Regulamentul delegat (UE) 2021/598 al Comisiei din 14 deceDmbrie 2020 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor la finanțări specializate (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în special articolul 153 alineatul (9) al treilea paragraf,

În cadrul abordării bazate pe modele interne de rating (abordarea IRB), în cazul expunerilor din finanțări specializate pentru care instituția nu poate estima PD sau estimările PD realizate de instituții nu îndeplinesc anumite cerințe, instituțiile urmează să atribuie ponderi de risc pentru expunerile din finanțări specializate în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, încadrându-le într-una din categoriile din tabelul 1 prevăzut la articolul 153 alineatul (5) primul paragraf pe baza modului în care evaluează expunerea din finanțări specializate în raport cu fiecare dintre factorii menționați la al doilea paragraf. Pentru a se asigura o abordare armonizată a încadrării în categorii a expunerilor din finanțări specializate, ar trebui prevăzut modul în care factorii respectivi urmează să fie luați în considerare, prin stabilirea unui mod de calculare a valorilor pe baza cărora factorii pot fi asociați categoriilor de risc din tabelul respectiv. Întrucât, în cadrul abordării IRB, expunerile din finanțări specializate aparțin clasei de expuneri față de societăți, iar metoda de atribuire a ponderilor de risc expunerilor respective, specificată la articolul 153 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, reprezintă o formă de sistem de rating, standardele tehnice de reglementare pentru atribuirea ponderilor de risc pentru expunerile din finanțări specializate prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice în plus față de regulile generale referitoare la atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor față de societăți și de alte cerințe referitoare la sistemele de rating în cadrul abordării IRB.

Pentru ca instituțiile să aplice în mod corespunzător fiecare factor, ar trebui ca aceștia să fie defalcați pe subfactori, în scopul clarificării criteriilor de evaluare pentru fiecare situație. În vederea evaluării corespunzătoare a subfactorilor, trebuie ca anumiți subfactori să fie defalcați pe componente ale subfactorilor.

Pentru a reflecta standardele convenite la nivel internațional cu privire la atribuirea ponderilor de risc pentru expunerile din finanțări specializate, astfel cum au fost specificate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară în cadrul Basel II, precum și pentru a ține cont de numărul mare de variații dintre expunerile din finanțări specializate, ar trebui ca, la aplicarea factorilor, să se aplice criterii de evaluare diferite pentru fiecare clasă de expuneri din finanțări specializate. Înainte de a atribui o pondere de risc unei expuneri din finanțări specializate, instituțiile ar trebui să determine clasa cu care se potrivește cel mai bine expunerea din finanțări specializate.

În conformitate cu cadrul Basel II, în cazul în care un debitor se află în stare de nerambursare, instituțiile ar trebui să încadreze expunerea din finanțări specializate în categoria de risc 5 din tabelul 1 de la articolul 153 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în categoria cu pierderea așteptată cea mai mare, și anume categoria 5 din tabelul 2 de la articolul 158 alineatul (6) din regulamentul respectiv.

Instituțiile ar trebui să încadreze fiecare factor într-o categorie pe baza unei evaluări globale, ținând cont de categoriile în care sunt încadrați subfactorii factorului respectiv, precum și de importanța relativă a fiecărui subfactor pentru tipul respectiv de expunere din finanțări specializate. Aceeași procedură ar trebui să se aplice și atunci când subfactorii sunt încadrați într-o categorie, în cazul în care un subfactor este defalcat și pe componente ale subfactorului.

Pentru a se asigura cea mai mare acuratețe și consecvență cu putință la încadrarea în categorii a expunerilor din finanțări specializate, instituțiile ar trebui să atribuie o pondere fiecărui factor, în funcție de importanța relativă a acestuia pentru tipul respectiv de expuneri din finanțări specializate, și să calculeze media ponderată a valorilor categoriilor în care au fost încadrați factorii în cauză. Pentru a se asigura faptul că instituțiile atribuie aceste ponderi într-un mod suficient de prudent, ar trebui să se stabilească o limită minimă și o limită maximă a ponderii care poate fi atribuită fiecărui factor.

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, instituțiile sunt obligate să formalizeze atribuirea ponderilor de risc în cadrul abordării IRB, în general. Pentru a facilita verificarea de către autoritățile competente a aplicării corecte a regulilor de atribuire a ponderilor de risc pentru expunerile din finanțări specializate, astfel cum sunt menționate la articolul 153 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ar trebui să fie prevăzute anumite cerințe specifice în materie de documentație pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor respective.

