Decizia (UE) 2021/121 a Consiliului din 28 ianuarie 2021 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene ca răspuns la scrisoarea adresată statelor de către Organizația Aviației Civile Internaționale în legătură cu amendamentul 28 la capitolul 9 secțiunea D din anexa 9 la Convenția privind aviația civilă internațională

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 16 alineatul (2) și articolul 87 alineatul (2) litera (a), coroborate cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

Convenția privind aviația civilă internațională (denumită în continuare Convenția de la Chicago), care are ca obiectiv reglementarea transportului aerian internațional, a intrat în vigoare la 4 aprilie 1947. Prin această convenție a fost înființată Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI).

Statele membre ale Uniunii sunt state contractante la Convenția de la Chicago și membre ale OACI, iar Uniunea are statut de observator în anumite organisme ale OACI.

În temeiul articolului 54 din Convenția de la Chicago, Consiliul OACI adoptă standarde internaționale și practici recomandate.

La 21 decembrie 2017, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) a decis, în Rezoluția sa 2396 (2017), că statele membre ale ONU trebuie să își dezvolte capacitatea de a colecta, prelucra și analiza, în conformitate cu standardele internaționale și practicile recomandate ale OACI, datele din registrul cu numele pasagerilor (PNR), precum și să garanteze că datele PNR sunt utilizate de toate autoritățile lor naționale competente și sunt partajate cu acestea, respectând pe deplin drepturile omului și libertățile fundamentale, în scopul prevenirii, depistării și investigării infracțiunilor teroriste și a călătoriilor conexe.

Rezoluția CSONU 2396 (2017) îndeamnă, de asemenea, OACI să colaboreze cu statele contractante pentru a stabili un standard pentru colectarea, utilizarea, prelucrarea și protecția datelor PNR.

Standardele internaționale și practicile recomandate privind PNR sunt enunțate în capitolul 9 secțiunea D din anexa 9 la Convenția de la Chicago. Respectivele standarde internaționale și practici recomandate sunt completate de orientări suplimentare, și anume Documentul 9944 al OACI, care stabilește orientările privind datele PNR.

La 23 iunie 2020, Consiliul OACI a adoptat amendamentul 28 la capitolul 9 secțiunea D din anexa 9 la Convenția de la Chicago, care stabilește un nou set de standarde și practici recomandate pentru ca statele contractante să-și dezvolte capacitățile de colectare, utilizare, prelucrare și protecție a datelor PNR pentru zborurile spre și dinspre teritoriul acestora (denumit în continuare amendamentul 28), sprijinite de un cadru juridic și administrativ adecvat.

În conformitate cu articolul 90 din Convenția de la Chicago, cu excepția cazului în care majoritatea statelor sale contractante notifică dezacordul lor, amendamentul 28 devine aplicabil la trei luni de la termenul prevăzut pentru notificarea unui astfel de dezacord.

În conformitate cu articolul 38 din Convenția de la Chicago, orice stat contractant care consideră că este imposibil să respecte din toate punctele de vedere astfel de standarde sau proceduri internaționale ori să își alinieze în totalitate propriile reglementări sau practici la orice standarde sau proceduri internaționale după modificarea acestora din urmă sau care consideră necesar să adopte reglementări sau practici care diferă dintr-un anumit punct de vedere față de cele stabilite de un standard internațional trebuie să transmită imediat o notificare către OACI cu privire la diferențele dintre practicile sale și cele stabilite de standardul internațional. Notificarea unor astfel de diferențe are un impact asupra efectelor juridice ale standardelor adoptate de OACI. Prin urmare, poziția Uniunii în această privință trebuie să fie stabilită în conformitate cu articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Amendamentul 28 a fost notificat statelor contractante prin Scrisoarea EC 6/3-20/71 adresată statelor. Potrivit respectivei scrisori adresate statelor, orice diferență față de amendamentul 28 sau orice confirmare a respectării acestuia trebuie notificată până la 30 ianuarie 2021.

Uniunea a adoptat norme comune privind datele PNR în Directiva (UE) 2016/681 a Parlamentului European și a Consiliului, al cărei domeniu de aplicare se suprapune în mod semnificativ cu cel al standardelor internaționale și al practicilor recomandate astfel cum au fost revizuite prin amendamentul 28. Directiva (UE) 2016/681 include, în special, un set cuprinzător de norme pentru garantarea drepturilor fundamentale la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal în contextul unui transfer al datelor PNR de către transportatorii aerieni către statele membre și al prelucrării unor astfel de date în scopul prevenirii, depistării, investigării și urmăririi penale a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave.

