Regulamentul delegat (UE) 2023/1578 al Comisiei din 20 aprilie 2023 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care specifică cerințele referitoare la metodologia internă sau la sursele externe utilizate în modelul intern pentru riscul de nerambursare pentru estimarea probabilităților de nerambursare și a pierderilor în caz de nerambursare (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în special articolul 325bp alineatul (12) al treilea paragraf,

Articolul 325bp alineatul (5) litera (e) și articolul 325bp alineatul (6) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevăd că instituțiile care nu au primit aprobarea de a estima probabilitățile de nerambursare sau pierderile în caz de nerambursare în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 secțiunea 1 din regulamentul menționat în scopul calculării cerinței de fonduri proprii pentru riscul de credit trebuie să elaboreze o metodologie internă sau să utilizeze surse externe pentru a estima aceste probabilități de nerambursare și pierderi în caz de nerambursare cu scopul de a-și calcula cerința de fonduri proprii pentru riscul de piață menționată la articolul 325bl din regulamentul menționat. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile între instituțiile din Uniune, cerințele pe care trebuie să le îndeplinească această metodologie internă ar trebui să fie aceleași cu cele care se aplică metodologiilor utilizate de instituțiile care au primit aprobare să estimeze probabilitățile de nerambursare sau pierderile în caz de nerambursare în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, pot exista cazuri în care, în scopul calculării cerinței de fonduri proprii pentru riscul de piață, instituțiile nu se pot baza pe surse externe de date și nici nu își pot utiliza în mod rezonabil modelele în conformitate cu cerințele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, deoarece nu dispun de date de intrare sau pentru că efortul necesar ar fi disproporționat. De aceea, este necesar să se stabilească cerințe specifice care să permită ca metodologia internă a instituțiilor utilizată în scopul calculării cerinței de fonduri proprii pentru riscul de piață sau o parte a acestei metodologii să acopere toate aceste cazuri în mod adecvat. Aceste cerințe specifice ar trebui să asigure rezultate prudente. Aceste cerințe ar trebui să răspundă totodată unor nevoi specifice legate de caracterul actual și de flexibilitate, inclusiv în situațiile în care pozițiile pe anumiți emitenți sunt prea mici pentru a necesita o metodologie complexă, drept pentru care o metodologie mai simplă este mai potrivită.

Aceste cerințe specifice ar trebui să se aplice numai dacă este necesar, și anume numai în cazul în care instituțiile nu se pot baza pe surse externe de date și nici nu pot utiliza în mod rezonabil modele care îndeplinesc cerințele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Ar trebui, astfel, să se stabilească condiții pentru a se asigura că nu există alte surse pentru estimarea probabilităților de nerambursare și a pierderilor în caz de nerambursare și că situațiile în care instituțiile nu se pot baza pe surse externe și nici nu își pot utiliza în mod rezonabil modelele nu reprezintă o parte excesivă din portofoliile lor, ținând seama de cerințele prevăzute la articolul 325bn alineatul (1) din regulamentul respectiv. Instituțiile ar trebui să evalueze aceste condiții cu o frecvență suficientă pentru a ține seama de posibilele evoluții, inclusiv de modificările în ceea ce privește disponibilitatea surselor externe de date, precum și în funcție de frecvența raportării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață.

Pentru ca instituțiile să poată lua în considerare caracteristicile pozițiilor pe diferiți emitenți, inclusiv importanța și perioadele de deținere a pozițiilor respective, ar trebui să li se permită instituțiilor să elaboreze metodologii interne constituite din părți diferite pentru estimarea probabilităților de nerambursare și a pierderilor în caz de nerambursare, astfel încât să acopere aceste poziții diferite.

