Regulamentul (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare, suspendarea obligației de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții și cerințele aplicabile registrelor centrale de tranzacții (Text cu relevanță pentru SEE.)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului a intrat în vigoare la 16 august 2012. Cerințele pe care le conține, și anume compensarea centrală a contractelor derivate extrabursiere standardizate, cerințele de marjă și cerințele privind atenuarea riscului operațional pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central, obligațiile de raportare pentru contractele derivate, precum și cerințele pentru contrapărțile centrale (CPC) și pentru registrele centrale de tranzacții contribuie la reducerea riscului sistemic prin creșterea transparenței pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere și la diminuarea riscului de credit al contrapărții și a riscului operațional asociate instrumentelor financiare derivate extrabursiere.

Simplificarea anumitor domenii reglementate de Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și utilizarea unei abordări mai proporționale a acestor domenii se înscriu în linia Programului Comisiei privind o reglementare adecvată și funcțională, care subliniază necesitatea reducerii costurilor și a simplificării, astfel încât politicile Uniunii să își atingă obiectivele în modul cel mai eficient, și urmăresc în special reducerea sarcinilor administrative și de reglementare. Respectiva simplificare și utilizarea unei abordări mai proporționale nu ar trebui, însă, să aducă atingere obiectivelor globale de promovare a stabilității financiare și de atenuare a riscurilor sistemice, în conformitate cu declarația liderilor G20 cu ocazia summitului din 26 septembrie 2009 de la Pittsburgh.

Caracterul eficient și rezilient al sistemelor posttranzacționare și al piețelor garanțiilor reprezintă un element esențial pentru o bună funcționare a uniunii piețelor de capital, care stau la baza eforturilor de sprijinire a investițiilor, a creșterii economice și a locurilor de muncă, în conformitate cu prioritățile politice ale Comisiei.

În 2015 și 2016, Comisia a efectuat două consultări publice privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Comisia a primit, de asemenea, informații cu privire la aplicarea regulamentului respectiv din partea autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, din partea Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, și din partea Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Din aceste consultări publice a reieșit că părțile interesate susțin obiectivele Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și că nu este necesară nicio revizuire majoră a regulamentului respectiv. La 23 noiembrie 2016, Comisia a adoptat un raport general în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Deși nu toate dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 erau pe deplin aplicabile și, prin urmare, nu a fost posibilă o evaluare cuprinzătoare a acestuia, raportul respectiv a identificat domenii în care erau necesare măsuri specifice pentru a se garanta că obiectivele Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sunt atinse într-un mod mai proporțional, mai eficient și mai eficace.

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui să acopere toate contrapărțile financiare care ar putea prezenta un risc sistemic important pentru sistemul financiar. Definiția contrapărții financiare ar trebui, prin urmare, să fie modificată.

Planurile de cumpărare de acțiuni de către angajați sunt planuri, stabilite de obicei de o societate, prin care persoanele au posibilitatea, în mod direct sau indirect, să subscrie, să cumpere, să primească sau să dețină acțiuni ale societății respective sau ale unei alte societăți din cadrul aceluiași grup, cu condiția ca respectivul plan să aducă beneficii cel puțin angajaților sau foștilor angajați ai societății în cauză sau ai unei alte societăți din cadrul aceluiași grup sau membrilor sau foștilor membri ai consiliului societății în cauză sau al unei alte societăți din cadrul aceluiași grup. Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2017 privind evaluarea intermediară a Planului de acțiune privind uniunea piețelor de capital identifică măsurile referitoare la planurile de cumpărare de acțiuni de către angajați drept o posibilă măsură de consolidare a uniunii piețelor de capital în vederea stimulării investițiilor de retail. Prin urmare, și în conformitate cu principiul proporționalității, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sau un fond de investiții alternative (FIA) care este constituit exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acțiuni de către angajați, nu ar trebui să fie calificat drept o contraparte financiară.

Anumite contrapărți financiare au un volum de activitate pe piețele instrumentelor financiare derivate extrabursiere care este prea redus pentru a prezenta un risc sistemic important pentru sistemul financiar și, de asemenea, prea redus pentru ca procesul de compensare centrală să fie viabil din punct de vedere economic. Aceste contrapărți, cunoscute sub denumirea de contrapărți financiare mici, ar trebui să fie exonerate de la obligația de compensare, dar ar trebui să le revină în continuare obligația de a face schimb de garanții pentru a atenua orice risc sistemic. Cu toate acestea, atunci când poziția adoptată de contrapartea financiară depășește pragul de compensare, calculat la nivelul grupului, pentru cel puțin o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere obligația de compensare ar trebui să se aplice pentru toate clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere, având în vedere interconectarea dintre contrapărțile financiare și posibilul risc sistemic pentru sistemul financiar care ar putea apărea în cazul în care contractele derivate extrabursiere respective nu au fost compensate la nivel central. Contrapartea financiară ar trebui să aibă posibilitatea să demonstreze, în orice moment, că pozițiile sale nu mai depășesc pragul de compensare pentru nicio clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere, caz în care obligația de compensare ar trebui să înceteze să se aplice.

Contrapărțile nefinanciare sunt mai puțin interconectate decât contrapărțile financiare. De asemenea, deseori, acestea desfășoară activități în principal având drept obiect o singură clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere. Prin urmare, activitatea acestora reprezintă în mai mică măsură un risc sistemic pentru sistemul financiar decât activitatea contrapărților financiare. Domeniul de aplicare al obligației de compensare pentru contrapărțile nefinanciare care aleg să își calculeze pozițiile la fiecare 12 luni în raport cu pragurile de compensare ar trebui, prin urmare, să fie restrâns. Respectivelor contrapărți nefinanciare ar trebui să fie supuse obligației de compensare numai în ceea ce privește clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere care depășesc pragul de compensare. Contrapărților nefinanciare ar trebui totuși să le revină în continuare obligația de a face schimb de garanții atunci când oricare dintre pragurile de compensare este depășit. Contrapărților nefinanciare care aleg să nu își calculeze pozițiile în raport cu pragurile de compensare ar trebui să fie supuse obligației de compensare pentru toate clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere. Contrapartea nefinanciară ar trebui să aibă posibilitatea să demonstreze, în orice moment, că pozițiile sale nu mai depășesc pragul de compensare pentru o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere, caz în care obligația de compensare pentru clasa respectivă ar trebui să înceteze să se aplice.

Pentru a ține seama de toate evoluțiile de pe piețele financiare, ESMA ar trebui să reexamineze periodic pragurile de compensare și să le actualizeze, după caz. Respectiva reexaminare periodică ar trebui să fie însoțită de un raport.

Cerința de a compensa anumite contracte derivate extrabursiere încheiate înainte de intrarea în vigoare a obligației de compensare creează insecuritate juridică și dificultăți operaționale, oferind în același timp beneficii limitate. Mai precis, cerința respectivă creează costuri și sarcini suplimentare pentru contrapărțile la contractele respective și ar putea, de asemenea, afecta buna funcționare a pieței, fără însă a îmbunătăți semnificativ aplicarea uniformă și coerentă a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau instituirea unor condiții de concurență echitabile pentru participanții la piață. Prin urmare, respectiva cerință ar trebui să fie eliminată.