Uniunea a adoptat, de asemenea, acte legislative privind protecția datelor cu caracter personal, și anume Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului, aplicabile prelucrării datelor PNR de către transportatorii aerieni și alți operatori privați, precum și de către autorități competente pentru prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea penală a infracțiunilor și executarea pedepselor penale, inclusiv pentru protejarea împotriva amenințărilor la adresa securității publice și prevenirea acestora.

În plus, în prezent sunt în vigoare două acorduri internaționale privind prelucrarea și transferul de date PNR între Uniune și țări terțe, și anume Australia și Statele Unite ale Americii. La 26 iulie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis Avizul 1/15 referitor la acordul preconizat între Canada și Uniunea Europeană privind transferul și prelucrarea datelor PNR, semnat la 25 iunie 2014 (denumit în continuare Avizul 1/15).

Aspectele legate de PNR din capitolul 9 secțiunea D din anexa 9 la Convenția de la Chicago, astfel cum a fost revizuită prin amendamentul 28, se referă la un domeniu pentru care Uniunea are competență exclusivă în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât amendamentul 28 poate afecta normele comune privind protecția și prelucrarea datelor PNR.

În consecință, poziția Uniunii cu privire la această chestiune, în scopul elaborării a ceea ce a devenit amendamentul 28, a fost adoptată în conformitate cu Decizia (UE) 2019/2107 a Consiliului. Respectiva poziție reflectă cerințele prevăzute de dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal și transferurile datelor PNR către țări terțe, astfel cum au fost stabilite în Regulamentul (UE) 2016/679 și Directivele (UE) 2016/680 și (UE) 2016/681, precum și cerințele care decurg din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în special în Avizul 1/15.

Standardele și practicile recomandate, astfel cum au fost revizuite prin amendamentul 28, reflectă în mare măsură poziția Uniunii stabilită prin Decizia (UE) 2019/2107 și stabilesc garanții ambițioase privind protecția datelor, în special în ceea ce privește drepturile persoanelor vizate, supravegherea de către o autoritate independentă, datele sensibile, prelucrarea automată a datelor PNR și nediscriminarea, scopurile în care datele PNR pot fi prelucrate, precum și păstrarea, utilizarea, divulgarea și transferul ulterior al datelor PNR.

Prin urmare, având în vedere că amendamentul 28 ar permite realizarea de progrese semnificative la nivel internațional în ceea ce privește standardele pentru protecția datelor PNR, niciunul dintre statele membre ale Uniunii nu a notificat vreun dezacord în temeiul articolului 90 din Convenția de la Chicago.

Cu toate acestea, cerințele care decurg din dreptul Uniunii în ceea ce privește transferul și prelucrarea datelor PNR sunt mai stricte decât standardele și practicile recomandate astfel cum au fost revizuite prin amendamentul 28.

Standardul 9.34 litera (a), astfel cum este menționat în amendamentul 28, impune statelor contractante să nu interzică sau să împiedice transferul de date PNR către un alt stat contractant care respectă standardele și practicile recomandate. În temeiul standardului 9.34 litera (b), astfel cum este menționat în amendamentul 28, statele contractante își păstrează capacitatea de a menține sau de a introduce niveluri mai ridicate de protecție în conformitate cu cadrul lor juridic și administrativ intern și de a încheia acorduri suplimentare cu alte state contractante pentru a stabili dispoziții mai detaliate privind transferul de date PNR. Cu toate acestea, din perspectiva Uniunii și a statelor membre, formularea actuală a standardului 9.34 nu este suficient de clară din punct de vedere juridic pentru a asigura faptul că statele membre nu sunt împiedicate să impună respectivele cerințe mai stricte.

În aceste condiții, pentru a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii și cu standardele și practicile recomandate, statele membre ar trebui să notifice în mod formal, ca răspuns la Scrisoarea EC 6/3-20/71 adresată statelor, o diferență în sensul articolului 38 din Convenția de la Chicago. o astfel de diferență ar trebui să se limiteze la standardul 9.34 din capitolul 9 secțiunea D din anexa 9 la Convenția de la Chicago, astfel cum a fost revizuită prin amendamentul 28.

Prin urmare, este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii.

Poziția Uniunii ar trebui să fie exprimată de statele membre.

Irlanda are obligații în temeiul Directivei (UE) 2016/681 și, prin urmare, participă la adoptarea prezentei decizii.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii ca răspuns la Scrisoarea EC 6/3-20/71 adresată statelor de către Organizația Aviației Civile Internaționale la 17 iulie 2020 este exprimată de statele membre.

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 28 ianuarie 2021.Pentru ConsiliuPreședinteleA. P. Zacarias