Este necesar să se asigure o capitalizare suficientă a riscului de nerambursare pe care îl prezintă fiecare dintre emitenții respectivi. Prin urmare, estimările probabilităților de nerambursare și ale pierderilor în caz de nerambursare pe baza unei metodologii interne sau a unei părți a acestei metodologii ar trebui să fie suficient de prudente, ținând seama de alte metodologii și surse utilizate de instituții. În acest scop, este necesar să se precizeze condițiile în care estimările probabilităților de nerambursare și ale pierderilor în caz de nerambursare vor fi suficient de prudente. Pentru cazurile în care instituțiile nu se pot baza pe surse externe de date și nici nu își pot utiliza în mod rezonabil modelele ar trebui să se stabilească în special limitele valorilor pe care le pot lua estimările probabilităților de nerambursare și ale pierderilor în caz de nerambursare.

Instituțiile care utilizează surse externe pentru a estima probabilitățile de nerambursare și pierderile în caz de nerambursare ar trebui, în cadrul validării modelului intern pentru riscul de nerambursare, să revizuiască periodic estimările produse pentru a se asigura că estimările respective sunt în continuare adecvate portofoliilor instituțiilor. Instituțiile care utilizează mai multe surse externe ar trebui să stabilească o ierarhie a acestor surse externe pentru a asigura coerența de ansamblu a utilizării lor în modelul intern pentru riscul de nerambursare. Mai mult, instituțiile care utilizează surse externe pentru a estima probabilitățile de nerambursare ar putea să trebuiască să parcurgă o serie de etape și proceduri pentru a putea produce estimările efective ale probabilităților de nerambursare. Prin urmare, este necesar să se stabilească cerințe care să ofere asigurarea că metodologia utilizată pentru a produce estimări ale probabilităților de nerambursare din surse externe este solidă din punct de vedere conceptual, în sensul că produce estimări precise și coerente care nu sunt părtinitoare.

Articolul 325bp alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că instituțiile trebuie să își documenteze modelele interne în așa fel încât ipotezele lor de corelare și alte ipoteze de modelare să fie transparente pentru autoritățile competente. Pentru a ajuta autoritățile competente să asigure respectarea acestei cerințe, este necesar să se precizeze modul în care cerința generală privind documentația trebuie aplicată metodologiilor interne sau surselor externe utilizate în cadrul modelului intern pentru riscul de nerambursare pentru estimarea probabilităților de nerambursare și a pierderilor în caz de nerambursare.

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.

Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului,

Metodologia internă a instituției utilizată pentru estimarea probabilităților de nerambursare în conformitate cu articolul 325bp alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau o parte a acestei metodologii trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca cele care se aplică metodologiilor utilizate de instituțiile care au primit aprobare să estimeze probabilitățile de nerambursare în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din regulamentul menționat.

Prin derogare de la alineatul (1), metodologia internă de estimare a probabilităților de nerambursare a instituției sau o parte a acestei metodologii trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatul (3) sau (4), după caz, în cazul în care, pentru un anumit emitent, sunt îndeplinite trimestrial toate condițiile următoare:

nu sunt deja disponibile surse externe care să îndeplinească cerințele stabilite la articolul 2 pentru estimarea probabilităților de nerambursare aferente emitentului respectiv;

utilizarea unei metodologii interne sau a unei părți a acesteia care îndeplinește cerințele stabilite la alineatul (1):

nu este fezabilă deoarece nu există date de intrare cu privire la emitentul respectiv; sau

este disproporționată în raport cu importanța pozițiilor relevante sau cu perioada de deținere a pozițiilor relevante pe emitentul respectiv, pe baza strategiei de tranzacționare adoptate pentru aceste poziții;

valoarea lui m, calculată în conformitate cu formula prevăzută la alineatul (5), este:

fie mai mică sau egală cu 10 %;

fie mai mare de 10 %, iar instituția întreprinde toate demersurile următoare:

instituția verifică dacă sunt disponibile surse externe suplimentare conforme cu cerințele prevăzute la articolul 2 și utilizează aceste surse pentru a reduce valoarea lui m la o valoare mai mică sau egală cu 10 %;

instituția efectuează o analiză de sensibilitate și analize ale scenariilor pentru a evalua soliditatea calitativă și cantitativă a metodologiei interne sau a unei părți a acesteia.

