Decizia (UE) 2024/414 a Consiliului din 21 decembrie 2023 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind efectele internaționale ale vânzării silite a navelor, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la New York, la 7 decembrie 2022

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (2) literele (b) și (c), coroborat cu articolul 218 alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

La 23 mai 2022, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu privire la o convenție privind efectele internaționale ale vânzării silite a navelor. Negocierile respective s-au încheiat cu succes prin adoptarea textului Convenției Organizației Națiunilor Unite privind efectele internaționale ale vânzării silite a navelor (denumită în continuare convenția) de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la New York, la 7 decembrie 2022.

Convenția consolidează cadrul juridic internațional existent în domeniul transportului maritim și al navigației și contribuie în mod util la dezvoltarea unor relații economice internaționale armonioase. Prin urmare, este de dorit ca convenția să fie aplicată cât mai curând posibil.

Uniunea dezvoltă o cooperare judiciară în materie civilă cu incidență transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și extrajudiciare. În acest context, legiuitorul Uniunii a adoptat, printre altele, Regulamentele (UE) nr. 1215/2012 și (UE) 2020/1784 ale Parlamentului European și ale Consiliului. Prin urmare, Uniunea are competență exclusivă cu privire la aspectele reglementate prin regulamentele menționate, în timp ce celelalte aspecte reglementate de convenție nu intră în sfera de competență respectivă.

Articolul 18 alineatul (1) din convenție prevede că organizațiile de integrare economică regională care au competență în anumite domenii reglementate de Convenția de la Beijing privind vânzarea silită a navelor pot semna, accepta, aproba sau adera la convenția respectivă.

Articolul 18 alineatul (2) din convenție prevede că o organizație de integrare economică regională trebuie să facă o declarație în care să specifice aspectele reglementate de respectiva convenție pentru care competența a fost transferată organizației respective de către statele sale membre. Articolul 20 alineatul (1) din convenție prevede că declarația respectivă se face la momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării convenției sau aderării la aceasta. În consecință, Uniunea ar trebui să facă o astfel de declarație în momentul semnării convenției.

Convenția ar trebui să fie semnată în numele Uniunii, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară, iar declarația atașată ar trebui să fie aprobată.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,

Se autorizează semnarea în numele Uniunii a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind efectele internaționale ale vânzării silite a navelor, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la New York, la 7 decembrie 2022, sub rezerva încheierii convenției menționate.

Declarația atașată la prezenta decizie se aprobă în numele Uniunii. La semnarea convenției, Uniunea face declarația respectivă în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) și articolul 20 alineatele (1) și (2) din convenție.

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana sau persoanele împuternicite să semneze convenția în numele Uniunii.

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 21 decembrie 2023.Pentru ConsiliuPreședinteleP. Navarro Ríos

Articolul 18 alineatul (1) din Convenția de la Beijing privind vânzarea silită a navelor (denumită în continuare convenția) prevede că o organizație de integrare economică regională care este constituită din state suverane și care dispune de competențe în anumite domenii reglementate de convenție poate semna convenția. Articolul 18 alineatul (2) din convenție prevede că Organizația de integrare economică regională urmează să facă o declarație în care specifică aspectele reglementate de prezenta convenție în raport cu care competența a fost transferată organizației respective de către statele sale membre. Uniunea Europeană a decis să semneze convenția și face, pe această cale, prezenta declarație.În măsura în care pot aduce atingere normelor comune sau pot modifica domeniul de aplicare al actelor juridice menționate la literele (a) și (b), aspectele reglementate de dispozițiile convenției, cu privire la care statele membre ale Uniunii Europene și-au transferat competența și cu privire la care Uniunea Europeană are competență exclusivă în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din TFUE, sunt următoarele:(a)articolul 9 din convenție (Competența judiciară în materie de evitare și suspendare a vânzării silite) cu privire la normele privind competența judiciară din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1); și(b)articolul 4 din convenție (Notificarea vânzării silite) cu privire la normele privind notificarea sau comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) din Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (JO L 405, 2.12.2020, p. 40).Competența Uniunii Europene în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE) și al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) tinde, prin natura sa, să evolueze în permanență. În cadrul instituit prin tratate, instituțiile competente pot adopta decizii care stabilesc sfera de competență a Uniunii Europene. Prin urmare, Uniunea Europeană își rezervă dreptul de a modifica prezenta declarație în consecință, fără ca orice astfel de modificare să constituie o condiție prealabilă pentru exercitarea competenței sale cu privire la aspectele reglementate de convenție.Uniunea precizează că convenția se aplică, în ceea ce privește competența Uniunii, teritoriilor statelor membre în care se aplică TUE și TFUE în temeiul articolului 52 din TUE și în condițiile prevăzute, printre altele, la articolul 355 din TFUE.