Regulamentul delegat (UE) 2017/581 al Comisiei din 24 iunie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind standardele tehnice de reglementare referitoare la accesul la compensare în ceea ce privește locurile de tranzacționare și contrapărțile centrale (Text cu relevanță pentru SEE. )

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în special articolul 35 alineatul (6) și articolul 36 alineatul (6),

Pentru a împiedica denaturarea concurenței, contrapărțile centrale (CPC) și locurile de tranzacționare ar trebui să aibă posibilitatea de a respinge o cerere de acces formulată de o CPC sau de un loc de tranzacționare numai dacă au făcut toate eforturile rezonabile ca să gestioneze riscurile care derivă din acordarea respectivului acces, dar continuă să existe riscuri nejustificate semnificative.

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014, dacă respinge o cerere de acces, o CPC sau un loc de tranzacționare trebuie să prezinte o justificare exhaustivă a deciziei sale, care să includă explicații privind motivele pentru care riscurile relevante care derivă din acordarea accesului ar fi negestionabile în acea situație concretă și privind faptul că ar continua să existe riscuri nejustificate semnificative. O modalitate adecvată de îndeplinire a acestei obligații este indicarea clară, de către partea care refuză accesul, a modificărilor de la nivelul gestionării riscurilor care ar rezulta în urma acordării accesului și a modului în care această parte ar trebui să gestioneze riscurile aferente modificărilor survenite ca urmare a acordării accesului, precum și explicarea impactului asupra activităților sale.

Regulamentul (UE) nr. 600/2014 nu face distincția între riscurile suportate de CPC și de locurile de tranzacționare la acordarea accesului și prevede aceleași categorii generale de condiții care să fie avute în vedere de locurile de tranzacționare și de CPC atunci când evaluează cererile de acces. Cu toate acestea, din cauza diferenței de natură dintre activitățile CPC și cele ale locurilor de tranzacționare, în practică este posibil ca riscurile care derivă din acordarea accesului să aibă un impact diferit asupra CPC și asupra locurilor de tranzacționare, ceea ce impune abordări diferite pentru CPC și locurile de tranzacționare.

Atunci când o autoritate competentă evaluează dacă accesul ar reprezenta o amenințare la adresa funcționării uniforme și ordonate a piețelor sau dacă ar avea un efect negativ asupra riscului sistemic, aceasta ar trebui să analizeze dacă CPC sau locul de tranzacționare în cauză dispune de proceduri adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv în ceea ce privește riscul operațional și riscul juridic, pentru a evita ca acordul de acces să genereze, pentru terțe părți, riscuri nejustificate semnificative care nu pot fi reduse.

Condițiile în care trebuie permis accesul ar trebui să fie rezonabile și nediscriminatorii, astfel încât să nu fie subminat obiectivul asigurării unui acces nediscriminatoriu. Nu ar trebui permisă perceperea de taxe într-o manieră discriminatorie, astfel încât să se descurajeze accesul. Cu toate acestea, este posibil ca taxele să fie diferite din motive justificate în mod obiectiv, cum ar fi situațiile în care costurile aferente punerii în aplicare a acordurilor de acces sunt mai mari. Atunci când acordă accesul, CPC și locurile de tranzacționare suportă atât costuri unice, cum ar fi evaluarea cerințelor legale, cât și costuri recurente. Întrucât este probabil ca domeniul de aplicare al cererii de acces și costurile aferente punerii în aplicare a acordului de acces să difere de la caz la caz, nu este adecvat ca alocarea exactă a costurilor între CPC și locul de tranzacționare să fie reglementată prin prezentul regulament. Cu toate acestea, alocarea costurilor este un element important al acordului de acces, prin urmare ambele părți ar trebui să precizeze, în respectivul acord, repartizarea costurilor.

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, o CPC care dorește să își extindă obiectul de activitate la servicii sau activități suplimentare, care nu sunt acoperite de autorizația inițială, ar trebui să înainteze o cerere de extindere a autorizației. Extinderea autorizației este necesară atunci când o CPC intenționează să ofere servicii de compensare pentru instrumente financiare care au un profil de risc diferit sau care prezintă diferențe semnificative față de portofoliul de produse existent al CPC respective. Atunci când un contract tranzacționat într-un loc de tranzacționare căruia o CPC i-a acordat accesul face parte dintr-o clasă de instrumente financiare inclusă în autorizația existentă a CPC și, prin urmare, prezintă caracteristici de risc similare cu contracte deja compensate de CPC, un astfel de contract ar trebui considerat echivalent din punct de vedere economic.

Pentru a se asigura că o CPC nu aplică cerințe discriminatorii în materie de garanții reale și de stabilire a marjelor unor contracte echivalente din punct de vedere economic tranzacționate într-un loc de tranzacționare căruia i s-a acordat accesul la CPC respectivă, orice modificare a metodologiei de stabilire a marjelor și a cerințelor operaționale privind stabilirea marjelor și compensarea aplicate unor contracte echivalente din punct de vedere economic deja compensate de CPC ar trebui să facă obiectul unei examinări de către comitetul de risc al CPC și să fie considerată o modificare semnificativă a modelelor și a parametrilor în sensul procedurii de examinare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. O astfel de examinare ar trebui să valideze faptul că noile modele și noii parametri sunt nediscriminatorii și se bazează pe considerații relevante legate de riscuri.

Regulamentul (UE) 648/2012 vizează combaterea denaturării concurenței prin impunerea accesului nediscriminatoriu la CPC care oferă locurilor de tranzacționare servicii de compensare pentru instrumente financiare derivate extrabursiere. La rândul său, Regulamentul (UE) nr. 600/2014 recunoaște nevoia de a introduce cerințe similare pentru piețele reglementate. Având în vedere faptul că o CPC poate compensa instrumente financiare derivate atât extrabursiere, cât și tranzacționate la bursă, tratamentul nediscriminatoriu al contractelor echivalente din punct de vedere economic tranzacționate într-un loc de tranzacționare care solicită accesul la o CPC ar trebui să țină cont de toate contractele relevante compensate de acea CPC, indiferent de locul în care acestea sunt tranzacționate.

Autoritatea competentă responsabilă ar trebui să transmită colegiului CPC și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), fără întârzieri nejustificate, o notificare referitoare la aprobarea regimului de tranziție al CPC în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, pentru a ajuta alte autorități competente responsabile să înțeleagă impactul acestei aprobări asupra CPC și asupra locurilor de tranzacționare care au legături strânse cu acea CPC. Notificarea ar trebui să conțină toate informațiile necesare pentru a permite colegiului CPC și ESMA să înțeleagă decizia și pentru a face să crească transparența.

Cerințele clare privind informațiile care trebuie furnizate de CPC și locurile de tranzacționare atunci când notifică autorităților competente și ESMA că doresc că beneficieze de un regim de tranziție în conformitate cu articolele 35 și 36 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 ar trebui să contribuie la aplicarea transparentă și armonizată a procedurii de notificare. Prin urmare, este necesar ca procedura de notificare să includă modele uniforme pentru notificări, care să conducă la practici de supraveghere consecvente și uniforme.

Este important să se evite riscul ca locurile de tranzacționare mai mari să utilizeze metode de calcul care le minimizează valoarea noțională anuală pentru a beneficia de mecanismul de neparticipare la dispozițiile privind accesul. În cazurile în care există abordări alternative, acceptate în egală măsură, pentru calculul valorii noționale, utilizarea calculului prin care se obține valoarea cea mai mare contribuie la evitarea acestui risc. Metodele utilizate pentru calculul valorii noționale în sensul Regulamentului (UE) nr. 600/2014 ar trebui să dea posibilitatea de a utiliza mecanismul de neparticipare locurilor de tranzacționare care sunt realmente mai mici și care încă nu dețin capacitatea tehnologică de a concura de la egal la egal cu majoritatea actorilor de pe piața infrastructurilor posttranzacționare. Este, de asemenea, important ca metodele prevăzute să fie ușor de înțeles și lipsite de ambiguitate, pentru a contribui la caracterul consecvent și uniform al practicilor de supraveghere.

Este important ca locurile de tranzacționare să fie consecvente în ceea ce privește calculul valorii lor noționale în sensul Regulamentului (UE) nr. 600/2014, astfel încât dispozițiile privind accesul să poată fi aplicate în mod echitabil de locurile de tranzacționare. Acest lucru este deosebit de important pentru anumite tipuri de instrumente financiare derivate tranzacționate la bursă în unități de măsură, cum ar fi barilul sau tona.