instituția verifică dacă sunt disponibile surse externe suplimentare conforme cu cerințele prevăzute la articolul 2 și utilizează aceste surse pentru a reduce valoarea lui m la o valoare mai mică sau egală cu 10 %;

instituția efectuează o analiză de sensibilitate și analize ale scenariilor pentru a evalua soliditatea calitativă și cantitativă a metodologiei interne sau a unei părți a acesteia.

nu este fezabilă deoarece nu există date de intrare cu privire la emitentul respectiv; sau

este disproporționată în raport cu importanța pozițiilor relevante sau cu perioada de deținere a pozițiilor relevante pe emitentul respectiv, pe baza strategiei de tranzacționare adoptate pentru aceste poziții;

fie mai mică sau egală cu 10 %;

fie mai mare de 10 %, iar instituția întreprinde toate demersurile următoare:

instituția verifică dacă sunt disponibile surse externe suplimentare conforme cu cerințele prevăzute la articolul 2 și utilizează aceste surse pentru a reduce valoarea lui m la o valoare mai mică sau egală cu 10 %;

instituția efectuează o analiză de sensibilitate și analize ale scenariilor pentru a evalua soliditatea calitativă și cantitativă a metodologiei interne sau a unei părți a acesteia.

instituția verifică dacă sunt disponibile surse externe suplimentare conforme cu cerințele prevăzute la articolul 2 și utilizează aceste surse pentru a reduce valoarea lui m la o valoare mai mică sau egală cu 10 %;

instituția efectuează o analiză de sensibilitate și analize ale scenariilor pentru a evalua soliditatea calitativă și cantitativă a metodologiei interne sau a unei părți a acesteia.

În cazul îndeplinirii condițiilor stabilite la alineatul (2), metodologia internă a instituției sau o parte a acesteia atribuie unui emitent o estimare a probabilității de nerambursare care este mai mare sau egală cu valoarea maximă dintre următoarele valori:

probabilitatea de nerambursare cea mai ridicată atribuită emitenților din categoria de investiții de poziții care intră în domeniul de aplicare a modelului intern pentru riscul de nerambursare al instituției pentru care nu sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (2);

media cu ponderi egale a probabilităților de nerambursare atribuite emitenților de poziții care intră în domeniul de aplicare a modelului intern pentru riscul de nerambursare al instituției pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2).

Prin derogare de la alineatul (3), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (2), iar cerințele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare scad pe măsură ce crește valoarea probabilității de nerambursare atribuite unui anumit emitent, metodologia internă a instituției sau o parte a acestei metodologii atribuie emitentului respectiv o estimare a probabilității de nerambursare care este mai mică sau egală cu valoarea atribuită în conformitate cu alineatul (3) litera (b).

În scopul aplicării alineatului (2) litera (c), instituțiile calculează valoarea lui m în conformitate cu formula următoare:

Atunci când utilizează surse externe pentru a estima probabilitățile de nerambursare în conformitate cu articolul 325bp alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile, în conformitate cu articolul 325bj alineatul (2) și cu articolul 325bp alineatul (7) din regulamentul menționat, validează periodic estimările probabilităților de nerambursare în vederea utilizării acestora în modelul intern pentru riscul de nerambursare.

Instituțiile obțin estimările probabilităților de nerambursare din surse externe prin utilizarea unei metodologii care este solidă din punct de vedere conceptual și care îndeplinește cerințele stabilite la alineatul (4).

Instituțiile care utilizează mai multe surse externe stabilesc o ierarhie a acestora.