Contrapărțile care au un volum de activitate limitat pe piața instrumentelor financiare derivate extrabursiere se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la compensarea centrală, fie că sunt clienți ai unui membru compensator, fie că recurg la mecanisme indirecte de compensare. Prin urmare, membrii compensatori și clienții membrilor compensatori care prestează servicii de compensare în mod direct, către alte contrapărți, sau în mod indirect, permițând clienților lor să presteze aceste servicii către alte contrapărți, ar trebui să aibă obligația de a face acest lucru în condiții comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente. Deși această cerință nu ar trebui să conducă la o reglementare a prețurilor sau la o obligație de a încheia contracte, membrilor compensatori și clienților ar trebui să li se permită să controleze riscurile legate de serviciile de compensare oferite, precum riscurile de contraparte.

Informațiile privind instrumentele financiare care fac obiectul autorizațiilor CPC-urilor ar putea să nu specifice toate clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere pe care o CPC este autorizată să le compenseze. Pentru a se asigura că ESMA își poate îndeplini sarcinile și atribuțiile în ceea ce privește obligația de compensare, autoritățile competente ar trebui să transmită ESMA fără întârziere orice informație primită de la o CPC cu privire la intenția CPC de a începe compensarea unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care face obiectul autorizației sale existente.

Ar trebui să existe posibilitatea suspendării temporare a obligației de compensare în anumite situații excepționale. O astfel de suspendare ar trebui să fie posibilă atunci când nu mai sunt îndeplinite criteriile pe baza cărora clase specifice de instrumente financiare derivate extrabursiere au fost supuse obligației de compensare. Se poate vorbi de o astfel de situație atunci când anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere devin neadecvate pentru compensarea centrală obligatorie sau atunci când a survenit o modificare semnificativă a unuia dintre aceste criterii în ceea ce privește anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere. Suspendarea obligației de compensare ar trebui, de asemenea, să fie posibilă în cazul în care o CPC nu mai oferă un serviciu de compensare pentru anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte, iar alte CPC-uri nu pot interveni suficient de rapid pentru a prelua respectivele servicii de compensare. Suspendarea obligației de compensare ar trebui să fie posibilă, de asemenea, în cazul în care se consideră că acest lucru este necesar pentru a se evita o amenințare gravă la adresa stabilității financiare din Uniune. Pentru a se garanta stabilitatea financiară și a se evita perturbarea pieței, ESMA ar trebui, ținând seama de obiectivele G20, să asigure faptul că, în cazul în care este oportună eliminarea obligației de compensare, respectiva eliminare este demarată în cursul perioadei de suspendare a obligației de compensare și cu suficient timp înainte pentru a permite modificarea standardelor tehnice de reglementare relevante.

Obligația care revine contrapărților, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, de a tranzacționa instrumente financiare derivate care fac obiectul obligației de compensare în locuri de tranzacționare este declanșată, în conformitate cu procedura detaliată în regulamentul respectiv referitoare la obligația de tranzacționare, atunci când o clasă de instrumente financiare derivate este declarată ca făcând obiectul obligației de compensare. Suspendarea obligației de compensare ar putea împiedica contrapărțile să respecte obligația de tranzacționare. În consecință, în cazul în care a fost solicitată suspendarea obligației de compensare și atunci când este considerată ca fiind o modificare semnificativă a criteriilor pentru obligația de tranzacționare, ar trebui ca ESMA să poată propune suspendarea concomitentă a obligației de tranzacționare pe baza Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și nu pe baza Regulamentului (UE) nr. 600/2014.

Raportarea contractelor istorice s-a dovedit a fi dificilă, datorită faptului că anumite informații a căror raportare este în prezent obligatorie nu trebuiau să fie raportate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Acest lucru a condus la o rată ridicată a erorilor de raportare și la o calitate slabă a datelor raportate, în timp ce sarcina aferentă raportării contractelor respective rămâne semnificativă. Prin urmare, este foarte probabil ca respectivele date istorice să rămână neutilizate. În plus, până când termenul de raportare a contractelor istorice devine aplicabil, o parte dintre aceste contracte vor fi expirat deja și, odată cu ele, la fel și expunerile și riscurile aferente. Din acest motiv, obligația de a raporta contractele istorice ar trebui să fie înlăturată.

Tranzacțiile intragrup care implică contrapărți nefinanciare reprezintă un procent relativ mic din totalul contractelor cu instrumente financiare derivate extrabursiere și sunt utilizate în principal pentru acoperirea internă în cadrul grupurilor. Prin urmare, aceste tranzacții nu contribuie în mod semnificativ la riscul sistemic și nici la interconectare, însă obligația de a raporta astfel de tranzacții impune costuri și sarcini semnificative pentru contrapărțile nefinanciare. Tranzacțiile dintre contrapărțile din cadrul unui grup în care cel puțin una dintre contrapărți este o contraparte nefinanciară ar trebui, prin urmare, să fie exonerate de la obligația de raportare, indiferent de locul de stabilire a contrapărții nefinanciare.

În 2017, Comisia a inițiat o verificare a gradului de adecvare a raportărilor publice efectuate de către societăți. Verificarea respectivă urmărește strângerea unor dovezi privind consecvența, coerența, eficacitatea și eficiența cadrului de raportare al Uniunii. În acest context, ar trebui analizată mai bine posibilitatea de a evita duplicarea inutilă a raportării și posibilitatea de a reduce sau simplifica raportarea contractelor derivate non-extrabursiere, ținându-se seama de necesitatea raportării în timp util și de măsurile adoptate în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 648/2012 și (UE) nr. 600/2014. În special, această analiză ar trebui să ia în considerare detaliile raportate, accesibilitatea datelor din perspectiva autorităților relevante și măsurile de simplificare suplimentară a lanțurilor de raportare pentru contractele derivate non-extrabursiere fără pierderea nejustificată de informații, în special în ceea ce privește contrapărțile nefinanciare care nu sunt supuse obligației de compensare. Ar trebui avută în vedere o evaluare mai generală a eficacității și eficienței măsurilor care au fost introduse prin Regulamentul (UE) nr. 648/2012 pentru a îmbunătăți funcționarea și a reduce sarcina raportării contractelor derivate extrabursiere, atunci când vor fi disponibile o experiență suficientă și date cu privire la aplicarea regulamentului menționat, în special o evaluare a calității și accesibilității datelor raportate către registrele centrale de tranzacții, precum și a adoptării și punerii în aplicare a sistemului de raportare delegată.

Pentru a reduce sarcina de raportare a contractelor derivate extrabursiere pentru contrapărțile nefinanciare care nu sunt supuse obligației de compensare, contrapărții financiare ar trebui să-i revină, de regulă, răspunderea individuală, inclusiv răspunderea juridică pentru raportarea atât în nume propriu, cât și în numele contrapărților nefinanciare care nu sunt supuse obligației de compensare, cu privire la contractele derivate extrabursiere încheiate de contrapărțile respective, precum și pentru asigurarea corectitudinii informațiilor raportate. Pentru a asigura faptul că contrapartea financiară dispune de datele necesare pentru a-și îndeplini obligația de raportare, contrapartea nefinanciară ar trebui să transmită informațiile privind contractele derivate extrabursiere pe care nu se poate prezuma în mod normal că le-ar avea contrapartea financiară. Cu toate acestea, contrapărțile nefinanciare ar trebui să poată opta pentru raportarea contractelor sale derivate extrabursiere. În astfel de cazuri, contrapartea nefinanciară ar trebui să informeze în consecință contrapartea financiară și să aibă răspunderea, inclusiv răspunderea juridică, pentru raportarea și corectitudinea datelor respective.