Prezentul regulament se bazează în mare parte pe standardele convenite la nivel internațional privind atribuirea ponderilor de risc pentru expunerile din finanțări specializate. Având în vedere varietatea expunerilor din finanțări specializate, precum și specificitățile acestor expuneri, este posibil ca acesta să nu reflecte toți determinanții de risc pe care instituțiile îi identifică în activitatea lor cotidiană, fie în cazul anumitor tipuri de expuneri în sensul articolului 142 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie în cazul anumitor expuneri individuale din finanțări specializate. Având în vedere faptul că articolul 171 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 le impune instituțiilor să țină cont de toate informațiile relevante la încadrarea creditorilor și a tranzacțiilor în clase de rating sau grupe de risc, ar trebui ca instituțiile să fie obligate să țină cont de fiecare determinant de risc suplimentar și să îl ia în considerare împreună cu subfactorul prevăzut în cadrul privind expunerile din finanțări specializate cu care se potrivește cel mai bine. În cazul în care acest demers se realizează pentru o expunere individuală din finanțări specializate, ar trebui să se considere că aceasta reprezintă o prioritizare a raționamentului uman în sensul articolului 172 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Instituția ar trebui să formalizeze motivele pentru care a fost oportun să se ia în considerare determinanți de risc suplimentari și să furnizeze o justificare în acest sens.

Dispozițiile privind aplicarea prioritizării raționamentului uman în cadrul abordării IRB se aplică și în cazul expunerilor din finanțări specializate. Prin urmare, în situații excepționale, instituțiilor li se permite să nu aplice un anumit subfactor sau o anumită componentă a unui subfactor pentru o expunere individuală din finanțări specializate, în cazul în care consideră că acesta (aceasta) nu este relevant(ă). Ar trebui, de asemenea, ca, în mod excepțional, instituțiilor să li se permită să nu aplice un anumit subfactor sau o anumită componentă a unui subfactor pentru toate expunerile din finanțări specializate aparținând unui anumit tip de expuneri, astfel cum este definit la articolul 142 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care subfactorul sau componenta unui subfactor în cauză nu este un determinant de risc relevant pentru acel tip de expuneri din finanțări specializate. Instituțiile ar trebui să fie obligate să formalizeze decizia de a nu aplica un anumit subfactor sau o anumită componentă a unui subfactor și să furnizeze o justificare în acest sens.

Ar trebui ca instituțiilor să li se acorde o perioadă de timp suficientă pentru a-și adapta sistemele de rating la atribuirea de ponderi de risc pentru expunerile din finanțări specializate în vederea respectării regulilor prevăzute în prezentul regulament.

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise de Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.

Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului,

În cazul în care scopul unei expuneri din finanțări specializate este acela de a finanța dezvoltarea sau achiziționarea unor instalații de mari dimensiuni, complexe și costisitoare, incluzând în special centralele electrice, uzinele de prelucrare chimică, minele, infrastructurile de transport, infrastructurile de mediu și telecomunicații, iar veniturile care urmează să fie generate de active sunt banii din contractele pentru producția realizată de instalație, obținuți de la mai multe părți care nu se află sub controlul de gestiune al sponsorului (expuneri din finanțarea de proiecte), instituțiile aplică criteriile de evaluare prevăzute în anexa I pentru această clasă de expuneri la atribuirea ponderilor de risc în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În cazul în care scopul unei expuneri din finanțări specializate este acela de a finanța dezvoltarea sau achiziționarea de bunuri imobiliare, incluzând în special clădirile de birouri de închiriat, spațiile comerciale, clădirile rezidențiale pentru mai multe familii, spațiile industriale sau de depozitare, hotelurile și terenurile, iar veniturile care urmează să fie generate de bunurile imobiliare sunt plăți de leasing, chirii sau veniturile din vânzarea bunurilor imobiliare, obținute de la una sau mai multe părți terțe (expuneri din bunuri imobiliare), instituțiile aplică criteriile de evaluare prevăzute în anexa II pentru această clasă de expuneri la atribuirea ponderilor de risc în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În cazul în care scopul unei expuneri din finanțări specializate este acela de a finanța achiziționarea unor active corporale, incluzând în special navele, aeronavele, sateliții, automotoarele și flotele, iar veniturile care urmează să fie generate de activele respective constau în plăți de leasing sau chirii obținute de la una sau mai multe părți terțe (expuneri din finanțarea de obiecte), instituțiile aplică criteriile de evaluare prevăzute în anexa III pentru această clasă de expuneri la atribuirea ponderilor de risc în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În cazul în care scopul unei expuneri din finanțări specializate este acela de a finanța rezerve, stocuri sau creanțe aferente mărfurilor tranzacționate la bursă, incluzând în special țițeiul, metalele sau culturile, iar veniturile care urmează să fie generate de respectivele rezerve, stocuri sau creanțe urmează să fie încasările din vânzarea mărfurilor (expuneri din finanțarea de mărfuri), instituțiile aplică criteriile de evaluare prevăzute în anexa IV pentru această clasă de expuneri la atribuirea ponderilor de risc în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Pe baza unei evaluări globale, instituțiile încadrează într-o categorie fiecare factor prevăzut în anexă care este aplicabil clasei de expuneri din finanțări specializate în conformitate cu articolul 1. Pentru fiecare expunere din finanțări specializate, instituția realizează această încadrare ținând cont de categoriile în care este încadrat fiecare subfactor aplicabil în conformitate cu articolele 3 și 4, precum și de importanța relativă a fiecărui subfactor pentru tipul de expuneri din finanțări specializate, astfel cum este definit la articolul 142 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Instituția atribuie fiecărui factor o pondere exprimată în procente care nu trebuie să fie mai mică de 5 % și mai mare de 60 %, în funcție de importanța relativă a tipului expunerilor din finanțări specializate.

Instituția calculează media ponderată a categoriilor în care au fost încadrați factorii în conformitate cu alineatul (1), aplicând ponderile atribuite în conformitate cu alineatul (2). În cazul în care media ponderată este un număr zecimal, instituțiile rotunjesc numărul respectiv până la cel mai apropiat număr cardinal.

Instituția încadrează expunerea din finanțări specializate în categoria prevăzută în tabelul 1 din articolul 153 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a cărui număr corespunde cu media ponderată calculată în conformitate cu alineatul (3).

În cazul în care un subfactor al unui anumit factor enumerat în anexa I, II, III sau IV nu este defalcat și în componente ale subfactorului, instituția încadrează subfactorul într-o categorie pe baza criteriilor de evaluare prevăzute pentru subfactorul respectiv.

În cazul în care un subfactor al unui anumit factor enumerat în anexa I, II, III sau IV este defalcat și în componente ale subfactorului, instituția:

încadrează într-o categorie fiecare componentă a subfactorului, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute pentru respectiva componentă a subfactorului;

încadrează subfactorul într-o categorie pe baza unei evaluări globale efectuate ținând cont de categoriile în care s-a realizat încadrarea în conformitate cu litera (a), precum și de importanța relativă a fiecărei componente a subfactorului pentru tipul respectiv de expunere din finanțări specializate.

În cazul în care instituția ține cont și de alte informații relevante (un determinant de risc suplimentar) în conformitate cu articolul 171 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru un anumit tip de expuneri din finanțări specializate, aceasta trebuie să le ia în considerare împreună cu subfactorul care se potrivește cel mai bine cu respectivul determinant de risc suplimentar.

În cazul în care, în mod excepțional, un subfactor sau o componentă a unui subfactor nu este relevant(ă) pentru toate expunerile din finanțări specializate aparținând unui anumit tip de expuneri din finanțări specializate, instituția poate decide să nu aplice respectivul subfactor sau respectiva componentă a subfactorului niciunei expuneri din finanțări specializate aparținând tipului respectiv.

În cazul în care un subfactor sau o componentă a unui subfactor are criterii de evaluare identice în două sau mai multe categorii (criterii care se suprapun), iar expunerea din finanțări specializate îndeplinește respectivele criterii care se suprapun, instituțiile încadrează subfactorul sau componenta unui subfactor într-o categorie după cum urmează:

în cazul în care criteriile care se suprapun figurează în două categorii, instituțiile fac încadrarea în categoria cu numărul cel mai mare;

în cazul în care criteriile care se suprapun figurează în trei categorii, instituțiile fac încadrarea în categoria situată între categoria cu numărul cel mai mare și categoria cu numărul cel mai mic.

Prin derogare de la articolele 1-4, în cazul în care debitorul se află în stare de nerambursare în sensul articolului 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția îi atribuie respectivei expuneri din finanțări specializate o pondere de risc din categoria 5, astfel cum este prevăzută în tabelul 1 de la articolul 153 alineatul (5) din regulamentul respectiv.

Instituțiile trebuie să formalizeze următoarele informații pentru fiecare tip de expuneri din finanțări specializate pentru care atribuie ponderi de risc în conformitate cu prezentul regulament:

ponderile de risc atribuite fiecărui factor în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și justificarea acestora;

o descriere a determinanților de risc suplimentari și motivele pentru care aceștia au fost luați în considerare în conformitate cu articolul 3 alineatul (3), după caz;

motivele pentru care s-a luat decizia de a nu aplica un anumit subfactor sau o anumită componentă a unui subfactor în conformitate cu articolul 3 alineatul (4), după caz.

Instituțiile trebuie să formalizeze următoarele informații pentru fiecare expunere din finanțări specializate pentru care atribuie ponderi de risc în conformitate cu prezentul regulament:

clasa expunerii din finanțări specializate, astfel cum este prevăzută la articolul 1;

categoria din tabelul 1 de la articolul 153 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în care a fost încadrată respectiva expunere din finanțări specializate;

scadența reziduală, menționată în tabelul 1 de la articolul 153 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

evaluarea expunerii din finanțări specializate, în fiecare etapă a procesului prevăzut la articolele 2-5, care a condus la atribuirea ponderii de risc pentru expunerea respectivă.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 aprilie 2022.

Adoptat la Bruxelles, 14 decembrie 2020.Pentru ComisiePreședinteleUrsula von der Leyen

ANEXA ICriterii de evaluare pentru expunerile din finanțarea de proiecte

Tabelul 1

ANEXA IICriterii de evaluare pentru expunerile din bunuri imobiliare

Tabelul 1

ANEXA IIICriterii de evaluare pentru expunerile din finanțarea de obiecte

Tabelul 1

ANEXA IVCriterii de evaluare pentru expunerile din finanțarea de mărfuri

Tabelul 1