Înainte de a aplica pragul minim menționat la articolul 325bp alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile se asigură că metodologia menționată la alineatul (2) de la prezentul articol îndeplinește toate cerințele următoare:

metodologia, bazată pe scara de rating a debitorilor utilizată, în cazul în care această scară ar putea fi și continuă, furnizează estimări ale probabilităților de nerambursare corespunzătoare orizontului de timp aplicabil menționat la articolul 325bp alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care îndeplinesc toate condițiile următoare:

estimările probabilităților de nerambursare sunt considerate exacte pentru toate clasele de rating ale debitorilor după ce s-a analizat intervalul așteptat al erorilor de estimare;

estimările probabilităților de nerambursare sunt consecvente pentru toate clasele de rating ale debitorilor;

estimările probabilităților de nerambursare permit o diferențiere semnificativă a riscului și cresc strict pe măsură ce scade bonitatea debitorului;

valorile estimărilor probabilităților de nerambursare nu sunt stabilite la zero pentru o clasă de rating al debitorilor numai pentru că nu s-au observat cazuri de nerambursare în trecut pentru respectiva clasă de rating al debitorilor;

în cazul în care estimările probabilităților de nerambursare obținute pe baza metodologiei nu sunt determinate în combinație cu prețurile de piață curente, instituțiile analizează eventualele diferențe pe care le observă între aceste estimări și estimările determinate în combinație cu prețurile de piață curente, astfel cum se menționează la articolul 325bp alineatul (5) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

estimările probabilităților de nerambursare sunt considerate exacte pentru toate clasele de rating ale debitorilor după ce s-a analizat intervalul așteptat al erorilor de estimare;

estimările probabilităților de nerambursare sunt consecvente pentru toate clasele de rating ale debitorilor;

estimările probabilităților de nerambursare permit o diferențiere semnificativă a riscului și cresc strict pe măsură ce scade bonitatea debitorului;

valorile estimărilor probabilităților de nerambursare nu sunt stabilite la zero pentru o clasă de rating al debitorilor numai pentru că nu s-au observat cazuri de nerambursare în trecut pentru respectiva clasă de rating al debitorilor;

Metodologia internă a instituției utilizată pentru estimarea pierderilor în caz de nerambursare în conformitate cu articolul 325bp alineatul (6) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau o parte a acestei metodologii trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca cele care se aplică metodologiilor utilizate de instituțiile care au primit aprobare să estimeze pierderile în caz de nerambursare în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3 din regulamentul respectiv.

Prin derogare de la alineatul (1), metodologia internă a instituției utilizată pentru estimarea pierderilor în caz de nerambursare sau o parte a acestei metodologii trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatul (3) sau (4), după caz, în cazul în care, în ceea ce privește o anumită poziție, sunt îndeplinite trimestrial toate condițiile următoare:

nu sunt deja disponibile surse externe care să îndeplinească cerințele stabilite la articolul 4 pentru estimarea pierderilor în caz de nerambursare pentru poziția respectivă;

utilizarea unei metodologii interne sau a unei părți a acesteia care îndeplinește cerințele stabilite la alineatul (1):

nu este fezabilă deoarece nu există date de intrare cu privire la poziția respectivă; sau

este disproporționată în raport cu importanța poziției respective sau cu perioada de deținere a poziției respective, pe baza strategiei de tranzacționare adoptate pentru această poziție;

valoarea lui m, calculată în conformitate cu formula prevăzută la alineatul (5), este:

fie mai mică sau egală cu 10 %;

fie mai mare de 10 %, iar instituția verifică dacă sunt disponibile și alte surse externe conforme cu cerințele stabilite la articolul 4 și utilizează aceste surse pentru a reduce valoarea lui m la o valoare mai mică sau egală cu 10 %.

nu este fezabilă deoarece nu există date de intrare cu privire la poziția respectivă; sau

este disproporționată în raport cu importanța poziției respective sau cu perioada de deținere a poziției respective, pe baza strategiei de tranzacționare adoptate pentru această poziție;

fie mai mică sau egală cu 10 %;

fie mai mare de 10 %, iar instituția verifică dacă sunt disponibile și alte surse externe conforme cu cerințele stabilite la articolul 4 și utilizează aceste surse pentru a reduce valoarea lui m la o valoare mai mică sau egală cu 10 %.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2), metodologia internă a instituției sau o parte a acestei metodologii atribuie unei poziții o estimare a pierderii în caz de nerambursare care este mai mare sau egală cu:

75 % pentru pozițiile care cuprind datorii subordonate;

45 % pentru pozițiile care cuprind datorii cu rang prioritar negarantate;

11,25 % pentru pozițiile care cuprind obligațiuni garantate;

25 % pentru orice alte poziții.

