Regulamentul (UE) 2023/2822 al Comisiei din 19 decembrie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) 2023/1803 în ceea ce privește Standardul Internațional de Contabilitate 1

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate, în special articolul 3 alineatul (1),

Prin Regulamentul (UE) 2023/1803 al Comisiei au fost adoptate anumite standarde internaționale de contabilitate și interpretări existente la 8 septembrie 2022.

La 23 ianuarie 2020, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a emis amendamente la Standardul Internațional de Contabilitate 1 – Prezentarea situațiilor financiare (IAS 1). Amendamentele specifică modul în care o societate trebuie să determine, în situația poziției financiare, datoriile și alte pasive cu o dată de decontare incertă. În conformitate cu aceste amendamente, respectivele datorii sau alte pasive trebuie clasificate fie drept curente (scadente sau potențial scadente în termen de un an), fie pe termen lung.

La 15 iulie 2020, din cauza pandemiei de COVID-19, IASB a emis un amendament cu un domeniu limitat de aplicare pentru a amâna cu 1 an data intrării în vigoare a amendamentelor la IAS 1 emise de IASB la 23 ianuarie 2020.

În cursul punerii în aplicare a respectivelor amendamente la IAS 1, unele părți interesate au solicitat IASB să clarifice modul în care o societate ar trebui să clasifice o datorie care decurge dintr-un acord de împrumut cu clauze restrictive drept curentă sau pe termen lung. Ca răspuns, IASB a emis noi amendamente la IAS 1 la 31 octombrie 2022. Aceste amendamente îmbunătățesc, de asemenea, informațiile pe care o societate comercială ar trebui să le furnizeze atunci când dreptul său de a amâna decontarea unei datorii cu cel puțin douăsprezece luni face obiectul unor clauze restrictive.

În urma consultării Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG), Comisia concluzionează că amendamentele la IAS 1 îndeplinesc criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2023/1803 ar trebui modificat în consecință.

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

În anexa la Regulamentul (UE) 2023/1803, Standardul Internațional de Contabilitate 1 – Prezentarea situațiilor financiare se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Fiecare societate aplică amendamentele menționate la articolul 1 cel târziu de la data începerii primului său exercițiu financiar care începe la 1 ianuarie 2024 sau ulterior acestei date.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 2023.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen

ANEXĂ

Clasificarea datoriilor în datorii curente sau datorii pe termen lung și Datorii pe termen lung cu clauze restrictive

Amendamente la IAS 1

Amendamente la IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare

Se modifică punctele 60, 69, 71, 73, 74 și 76. Se adaugă punctele 72A, 72B, 75A, 76A, 76B, 139U și 139W. Se adaugă punctul 76ZA imediat după punctul 76. Se elimină punctul 139D. Înainte de punctele 70, 71, 72A și 76A se adaugă titluri. Punctele 70, 72 și 75 nu se modifică, dar sunt incluse pentru a facilita lectura.

STRUCTURĂ ȘI CONȚINUT

[...]

Situația poziției financiare

[...]

Distincția dintre activele circulante și cele imobilizate, precum și dintre datoriile curente și cele pe termen lung

O entitate trebuie să prezinte activele circulante și imobilizate și datoriile curente și pe termen lung drept clasificări distincte în situația poziției financiare în conformitate cu punctele 66-76B, cu excepția cazului în care o prezentare bazată pe lichiditate oferă informații care sunt fiabile și mai relevante. Atunci când se aplică această excepție, o entitate trebuie să prezinte toate activele și datoriile, în ordinea lichidității.

[...]

Datorii curente

O entitate trebuie să clasifice o datorie drept datorie curentă atunci când:

se preconizează decontarea datoriei în cursul ciclului său normal de exploatare;

datoria este deținută, în principal, în scopul tranzacționării;

datoria trebuie decontată în termen de douăsprezece luni după perioada de raportare; sau

nu are dreptul ca, la sfârșitul perioadei de raportare, să amâne decontarea datoriei timp de cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare.

O entitate trebuie să clasifice toate celelalte datorii ca datorii pe termen lung.