De asemenea, ar trebui stabilită răspunderea pentru raportarea contractelor derivate extrabursiere atunci când una sau ambele contrapărți sunt OPCVM sau FIA. Prin urmare, ar trebui să se precizeze faptul că societatea de administrare a unui OPCVM răspunde, inclusiv juridic, atât pentru raportarea în numele acelui OPCVM cu privire la contractele derivate extrabursiere încheiate de respectivul OPCVM, cât și pentru corectitudinea informațiilor raportate. În mod similar, administratorul unui FIA ar trebui să răspundă, inclusiv juridic, atât pentru raportarea în numele acelui FIA cu privire la contractele derivate extrabursiere încheiate de respectivul FIA, cât și pentru corectitudinea informațiilor raportate.

Pentru a se evita aplicarea neunitară pe teritoriul Uniunii a tehnicilor de atenuare a riscurilor, având în vedere complexitatea procedurilor de gestionare a riscurilor care impun schimbul prompt, corect și segregat corespunzător al garanțiilor contrapărților care implică utilizarea de modele interne, autoritățile competente ar trebui să valideze, înainte de aplicare, aceste proceduri de gestionare a riscurilor sau orice modificare semnificativă a acestora.

Deoarece este nevoie de convergență în materie de reglementare la nivel internațional, iar contrapărțile nefinanciare și contrapărțile financiare mici au nevoie să reducă riscurile asociate expunerilor lor la riscul valutar, este necesar să se stabilească proceduri speciale de gestionare a riscurilor pentru contractele forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică și pentru contractele de swap valutar decontate prin livrare fizică. Având în vedere profilul lor de risc specific, este oportun ca schimbul obligatoriu de marje de variație în cazul contractelor forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică și al contractelor de swap valutar decontate prin livrare fizică să fie limitat la tranzacțiile dintre contrapărțile cu cea mai mare importanță sistemică, pentru a limita acumularea de risc sistemic și a evita divergențele de reglementare la nivel internațional. Ar trebui, de asemenea, să se asigure convergența în materie de reglementare la nivel internațional în ceea ce privește procedurile de gestionare a riscurilor pentru alte clase de instrumente financiare derivate.

Serviciile de reducere a riscurilor posttranzacționare includ servicii precum comprimarea portofoliului. Comprimarea portofoliului nu intră sub incidența obligației de tranzacționare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Pentru a alinia Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la Regulamentul (UE) nr. 600/2014, atunci când este necesar și oportun, ținând seama totodată de diferențele dintre aceste două regulamente, de posibilitatea de a eluda obligația de compensare și de măsura în care serviciile de reducere a riscurilor posttranzacționare atenuează sau reduc riscurile, Comisia, în cooperare cu ESMA și cu CERS, ar trebui să evalueze care dintre tranzacțiile rezultate, dacă este cazul, în urma serviciilor de reducere a riscurilor posttranzacționare ar trebui să fie exonerate de la obligația de compensare.

Pentru a spori transparența și previzibilitatea marjelor inițiale și pentru a împiedica CPC-urile să își modifice modelele marjei inițiale într-un mod care s-ar putea dovedi prociclic, CPC-urile ar trebui să le furnizeze membrilor lor compensatori instrumentele necesare pentru a simula cerințele privind marja inițială și o prezentare detaliată a modelelor marjei inițiale pe care le utilizează. Acest obiectiv este în concordanță cu standardele internaționale publicate de Comitetul pentru infrastructuri de plăți și de piață și de Consiliul Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare, în special cu cadrul de informare publicat în decembrie 2012 și cu standardele cantitative de informare publice pentru CPC-urile publicate în 2015, care sunt relevante pentru promovarea unei bune înțelegeri a riscurilor și a costurilor implicate în orice participare a membrilor compensatori la o CPC și pentru sporirea transparenței CPC-urilor față de participanții la piață.

Legislațiile naționale în materie de insolvență ale statelor membre nu ar trebui să împiedice CPC-urile să efectueze, cu suficientă securitate juridică, transferul pozițiilor clienților sau să plătească direct clienților venitul încasat dintr-o lichidare în caz de insolvență a unui membru compensator, în ceea ce privește activele deținute în conturi omnibus și individuale segregate ale clienților. Pentru a oferi stimulente pentru compensare și a îmbunătăți accesul la aceasta, legislațiile naționale în materie de insolvență ale statelor membre nu ar trebui să împiedice CPC-urile să urmeze procedurile aplicabile în situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în ceea ce privește activele și pozițiile deținute în conturi omnibus și individuale segregate ale clienților deținute la membrul compensator și la CPC. În cazul în care sunt încheiate acorduri de compensare indirectă, clienții indirecți ar trebui să continue totuși să beneficieze de o protecție echivalentă cu cea prevăzută în temeiul normelor de segregare și de portabilitate și al procedurilor aplicabile în situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

Amenzile aplicate de ESMA registrelor centrale de tranzacții aflate sub supravegherea sa directă ar trebui să fie eficace, proporționale și suficient de disuasive pentru a garanta eficacitatea competențelor de supraveghere ale ESMA și a spori transparența pozițiilor pe instrumente financiare derivate și a expunerilor la aceste instrumente. Cuantumurile amenzilor prevăzute inițial în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu s-au dovedit a fi suficient de disuasive, având în vedere cifra de afaceri actuală a registrelor centrale de tranzacții, ceea ce ar putea limita eficacitatea competențelor de supraveghere conferite ESMA prin regulamentul respectiv în ceea ce privește registrele centrale de tranzacții. Limita superioară a cuantumurilor de bază ale amenzilor ar trebui, prin urmare, să fie majorată.

Autoritățile din țările terțe ar trebui să aibă acces la datele raportate către registrele centrale de tranzacții ale Uniunii în cazul în care țările terțe îndeplinesc anumite condiții care garantează prelucrarea datelor respective și în cazul în care țările terțe respective prevăd o obligație juridică efectivă și executorie care acordă autorităților Uniunii acces direct la datele raportate către registrele centrale de tranzacții din țările terțe respective.

Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului prevede o procedură de înregistrare simplificată pentru registrele centrale de tranzacții care sunt deja înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și care doresc să extindă înregistrarea respectivă pentru a presta servicii și în domeniul operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare. Ar trebui să fie introdusă o procedură de înregistrare simplificată similară pentru înregistrarea registrelor centrale de tranzacții care sunt deja înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365 și care doresc să extindă înregistrarea respectivă pentru a presta servicii și în domeniul contractelor derivate.

Calitatea și transparența nesatisfăcătoare ale datelor puse la dispoziție de registrele centrale de tranzacții îngreunează sarcina entităților care au acces la datele respective de a le utiliza pentru a monitoriza piețele instrumentelor financiare derivate și împiedică autoritățile de reglementare și de supraveghere să identifice în timp util riscurile la adresa stabilității financiare. Pentru a îmbunătăți calitatea și transparența datelor și a alinia cerințele de raportare din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la cele din Regulamentele (UE) 2015/2365 și (UE) nr. 600/2014, este necesară o mai bună armonizare a normelor și cerințelor de raportare, în special, o mai bună armonizare a standardelor și formatelor în materie de date, a metodelor și a modalităților de raportare, precum și armonizarea în continuare procedurilor care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacții pentru validarea datelor raportate din punctul de vedere al exhaustivității și corectitudinii acestora și a procedurilor pentru reconcilierea datelor cu cele din alte registre centrale de tranzacții. În plus, registrele centrale de tranzacții ar trebui să acorde contrapărților care nu efectuează raportări, la cerere, acces la toate datele raportate în numele lor, în condiții comerciale rezonabile.

În ceea ce privește serviciile prestate de registrele centrale de tranzacții, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a stabilit un mediu concurențial. Prin urmare, contrapărțile ar trebui să poată alege registrul central de tranzacții căruia doresc să îi transmită rapoartele și ar trebui să poată trece de la un registru la altul în cazul în care doresc acest lucru. Pentru a facilita această trecere și pentru a asigura disponibilitatea continuă a datelor fără suprapuneri, registrele centrale de tranzacții ar trebui să instituie politici adecvate pentru a asigura o desfășurare ordonată a transferului datelor raportate către alte registre centrale de tranzacții, atunci când acest transfer este solicitat de către o contraparte care are obligația de raportare.

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede că obligația de compensare nu urmează să se aplice sistemelor de pensii până când nu se dezvoltă o soluție tehnică adecvată de către CPC-uri pentru transferul de garanții nemonetare ca marje de variație. Deoarece nu a fost dezvoltată până în prezent nicio soluție viabilă care să faciliteze participarea sistemelor de pensii la procesul de compensare centrală, respectiva perioadă de tranziție ar trebui să fie prelungită, astfel încât să se aplice pentru o perioadă suplimentară de cel puțin doi ani. Cu toate acestea, compensarea centrală ar trebui să rămână obiectivul final, având în vedere că evoluțiile de pe piață și cele în materie de reglementare din prezent le permit participanților la piață să dezvolte soluții tehnice adecvate în acest termen. Cu sprijinul ESMA, al Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, al Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și al CERS, Comisia ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate de CPC-uri, membrii compensatori și sistemele de pensii în direcția identificării unor soluții viabile care să faciliteze participarea sistemelor de pensii la procesul de compensare centrală și ar trebui să pregătească un raport cu privire la aceste progrese. Respectivul raport ar trebui, de asemenea, să prezinte soluțiile și costurile aferente pentru sistemele de pensii, ținând astfel seama de evoluțiile de pe piață și de cele în materie de reglementare, cum ar fi modificările în ceea ce privește tipurile de contrapărți financiare care sunt supuse obligației de compensare. Pentru a acoperi evoluțiile care nu au fost prevăzute la momentul adoptării prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să prelungească respectiva perioadă de tranziție de două ori cu câte o perioadă de un an, după ce analizează cu atenție necesitatea unei astfel de prelungiri.

Perioada de tranziție în cursul căreia sistemele de pensii au fost exonerate de la obligația de compensare a expirat la 16 august 2018. Din motive de securitate juridică și pentru a evita orice discontinuitate, este necesar să se aplice retroactiv prelungirea respectivei perioade de tranziție în cazul contractelor derivate extrabursiere încheiate de sistemele de pensii de la 17 august 2018 până la 16 iunie 2019.

În vederea simplificării cadrului de reglementare, ar trebui să se analizeze în ce măsură este necesar și oportun ca obligația de tranzacționare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 cu modificările aduse prin prezentul regulament să fie aliniată cu obligația de compensare pentru instrumente financiare derivate, în special în ceea ce privește categoriile de entități supuse obligației de compensare. Atunci când vor fi disponibile o experiență și date suficiente privind aplicarea prezentului regulament, ar trebui efectuată o evaluare mai generală a efectelor acestuia asupra nivelului compensării realizate de diferite tipuri de contrapărți și a distribuției compensării în cadrul fiecărui tip de contrapărți, precum și asupra accesibilității serviciilor de compensare, inclusiv a eficienței modificărilor efectuate în temeiul prezentului regulament cu privire la prestarea de servicii de compensare în condiții comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente pentru facilitarea accesului la compensare.

Pentru a se asigura armonizarea consecventă a criteriilor în baza cărora condițiile comerciale referitoare la prestarea serviciilor de compensare sunt considerate a fi echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente, precum și pentru a permite participanților la piață, în anumite condiții, un interval de timp suplimentar pentru a elabora soluții de compensare pentru sistemele de pensii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește precizarea criteriilor conform cărora condițiile comerciale referitoare la prestarea de servicii de compensare sunt considerate a fi echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente, precum și în ceea ce privește prelungirea perioadei de tranziție în cursul căreia obligația de compensare nu ar trebui să se aplice în cazul contractelor derivate extrabursiere încheiate de sistemele de pensii. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește suspendarea obligației de compensare și a obligației de tranzacționare și accesul direct al autorităților relevante ale țărilor terțe la informațiile conținute în registrele centrale de tranzacții stabilite în Uniune, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile privind suspendarea obligației de compensare și a obligației de tranzacționare în cazul anumitor clase de instrumente financiare derivate extrabursiere întrucât se impune o decizie rapidă care să asigure securitatea juridică în legătură cu rezultatul procedurii de suspendare și întrucât, prin urmare, există motive imperioase de urgență justificate corespunzător.

Pentru a se asigura armonizarea consecventă a normelor privind tehnicile de atenuare a riscurilor, înregistrarea registrelor centrale de tranzacții și cerințele de raportare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE sau ESMA în ceea ce privește următoarele: procedurile în materie de supraveghere menite să asigure validarea inițială și continuă a procedurilor de gestionare a riscurilor care necesită un schimb de garanții prompt, corect și segregat corespunzător; informațiile cu privire la cererea simplificată de extindere a înregistrării unui registru central de tranzacții care a fost deja înregistrat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365; procedurile vizând reconcilierea datelor între registrele centrale de tranzacții, procedurile care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacții pentru a verifica atât respectarea cerințelor de raportare de către contrapartea care efectuează raportări sau de către entitatea care le transmite, cât și exhaustivitatea și corectitudinea datelor raportate; termenele și condițiile, acordurile și documentele necesare în temeiul cărora anumitor entități li se acordă acces la registrele centrale de tranzacții. Comisia ar trebui să adopte prin acte delegate respectivele standarde tehnice de reglementare, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 1095/2010.

De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA în ceea ce privește standardele în materie de date pentru informațiile care trebuie raportate pentru diferitele clase de instrumente financiare derivate și în ceea ce privește metodele și modalitățile de raportare, precum și formatul cererii de extindere a înregistrării unui registru central de tranzacții care este deja înregistrat în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2365. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a asigura că normele sunt proporționale, că normele nu conduc la sarcini administrative sau costuri de asigurare a conformității inutile, că acestea nu pun în pericol stabilitatea financiară, precum și că acestea cresc transparența pozițiilor pe instrumente financiare derivate extrabursiere și a expunerilor la acestea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

Aplicarea anumitor dispoziții din prezentul regulament ar trebui amânată pentru a stabili toate măsurile de punere în aplicare esențiale și a permite participanților la piață să ia măsurile necesare în scopul conformității.

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui modificat în consecință,

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se modifică după cum urmează:

La articolul 2, punctul 8 se înlocuiește cu următorul text:

contraparte financiară înseamnă:

o firmă de investiții autorizată în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

o instituție de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

o societate de asigurare sau o societate de reasigurare autorizată în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

un OPCVM și, după caz, societatea sa de administrare, autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, cu excepția cazului în care respectivul OPCVM este înființat exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acțiuni de către angajați;

o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP), astfel cum este definit la articolul 6 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului;

atât un fond de investiții alternative (FIA) astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care fie este stabilit în Uniune, fie este administrat de un administrator de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizat sau înregistrat în conformitate cu directiva menționată, cu excepția cazului în care respectivul FIA este înființat exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acțiuni de către angajați sau a cazului în care FIA este o entitate cu scop special de securitizare menționat la articolul 2 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2011/61/UE, cât și, după caz, AFIA stabilit în Uniune al respectivului fond;

un depozitar central de titluri de valoare autorizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului.