Prin derogare de la alineatul (3), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (2), iar cerințele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare scad pe măsură ce crește valoarea pierderii în caz de nerambursare atribuite unei anumite poziții, metodologia internă a instituției sau o parte a acestei metodologii atribuie acestei poziții o estimare a pierderii în caz de nerambursare care este mai mică sau egală cu valoarea atribuită în conformitate cu alineatul (3).

În scopul aplicării alineatului (2) litera (c), instituțiile calculează valoarea lui m în conformitate cu formula stabilită la articolul 1 alineatul (5), unde termenul DRC (alte metodologii și surse externe) reprezintă cerințele de fonduri proprii calculate în conformitate cu articolul 325bn alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care vizează exclusiv pozițiile din portofoliul de tranzacționare menționate la articolul 325bl din regulamentul menționat pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2).

Atunci când utilizează surse externe pentru a estima pierderile în caz de nerambursare în conformitate cu articolul 325bp alineatul (6) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile, în conformitate cu articolul 325bj alineatul (2) și cu articolul 325bp alineatul (7) din regulamentul respectiv, validează periodic estimările pierderilor în caz de nerambursare în vederea utilizării acestora în modelul intern pentru riscul de nerambursare.

Instituțiile care utilizează mai multe surse externe stabilesc o ierarhie a acestora.

Instituțiile a căror metodologie internă îndeplinește, în întregime sau parțial, condițiile stabilite la articolul 1 alineatul (2) sau la articolul 3 alineatul (2) întocmesc o documentație care dovedește, în ceea ce privește toți emitenții și toate pozițiile care intră sub incidența articolelor menționate, toate elementele următoare:

că nu este disponibilă nicio sursă externă conformă cu cerințele stabilite la articolul 2 sau la articolul 4, după caz, pentru estimarea probabilităților de nerambursare aferente acestor emitenți și, respectiv, a pierderilor în caz de nerambursare aferente acestor poziții;

că utilizarea unei metodologii interne conforme cu cerințele stabilite la articolul 1 alineatul (1) pentru estimarea probabilităților de nerambursare pentru acești emitenți sau, respectiv, la articolul 3 alineatul (1) pentru estimarea pierderilor în caz de nerambursare pentru aceste poziții nu ar fi fezabilă din cauza lipsei de date de intrare sau ar fi disproporționată în raport cu importanța sau cu perioada de deținere în conformitate cu strategia de tranzacționare adoptată pentru acești emitenți sau aceste poziții;

valorile lui m, calculate în conformitate cu formulele prevăzute la articolul 1 alineatul (5) și la articolul 3 alineatul (5).

Instituțiile țin la zi un inventar al surselor de date externe utilizate în scopul aplicării articolelor 2 și 4, care conține toate elementele următoare:

o descriere a metodologiilor utilizate pentru a obține, din surse externe, estimări ale probabilităților de nerambursare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) și cu articolul 2 alineatul (2);

documentația și raționamentul de bază, în cazul în care o instituție a identificat termeni, informații sau ipoteze diferite în ceea ce privește contabilizarea pierderilor de credit așteptate și estimările din surse externe ale probabilităților de nerambursare pentru expuneri în baza modelului intern pentru riscul de nerambursare efectuate cu scopul de a asigura o gestionare solidă a riscului de credit astfel cum a fost aprobată de conducerea superioară;

o descriere a metodologiilor utilizate pentru a obține estimări din surse externe ale pierderilor în caz de nerambursare, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);

rezultatele validării efectuate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) și cu articolul 4 alineatul (1);

ierarhia surselor externe utilizate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și cu articolul 4 alineatul (2).

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 20 aprilie 2023.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen