formează dețineri valutare distincte. Calcularea pierderilor și câștigurilor din diferențele de curs de schimb aferente se poate efectua fie prin metoda costului mediu net, fie prin metoda costului mediu.

Reevaluarea acțiunilor tranzacționabile se efectuează în conformitate cu articolul 9 alineatul (3). Nu se fac compensări între acțiuni diferite.

Tranzacțiile se înregistrează în bilanț la prețul tranzacției.

Comisionul de brokeraj se înregistrează fie drept cost al tranzacției care trebuie inclus în costul activului, fie drept cheltuieli în contul de profit și pierdere.

Valoarea dividendului cumpărat se include în costul acțiunilor tranzacționabile. La data ex-dividend, atât timp cât plata dividendului nu a fost încă încasată, valoarea dividendului cumpărat poate fi tratată ca element distinct.

Dividendele de încasat nu se înregistrează la sfârșitul perioadei, deoarece ele sunt deja reflectate în prețul de piață al acțiunilor, cu excepția acțiunilor cotate ex-dividend.

Emisiunile de drepturi de subscriere sunt tratate ca un activ separat la emisiune. Costul de achiziție se calculează pe baza costului mediu curent al acțiunilor, pe baza prețului de exercitare a drepturilor al noii achiziții și pe baza raportului dintre acțiunile existente și cele noi. În mod alternativ, prețul dreptului de subscriere se poate calcula pe baza valorii dreptului pe piață, pe baza costului mediu curent al acțiunii și pe baza prețului de piață al acțiunii anterior emisiunii de drepturi de subscriere.

Prezentul articol se aplică fondurilor de investiții tranzacționabile care îndeplinesc următoarele criterii:

sunt achiziționate doar în scopuri de investiții fără a avea vreo influență asupra deciziilor de cumpărare și de vânzare de zi cu zi;

strategia de investiții și mandatul fondului au fost stabilite în prealabil, iar toți termenii și condițiile sunt stabilite prin contract;

performanța investiției va fi evaluată ca o singură investiție în conformitate cu strategia de investiții a fondului;

fondul este o entitate separată, indiferent de forma sa juridică, și este gestionat în mod independent, inclusiv în ceea ce privește deciziile de investiții de zi cu zi.

Fonduri de investiții tranzacționabile exprimate în monedă străină și care figurează la Alte active nu fac parte din poziția valutară globală, ci formează dețineri valutare distincte. Calcularea pierderilor și câștigurilor din diferențele de curs de schimb aferente se poate efectua fie prin metoda costului mediu net, fie prin metoda costului mediu.

Reevaluarea fondurilor de investiții tranzacționabile se efectuează pe bază netă, și nu pe active-suport. Nu se fac compensări între fonduri de investiții tranzacționabile diferite.

Tranzacțiile se înregistrează în bilanț la prețul tranzacției.

Comisionul de brokeraj se înregistrează fie drept cost al tranzacției care trebuie inclus în costul activului, fie drept cheltuieli în contul de profit și pierdere.

Valoarea dividendului achiziționat se include în costul fondului de investiții tranzacționabil. La data ex-dividend, atât timp cât plata dividendului nu a fost încă încasată, valoarea dividendului cumpărat poate fi tratată ca element distinct.

Dividendele de încasat ale fondului de investiții tranzacționabil nu se înregistrează la sfârșitul perioadei, deoarece ele sunt deja reflectate în prețul de piață al fondului de investiții tranzacționabil, cu excepția acțiunilor cotate ex-dividend.

Acoperirea riscului ratei dobânzii cu privire la un titlu de valoare cu un instrument derivat înseamnă desemnarea unui instrument derivat astfel încât modificarea valorii juste a acestuia să compenseze modificarea estimată a valorii juste a titlului de valoare acoperit rezultată din fluctuațiile ratelor dobânzii.

Instrumentele acoperite și cele de acoperire sunt recunoscute și tratate în conformitate cu dispozițiile generale, normele de evaluare, cerințele de recunoaștere a veniturilor și cerințele specifice instrumentelor care sunt incluse în prezenta orientare.

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (2), articolul 9 alineatul (4), articolul 16 alineatele (1) și (2), articolul 17 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (d) și articolul 18 alineatul (2), în cazul evaluării unui titlu de valoare acoperit și a unui instrument derivat de acoperire se poate aplica următorul tratament alternativ:

Titlul de valoare și instrumentul derivat sunt reevaluate și înregistrate în bilanț la valoarea de piață de la sfârșitul fiecărui trimestru. Următoarea abordare de evaluare asimetrică se aplică valorii nete a câștigurilor sau pierderilor nerealizate cu privire la instrumentele acoperite și de acoperire:

o pierdere nerealizată netă se înregistrează în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului și se recomandă să fie amortizată pe parcursul duratei reziduale de viață a instrumentului acoperit; și

un câștig nerealizat net se înregistrează în contul de reevaluare și se stornează la următoarea dată de reevaluare.

Acoperirea unui titlu de valoare deja deținut: în cazul în care costul mediu al unui titlu de valoare acoperit este diferit de prețul de piață al titlului respectiv la data inițierii acoperirii, se aplică următorul tratament:

câștigurile nerealizate de la acea dată ale titlului de valoare se înregistrează într-un cont de reevaluare, în timp ce pierderile nerealizate sunt înregistrate în contul de profit și pierdere; și

dispozițiile de la litera (a) se aplică în cazul modificărilor valorilor de piață ulterioare datei inițierii acoperirii.

Se recomandă ca soldul primelor și disconturilor neamortizate existent la data la care acoperirea a fost stabilită să fie amortizat pe parcursul duratei reziduale de viață a instrumentului acoperit.

o pierdere nerealizată netă se înregistrează în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului și se recomandă să fie amortizată pe parcursul duratei reziduale de viață a instrumentului acoperit; și

un câștig nerealizat net se înregistrează în contul de reevaluare și se stornează la următoarea dată de reevaluare.

câștigurile nerealizate de la acea dată ale titlului de valoare se înregistrează într-un cont de reevaluare, în timp ce pierderile nerealizate sunt înregistrate în contul de profit și pierdere; și

dispozițiile de la litera (a) se aplică în cazul modificărilor valorilor de piață ulterioare datei inițierii acoperirii.

În cazul în care contabilitatea de acoperire este întreruptă, titlul de valoare și instrumentul derivat care au rămas în registrele entității raportoare vor fi evaluate ca instrumente independente de la data întreruperii, în conformitate cu normele generale prevăzute în prezenta orientare.

Tratamentul alternativ prevăzut la alineatul (3) poate fi aplicat doar dacă sunt întrunite toate condițiile următoare:

La data inițierii acoperirii există o documentație formală a relației de acoperire, a obiectivului de gestionare a riscului și a strategiei de realizare a acoperirii. Documentația respectivă include toate elementele următoare: (i) identificarea instrumentului derivat utilizat ca instrument de acoperire; (ii) identificarea titlului de valoare acoperit aferent; și (iii) o evaluare a eficienței instrumentului derivat de compensare a expunerii la modificări ale valorii juste a titlului de valoare care pot fi atribuite riscului ratei dobânzii.

Gradul de eficiență al acoperirii este considerat foarte ridicat și poate fi măsurat în mod fiabil. Trebuie evaluată atât eficiența prospectivă, cât și cea retrospectivă. Se recomandă ca:

eficiența prospectivă să fie măsurată prin compararea modificărilor anterioare ale valorii juste a elementului acoperit cu modificările anterioare ale valorii juste a elementului de acoperire sau prin demonstrarea unei corelări statistice ridicate între valoarea justă a elementului acoperit și valoarea justă a instrumentului de acoperire; și

eficiența retrospectivă să fie demonstrată dacă raportul dintre câștigul/pierderea efectiv(ă) pentru elementul acoperit și câștigul/pierderea efectiv(ă) pentru instrumentul de acoperire este de 80 %-125 %.

eficiența prospectivă să fie măsurată prin compararea modificărilor anterioare ale valorii juste a elementului acoperit cu modificările anterioare ale valorii juste a elementului de acoperire sau prin demonstrarea unei corelări statistice ridicate între valoarea justă a elementului acoperit și valoarea justă a instrumentului de acoperire; și

eficiența retrospectivă să fie demonstrată dacă raportul dintre câștigul/pierderea efectiv(ă) pentru elementul acoperit și câștigul/pierderea efectiv(ă) pentru instrumentul de acoperire este de 80 %-125 %.

Următoarele dispoziții se aplică în cazul acoperirii unui grup de titluri de valoare: mai multe titluri de valoare cu o rată a dobânzii similară pot fi agregate și acoperite ca grup numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

titlurile de valoare au o durată similară;

grupul de titluri de valoare trece testul de eficiență atât din punct de vedere prospectiv, cât și din punct de vedere retrospectiv;

modificarea valorii juste care poate fi atribuită riscului acoperit pentru fiecare titlu de valoare din grup este apreciată a fi aproximativ proporțională cu modificarea globală a valorii juste care poate fi atribuită riscului acoperit al grupului de titluri de valoare.

Instrumentele combinate în vederea constituirii unui instrument sintetic sunt recunoscute și tratate separat de alte instrumente, în conformitate cu dispozițiile generale, normele de evaluare, normele de recunoaștere a veniturilor și cerințele specifice diverselor instrumente prevăzute în prezenta orientare.

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (2), articolul 9 alineatul (4), articolul 16 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (2), în cazul evaluării instrumentelor sintetice se poate aplica următorul tratament alternativ:

câștigurile și pierderile nerealizate aferente instrumentelor combinate în vederea constituirii unui instrument sintetic se compensează la sfârșitul anului. În acest caz, câștigurile nerealizate nete se înregistrează într-un cont de reevaluare. Pierderile nerealizate nete se înscriu în contul de profit și pierdere, în cazul în care depășesc câștigurile nete anterioare din reevaluare înregistrate în contul de reevaluare corespunzător;

titlurile de valoare deținute ca parte dintr-un instrument sintetic nu fac parte din ansamblul deținerilor de aceste titluri, ci sunt deținute separat;

pierderile nerealizate înscrise în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului și câștigurile nerealizate corespunzătoare se amortizează separat în anii ulteriori.

În cazul în care unul dintre instrumentele combinate expiră, este vândut, a ajuns la scadență sau este exercitat, entitatea raportoare întrerupe pentru viitor aplicarea tratamentului alternativ prevăzut la alineatul (2), iar orice câștiguri din reevaluare neamortizate care au fost creditate în contul de profit și pierdere în anii anteriori se stornează imediat.

Tratamentul alternativ prevăzut la alineatul (2) poate fi aplicat doar dacă sunt întrunite toate condițiile următoare:

instrumentele individuale sunt gestionate și evaluate din punct de vedere al randamentului ca un singur instrument combinat, pe baza unei strategii de management al riscului sau de investiție;

la recunoașterea inițială, instrumentele individuale sunt structurate și desemnate ca un instrument sintetic;

aplicarea tratamentului alternativ elimină sau reduce în mod semnificativ inconsecvențele în evaluare (discrepanțele în evaluare) care ar rezulta din aplicarea normelor generale prevăzute de prezenta orientare în privința fiecărui instrument individual;

disponibilitatea documentației formale permite verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la literele (a), (b) și (c).

Pentru punerea în aplicare a articolului 49 din Statutul SEBC, bancnotele altor state membre a căror monedă este euro deținute de o BCN nu se înregistrează ca bancnote în circulație, ci ca solduri intra-Eurosistem. Procedura de tratare a bancnotelor altor state membre a căror monedă este euro este următoarea:

BCN care primește bancnote exprimate în unități monetare naționale din zona euro emise de o altă BCN notifică zilnic BCN emitentă cu privire la valoarea bancnotelor remise pentru a fi schimbate, cu excepția cazului în care volumul dintr-o anumită zi este prea redus. BCN emitentă inițiază o plată corespunzătoare, prin intermediul sistemului TARGET, către BCN receptoare; și

ajustarea cifrelor privind bancnotele în circulație se efectuează în registrele BCN emitente, la primirea notificării menționate anterior.

Valoarea bancnotelor în circulație din bilanțurile BCN este rezultatul următoarelor trei componente:

valoarea neajustată a bancnotelor euro în circulație, inclusiv bancnotele din anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro, exprimate în unități monetare naționale din zona euro, pentru BCN care adoptă moneda euro, care se calculează în conformitate cu una dintre următoarele două metode:

Metoda A: B = P – D – N – S

Metoda B: B = I – R – N

minus valoarea creanței neremunerate față de banca ECI care derulează programul ECI (Extended Custodial Inventory), în cazul unui transfer de proprietate asupra bancnotelor din programul ECI;

plus sau minus valoarea ajustărilor rezultate din aplicarea grilei pentru alocarea bancnotelor.

Metoda A: B = P – D – N – S

Metoda B: B = I – R – N

CAPITOLUL III

Următoarele reguli se aplică pentru recunoașterea veniturilor:

câștigurile și pierderile realizate se înregistrează în contul de profit și pierdere;

câștigurile nerealizate nu se recunosc ca venit, ci se înregistrează direct într-un cont de reevaluare;

la sfârșitul anului pierderile nerealizate se înregistrează în contul de profit și pierdere dacă depășesc câștigurile din reevaluare anterioare înregistrate în contul de reevaluare corespunzător;

pierderile nerealizate înregistrate în contul de profit și pierdere nu se stornează în anii următori în contrapartidă cu câștigurile realizate noi;

pierderile nerealizate aferente unui titlu de valoare, oricărei monede sau unor dețineri de aur nu se compensează cu câștigurile nerealizate aferente altor titluri de valoare, monede sau active în aur;

la sfârșitul anului, pierderile din depreciere se înregistrează în contul de profit și pierdere și nu se stornează în anii următori decât dacă deprecierea se reduce, iar reducerea poate fi legată de un eveniment notabil care s-a produs după prima înregistrare a deprecierii.

Primele sau disconturile aferente titlurilor de valoare emise și achiziționate se calculează și se prezintă ca parte a veniturilor din dobânzi și se amortizează pe durata de viață contractuală reziduală a titlurilor, fie conform metodei amortizării liniare, fie conform metodei ratei interne de rentabilitate (international rate of return) (RIR). Totuși, metoda RIR este obligatorie pentru titlurile cu discont cu o scadență reziduală mai mare de un an la data achiziționării.

Dobânzile acumulate aferente activelor și pasivelor financiare, de exemplu dobânzi de plătit și prime/disconturi amortizate, exprimate în monedă străină, se calculează și se înregistrează în conturi zilnic, pe baza celor mai recente cursuri disponibile. Dobânzile acumulate aferente activelor și pasivelor financiare exprimate în euro se calculează și se înregistrează în conturi cel puțin trimestrial. Dobânzile acumulate aferente altor posturi de bilanț se calculează și se înregistrează în conturi cel puțin anual.

Indiferent de frecvența calculării dobânzilor acumulate, dar sub rezerva excepțiilor menționate la articolul 5 alineatul (4), entitățile raportoare raportează în cursul trimestrului datele la valoarea de tranzacționare.

Dobânzile acumulate exprimate în monedă străină se convertesc la cursul de schimb valabil la data înregistrării și afectează poziția valutară.

În general, pentru calcularea dobânzilor acumulate pe parcursul anului se pot aplica practicile locale, respectiv acestea pot fi calculate fie până la ultima zi lucrătoare, fie până la ultima zi calendaristică a trimestrului. Cu toate acestea, la sfârșitul anului, 31 decembrie reprezintă data obligatorie de referință.

Ieșirile de devize care implică o modificare a deținerilor într-o anumită monedă pot genera câștiguri sau pierderi realizate din diferențe de curs de schimb.

La determinarea costului tranzacțiilor se aplică următoarele norme generale:

metoda costului mediu se utilizează zilnic pentru aur, instrumente exprimate în monedă străină și titluri de valoare, pentru a calcula costul de achiziție al elementelor vândute, având în vedere efectul fluctuațiilor cursului de schimb și/sau ale prețului;

costul mediu al elementului de activ sau pasiv se reduce sau se majorează cu pierderile nerealizate înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului;

în cazul achiziționării de titluri cu cupoane, cuantumul venitului din cupoane achiziționat se tratează separat. În cazul titlurilor exprimate în monedă străină, acesta se include la deținerile în moneda respectivă, dar nu afectează costul mediu al titlului sau al monedei respective.

Următoarele norme speciale se aplică titlurilor de valoare:

tranzacțiile se înregistrează la prețul tranzacției și se înscriu în conturile financiare la preț exclusiv dobânda;

comisioanele de custodie și de gestionare, comisioanele de cont curent și alte costuri indirecte nu sunt considerate costuri ale tranzacției și se includ în contul de profit și pierdere. Aceste costuri nu sunt tratate ca parte a costului mediu al unui anumit element de activ;

veniturile se înregistrează la valoarea brută, reținerea rambursabilă la sursă și alte taxe fiind înregistrate separat;

în scopul calculării costului mediu de achiziție al unui titlu, fie: (i) se adaugă toate achizițiile efectuate în cursul aceleiași zile, la prețul lor de achiziție, la deținerile zilei precedente pentru a obține un nou cost mediu ponderat înainte de înregistrarea vânzărilor pentru aceeași zi; fie (ii) se înregistrează achizițiile și vânzările individuale de titluri în ordinea producerii lor pe parcursul zilei, în scopul calculării costului mediu revizuit.

Următoarele norme speciale se aplică aurului și monedei străine:

tranzacțiile în monedă străină care nu implică nicio modificare a deținerilor în moneda respectivă se convertesc în euro, la cursul de schimb de la data contractului sau de la data decontării, și nu influențează costul de achiziție al deținerilor respective;

tranzacțiile în monedă străină care implică o modificare a deținerii de moneda respectivă se convertesc în euro, la cursul de schimb de la data contractului;

se consideră că decontarea valorilor principalului rezultate din tranzacții reversibile cu titluri exprimate în monedă străină sau cu aur nu produce nicio modificare în deținerile de acea monedă sau în deținerile de aur;

încasările și plățile efective în numerar se convertesc la cursul de schimb valabil la data decontării;

în cazul în care există o poziție lungă, intrările nete de monedă străină și aur efectuate pe parcursul unei zile se adaugă, la cursul de schimb mediu sau la prețul mediu al aurului aferent intrărilor din acea zi pentru fiecare monedă și pentru aur, la deținerile din ziua precedentă, pentru a obține un nou cost mediu ponderat. În cazul ieșirilor nete, calcularea câștigurilor sau pierderilor realizate se face pe baza costului mediu al monedei respective sau al deținerilor de aur din ziua precedentă, astfel încât costul mediu să rămână nemodificat. Diferențele de curs de schimb mediu/preț mediu al aurului dintre intrări și ieșiri pe parcursul zilei generează, de asemenea, câștiguri sau pierderi realizate. În cazul unei poziții scurte pentru o monedă străină sau pentru aur, se aplică tratamentul invers celui descris anterior. Astfel, costul mediu al poziției scurte este afectat de ieșirile nete, în timp ce intrările nete reduc poziția la costul mediu ponderat existent și generează câștiguri sau pierderi realizate;

costurile tranzacțiilor valutare și alte costuri generale se înregistrează în contul de profit și pierdere.

CAPITOLUL IV

Tranzacțiile forward pe cursul de schimb, componentele forward ale swapurilor valutare și alte instrumente valutare care implică schimbul unei monede contra altei monede, la o dată ulterioară, sunt incluse în pozițiile valutare nete pentru calcularea costurilor medii și pentru calcularea pierderilor și câștigurilor din diferențele de curs de schimb.

Swapurile pe rata dobânzii, contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii, alte instrumente și opțiuni având ca obiect rata dobânzii, cu excepția opțiunilor incluse în titlurile de valoare, se înregistrează în contabilitate și se reevaluează element cu element. Aceste instrumente se tratează separat de posturile din bilanț.

Profiturile și pierderile aferente instrumentelor din afara bilanțului se recunosc și se tratează în mod similar cu instrumentele din bilanț.

Cumpărările și vânzările forward se recunosc în conturile din afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării la cursul spot al tranzacției forward. Câștigurile și pierderile realizate aferente vânzărilor se calculează pe baza costului mediu al poziției valutare de la data încheierii tranzacției, în conformitate cu procedura zilnică de compensare a cumpărărilor și vânzărilor.

Diferența dintre cursurile spot și forward este tratată ca dobândă de plătit sau de încasat conform principiului contabilității pe bază de angajamente.

La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează.

Poziția valutară este afectată de tranzacțiile forward de la data tranzacției la cursul spot.

Pozițiile forward se evaluează împreună cu poziția spot a aceleiași monede, compensând eventualele diferențe care pot apărea în cadrul unei singure poziții valutare. O pierdere netă se debitează din contul de profit și pierdere atunci când depășește câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul de reevaluare. Un câștig net se creditează în contul de reevaluare.

Cumpărările și vânzările forward și spot se recunosc în conturile din bilanț la data decontării.

Cumpărările și vânzările forward și spot se recunosc în conturile din afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării la cursul spot al tranzacțiilor.

Vânzările sunt recunoscute la cursul spot al tranzacției. Prin urmare, nu apar câștiguri sau pierderi.

Diferența dintre cursurile spot și cursurile forward este tratată ca dobândă de plătit sau de încasat conform principiului contabilității pe bază de angajamente, atât pentru cumpărări, cât și pentru vânzări.

La data decontării, conturile din afara bilanțului se stornează.

Poziția valutară se modifică numai ca rezultat al dobânzilor acumulate exprimate în monedă străină.

Poziția forward se evaluează împreună cu poziția spot corespunzătoare.

Contractele futures se înregistrează la data încheierii tranzacției în conturile din afara bilanțului.

Marja inițială se înregistrează ca activ separat în cazul în care este depozitată sub formă de numerar. În cazul în care este depozitată sub formă de titlu de valoare marja inițială nu se modifică în bilanț.

Fluctuațiile zilnice ale marjelor de variație se înregistrează în contul de profit și pierdere și afectează poziția valutară. Aceeași procedură se aplică la data închiderii poziției deschise, indiferent dacă livrarea are sau nu loc. În cazul în care livrarea are loc, cumpărarea sau vânzarea se înregistrează la prețul pieței.

Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.

Swapurile pe rata dobânzii se înregistrează la data încheierii tranzacției în conturi din afara bilanțului.

Plățile dobânzilor curente, încasate sau efectuate, se înregistrează conform principiului contabilității pe bază de angajamente. Plățile pot fi decontate pe bază netă pentru fiecare swap pe rata dobânzii, dar veniturile și cheltuielile cu dobânzile acumulate se raportează pe bază brută.

Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.

Swapurile pe rata dobânzii care nu sunt compensate prin intermediul unei contrapărți centrale de compensare se reevaluează individual și, în cazul în care este necesar, se convertesc în euro la cursul de schimb spot. Se recomandă ca pierderile nerealizate înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului să fie amortizate în anii ulteriori, ca în cazul swapurilor forward pe rata dobânzii amortizarea să înceapă de la data valutei aferentă tranzacției și ca metoda de amortizare să fie metoda liniară. Câștigurile nerealizate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare.

În cazul swapurilor pe rata dobânzii care sunt compensate prin intermediul unei contrapărți centrale de compensare:

marja inițială se înregistrează ca activ separat în cazul în care este depozitată sub formă de numerar. În cazul în care este depozitată sub formă de titlu de valoare, marja inițială nu se modifică în bilanț;

fluctuațiile zilnice ale marjelor de variație se înregistrează în contul de profit și pierdere și afectează poziția valutară;

componenta acumulării de dobânzi este separată de câștigurile și pierderile realizate și este înregistrată la valoarea brută în contul de profit și pierdere.

Contractele forward pe rata dobânzii se înregistrează la data tranzacției în conturi în afara bilanțului.

Plata compensatorie datorată de una dintre părți altei părți la data decontării se înregistrează la data decontării în contul de profit și pierdere. Plățile nu se înregistrează conform principiului contabilității pe bază de angajamente.

În cazul contractelor forward pe rata dobânzii în monedă străină plățile compensatorii au efect asupra poziției valutare. Plățile compensatorii se convertesc în euro la cursul de schimb spot valabil la data decontării.

Toate contractele forward pe rata dobânzii sunt reevaluate individual și, în cazul în care este necesar, se convertesc în euro la cursul de schimb spot. Pierderile nerealizate înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii ulteriori în contrapartidă cu câștigurile nerealizate, cu excepția cazului în care instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență. Câștigurile nerealizate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare.

Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.

Tranzacțiile forward cu titluri de valoare sunt înregistrate în conformitate cu una dintre următoarele două metode:

Metoda A:

tranzacțiile forward cu titluri de valoare se înregistrează în conturi în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la prețul forward al tranzacției forward;

costul mediu al deținerilor din titlul tranzacționat nu se modifică până la decontare; câștigurile și pierderile rezultate din tranzacțiile de vânzare forward se calculează la data decontării;

la data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează, iar soldul contului de reevaluare, dacă există, se creditează în contul de profit și pierdere. Titlul cumpărat se înregistrează la prețul spot de la data scadenței (prețul efectiv al pieței), în timp ce diferența față de prețul inițial forward se recunoaște ca profit sau pierdere realizat(ă);

în cazul titlurilor de valoare exprimate în monedă străină, costul mediu al poziției valutare nete nu este afectat în cazul în care entitatea raportoare deține deja o poziție pentru moneda respectivă. În cazul în care obligațiunea cumpărată forward este exprimată într-o monedă în care entitatea raportoare nu deține o poziție, astfel încât este necesară cumpărarea monedei în cauză, se aplică normele privind cumpărarea de monedă străină prevăzute la articolul 17 alineatul (3) litera (e);

pozițiile forward se evaluează izolat la prețul forward de pe piață pentru durata rămasă a tranzacției. O pierdere din reevaluare la sfârșitul anului se debitează în contul de profit și pierdere, iar un profit din reevaluare se creditează în contul de reevaluare. Pierderile nerealizate recunoscute în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii ulteriori în contrapartidă cu câștigurile nerealizate, cu excepția cazului în care instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență.

Metoda B:

tranzacțiile forward cu titluri de valoare se înregistrează în conturi în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la prețul forward al tranzacției forward. La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează;

la sfârșitul trimestrului, reevaluarea titlului se efectuează pe baza poziției nete rezultate din bilanț și din vânzările aceluiași titlu înregistrate în conturile în afara bilanțului. Rezultatul reevaluării este egal cu diferența dintre această poziție netă evaluată la prețul de reevaluare și aceeași poziție evaluată la costul mediu al poziției din bilanț. La sfârșitul trimestrului, cumpărările forward sunt supuse procedurii de reevaluare descrise la articolul 9. Rezultatul reevaluării este egal cu diferența dintre prețul spot și costul mediu al angajamentelor de cumpărare;

rezultatul unei vânzări forward se înregistrează în exercițiul financiar în cursul căruia a fost contractat angajamentul. Acest rezultat este egal cu diferența dintre prețul inițial forward și costul mediu al poziției din bilanț sau costul mediu al angajamentelor de cumpărare în afara bilanțului în cazul în care poziția din bilanț este insuficientă, la momentul vânzării.