o firmă de investiții autorizată în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

o instituție de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

o societate de asigurare sau o societate de reasigurare autorizată în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

un OPCVM și, după caz, societatea sa de administrare, autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, cu excepția cazului în care respectivul OPCVM este înființat exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acțiuni de către angajați;

o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP), astfel cum este definit la articolul 6 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului;

atât un fond de investiții alternative (FIA) astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care fie este stabilit în Uniune, fie este administrat de un administrator de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizat sau înregistrat în conformitate cu directiva menționată, cu excepția cazului în care respectivul FIA este înființat exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acțiuni de către angajați sau a cazului în care FIA este o entitate cu scop special de securitizare menționat la articolul 2 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2011/61/UE, cât și, după caz, AFIA stabilit în Uniune al respectivului fond;

un depozitar central de titluri de valoare autorizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

la litera (a), punctele (i)-(iv) se înlocuiesc cu următorul text:

între două contrapărți financiare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf;

între o contraparte financiară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf și o contraparte nefinanciară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

între două contrapărți nefinanciare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

între o contraparte financiară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf sau o contraparte nefinanciară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, pe de o parte, și o entitate stabilită într-o țară terță care ar fi supusă obligației de compensare dacă ar fi stabilită în Uniune, pe de altă parte;;

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

între două contrapărți financiare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf;

între o contraparte financiară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf și o contraparte nefinanciară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

între două contrapărți nefinanciare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

între o contraparte financiară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf sau o contraparte nefinanciară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, pe de o parte, și o entitate stabilită într-o țară terță care ar fi supusă obligației de compensare dacă ar fi stabilită în Uniune, pe de altă parte;;

se introduce următorul alineat:

cerințelor de echitate și transparență în ceea ce privește taxele, prețurile, politicile în materie de reduceri și alte clauze și condiții contractuale generale privind lista de prețuri, fără a se aduce atingere confidențialității acordurilor contractuale cu contrapărțile la nivel individual;

factorilor care constituie condiții comerciale rezonabile pentru a asigura acorduri contractuale obiective și raționale;

cerințelor care facilitează serviciile de compensare în mod echitabil și fără discriminare, având în vedere costurile și riscurile aferente, astfel încât orice diferențe între prețurile percepute să fie proporționale cu costurile, riscurile și beneficiile; și

criteriilor de control al riscurilor pentru membrul compensator sau pentru client, raportate la serviciile de compensare oferite.

la litera (a), punctele (i)-(iv) se înlocuiesc cu următorul text:

între două contrapărți financiare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf;

între o contraparte financiară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf și o contraparte nefinanciară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

între două contrapărți nefinanciare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

între o contraparte financiară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf sau o contraparte nefinanciară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, pe de o parte, și o entitate stabilită într-o țară terță care ar fi supusă obligației de compensare dacă ar fi stabilită în Uniune, pe de altă parte;;

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

între două contrapărți financiare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf;

între o contraparte financiară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf și o contraparte nefinanciară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

între două contrapărți nefinanciare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf;

între o contraparte financiară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1) al doilea paragraf sau o contraparte nefinanciară care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, pe de o parte, și o entitate stabilită într-o țară terță care ar fi supusă obligației de compensare dacă ar fi stabilită în Uniune, pe de altă parte;;

cerințelor de echitate și transparență în ceea ce privește taxele, prețurile, politicile în materie de reduceri și alte clauze și condiții contractuale generale privind lista de prețuri, fără a se aduce atingere confidențialității acordurilor contractuale cu contrapărțile la nivel individual;

factorilor care constituie condiții comerciale rezonabile pentru a asigura acorduri contractuale obiective și raționale;

cerințelor care facilitează serviciile de compensare în mod echitabil și fără discriminare, având în vedere costurile și riscurile aferente, astfel încât orice diferențe între prețurile percepute să fie proporționale cu costurile, riscurile și beneficiile; și

criteriilor de control al riscurilor pentru membrul compensator sau pentru client, raportate la serviciile de compensare oferite.

Se introduce următorul articol:

notifică imediat ESMA și autorității competente relevante acest lucru, și, după caz, indică perioada utilizată pentru calcul;

stabilește mecanismele de compensare în termen de patru luni de la data notificării menționate la litera (a) de la prezentul paragraf; și

devine supusă obligației de compensare menționată la articolul 4 pentru toate contractele derivate extrabursiere aparținând oricărei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care face obiectul obligației de compensare, încheiate sau novate la mai mult de patru luni de la data notificării menționate la litera (a) de la prezentul paragraf.

o subestimare sistematică a pozițiilor niciunuia dintre fondurile pe care le administrează sau a pozițiilor administratorului; și

o eludare a obligației de compensare.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (2), litera (c) se elimină.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

la alineatul (2), litera (e) se elimină;

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

Se introduce următorul articol:

clasele specifice de instrumente financiare derivate extrabursiere nu mai sunt adecvate pentru compensarea centrală conform criteriilor menționate la alineatul (4) primul paragraf și la alineatul (5) de la articolul 5;

există probabilitatea ca o CPC să înceteze să compenseze acele clase specifice de instrumente financiare derivate extrabursiere și nicio altă CPC nu este în măsură să compenseze fără întrerupere acele clase specifice de instrumente financiare derivate extrabursiere;

suspendarea obligației de compensare pentru respectivele clase specifice de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte este necesară pentru a se evita sau a se remedia o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a bunei funcționări a piețelor financiare în Uniune, iar suspendarea respectivă este proporțională cu respectivele obiective.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

au fost încheiate înainte de 12 februarie 2014 și care sunt în derulare la data respectivă;

au fost încheiate la 12 februarie 2014 sau după această dată.

ambele contrapărți să fie incluse integral în aceeași consolidare;

ambele contrapărți să facă obiectul unor proceduri centralizate corespunzătoare de evaluare, măsurare și control al riscurilor; și

societatea-mamă să nu fie o contraparte financiară.

se introduc următoarele alineate:

respectiva entitate din țara terță ar fi calificată drept o contraparte financiară dacă ar fi stabilită în Uniune;

regimul juridic de raportare din respectiva țară terță a fost declarat echivalent în temeiul articolului 13; și

contrapartea financiară din țara terță a raportat aceste informații, în temeiul respectivului regim juridic de raportare din țara sa terță, unui registru central de tranzacții supus obligației juridice efective și executorii de a acorda entităților menționate la articolul 81 alineatul (3) acces direct și imediat la datele în cauză.

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

standardele în materie de date și formatele aplicabile informațiilor care trebuie raportate, care includ cel puțin următoarele:

identificatorii internaționali ai entităților juridice (LEI);

numerele internaționale de identificare a valorilor mobiliare (ISIN);

identificatorii unici ai tranzacțiilor (UTI);

metodele și modalitățile de raportare;

frecvența rapoartelor;

data până la care trebuie raportate contractele derivate.

identificatorii internaționali ai entităților juridice (LEI);

numerele internaționale de identificare a valorilor mobiliare (ISIN);

identificatorii unici ai tranzacțiilor (UTI);

au fost încheiate înainte de 12 februarie 2014 și care sunt în derulare la data respectivă;

au fost încheiate la 12 februarie 2014 sau după această dată.

ambele contrapărți să fie incluse integral în aceeași consolidare;

ambele contrapărți să facă obiectul unor proceduri centralizate corespunzătoare de evaluare, măsurare și control al riscurilor; și

societatea-mamă să nu fie o contraparte financiară.

respectiva entitate din țara terță ar fi calificată drept o contraparte financiară dacă ar fi stabilită în Uniune;

regimul juridic de raportare din respectiva țară terță a fost declarat echivalent în temeiul articolului 13; și

contrapartea financiară din țara terță a raportat aceste informații, în temeiul respectivului regim juridic de raportare din țara sa terță, unui registru central de tranzacții supus obligației juridice efective și executorii de a acorda entităților menționate la articolul 81 alineatul (3) acces direct și imediat la datele în cauză.