Ciclul normal de exploatare [punctul 69 litera (a)]

Unele datorii curente, cum ar fi datoriile comerciale și unele angajamente privind angajații și alte costuri de exploatare, fac parte din capitalul circulant utilizat în ciclul normal de exploatare al entității. O entitate clasifică astfel de elemente de exploatare ca datorii curente, chiar dacă trebuie decontate la mai mult de douăsprezece luni după perioada de raportare. Același ciclu normal de exploatare se aplică în clasificarea activelor și datoriilor unei entități. Atunci când ciclul normal de exploatare al unei entități nu este clar identificabil, se presupune că durata lui este de douăsprezece luni.

Deținute în primul rând în vederea tranzacționării [punctul 69 litera (b)] sau care trebuie decontate în termen de douăsprezece luni [punctul 69 litera (c)]

Alte datorii curente nu sunt decontate ca parte a ciclului normal de exploatare, dar sunt exigibile în termen de douăsprezece luni după perioada de raportare sau sunt deținute în primul rând în vederea tranzacționării. Printre exemple se numără unele datorii financiare care corespund definiției deținut în vederea tranzacționării din IFRS 9, descoperirile de cont și partea curentă din datoriile financiare pe termen lung, dividendele de plătit, impozitul pe profit și alte datorii necomerciale. Datoriile financiare care oferă finanțare pe termen lung (și anume, nu fac parte din capitalul circulant utilizat în ciclul normal de exploatare al entității) și nu sunt exigibile în termen de douăsprezece luni după perioada de raportare sunt datorii pe termen lung, care sunt abordate la punctele 72A-75.

O entitate își clasifică datoriile financiare drept curente dacă ele trebuie decontate în douăsprezece luni după perioada de raportare, chiar dacă:

termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de douăsprezece luni; și

este încheiat un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților pe termen lung după perioada de raportare și înainte de autorizarea publicării situațiilor financiare.

Dreptul de a amâna decontarea pentru o perioadă de cel puțin douăsprezece luni [punctul 69 litera (d)]

Dreptul unei entități de a amâna decontarea unei datorii pentru o perioadă de cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare trebuie să fie fundamentat și, astfel cum se arată la punctele 72B-75, trebuie să existe la sfârșitul perioadei de raportare.

Dreptul unei entități de a amâna decontarea unei datorii rezultate dintr-un acord de împrumut pentru o perioadă de cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare poate fi condiționat de respectarea de către entitate a condițiilor specificate în respectivul acord de împrumut (denumite în continuare clauze restrictive). În sensul aplicării punctului 69 litera (d), aceste clauze restrictive:

influențează existența dreptului respectiv la finalul perioadei de raportare, astfel cum se descrie la punctele 74-75, în cazul în care o entitate trebuie să respecte clauza restrictivă la finalul perioadei de raportare sau înainte de finalul acesteia. O astfel de clauză restrictivă influențează existența dreptului la finalul perioadei de raportare, chiar dacă respectarea clauzei restrictive se evaluează numai după perioada de raportare (de exemplu, o clauză restrictivă care are la bază poziția financiară a entității la finalul perioadei de raportare, respectarea acestei clauze urmând să se evalueze numai după perioada de raportare);

nu influențează existența dreptului respectiv la finalul perioadei de raportare în cazul în care o entitate are obligația de a respecta clauza restrictivă numai după perioada de raportare (de exemplu, o clauză restrictivă care are la bază poziția financiară a entității la șase luni după finalul perioadei de raportare).

[…]

Dacă o entitate are dreptul ca, la sfârșitul perioadei de raportare, să reînnoiască o obligație pentru cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare în virtutea unei facilități de împrumut existente, ea clasifică obligația ca fiind pe termen lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-un termen mai scurt. Dacă nu are acest drept, entitatea nu ia în calcul potențialul de refinanțare a obligației și clasifică obligația drept curentă.

Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei de raportare, o clauză restrictivă dintr-un acord de împrumut pe termen lung și această încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă chiar dacă creditorul a fost de acord, după perioada de raportare și înainte de autorizarea publicării situațiilor financiare, să nu ceară plata ca urmare a încălcării. O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul perioadei de raportare, entitatea nu are dreptul de a amâna decontarea datoriei pentru cel puțin douăsprezece luni după acea dată.

Totuși, entitatea clasifică datoria ca fiind pe termen lung dacă creditorul a fost de acord până la finalul perioadei de raportare să ofere o perioadă de grație care să se încheie la cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica încălcarea și în timpul căreia creditorul nu poate cere plata imediată.