Opțiunile se recunosc în conturile în afara bilanțului de la data tranzacției până la data exercitării sau până la data expirării la prețul de exercitare al instrumentului-suport.

Primele exprimate în monedă străină se convertesc în euro la cursul de schimb valabil fie la data contractului, fie la data decontării. Prima plătită se recunoaște ca activ separat, în timp ce prima încasată se recunoaște ca pasiv separat.

În cazul în care opțiunea este exercitată, instrumentul-suport se înregistrează în bilanț la prețul de exercitare plus sau minus valoarea inițială a primei. Valoarea inițială a primei opțiunii se ajustează pe baza pierderilor nerealizate înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului.

În cazul în care opțiunea nu este exercitată, valoarea primei opțiunii, ajustată pe baza pierderilor nerealizate de la sfârșitul anului precedent, se înregistrează în contul de profit și pierdere convertită la cursul de schimb valabil la data expirării.

Poziția valutară este afectată de marja de variație zilnică pentru opțiunile de tip futures, de reducerile primei opțiunii de la sfârșitul anului, de tranzacția-suport la data exercitării sau de prima opțiunii la data expirării. Fluctuațiile zilnice ale marjelor de variație se înregistrează în contul de profit și pierdere.

Cu excepția opțiunilor incluse în titlurile de valoare, fiecare contract de opțiune se reevaluează individual. Pierderile nerealizate înregistrate în contul de profit și pierdere nu se stornează în anii ulteriori în contrapartidă cu câștigurile nerealizate. Câștigurile nerealizate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare. Pierderile nerealizate la o anumită opțiune nu se compensează cu câștigurile nerealizate la o altă opțiune.

În sensul aplicării alineatului (6), valorile de piață sunt prețurile cotate atunci când respectivele prețuri pot fi obținute de la o bursă, un dealer, un broker sau de la o entitate similară. În cazul în care nu sunt disponibile prețuri cotate, valoarea de piață se determină cu ajutorul unei tehnici de evaluare. Tehnica de evaluare respectivă se folosește în mod constant în timp și va fi posibil să se demonstreze că metoda oferă estimări credibile ale prețurilor care ar fi obținute în cadrul unor tranzacții reale de pe piață.

Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.

CAPITOLUL V

BCN raportează la BCE date în scopul raportării financiare din cadrul Eurosistemului, în conformitate cu prezenta orientare.

Modelele de raportare ale Eurosistemului cuprind toate elementele prevăzute în anexa IV. Conținutul elementelor care trebuie incluse în diferitele modele de bilanț este, de asemenea, descris în anexa IV.

Modelele diferitelor situații financiare publicate sunt conforme cu următoarele anexe:

anexa V: situația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului publicată după sfârșitul trimestrului;

anexa VI: situația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului publicată în cursul trimestrului;

anexa VII: bilanțul anual consolidat al Eurosistemului.

CAPITOLUL VI

Se recomandă ca BCN să își adapteze bilanțurile anuale publicate și conturile de profit și pierdere anuale publicate în conformitate cu anexele VIII și IX.

CAPITOLUL VII

Bilanțurile consolidate ale Eurosistemului cuprind toate posturile din bilanțurile BCE și BCN.

Raportările trebuie să fie consecvente în procesul de consolidare. Toate situațiile financiare ale Eurosistemului sunt întocmite în mod similar, prin aplicarea acelorași tehnici și proceduri de consolidare.

BCE întocmește bilanțurile consolidate ale Eurosistemului. Respectivele bilanțuri respectă necesitatea unor principii și tehnici contabile uniforme, a unor exerciții financiare care coincid în cadrul Eurosistemului, a ajustărilor din consolidare aferente tranzacțiilor și pozițiilor intra-Eurosistem și țin seama de orice modificări intervenite în componența Eurosistemului.

Elementele individuale din bilanț, altele decât soldurile intra-Eurosistem ale BCN și BCE, sunt agregate în vederea consolidării.

Soldurile BCN și BCE în raport cu terții se înregistrează la valoarea lor brută în procesul de consolidare.

Soldurile intra-Eurosistem sunt prezentate în bilanțurile BCE și BCN în conformitate cu anexa IV.

CAPITOLUL VIII

Comitetul pentru contabilitate și venituri monetare (Accounting and Monetary Income Committee) al SEBC prezintă Consiliului guvernatorilor, prin intermediul Comitetului executiv, rapoarte cu privire la evoluția, introducerea și aplicarea normelor contabile și de raportare financiară ale SEBC.

În interpretarea prezentei orientări se ține seama de lucrările pregătitoare, de principiile contabile armonizate de dreptul Uniunii și de principiile contabile general acceptate.

BCN efectuează o evaluare a activelor și pasivelor financiare în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 9, astfel cum sunt la data la care devin membre ale Eurosistemului. Câștigurile nerealizate produse înainte de sau la data respectivă se separă de câștigurile nerealizate din reevaluare care pot apărea ulterior și rămân la BCN. Prețurile și cursurile pieței aplicate de BCN în bilanțul de deschidere la data începerii participării la Eurosistem se consideră ca fiind costul mediu al activelor și pasivelor BCN în cauză.

Se recomandă ca câștigurile nerealizate produse înainte ca o BCN să devină membră a Eurosistemului sau la începutul participării la Eurosistem să nu fie considerate distribuibile la momentul tranziției și să fie tratate ca realizabile sau distribuibile numai în contextul tranzacțiilor realizate ulterior intrării în Eurosistem.

Pierderile și câștigurile din monedă străină, aur sau preț, apărute ca rezultat al transferului de active de la BCN către BCE, se consideră ca fiind realizate.

Prezentul articol nu aduce atingere unei eventuale decizii adoptate în temeiul articolului 30 din Statutul SEBC.

Orientarea (UE) 2016/2249 (BCE/2016/34) se abrogă de la 31 decembrie 2024.

Trimiterile la orientarea abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XI.

Prezenta orientare produce efecte de la data notificării sale către băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro.

Băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro respectă prezenta orientare de la 31 decembrie 2024.

Prezenta orientare se adresează tuturor băncilor centrale din Eurosistem.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 14 noiembrie 2024.Pentru Consiliul guvernatorilor BCEPreședinta BCEChristine Lagarde

ANEXA ISituații financiare ale Eurosistemului

Tabelul 1

ANEXA IIGlosar

Amortizare (amortisation): reducerea sistematică în conturi a unei prime/unui discont sau a valorii activelor de-a lungul unei perioade de timp.

Dobândire (appropriation): dobândirea dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, creditelor sau oricăror active care au fost primite de o entitate raportoare drept colateral, ca o modalitate de executare a creanței principale.

Activ (asset): o resursă controlată de o entitate raportoare ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă ca entitatea raportoare să obțină beneficii economice în viitor.

Program automat de împrumut de titluri de valoare (PAIT) [Automated security lending programme (ASLP): un program oferit de o instituție specializată, de exemplu, o bancă ce aranjează și gestionează împrumutul de titluri de valoare între participanții programului, sub formă de contracte de report, contracte combinate de report și deport sau tranzacții de împrumut de titluri de valoare. În cazul unui program pe bază de principal, instituția specializată care oferă acest program este considerată contrapartea finală, în timp ce, în cazul unui program pe bază de mandat, instituția care îl oferă acționează doar ca mandatar, iar contrapartea finală este entitatea cu care sunt realizate efectiv tranzacțiile de împrumut de titluri.

Cost mediu (average cost): costul determinat prin metoda mediei ponderate, prin care costul fiecărei achiziții se adaugă la valoarea contabilă existentă în vederea obținerii unui nou cost mediu ponderat pentru o poziție valutară, aur sau un instrument de capital sau de natura datoriei.

Grila de repartiție pentru capital (capital key): cotele procentuale ale participațiilor fiecărei bănci centrale naționale (BCN) la Banca Centrală Europeană.

Metoda de înregistrare la data decontării (cash/settlement approach): înseamnă o metodă contabilă conform căreia evenimentele contabile se înregistrează la data decontării.

Contraparte centrală de compensare (central clearing counterparty): o persoană juridică ce se interpune între contrapărți în contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind cumpărătorul pentru fiecare vânzător și vânzătorul pentru fiecare cumpărător.

Preț exclusiv dobândă (clean price): prețul tranzacției, excluzând disconturile/dobânzile acumulate, dar incluzând costurile tranzacției care fac parte din preț.

Sumă compensatorie (compensatory amount): o ajustare efectuată la calcularea venitului monetar în conformitate cu Decizia (UE) 2024/2939 a Băncii Centrale Europene (BCE/2024/33).

Decizia (UE) 2024/2939 a Băncii Centrale Europene din 14 noiembrie 2024 privind repartizarea venitului monetar al băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (BCE/2024/33) (JO L, 2024/2939, 11.12.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2024/2939/oj).

Discont (discount): diferența dintre valoarea nominală a unui titlu de valoare și prețul său, în cazul în care acest preț este mai mic decât valoarea nominală.

Titlu cu discont (discount security): un activ pentru care nu se plătesc cupoane și a cărui rentabilitate rezultă din aprecierea capitalului, deoarece activul este emis sau cumpărat cu discont sub valoarea nominală.

Portofoliu separat (earmarked portfolio): investiții separate, deținute în activul bilanțului ca fond de contrapartidă, constând în titluri de natura datoriei, acțiuni, fonduri de investiții, depozite la termen și conturi curente, participații și/sau investiții în filiale. Acesta corespunde unui post identificabil din pasivul bilanțului, indiferent de orice constrângeri legale, statutare sau de altă natură.

Metoda de înregistrare economică (economic approach): o metodă contabilă în cadrul căreia tranzacțiile sunt înregistrate la data tranzacției sau schimbului.

Asistență privind lichiditatea în situații de urgență (ALU) [Emergency liquidity assistance (ELA)]: asistență acordată unei instituții financiare solvabile sau unui grup de instituții financiare solvabile, care se confruntă temporar cu probleme de lichiditate. ALU este furnizată de BCN, cu excepția cazului în care Consiliul guvernatorilor constată că, în temeiul articolului 14.4 din Statutul SEBC, furnizarea ALU interferează cu obiectivele și misiunile SEBC.

Instrumente de capital (equity instruments): titluri purtătoare de dividende, respectiv acțiuni la societăți comerciale, și titluri care evidențiază o investiție într-un fond de investiții.

Curs de schimb (exchange rate): valoarea unei monede în scopul convertirii într-o altă monedă.

Mecanismul cursului de schimb II (MCS II) [exchange rate mechanism II (ERM II)]: procedurile de funcționare ale unui mecanism al cursului de schimb în etapa a treia a uniunii economice și monetare.

Programul Extended Custodial Inventory (ECI) (Extended Custodial Inventory): un program care constituie un depozit în afara zonei euro, gestionat de o bancă comercială, în care bancnotele euro sunt păstrate în custodie în numele Eurosistemului pentru furnizarea și primirea de bancnote euro.

Activ financiar (financial asset): orice activ care este: (a) numerar; (b) un drept contractual de a primi fonduri sau un alt instrument financiar de la o altă întreprindere; (c) un drept contractual de a face schimb de instrumente financiare cu o altă întreprindere în condiții potențial favorabile; sau (d) un instrument de capital al unei alte întreprinderi.

Pasiv financiar (financial liability): orice pasiv care reprezintă o obligație legală de a furniza fonduri sau un alt instrument financiar unei alte întreprinderi sau de a face schimb de instrumente financiare cu o altă întreprindere în condiții potențial nefavorabile.

Riscuri financiare (financial risks): riscul de piață, de lichiditate și de credit.

Dețineri de monedă străină (foreign currency holding): poziția netă în moneda respectivă. În sensul acestei definiții, drepturile speciale de tragere (DST) sunt considerate o monedă distinctă; tranzacțiile care generează o schimbare a poziției nete în DST sunt fie tranzacții exprimate în DST, fie tranzacții în monedă străină care sunt o replică a compoziției coșului DST (având în vedere definiția coșului și ponderările relevante).

Contract forward pe cursul de schimb (foreign exchange forward): înseamnă un contract prin care se decide, la o anumită dată, achiziționarea sau vânzarea simplă a unei anumite sume exprimate într-o monedă străină contra altei monede, în general contra monedei naționale, suma urmând a fi livrată la o dată viitoare prestabilită, la mai mult de două zile lucrătoare de la data contractului, la un preț prestabilit. Acest curs de schimb forward constă în cursul spot care prevalează în acel moment plus/minus o primă/un discont convenit(ă).

Swap valutar (foreign exchange swap): achiziționarea sau vânzarea spot a unei monede contra altei monede (componentă scurtă) simultan cu vânzarea sau achiziționarea forward a aceleiași sume în aceeași monedă contra celeilalte monede (componentă lungă).

Contract forward pe rata dobânzii (forward rate agreement): un contract prin care două părți convin asupra ratei dobânzii de plătit pentru un depozit fictiv cu o scadență stabilită la o dată viitoare specificată. La data decontării, una dintre părți face o plată compensatorie în favoarea celeilalte părți, în funcție de diferența dintre rata dobânzii contractate și rata dobânzii pe piață la data decontării.

Tranzacții forward cu titluri (forward transactions in securities): contracte pe piața nereglementată (over-the-counter) prin care se convine, la data contractului, asupra achiziționării sau vânzării unui instrument pe rata dobânzii, în general o obligațiune sau un bilet la ordin, livrarea urmând să aibă loc la o dată viitoare, la un preț prestabilit.

Contract futures (futures contract): înseamnă un contract forward negociat la bursă. Într-un asemenea contract, se convine, la data contractului, asupra achiziționării sau vânzării unui instrument-suport, livrarea urmând să aibă loc la o dată viitoare, la un preț prestabilit. De obicei, livrarea nu mai are loc, contractul încetând înainte de scadența convenită.

Opțiune de tip futures (futures-style option): înseamnă o opțiune cotată la bursă pentru care se plătește sau se primește zilnic o marjă de variație.

Principii contabile general acceptate (GAAP) (Generally accepted accounting principles): înseamnă un set comun de principii, standarde și proceduri contabile pe care entitățile le utilizează pentru elaborarea situațiilor financiare ale acestora. GAAP reprezintă o combinație de standarde recunoscute (stabilite de autorități de reglementare) și modalități general acceptate de înregistrare și raportare a informațiilor contabile.

Acoperire (hedging): procesul de compensare reciprocă a riscurilor asociate activelor sau pasivelor financiare sau de altă natură, pentru a reduce consecințele de ansamblu ale evoluțiilor nefavorabile ale prețurilor, dobânzilor sau cursurilor de schimb.

Titluri de valoare păstrate până la scadență (held-to-maturity securities): titluri de valoare cu plăți fixe sau determinabile și cu o scadență stabilită, pe care entitatea raportoare intenționează să le păstreze până la scadență.

Depreciere (impairment): reducerea sumei recuperabile sub valoarea contabilă.

Swap pe rata dobânzii (interest rate swap): un acord contractual de a face schimb de fluxuri de numerar reprezentând serii de plăți periodice de dobândă cu o contraparte, fie într-o singură monedă, fie, în cazul tranzacțiilor pe valute diferite, în două monede diferite.

Rată internă de rentabilitate (internal rate of return): rata de discont la care valoarea contabilă a unui titlu de valoare este egală cu valoarea actualizată a fluxului viitor de numerar.

Standarde internaționale de raportare financiară (International Financial Reporting Standards): standardele internaționale de raportare financiară, standardele internaționale de contabilitate și interpretările asociate, de exemplu, cele ale Comitetului permanent pentru interpretări și ale Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară, care sunt adoptate de Uniunea Europeană.

Numărul internațional de identificare a titlurilor de valoare (ISIN) [International securities identification number (ISIN)]: numărul emis de autoritatea emitentă competentă relevantă.

Pasiv (liability): o obligație curentă a unei întreprinderi rezultată din evenimente din trecut, a cărei decontare presupune ieșirea din întreprindere a unor resurse care reprezintă avantaje economice.

Operațiuni de refinanțare pe termen mai lung (Longer term refinancing operations): operațiuni periodice de piață monetară care sunt executate de Eurosistem sub forma unor tranzacții reversibile care urmăresc să furnizeze lichiditate cu o scadență pe termen mai lung decât cea a operațiunilor principale de refinanțare către sectorul financiar.

Operațiune principală de refinanțare [Main refinancing operation (MRO)]: o operațiune periodică de piață monetară executată de Eurosistem sub forma unei tranzacții reversibile. MRO sunt desfășurate prin licitații standard săptămânale și în mod normal au o scadență de o săptămână.

Prețul pieței (market price): prețul cotat pentru un instrument pe aur, monedă străină sau titluri de valoare, în general excluzând dobânzile acumulate sau reducerile de dobânzi, fie pe o piață organizată, de exemplu o bursă de valori, fie pe o piață neorganizată, de exemplu o piață nereglementată.

Data scadenței (maturity date): data la care valoarea nominală/a principalului devine exigibilă și poate fi plătită integral deținătorului.

Preț mediu al pieței (mid-market price): punctul de mijloc dintre cursul de cumpărare și cursul de vânzare pentru un anumit titlu de valoare, pe baza cotațiilor aplicate tranzacțiilor cu o valoare normală de piață de către formatori de piață recunoscuți sau în cadrul burselor de valori recunoscute, care este utilizat în cadrul procedurii de reevaluare trimestrială.

Ratele medii ale pieței (mid-market rates): ratele de referință ale cursului de schimb al monedei euro, bazate în general pe procedura periodică de concertare dintre băncile centrale din cadrul și din exteriorul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) care are loc, de obicei, la ora 14.15 (CET), care sunt utilizate în cadrul procedurii de reevaluare trimestrială.

Venit monetar (monetary income): venitul acumulat de BCN ca urmare a exercitării funcției de politică monetară a SEBC. Venitul monetar este cumulat și alocat între BCN la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar.

Opțiune (option): un contract care oferă deținătorului dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau de a vinde o anumită valoare de acțiuni, marfă, monedă, indice sau datorie, la un anumit preț, în cursul unei anumite perioade specificate sau la data expirării.

Primă (premium): diferența dintre valoarea nominală a unui titlu de valoare și prețul acestuia, în cazul în care acest preț este mai mare decât valoarea nominală.

Provizioane (provisions): sumele rezervate înainte de calcularea cifrei profitului sau pierderilor, în vederea acoperirii oricăror angajamente sau riscuri cunoscute sau prevăzute, al căror cost nu poate fi determinat cu precizie (a se vedea Rezerve). Provizioanele pentru obligații și cheltuieli viitoare nu pot fi folosite la ajustarea valorii activelor.

Câștiguri/pierderi realizate (realised gains/losses): înseamnă câștigurile/pierderile rezultate din diferența dintre prețul de vânzare al unui element din bilanț și costul său ajustat.

Contract de report [repurchase agreement (repo)]: un acord cu scopul economic de a lua bani cu împrumut prin care un activ, de obicei un titlu de valoare cu venit fix, este vândut unui cumpărător fără păstrarea proprietății de către vânzător, vânzătorul obținând simultan dreptul și obligația de a răscumpăra un activ echivalent la un anumit preț la o dată ulterioară sau la cerere.

Rezerve (reserves): o sumă separată constituită din profiturile distribuibile, care nu este destinată acoperirii unui pasiv specific, a unui risc eventual sau a unei diminuări prevăzute a valorii unor active, cunoscute la data închiderii bilanțului.

Conturi de reevaluare (revaluation accounts): conturi de bilanț destinate înregistrării diferenței de valoare a unui element de activ sau de pasiv pe baza costului de achiziție ajustat și a prețului pieței de la sfârșitul perioadei de raportare, atunci când acesta din urmă este mai mare decât primul în cazul activelor, și atunci când acesta din urmă este mai mic decât primul în cazul pasivelor. Conturile de reevaluare includ diferențele provenind din evoluția prețurilor și/sau din cea a cursurilor de schimb de pe piață.

Contract de deport [reverse repurchase agreement (reverse repo)]: înseamnă un contract în temeiul căruia deținătorul unor fonduri este de acord să achiziționeze un activ și, simultan, este de acord să revândă la cerere activul respectiv la un preț convenit, după o perioadă de timp prestabilită, sau în urma producerii unui anumit eveniment. Uneori tranzacția de report este încheiată prin intermediul unui terț [tranzacție de report tripartită (triparty repo)].

Tranzacție reversibilă (reverse transaction): o operațiune prin care o entitate raportoare achiziționează (contract de deport) sau vinde (contract de report) active în cadrul unui acord de report sau acordă credite contra colateral.

Decontare (settlement): un act care eliberează două sau mai multe părți de obligațiile ce le revin cu privire la transferul de fonduri sau de active. În cadrul tranzacțiilor intra-Eurosistem, decontarea înseamnă eliminarea soldurilor nete rezultate din tranzacțiile intra-Eurosistem și impune transferul de active.

Data decontării (settlement date): data la care s-a înregistrat transferul final și irevocabil de valoare în registrele instituției care a efectuat decontarea. Decontarea poate avea loc imediat (în timp real), în aceeași zi (la închiderea zilei) sau la o dată convenită, ulterioară datei la care a fost asumat angajamentul.

Curs de schimb spot (spot rate): cursul la care o tranzacție se decontează la data decontării spot. În ceea ce privește tranzacțiile forward pe cursul de schimb, cursul de schimb spot este cursul de schimb la care primele sau disconturile forward se aplică pentru a obține cursul forward.

Data decontării spot (spot settlement date): data la care o tranzacție spot cu un instrument financiar se decontează în conformitate cu convențiile aplicabile ale pieței în cazul respectivului instrument financiar.

Metoda amortizării liniare (straight-line method): deprecierea sau amortizarea se determină pe parcursul unei anumite perioade prin împărțirea costului unui activ, exclusiv valoarea sa reziduală estimată, la durata de viață utilă estimată a activului, pe măsura acumulării (pro rata temporis).

Preț de exercitare (strike price): prețul specificat într-un contract de opțiune, la care poate fi exercitată opțiunea.

Instrument sintetic (synthetic instrument): un instrument financiar creat în mod artificial prin combinarea a două sau mai multor instrumente în scopul replicării fluxului de numerar și a modalităților de evaluare ale unui alt instrument. Aceasta are loc în mod normal printr-un intermediar financiar.

TARGET: sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real de nouă generație, în conformitate cu dispozițiile Orientării (UE) 2022/912 a Băncii Centrale Europene (BCE/2022/8).

Orientarea (UE) 2022/912 a Băncii Centrale Europene din 24 februarie 2022 privind sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real (TARGET) de nouă generație și de abrogare a Orientării BCE/2012/27 (BCE/2022/8) (JO L 163, 17.6.2022, p. 84).

Data tranzacției (cunoscută și ca data operațiunii) [(trade date) sau (transaction date)]: data la care se încheie o tranzacție.

Costurile tranzacției (transaction costs): costurile care pot fi identificate ca având legătură cu o anumită tranzacție.

Prețul tranzacției (transaction price): prețul convenit între părți la încheierea unui contract.

Câștiguri/pierderi nerealizate (unrealised gains/losses): înseamnă câștigurile/pierderile rezultate din reevaluarea activelor prin comparație cu costul lor de achiziție ajustat.

Amortizare (amortisation): reducerea sistematică în conturi a unei prime/unui discont sau a valorii activelor de-a lungul unei perioade de timp.

Dobândire (appropriation): dobândirea dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, creditelor sau oricăror active care au fost primite de o entitate raportoare drept colateral, ca o modalitate de executare a creanței principale.

Activ (asset): o resursă controlată de o entitate raportoare ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă ca entitatea raportoare să obțină beneficii economice în viitor.

Program automat de împrumut de titluri de valoare (PAIT) [Automated security lending programme (ASLP): un program oferit de o instituție specializată, de exemplu, o bancă ce aranjează și gestionează împrumutul de titluri de valoare între participanții programului, sub formă de contracte de report, contracte combinate de report și deport sau tranzacții de împrumut de titluri de valoare. În cazul unui program pe bază de principal, instituția specializată care oferă acest program este considerată contrapartea finală, în timp ce, în cazul unui program pe bază de mandat, instituția care îl oferă acționează doar ca mandatar, iar contrapartea finală este entitatea cu care sunt realizate efectiv tranzacțiile de împrumut de titluri.

Cost mediu (average cost): costul determinat prin metoda mediei ponderate, prin care costul fiecărei achiziții se adaugă la valoarea contabilă existentă în vederea obținerii unui nou cost mediu ponderat pentru o poziție valutară, aur sau un instrument de capital sau de natura datoriei.

Grila de repartiție pentru capital (capital key): cotele procentuale ale participațiilor fiecărei bănci centrale naționale (BCN) la Banca Centrală Europeană.

Metoda de înregistrare la data decontării (cash/settlement approach): înseamnă o metodă contabilă conform căreia evenimentele contabile se înregistrează la data decontării.

Contraparte centrală de compensare (central clearing counterparty): o persoană juridică ce se interpune între contrapărți în contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind cumpărătorul pentru fiecare vânzător și vânzătorul pentru fiecare cumpărător.

Preț exclusiv dobândă (clean price): prețul tranzacției, excluzând disconturile/dobânzile acumulate, dar incluzând costurile tranzacției care fac parte din preț.

Sumă compensatorie (compensatory amount): o ajustare efectuată la calcularea venitului monetar în conformitate cu Decizia (UE) 2024/2939 a Băncii Centrale Europene (BCE/2024/33).

Discont (discount): diferența dintre valoarea nominală a unui titlu de valoare și prețul său, în cazul în care acest preț este mai mic decât valoarea nominală.

Titlu cu discont (discount security): un activ pentru care nu se plătesc cupoane și a cărui rentabilitate rezultă din aprecierea capitalului, deoarece activul este emis sau cumpărat cu discont sub valoarea nominală.

Portofoliu separat (earmarked portfolio): investiții separate, deținute în activul bilanțului ca fond de contrapartidă, constând în titluri de natura datoriei, acțiuni, fonduri de investiții, depozite la termen și conturi curente, participații și/sau investiții în filiale. Acesta corespunde unui post identificabil din pasivul bilanțului, indiferent de orice constrângeri legale, statutare sau de altă natură.

Metoda de înregistrare economică (economic approach): o metodă contabilă în cadrul căreia tranzacțiile sunt înregistrate la data tranzacției sau schimbului.

Asistență privind lichiditatea în situații de urgență (ALU) [Emergency liquidity assistance (ELA)]: asistență acordată unei instituții financiare solvabile sau unui grup de instituții financiare solvabile, care se confruntă temporar cu probleme de lichiditate. ALU este furnizată de BCN, cu excepția cazului în care Consiliul guvernatorilor constată că, în temeiul articolului 14.4 din Statutul SEBC, furnizarea ALU interferează cu obiectivele și misiunile SEBC.

Instrumente de capital (equity instruments): titluri purtătoare de dividende, respectiv acțiuni la societăți comerciale, și titluri care evidențiază o investiție într-un fond de investiții.

Curs de schimb (exchange rate): valoarea unei monede în scopul convertirii într-o altă monedă.

Mecanismul cursului de schimb II (MCS II) [exchange rate mechanism II (ERM II)]: procedurile de funcționare ale unui mecanism al cursului de schimb în etapa a treia a uniunii economice și monetare.

Programul Extended Custodial Inventory (ECI) (Extended Custodial Inventory): un program care constituie un depozit în afara zonei euro, gestionat de o bancă comercială, în care bancnotele euro sunt păstrate în custodie în numele Eurosistemului pentru furnizarea și primirea de bancnote euro.

Activ financiar (financial asset): orice activ care este: (a) numerar; (b) un drept contractual de a primi fonduri sau un alt instrument financiar de la o altă întreprindere; (c) un drept contractual de a face schimb de instrumente financiare cu o altă întreprindere în condiții potențial favorabile; sau (d) un instrument de capital al unei alte întreprinderi.

Pasiv financiar (financial liability): orice pasiv care reprezintă o obligație legală de a furniza fonduri sau un alt instrument financiar unei alte întreprinderi sau de a face schimb de instrumente financiare cu o altă întreprindere în condiții potențial nefavorabile.

Riscuri financiare (financial risks): riscul de piață, de lichiditate și de credit.

Dețineri de monedă străină (foreign currency holding): poziția netă în moneda respectivă. În sensul acestei definiții, drepturile speciale de tragere (DST) sunt considerate o monedă distinctă; tranzacțiile care generează o schimbare a poziției nete în DST sunt fie tranzacții exprimate în DST, fie tranzacții în monedă străină care sunt o replică a compoziției coșului DST (având în vedere definiția coșului și ponderările relevante).

Contract forward pe cursul de schimb (foreign exchange forward): înseamnă un contract prin care se decide, la o anumită dată, achiziționarea sau vânzarea simplă a unei anumite sume exprimate într-o monedă străină contra altei monede, în general contra monedei naționale, suma urmând a fi livrată la o dată viitoare prestabilită, la mai mult de două zile lucrătoare de la data contractului, la un preț prestabilit. Acest curs de schimb forward constă în cursul spot care prevalează în acel moment plus/minus o primă/un discont convenit(ă).

Swap valutar (foreign exchange swap): achiziționarea sau vânzarea spot a unei monede contra altei monede (componentă scurtă) simultan cu vânzarea sau achiziționarea forward a aceleiași sume în aceeași monedă contra celeilalte monede (componentă lungă).

Contract forward pe rata dobânzii (forward rate agreement): un contract prin care două părți convin asupra ratei dobânzii de plătit pentru un depozit fictiv cu o scadență stabilită la o dată viitoare specificată. La data decontării, una dintre părți face o plată compensatorie în favoarea celeilalte părți, în funcție de diferența dintre rata dobânzii contractate și rata dobânzii pe piață la data decontării.

Tranzacții forward cu titluri (forward transactions in securities): contracte pe piața nereglementată (over-the-counter) prin care se convine, la data contractului, asupra achiziționării sau vânzării unui instrument pe rata dobânzii, în general o obligațiune sau un bilet la ordin, livrarea urmând să aibă loc la o dată viitoare, la un preț prestabilit.

Contract futures (futures contract): înseamnă un contract forward negociat la bursă. Într-un asemenea contract, se convine, la data contractului, asupra achiziționării sau vânzării unui instrument-suport, livrarea urmând să aibă loc la o dată viitoare, la un preț prestabilit. De obicei, livrarea nu mai are loc, contractul încetând înainte de scadența convenită.

Opțiune de tip futures (futures-style option): înseamnă o opțiune cotată la bursă pentru care se plătește sau se primește zilnic o marjă de variație.

Principii contabile general acceptate (GAAP) (Generally accepted accounting principles): înseamnă un set comun de principii, standarde și proceduri contabile pe care entitățile le utilizează pentru elaborarea situațiilor financiare ale acestora. GAAP reprezintă o combinație de standarde recunoscute (stabilite de autorități de reglementare) și modalități general acceptate de înregistrare și raportare a informațiilor contabile.

Acoperire (hedging): procesul de compensare reciprocă a riscurilor asociate activelor sau pasivelor financiare sau de altă natură, pentru a reduce consecințele de ansamblu ale evoluțiilor nefavorabile ale prețurilor, dobânzilor sau cursurilor de schimb.

Titluri de valoare păstrate până la scadență (held-to-maturity securities): titluri de valoare cu plăți fixe sau determinabile și cu o scadență stabilită, pe care entitatea raportoare intenționează să le păstreze până la scadență.

Depreciere (impairment): reducerea sumei recuperabile sub valoarea contabilă.

Swap pe rata dobânzii (interest rate swap): un acord contractual de a face schimb de fluxuri de numerar reprezentând serii de plăți periodice de dobândă cu o contraparte, fie într-o singură monedă, fie, în cazul tranzacțiilor pe valute diferite, în două monede diferite.

Rată internă de rentabilitate (internal rate of return): rata de discont la care valoarea contabilă a unui titlu de valoare este egală cu valoarea actualizată a fluxului viitor de numerar.

Standarde internaționale de raportare financiară (International Financial Reporting Standards): standardele internaționale de raportare financiară, standardele internaționale de contabilitate și interpretările asociate, de exemplu, cele ale Comitetului permanent pentru interpretări și ale Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară, care sunt adoptate de Uniunea Europeană.

Numărul internațional de identificare a titlurilor de valoare (ISIN) [International securities identification number (ISIN)]: numărul emis de autoritatea emitentă competentă relevantă.

Pasiv (liability): o obligație curentă a unei întreprinderi rezultată din evenimente din trecut, a cărei decontare presupune ieșirea din întreprindere a unor resurse care reprezintă avantaje economice.

Operațiuni de refinanțare pe termen mai lung (Longer term refinancing operations): operațiuni periodice de piață monetară care sunt executate de Eurosistem sub forma unor tranzacții reversibile care urmăresc să furnizeze lichiditate cu o scadență pe termen mai lung decât cea a operațiunilor principale de refinanțare către sectorul financiar.

Operațiune principală de refinanțare [Main refinancing operation (MRO)]: o operațiune periodică de piață monetară executată de Eurosistem sub forma unei tranzacții reversibile. MRO sunt desfășurate prin licitații standard săptămânale și în mod normal au o scadență de o săptămână.

Prețul pieței (market price): prețul cotat pentru un instrument pe aur, monedă străină sau titluri de valoare, în general excluzând dobânzile acumulate sau reducerile de dobânzi, fie pe o piață organizată, de exemplu o bursă de valori, fie pe o piață neorganizată, de exemplu o piață nereglementată.

Data scadenței (maturity date): data la care valoarea nominală/a principalului devine exigibilă și poate fi plătită integral deținătorului.

Preț mediu al pieței (mid-market price): punctul de mijloc dintre cursul de cumpărare și cursul de vânzare pentru un anumit titlu de valoare, pe baza cotațiilor aplicate tranzacțiilor cu o valoare normală de piață de către formatori de piață recunoscuți sau în cadrul burselor de valori recunoscute, care este utilizat în cadrul procedurii de reevaluare trimestrială.

Ratele medii ale pieței (mid-market rates): ratele de referință ale cursului de schimb al monedei euro, bazate în general pe procedura periodică de concertare dintre băncile centrale din cadrul și din exteriorul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) care are loc, de obicei, la ora 14.15 (CET), care sunt utilizate în cadrul procedurii de reevaluare trimestrială.

Venit monetar (monetary income): venitul acumulat de BCN ca urmare a exercitării funcției de politică monetară a SEBC. Venitul monetar este cumulat și alocat între BCN la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar.

Opțiune (option): un contract care oferă deținătorului dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau de a vinde o anumită valoare de acțiuni, marfă, monedă, indice sau datorie, la un anumit preț, în cursul unei anumite perioade specificate sau la data expirării.

Primă (premium): diferența dintre valoarea nominală a unui titlu de valoare și prețul acestuia, în cazul în care acest preț este mai mare decât valoarea nominală.

Provizioane (provisions): sumele rezervate înainte de calcularea cifrei profitului sau pierderilor, în vederea acoperirii oricăror angajamente sau riscuri cunoscute sau prevăzute, al căror cost nu poate fi determinat cu precizie (a se vedea Rezerve). Provizioanele pentru obligații și cheltuieli viitoare nu pot fi folosite la ajustarea valorii activelor.

Câștiguri/pierderi realizate (realised gains/losses): înseamnă câștigurile/pierderile rezultate din diferența dintre prețul de vânzare al unui element din bilanț și costul său ajustat.

Contract de report [repurchase agreement (repo)]: un acord cu scopul economic de a lua bani cu împrumut prin care un activ, de obicei un titlu de valoare cu venit fix, este vândut unui cumpărător fără păstrarea proprietății de către vânzător, vânzătorul obținând simultan dreptul și obligația de a răscumpăra un activ echivalent la un anumit preț la o dată ulterioară sau la cerere.

Rezerve (reserves): o sumă separată constituită din profiturile distribuibile, care nu este destinată acoperirii unui pasiv specific, a unui risc eventual sau a unei diminuări prevăzute a valorii unor active, cunoscute la data închiderii bilanțului.

Conturi de reevaluare (revaluation accounts): conturi de bilanț destinate înregistrării diferenței de valoare a unui element de activ sau de pasiv pe baza costului de achiziție ajustat și a prețului pieței de la sfârșitul perioadei de raportare, atunci când acesta din urmă este mai mare decât primul în cazul activelor, și atunci când acesta din urmă este mai mic decât primul în cazul pasivelor. Conturile de reevaluare includ diferențele provenind din evoluția prețurilor și/sau din cea a cursurilor de schimb de pe piață.

Contract de deport [reverse repurchase agreement (reverse repo)]: înseamnă un contract în temeiul căruia deținătorul unor fonduri este de acord să achiziționeze un activ și, simultan, este de acord să revândă la cerere activul respectiv la un preț convenit, după o perioadă de timp prestabilită, sau în urma producerii unui anumit eveniment. Uneori tranzacția de report este încheiată prin intermediul unui terț [tranzacție de report tripartită (triparty repo)].

Tranzacție reversibilă (reverse transaction): o operațiune prin care o entitate raportoare achiziționează (contract de deport) sau vinde (contract de report) active în cadrul unui acord de report sau acordă credite contra colateral.

Decontare (settlement): un act care eliberează două sau mai multe părți de obligațiile ce le revin cu privire la transferul de fonduri sau de active. În cadrul tranzacțiilor intra-Eurosistem, decontarea înseamnă eliminarea soldurilor nete rezultate din tranzacțiile intra-Eurosistem și impune transferul de active.

Data decontării (settlement date): data la care s-a înregistrat transferul final și irevocabil de valoare în registrele instituției care a efectuat decontarea. Decontarea poate avea loc imediat (în timp real), în aceeași zi (la închiderea zilei) sau la o dată convenită, ulterioară datei la care a fost asumat angajamentul.

Curs de schimb spot (spot rate): cursul la care o tranzacție se decontează la data decontării spot. În ceea ce privește tranzacțiile forward pe cursul de schimb, cursul de schimb spot este cursul de schimb la care primele sau disconturile forward se aplică pentru a obține cursul forward.

Data decontării spot (spot settlement date): data la care o tranzacție spot cu un instrument financiar se decontează în conformitate cu convențiile aplicabile ale pieței în cazul respectivului instrument financiar.

Metoda amortizării liniare (straight-line method): deprecierea sau amortizarea se determină pe parcursul unei anumite perioade prin împărțirea costului unui activ, exclusiv valoarea sa reziduală estimată, la durata de viață utilă estimată a activului, pe măsura acumulării (pro rata temporis).

Preț de exercitare (strike price): prețul specificat într-un contract de opțiune, la care poate fi exercitată opțiunea.

Instrument sintetic (synthetic instrument): un instrument financiar creat în mod artificial prin combinarea a două sau mai multor instrumente în scopul replicării fluxului de numerar și a modalităților de evaluare ale unui alt instrument. Aceasta are loc în mod normal printr-un intermediar financiar.

TARGET: sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real de nouă generație, în conformitate cu dispozițiile Orientării (UE) 2022/912 a Băncii Centrale Europene (BCE/2022/8).

Data tranzacției (cunoscută și ca data operațiunii) [(trade date) sau (transaction date)]: data la care se încheie o tranzacție.

Costurile tranzacției (transaction costs): costurile care pot fi identificate ca având legătură cu o anumită tranzacție.

Prețul tranzacției (transaction price): prețul convenit între părți la încheierea unui contract.

Câștiguri/pierderi nerealizate (unrealised gains/losses): înseamnă câștigurile/pierderile rezultate din reevaluarea activelor prin comparație cu costul lor de achiziție ajustat.

ANEXA IIIDescrierea metodei de înregistrare economică(inclusiv metoda standard și metoda alternativă menționate la articolul 5

Înregistrarea la data tranzacției

Înregistrarea la data tranzacției poate fi efectuată fie prin metoda standard, fie prin metoda alternativă.

Articolul 5 alineatul (1) litera (a) face referire la metoda standard.

Tranzacțiile sunt înregistrate în conturi în afara bilanțului la data tranzacției.

La data decontării înregistrările contabile în afara bilanțului se stornează iar tranzacțiile se contabilizează în conturi din bilanț.

Pozițiile valutare sunt afectate la data tranzacției.

În consecință, câștigurile și pierderile realizate, rezultate din vânzările nete, se calculează, de asemenea, la data tranzacției. Achizițiile nete de monedă străină influențează costul mediu al deținerilor de monedă străină la data tranzacției.

Articolul 5 alineatul (1) litera (b) face referire la metoda alternativă.

Spre deosebire de metoda standard, metoda alternativă se caracterizează prin faptul că nu se efectuează o contabilizare zilnică în afara bilanțului a tranzacțiilor convenite care sunt decontate la o dată ulterioară. Recunoașterea veniturilor realizate și calcularea noilor costuri medii se efectuează la data decontării.

În cazul tranzacțiilor forward pe cursul de schimb, deținerile de monedă străină sunt afectate la data decontării spot, ceea ce înseamnă, de obicei, data tranzacției plus două zile.

În cazul tranzacțiilor convenite într-un an, dar care ajung la scadență într-un an ulterior, recunoașterea veniturilor se tratează în conformitate cu metoda standard. Acest lucru înseamnă că efectele realizate ale vânzărilor influențează conturile de profit și pierdere ale anului în care a fost convenită tranzacția și că achizițiile modifică costul mediu al deținerilor în anul în care a fost convenită tranzacția.

Tabelul următor prezintă principalele caracteristici ale celor două tehnici dezvoltate pentru diferite instrumente valutare și pentru titluri de valoare.

Înregistrarea zilnică a dobânzilor acumulate, inclusiv a primelor sau disconturilor

Dobânzile, primele sau disconturile acumulate aferente instrumentelor financiare exprimate în monedă străină se calculează și se înregistrează zilnic, indiferent de fluxul real de numerar. Aceasta înseamnă că poziția valutară este afectată de înregistrarea acestor dobânzi acumulate, spre deosebire de cazul în care poziția valutară este influențată numai la încasarea sau plata dobânzii.

Au fost identificate două metode posibile pentru recunoașterea dobânzilor acumulate. Prima metodă este metoda bazată pe zilele calendaristice, în care dobânzile acumulate sunt înregistrate în fiecare zi calendaristică, indiferent dacă este vorba de o zi de la sfârșitul săptămânii, de o sărbătoare legală sau de o zi lucrătoare. A doua metodă este metoda bazată pe zilele lucrătoare, în care dobânzile acumulate sunt înregistrate doar în zilele lucrătoare. Nu există o preferință în ceea ce privește alegerea metodei. Cu toate acestea, în cazul în care ultima zi a anului nu este o zi lucrătoare, aceasta trebuie să fie inclusă în calcularea dobânzilor acumulate în cadrul ambelor metode.

Cupoanele acumulate și amortizarea primei sau discontului se calculează și se înregistrează de la data decontării achiziției titlului până la data decontării vânzării sau până la scadența contractuală.

Tabelul următor prezintă impactul asupra deținerilor de monedă străină a înregistrării zilnice a dobânzilor acumulate, de exemplu dobânzi de plătit și prime/disconturi amortizate:

Tabelul 1

Tabelul 2

ANEXA IV

PASIVE

Structura bilanțului și normele de evaluare a elementelor din bilanț (1)

Tabelul 2

ANEXA VSituația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului: Model utilizat pentru publicarea după sfârșitul trimestrului

Tabelul 1

ANEXA VISituația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului: model utilizat pentru publicare în cursul trimestrului

Tabelul 1

ANEXA VIIBilanțul anual consolidat al Eurosistemului

Tabelul 1

ANEXA VIII

Bilanțul anual al unei bănci centrale (1)

ANEXA IX

Contul de profit și pierdere publicat al unei bănci centrale

ANEXA XOrientarea abrogată cu lista modificărilor succesive ale acesteia

Tabelul 1

ANEXA XITabel de corespondență

Tabelul 1