standardele în materie de date și formatele aplicabile informațiilor care trebuie raportate, care includ cel puțin următoarele:

identificatorii internaționali ai entităților juridice (LEI);

numerele internaționale de identificare a valorilor mobiliare (ISIN);

identificatorii unici ai tranzacțiilor (UTI);

metodele și modalitățile de raportare;

frecvența rapoartelor;

data până la care trebuie raportate contractele derivate.

identificatorii internaționali ai entităților juridice (LEI);

numerele internaționale de identificare a valorilor mobiliare (ISIN);

identificatorii unici ai tranzacțiilor (UTI);

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

notifică imediat acest lucru și dacă este relevant, indică perioada utilizată pentru calcul, către ESMA și către autoritatea competentă relevantă;

stabilește mecanismele de compensare în termen de patru luni de la data notificării menționate la litera (a) de la prezentul paragraf;

devine supusă obligației de compensare menționate la articolul 4 pentru contractele derivate extrabursiere încheiate sau novate la mai mult de patru luni de la data notificării menționate la litera (a) de la prezentul paragraf, care țin de respectivele clase de active în cazul cărora rezultatul calculului depășește pragurile de compensare sau, în cazul în care contrapartea nefinanciară nu și-a calculat poziția, care țin de oricare clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere care face obiectul obligației de compensare.

se introduce următorul alineat:

la alineatul (4), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

notifică imediat acest lucru și dacă este relevant, indică perioada utilizată pentru calcul, către ESMA și către autoritatea competentă relevantă;

stabilește mecanismele de compensare în termen de patru luni de la data notificării menționate la litera (a) de la prezentul paragraf;

devine supusă obligației de compensare menționate la articolul 4 pentru contractele derivate extrabursiere încheiate sau novate la mai mult de patru luni de la data notificării menționate la litera (a) de la prezentul paragraf, care țin de respectivele clase de active în cazul cărora rezultatul calculului depășește pragurile de compensare sau, în cazul în care contrapartea nefinanciară nu și-a calculat poziția, care țin de oricare clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere care face obiectul obligației de compensare.

La articolul 11, alineatul (15) se modifică după cum urmează:

primul paragraf se modifică după cum urmează:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următoarea literă:

al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următoarea literă:

La articolul 38, se adaugă următoarele alineate:

explică în mod clar structura modelului de calculare a marjei inițiale și modul în care aceasta funcționează;

descriu în mod clar principalele ipoteze și limitări ale modelului de calculare a marjei inițiale și circumstanțele în care aceste ipoteze nu mai sunt valabile;

sunt susținute de documente justificative.

La articolul 39, se adaugă următorul alineat:

Articolul 56 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

o cerere de înregistrare;

o cerere de extindere a înregistrării în cazul în care registrul central de tranzacții este deja înregistrat în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2015/2365.;

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

detaliile cererii de înregistrare menționate la alineatul (1) litera (a);

detaliile cererii simplificate de extindere a înregistrării menționate la alineatul (1) litera (b).

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

formatul cererii de înregistrare menționate la alineatul (1) litera (a);

formatul cererii de extindere a înregistrării menționate la alineatul (1) litera (b).

o cerere de înregistrare;

o cerere de extindere a înregistrării în cazul în care registrul central de tranzacții este deja înregistrat în temeiul capitolului III din Regulamentul (UE) 2015/2365.;

detaliile cererii de înregistrare menționate la alineatul (1) litera (a);

detaliile cererii simplificate de extindere a înregistrării menționate la alineatul (1) litera (b).

formatul cererii de înregistrare menționate la alineatul (1) litera (a);

formatul cererii de extindere a înregistrării menționate la alineatul (1) litera (b).

La articolul 62, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 63 se modifică după cum urmează:

alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 64 se modifică după cum urmează:

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 65, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

la litera (a), 20000 EUR se înlocuiește cu 200000 EUR;

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă următoarea literă:

La articolul 67, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

Se introduce următorul articol:

registrele centrale de tranzacții stabilite în respectiva țară terță sunt autorizate în mod corespunzător;

în țara terță respectivă are loc în mod continuu o supraveghere și un control eficace al registrelor centrale de tranzacții;

există garanții cu privire la protecția secretului profesional, inclusiv protecția secretelor de afaceri comunicate de autorități unor terțe părți, iar acestea sunt cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament;

registrele centrale de tranzacții autorizate în respectiva țară terță au o obligație juridică efectivă și executorie de a acorda entităților menționate la articolul 81 alineatul (3) acces direct și imediat la date.

La articolul 78, se adaugă următoarele alineate:

proceduri vizând reconcilierea efectivă a datelor între registrele centrale de tranzacții;

proceduri de verificare a exhaustivității și a corectitudinii datelor raportate;

politici privind transferul ordonat al datelor către alte registre centrale de tranzacții dacă acesta este solicitat de contrapărțile sau de CPC-urile menționate la articolul 9 sau în orice situație în care acest transfer este necesar.

procedurile vizând reconcilierea datelor între registrele centrale de tranzacții;

procedurile care trebuie aplicate de registrul central de tranzacții pentru a verifica respectarea cerințelor de raportare de către contrapartea care efectuează raportări sau de către entitatea care le transmite și pentru a verifica exhaustivitatea și corectitudinea datelor raportate în temeiul articolului 9.

La articolul 80 se introduce următorul alineat:

Articolul 81 se modifică după cum urmează:

la alineatul (3), se adaugă următoarea literă:

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

informațiile care urmează a fi publicate sau puse la dispoziție în conformitate cu alineatele (1) și (3);

frecvența publicării informațiilor menționate la alineatul (1);

standardele operaționale necesare pentru agregarea și compararea datelor între registrele centrale de tranzacții, precum și pentru accesul entităților menționate la alineatul (3) la aceste informații;

clauzele și condițiile, modalitățile și documentele necesare în temeiul cărora registrele centrale de tranzacții acordă accesul entităților menționate la alineatul (3).

informațiile care urmează a fi publicate sau puse la dispoziție în conformitate cu alineatele (1) și (3);

frecvența publicării informațiilor menționate la alineatul (1);

standardele operaționale necesare pentru agregarea și compararea datelor între registrele centrale de tranzacții, precum și pentru accesul entităților menționate la alineatul (3) la aceste informații;

clauzele și condițiile, modalitățile și documentele necesare în temeiul cărora registrele centrale de tranzacții acordă accesul entităților menționate la alineatul (3).

La articolul 82, alineatele (2)-(6) se înlocuiesc cu următorul text:

Articolul 85 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

impactul Regulamentului (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului asupra nivelului compensării efectuate de contrapărțile financiare și nefinanciare și asupra distribuției compensării în cadrul fiecărui tip de contrapărți, în special în ceea ce privește contrapărțile financiare care au un volum limitat de activități cu instrumente financiare derivate extrabursiere și în ceea ce privește gradul de adecvare al pragurilor de compensare menționate la articolul 10 alineatul (4);

impactul Regulamentului (UE) 2019/834 asupra calității și accesibilității datelor raportate către registrele centrale de tranzacții, precum și asupra calității informațiilor puse la dispoziție de registrele centrale de tranzacții;

modificarea cadrului de raportare, inclusiv adoptarea și punerea în aplicare a raportării delegate astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1a) și, în special, impactul acesteia asupra sarcinii de raportare a contrapărților nefinanciare care nu fac obiectul obligației de compensare;

accesibilitatea serviciilor de compensare, în special măsura în care cerința de a presta servicii de compensare, în mod direct sau indirect, în condiții comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente, menționată la articolul 4 alineatul (3a), a facilitat în mod eficace accesul la compensare.

alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

dacă CPC-urile, membrii compensatori și sistemele de pensii au întreprins un efort adecvat și au dezvoltat soluții tehnice viabile care să faciliteze participarea unor astfel de sisteme la compensarea centrală prin depunerea de garanții în numerar și de garanții nemonetare ca marje de variație, inclusiv implicațiile acestor soluții asupra lichidității și a caracterului prociclic al pieței, precum și potențialele lor implicații juridice și de alt tip;

volumul și natura activității sistemelor de pensii pe piețele instrumentelor derivate extrabursiere compensate și necompensate, defalcate pe fiecare clasă de active, și orice risc sistemic la adresa sistemului financiar aferent acestora;

consecințele pe care îndeplinirea de către sistemele de pensii a obligației de compensare le au asupra strategiilor de investiții ale acestora, inclusiv orice variații între alocarea activelor în numerar și a celor nemonetare;

implicațiile pentru sistemele de pensii ale pragurilor de compensare prevăzute în temeiul articolului 10 alineatul (4);

impactul altor cerințe juridice privind diferențele de cost dintre contractele derivate extrabursiere compensate și necompensate, inclusiv în ceea ce privește cerințele privind marja pentru instrumentele financiare derivate necompensate și calculul indicatorului efectului de levier efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

dacă sunt necesare alte măsuri pentru a facilita o soluție de compensare pentru sistemele de pensii.

dacă obligațiile de raportare a tranzacțiilor în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și în temeiul prezentului regulament creează o duplicare a obligației de raportare a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate non-extrabursiere și dacă raportarea tranzacțiilor non-extrabursiere ar putea fi redusă sau simplificată pentru toate contrapărțile fără să se piardă în mod nejustificat informații;

dacă este necesar și adecvat să se alinieze obligația de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 cu modificările aduse prin Regulamentul (UE) 2019/834 obligației de compensare pentru instrumente financiare derivate, în special în ceea ce privește categoriile de entități supuse obligației de compensare;

dacă tranzacțiile care rezultă direct din serviciile de reducere a riscurilor posttranzacționare, inclusiv de comprimare a portofoliului, ar trebui să fie exceptate de la obligația de compensare menționată la articolul 4 alineatul (1), ținându-se seama de măsura în care aceste servicii atenuează riscul, mai ales riscul de credit al contrapărții și riscul operațional, de potențialul de eludare a obligației de compensare și de posibilul efect de descurajare a compensării centrale.

se introduce următorul alineat:

coerența dintre cerințele de raportare pentru instrumentele financiare derivate non-extrabursiere în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 și cele în temeiul articolului 9 din prezentul regulament, în ceea ce privește atât detaliile contractelor derivate care urmează să fie raportate, cât și accesul entităților relevante la date și dacă respectivele cerințe ar trebui să fie aliniate;

dacă este fezabil să se simplifice și mai mult lanțurile de raportare pentru toate contrapărțile, inclusiv pentru toți clienții indirecți, ținându-se seama de necesitatea ca raportarea să se facă în timp util și de măsurile adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament și în temeiul articolului 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

alinierea obligației de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 cu modificările aduse prin Regulamentul (UE) 2019/834 obligației de compensare pentru instrumente financiare derivate, în special în ceea ce privește categoriile de entități care sunt supuse obligației de compensare;

în cooperare cu CERS, dacă tranzacțiile care rezultă în mod direct din serviciile de reducere a riscurilor posttranzacționare, inclusiv de comprimare a portofoliului, ar trebui să fie exceptate de la obligația de compensare menționată la articolul 4 alineatul (1); respectivul raport:

examinează serviciile de comprimare a portofoliului și alte servicii disponibile de reducere a riscurilor posttranzacționare care nu contribuie la formarea prețurilor și care reduc riscurile neasociate pieței din portofoliile de instrumente financiare derivate fără a modifica riscul de piață al portofoliilor, cum ar fi tranzacțiile de reechilibrare;

explică scopurile și funcționarea unor astfel de servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare și măsura în care acestea atenuează riscurile, în special riscul de credit al contrapărții și riscul operațional, și evaluează necesitatea de a compensa respectivele tranzacții sau de a le excepta de la compensare, în vederea gestionării riscului sistemic; și

evaluează în ce măsură orice exceptare a unor astfel de servicii de la obligația de compensare descurajează compensarea centrală și poate duce la eludarea de către contrapărți a obligației de compensare;

dacă lista instrumentelor financiare care sunt considerate foarte lichide, cu risc de piață și de credit minim, în conformitate cu articolul 47, ar putea fi extinsă și dacă respectiva listă ar putea include unul sau mai multe fonduri de piață monetară, autorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului.

examinează serviciile de comprimare a portofoliului și alte servicii disponibile de reducere a riscurilor posttranzacționare care nu contribuie la formarea prețurilor și care reduc riscurile neasociate pieței din portofoliile de instrumente financiare derivate fără a modifica riscul de piață al portofoliilor, cum ar fi tranzacțiile de reechilibrare;

explică scopurile și funcționarea unor astfel de servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare și măsura în care acestea atenuează riscurile, în special riscul de credit al contrapărții și riscul operațional, și evaluează necesitatea de a compensa respectivele tranzacții sau de a le excepta de la compensare, în vederea gestionării riscului sistemic; și

evaluează în ce măsură orice exceptare a unor astfel de servicii de la obligația de compensare descurajează compensarea centrală și poate duce la eludarea de către contrapărți a obligației de compensare;

impactul Regulamentului (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului asupra nivelului compensării efectuate de contrapărțile financiare și nefinanciare și asupra distribuției compensării în cadrul fiecărui tip de contrapărți, în special în ceea ce privește contrapărțile financiare care au un volum limitat de activități cu instrumente financiare derivate extrabursiere și în ceea ce privește gradul de adecvare al pragurilor de compensare menționate la articolul 10 alineatul (4);

impactul Regulamentului (UE) 2019/834 asupra calității și accesibilității datelor raportate către registrele centrale de tranzacții, precum și asupra calității informațiilor puse la dispoziție de registrele centrale de tranzacții;

modificarea cadrului de raportare, inclusiv adoptarea și punerea în aplicare a raportării delegate astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1a) și, în special, impactul acesteia asupra sarcinii de raportare a contrapărților nefinanciare care nu fac obiectul obligației de compensare;

accesibilitatea serviciilor de compensare, în special măsura în care cerința de a presta servicii de compensare, în mod direct sau indirect, în condiții comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente, menționată la articolul 4 alineatul (3a), a facilitat în mod eficace accesul la compensare.

dacă CPC-urile, membrii compensatori și sistemele de pensii au întreprins un efort adecvat și au dezvoltat soluții tehnice viabile care să faciliteze participarea unor astfel de sisteme la compensarea centrală prin depunerea de garanții în numerar și de garanții nemonetare ca marje de variație, inclusiv implicațiile acestor soluții asupra lichidității și a caracterului prociclic al pieței, precum și potențialele lor implicații juridice și de alt tip;

volumul și natura activității sistemelor de pensii pe piețele instrumentelor derivate extrabursiere compensate și necompensate, defalcate pe fiecare clasă de active, și orice risc sistemic la adresa sistemului financiar aferent acestora;

consecințele pe care îndeplinirea de către sistemele de pensii a obligației de compensare le au asupra strategiilor de investiții ale acestora, inclusiv orice variații între alocarea activelor în numerar și a celor nemonetare;

implicațiile pentru sistemele de pensii ale pragurilor de compensare prevăzute în temeiul articolului 10 alineatul (4);

impactul altor cerințe juridice privind diferențele de cost dintre contractele derivate extrabursiere compensate și necompensate, inclusiv în ceea ce privește cerințele privind marja pentru instrumentele financiare derivate necompensate și calculul indicatorului efectului de levier efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

dacă sunt necesare alte măsuri pentru a facilita o soluție de compensare pentru sistemele de pensii.

dacă obligațiile de raportare a tranzacțiilor în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și în temeiul prezentului regulament creează o duplicare a obligației de raportare a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate non-extrabursiere și dacă raportarea tranzacțiilor non-extrabursiere ar putea fi redusă sau simplificată pentru toate contrapărțile fără să se piardă în mod nejustificat informații;

dacă este necesar și adecvat să se alinieze obligația de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 cu modificările aduse prin Regulamentul (UE) 2019/834 obligației de compensare pentru instrumente financiare derivate, în special în ceea ce privește categoriile de entități supuse obligației de compensare;

dacă tranzacțiile care rezultă direct din serviciile de reducere a riscurilor posttranzacționare, inclusiv de comprimare a portofoliului, ar trebui să fie exceptate de la obligația de compensare menționată la articolul 4 alineatul (1), ținându-se seama de măsura în care aceste servicii atenuează riscul, mai ales riscul de credit al contrapărții și riscul operațional, de potențialul de eludare a obligației de compensare și de posibilul efect de descurajare a compensării centrale.

coerența dintre cerințele de raportare pentru instrumentele financiare derivate non-extrabursiere în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 și cele în temeiul articolului 9 din prezentul regulament, în ceea ce privește atât detaliile contractelor derivate care urmează să fie raportate, cât și accesul entităților relevante la date și dacă respectivele cerințe ar trebui să fie aliniate;

dacă este fezabil să se simplifice și mai mult lanțurile de raportare pentru toate contrapărțile, inclusiv pentru toți clienții indirecți, ținându-se seama de necesitatea ca raportarea să se facă în timp util și de măsurile adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament și în temeiul articolului 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;

alinierea obligației de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 cu modificările aduse prin Regulamentul (UE) 2019/834 obligației de compensare pentru instrumente financiare derivate, în special în ceea ce privește categoriile de entități care sunt supuse obligației de compensare;

în cooperare cu CERS, dacă tranzacțiile care rezultă în mod direct din serviciile de reducere a riscurilor posttranzacționare, inclusiv de comprimare a portofoliului, ar trebui să fie exceptate de la obligația de compensare menționată la articolul 4 alineatul (1); respectivul raport:

examinează serviciile de comprimare a portofoliului și alte servicii disponibile de reducere a riscurilor posttranzacționare care nu contribuie la formarea prețurilor și care reduc riscurile neasociate pieței din portofoliile de instrumente financiare derivate fără a modifica riscul de piață al portofoliilor, cum ar fi tranzacțiile de reechilibrare;

explică scopurile și funcționarea unor astfel de servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare și măsura în care acestea atenuează riscurile, în special riscul de credit al contrapărții și riscul operațional, și evaluează necesitatea de a compensa respectivele tranzacții sau de a le excepta de la compensare, în vederea gestionării riscului sistemic; și

evaluează în ce măsură orice exceptare a unor astfel de servicii de la obligația de compensare descurajează compensarea centrală și poate duce la eludarea de către contrapărți a obligației de compensare;

dacă lista instrumentelor financiare care sunt considerate foarte lichide, cu risc de piață și de credit minim, în conformitate cu articolul 47, ar putea fi extinsă și dacă respectiva listă ar putea include unul sau mai multe fonduri de piață monetară, autorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului.

examinează serviciile de comprimare a portofoliului și alte servicii disponibile de reducere a riscurilor posttranzacționare care nu contribuie la formarea prețurilor și care reduc riscurile neasociate pieței din portofoliile de instrumente financiare derivate fără a modifica riscul de piață al portofoliilor, cum ar fi tranzacțiile de reechilibrare;

explică scopurile și funcționarea unor astfel de servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare și măsura în care acestea atenuează riscurile, în special riscul de credit al contrapărții și riscul operațional, și evaluează necesitatea de a compensa respectivele tranzacții sau de a le excepta de la compensare, în vederea gestionării riscului sistemic; și

evaluează în ce măsură orice exceptare a unor astfel de servicii de la obligația de compensare descurajează compensarea centrală și poate duce la eludarea de către contrapărți a obligației de compensare;

La articolul 86, se adaugă următorul alineat:

La articolul 89 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare, cu excepția:

dispozițiilor prevăzute la articolul 1 alineatele (10) și (11) din prezentul regulament, în ceea ce privește articolul 38 alineatele (6) și (7) și articolul 39 alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care se aplică de la 18 decembrie 2019;

dispozițiilor prevăzute la articolul 1 alineatul (7) litera (b) din prezentul regulament, în ceea ce privește articolul 9 alineatele (1a)-(1d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care se aplică de la 18 iunie 2020;

dispozițiilor prevăzute la punctul 2 litera (b) și la punctul 20 de la articolul 1 din prezentul regulament, în ceea ce privește articolul 4 alineatul (3a) și articolul 78 alineatele (9) și (10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care se aplică de la 18 iunie 2021.

Adoptat la Bruxelles, 20 mai 2019.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleA. TajaniPentru ConsiliuPreședinteleG. Ciamba

ANEXĂ

Anexa I se modifică după cum urmează:

În secțiunea I, se adaugă următoarele litere:

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (a) dacă nu stabilește proceduri adecvate pentru reconcilierea efectivă a datelor între registrele centrale de tranzacții;

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (b) dacă nu stabilește proceduri adecvate pentru verificarea exhaustivității și a corectitudinii datelor raportate;

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (c) dacă nu stabilește politici adecvate privind transferul ordonat al datelor către alte registre centrale de tranzacții, dacă acesta este solicitat de contrapărțile și CPC-urile menționate la articolul 9 sau în orice situație în care acest transfer este necesar.

În secțiunea IV, se adaugă următoarea literă:

(d)un registru central de tranzacții încalcă articolul 55 alineatul (4) dacă nu informează ESMA în timp util cu privire la orice modificări importante ale condițiilor de înregistrare.

un registru central de tranzacții încalcă articolul 55 alineatul (4) dacă nu informează ESMA în timp util cu privire la orice modificări importante ale condițiilor de înregistrare.

În secțiunea I, se adaugă următoarele litere:

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (a) dacă nu stabilește proceduri adecvate pentru reconcilierea efectivă a datelor între registrele centrale de tranzacții;

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (b) dacă nu stabilește proceduri adecvate pentru verificarea exhaustivității și a corectitudinii datelor raportate;

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (c) dacă nu stabilește politici adecvate privind transferul ordonat al datelor către alte registre centrale de tranzacții, dacă acesta este solicitat de contrapărțile și CPC-urile menționate la articolul 9 sau în orice situație în care acest transfer este necesar.

În secțiunea IV, se adaugă următoarea literă:

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (a) dacă nu stabilește proceduri adecvate pentru reconcilierea efectivă a datelor între registrele centrale de tranzacții;

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (b) dacă nu stabilește proceduri adecvate pentru verificarea exhaustivității și a corectitudinii datelor raportate;

un registru central de tranzacții încalcă articolul 78 alineatul (9) litera (c) dacă nu stabilește politici adecvate privind transferul ordonat al datelor către alte registre centrale de tranzacții, dacă acesta este solicitat de contrapărțile și CPC-urile menționate la articolul 9 sau în orice situație în care acest transfer este necesar.