Clasificarea unei datorii nu este afectată de probabilitatea ca entitatea să își exercite dreptul de a amâna decontarea datoriei timp de cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare. Dacă o datorie îndeplinește criteriile de la punctul 69 pentru a fi clasificată drept datorie pe termen lung, aceasta este clasificată drept datorie pe termen lung chiar dacă conducerea intenționează sau preconizează că entitatea va deconta datoria în termen de douăsprezece luni după perioada de raportare, sau chiar dacă entitatea decontează datoria între finalul perioadei de raportare și data la care se autorizează publicarea situațiilor financiare. Cu toate acestea, în oricare dintre aceste situații, este posibil ca entitatea să trebuiască să prezinte informații cu privire la momentul decontării pentru a le permite utilizatorilor situațiilor sale financiare să înțeleagă impactul datoriei asupra poziției financiare a entității [a se vedea punctul 17 litera (c) și punctul 76 litera (d)].

Dacă următoarele evenimente au loc între finalul perioadei de raportare și data la care se autorizează publicarea situațiilor financiare, aceste evenimente sunt prezentate ca fiind evenimente care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare, în conformitate cu IAS 10 Evenimente ulterioare perioadei de raportare:

refinanțarea pe termen lung a unei datorii clasificate ca fiind curentă (a se vedea punctul 72);

rectificarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung clasificat drept curent (a se vedea punctul 74);

acordarea de către creditor a unei perioade de grație pentru a rectifica o încălcare a unui acord de împrumut pe termen lung clasificat drept curent (a se vedea punctul 75); și

decontarea unei datorii clasificate drept datorie pe termen lung (a se vedea punctul 75A).

Atunci când aplică punctele 69-75, o entitate ar putea clasifica datoriile rezultate din acorduri de împrumut ca datorii pe termen lung dacă dreptul entității de a amâna decontarea datoriilor respective este condiționat de respectarea de către entitate a unor clauze restrictive în termen de douăsprezece luni după perioada de raportare [a se vedea punctul 72B litera (b)]. În aceste situații, entitatea trebuie să prezinte în note informații care să le permită utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă că există riscul ca datoriile să devină rambursabile în termen de douăsprezece luni de la finalul perioadei de raportare, inclusiv:

informații privind clauzele restrictive (printre care, natura clauzelor restrictive și momentul în care entitatea trebuie să se conformeze acestora) și valoarea contabilă a datoriilor aferente;

faptele și circumstanțele, dacă există, care indică faptul că entitatea poate întâmpina dificultăți în respectarea clauzelor restrictive, de exemplu, entitatea a luat măsuri în cursul perioadei de raportare sau după perioada de raportare pentru a evita sau a atenua o potențială încălcare. Aceste fapte și circumstanțe s-ar putea referi, de asemenea, la faptul că entitatea nu ar fi respectat clauzele restrictive dacă evaluarea conformității cu acestea s-ar efectua în baza circumstanțelor entității la finalul perioadei de raportare.

[…]

Decontarea [punctul 69 literele (a), (c) și (d)]

În scopul clasificării unei datorii drept curentă sau pe termen lung, decontarea se referă la un transfer către contraparte care are ca rezultat stingerea datoriei. Transferul ar putea fi reprezentat de:

numerar sau alte resurse economice - de exemplu, bunuri sau servicii; sau

propriile instrumente de capitaluri proprii ale entității, cu excepția cazului în care se aplică punctul 76B.

Clauzele unei datorii care, în funcție de opțiunea contrapărții, ar putea avea ca rezultat decontarea datoriei prin transferul propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entității nu afectează clasificarea datoriei drept curentă sau pe termen lung dacă, aplicând IAS 32 Instrumente financiare: prezentare, entitatea clasifică opțiunea drept instrument de capitaluri proprii, recunoscând-o separat de datorie drept componentă de capitaluri proprii a unui instrument financiar compus.

[…]

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

[…]

[Eliminat]

[…]

Clasificarea datoriilor în datorii curente sau datorii pe termen lung, emisă în ianuarie 2020, a modificat punctele 69, 73, 74 și 76 și a adăugat punctele 72A, 75A, 76A și 76B. O entitate trebuie să aplice retroactiv amendamentele respective pentru perioadele de raportare anuale care încep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior acestei date, în conformitate cu IAS 8. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică amendamentele respective pentru o perioadă anterioară, după emiterea documentului Datorii pe termen lung cu clauze restrictive (a se vedea punctul 139W), entitatea trebuie să aplice, de asemenea, documentul Datorii pe termen lung cu clauze restrictive pentru perioada respectivă. Dacă o entitate aplică documentul Clasificarea datoriilor în datorii curente sau datorii pe termen lung pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

[…]

Documentul Datorii pe termen lung cu clauze restrictive, emis în octombrie 2022, a modificat punctele 60, 71, 72A, 74 și 139U și a adăugat punctele 72B și 76ZA. O entitate trebuie să aplice:

amendamentul la punctul 139U imediat la emiterea documentului Datorii pe termen lung cu clauze restrictive;

toate celelalte amendamente retroactiv pentru perioadele de raportare anuale care încep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior acestei date, în conformitate cu IAS 8. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică aceste amendamente pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să aplice, de asemenea, documentul Clasificarea datoriilor în datorii curente sau datorii pe termen lung pentru perioada respectivă. Dacă o entitate aplică documentul Datorii pe termen lung cu clauze restrictive pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

se preconizează decontarea datoriei în cursul ciclului său normal de exploatare;

datoria este deținută, în principal, în scopul tranzacționării;

datoria trebuie decontată în termen de douăsprezece luni după perioada de raportare; sau

nu are dreptul ca, la sfârșitul perioadei de raportare, să amâne decontarea datoriei timp de cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare.

termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de douăsprezece luni; și

este încheiat un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților pe termen lung după perioada de raportare și înainte de autorizarea publicării situațiilor financiare.

influențează existența dreptului respectiv la finalul perioadei de raportare, astfel cum se descrie la punctele 74-75, în cazul în care o entitate trebuie să respecte clauza restrictivă la finalul perioadei de raportare sau înainte de finalul acesteia. O astfel de clauză restrictivă influențează existența dreptului la finalul perioadei de raportare, chiar dacă respectarea clauzei restrictive se evaluează numai după perioada de raportare (de exemplu, o clauză restrictivă care are la bază poziția financiară a entității la finalul perioadei de raportare, respectarea acestei clauze urmând să se evalueze numai după perioada de raportare);

nu influențează existența dreptului respectiv la finalul perioadei de raportare în cazul în care o entitate are obligația de a respecta clauza restrictivă numai după perioada de raportare (de exemplu, o clauză restrictivă care are la bază poziția financiară a entității la șase luni după finalul perioadei de raportare).

refinanțarea pe termen lung a unei datorii clasificate ca fiind curentă (a se vedea punctul 72);

rectificarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung clasificat drept curent (a se vedea punctul 74);

acordarea de către creditor a unei perioade de grație pentru a rectifica o încălcare a unui acord de împrumut pe termen lung clasificat drept curent (a se vedea punctul 75); și

decontarea unei datorii clasificate drept datorie pe termen lung (a se vedea punctul 75A).

informații privind clauzele restrictive (printre care, natura clauzelor restrictive și momentul în care entitatea trebuie să se conformeze acestora) și valoarea contabilă a datoriilor aferente;

faptele și circumstanțele, dacă există, care indică faptul că entitatea poate întâmpina dificultăți în respectarea clauzelor restrictive, de exemplu, entitatea a luat măsuri în cursul perioadei de raportare sau după perioada de raportare pentru a evita sau a atenua o potențială încălcare. Aceste fapte și circumstanțe s-ar putea referi, de asemenea, la faptul că entitatea nu ar fi respectat clauzele restrictive dacă evaluarea conformității cu acestea s-ar efectua în baza circumstanțelor entității la finalul perioadei de raportare.

numerar sau alte resurse economice - de exemplu, bunuri sau servicii; sau

propriile instrumente de capitaluri proprii ale entității, cu excepția cazului în care se aplică punctul 76B.

amendamentul la punctul 139U imediat la emiterea documentului Datorii pe termen lung cu clauze restrictive;

toate celelalte amendamente retroactiv pentru perioadele de raportare anuale care încep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior acestei date, în conformitate cu IAS 8. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică aceste amendamente pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să aplice, de asemenea, documentul Clasificarea datoriilor în datorii curente sau datorii pe termen lung pentru perioada respectivă. Dacă o entitate aplică documentul Datorii pe termen lung cu clauze restrictive pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.