Din rațiuni de consecvență și pentru a asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament și cele ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 să se aplice de la aceeași dată. Cu toate acestea, pentru a se asigura că CPC și locurile de tranzacționare pot beneficia de regimul de tranziție prevăzut la articolul 35 alineatul (5) și la articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, anumite dispoziții din prezentul regulament ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a acestuia.

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate, întrucât privesc refuzul și acordarea accesului CPC și locurilor de tranzacționare, precum și procedura prin care CPC și locurile de tranzacționare pot opta să nu participe la respectarea cerințelor în materie de acces prevăzute în prezentul regulament. În vederea asigurării coerenței între aceste dispoziții, dintre care majoritatea ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a asigura persoanelor supuse acestor obligații o imagine cuprinzătoare în privința dispozițiilor și un acces sintetic la acestea, este de dorit ca standardele tehnice de reglementare prevăzute la articolul 35 alineatul (6) și la articolul 36 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 să fie cuprinse într-un singur regulament.

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către ESMA.

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat punctul de vedere al Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului,

CAPITOLUL I

SECȚIUNEA 1

O CPC evaluează dacă acordarea accesului ar crea vreunul dintre riscurile prevăzute la articolele 2, 3 și 4 și poate refuza accesul numai dacă, după ce a depus toate eforturile rezonabile pentru a-și gestiona riscurile, CPC ajunge la concluzia că există riscuri nejustificate semnificative care nu pot fi gestionate.

Dacă o CPC refuză accesul, aceasta indică riscurile prevăzute la articolele 2, 3 și 4 care ar rezulta din acordarea accesului și explică de ce respectivele riscuri nu pot fi gestionate.

O CPC poate respinge o cerere de acces din cauza volumului de tranzacții anticipat care ar decurge dintr-un astfel de acces numai dacă acesta ar avea una dintre următoarele consecințe:

modelul scalabil al CPC ar fi depășit în asemenea măsură încât CPC nu și-ar putea adapta sistemele pentru a face față volumului de tranzacții anticipat;

capacitatea planificată a CPC ar fi depășită în asemenea măsură încât CPC nu ar putea obține capacitatea suplimentară necesară pentru a compensa volumul de tranzacții anticipat.

O CPC poate respinge o cerere de acces din cauza riscului operațional și a complexității.

Riscurile operaționale și complexitatea includ oricare dintre următoarele elemente:

situațiile în care incompatibilitatea dintre sistemele informatice ale CPC și cele ale locului de tranzacționare împiedică CPC să asigure conectivitatea dintre aceste sisteme;

lipsa resurselor umane care să dispună de cunoștințele, competențele și experiența necesare pentru a îndeplini funcțiile CPC referitoare la riscurile derivate din instrumente financiare suplimentare care diferă de cele deja compensate de CPC sau incapacitatea de a mobiliza astfel de resurse umane.

O CPC poate respinge o cerere de acces din cauza unor riscuri nejustificate semnificative dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

CPC nu oferă servicii de compensare în cazul instrumentelor financiare pentru care se solicită accesul și nu ar putea, cu eforturi rezonabile, să lanseze un serviciu de compensare care să respecte cerințele prevăzute în titlurile II, III și IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

acordarea accesului ar amenința viabilitatea economică a CPC sau capacitatea sa de a îndeplini cerințele minime de capital prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

există riscuri juridice;

există o incompatibilitate între normele CPC și cele ale locului de tranzacționare pe care CPC nu o poate remedia în cooperare cu locul de tranzacționare.

O CPC poate respinge o cerere de acces din cauza riscului juridic, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (c), dacă, ca urmare a acordării accesului, aceasta nu ar putea să își aplice normele referitoare la compensarea cu exigibilitate imediată și procedurile privind neîndeplinirea obligațiilor sau nu ar putea să își gestioneze riscurile care derivă din utilizarea simultană a unor modele diferite de acceptare a tranzacțiilor.

SECȚIUNEA 2

Un loc de tranzacționare evaluează dacă acordarea accesului ar crea vreunul dintre riscurile prevăzute la articolele 6 și 7 și poate refuza accesul numai dacă, după ce a depus toate eforturile rezonabile pentru a-și gestiona riscurile, locul de tranzacționare ajunge la concluzia că există riscuri nejustificate semnificative care nu pot fi gestionate.

Dacă un loc de tranzacționare refuză accesul, acesta indică riscurile prevăzute la articolele 6 și 7 care ar rezulta din acordarea accesului și explică de ce respectivele riscuri nu pot fi gestionate.

Un loc de tranzacționare poate respinge o cerere de acces din cauza riscului operațional și a complexității care derivă dintr-un astfel de acces numai dacă există riscul unei incompatibilități între sistemele informatice ale CPC și cele ale locului de tranzacționare care împiedică locul de tranzacționare să asigure conectivitatea dintre aceste sisteme.

Un loc de tranzacționare poate respinge o cerere de acces din cauza unor riscuri nejustificate semnificative în oricare din cazurile următoare:

existența unor amenințări la adresa viabilității economice a locului de tranzacționare sau a capacității acestuia de a îndeplini cerințele minime de capital prevăzute la articolul 47 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

existența unei incompatibilități între normele locului de tranzacționare și cele ale CPC pe care locul de tranzacționare nu o poate remedia în cooperare cu CPC.

Pe lângă fragmentarea lichidității, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 45 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, în sensul articolului 35 alineatul (4) litera (b) și al articolului 36 alineatul (4) litera (b) din regulamentul menționat, se consideră că acordarea accesului amenință funcționarea uniformă și ordonată a piețelor sau afectează riscul sistemic dacă autoritatea competentă poate furniza motive pentru refuz, inclusiv dovezi că procedurile de gestionare a riscurilor ale uneia sau ale ambelor părți implicate în cererea de acces sunt insuficiente pentru a împiedica apariția în urma acordării accesului a unor riscuri nejustificate semnificative pentru părți terțe și că nu există nicio măsură de remediere care să reducă suficient aceste riscuri.

CAPITOLUL II

Părțile convin asupra drepturilor și obligațiilor lor care derivă din accesul acordat, precum și asupra legislației aplicabile relației dintre ele. Clauzele acordului de acces trebuie:

să fie clar definite, transparente, valabile și executorii;

să precizeze, în cazul în care două sau mai multe CPC au acces la un loc de tranzacționare, modul în care tranzacțiile din locul de tranzacționare vor fi alocate CPC care este parte la acord;

să conțină norme clare referitoare la momentul intrării ordinelor de transfer, în sensul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în sistemele relevante și referitoare la momentul irevocabilității;

să conțină norme privind rezilierea acordului de acces de către oricare dintre părți, care:

prevăd rezilierea ordonată, care nu expune în mod nejustificat alte entități la riscuri suplimentare și include prevederi clare și transparente pentru gestionarea și retragerea ordonată a contractelor și a pozițiilor asumate în cadrul acordului de acces care erau deschise la momentul rezilierii;

asigură că partea în cauză are la dispoziție un timp rezonabil pentru a remedia orice încălcare ce nu conduce la o reziliere imediată;

permit rezilierea dacă riscurile cresc până la un nivel care ar fi justificat inițial refuzul accesului;

să precizeze instrumentele financiare care fac obiectul acordului de acces;

să precizeze repartizarea costurilor unice și a celor recurente ocazionate de cererea de acces;

să conțină dispoziții privind cererile și obligațiile care derivă din acordul de acces.

prevăd rezilierea ordonată, care nu expune în mod nejustificat alte entități la riscuri suplimentare și include prevederi clare și transparente pentru gestionarea și retragerea ordonată a contractelor și a pozițiilor asumate în cadrul acordului de acces care erau deschise la momentul rezilierii;

asigură că partea în cauză are la dispoziție un timp rezonabil pentru a remedia orice încălcare ce nu conduce la o reziliere imediată;

permit rezilierea dacă riscurile cresc până la un nivel care ar fi justificat inițial refuzul accesului;

Clauzele acordului de acces includ obligația părților la acord de a institui politici, proceduri și sisteme adecvate pentru a asigura următoarele:

comunicarea promptă, fiabilă și sigură dintre părți;

consultarea prealabilă a celeilalte părți în situațiile în care este probabil ca modificări ale operațiunilor unei părți să aibă un impact semnificativ asupra acordului de acces sau asupra riscurilor la care este expusă cealaltă parte;

transmiterea de notificări prompte celeilalte părți înainte de punerea în aplicare a unei modificări, în cazurile care nu fac obiectul literei (b);

soluționarea litigiilor;

identificarea, monitorizarea și gestionarea riscurilor potențiale care derivă din acordul de acces;

primirea de către locul de tranzacționare a tuturor informațiilor necesare pentru ca acesta să își îndeplinească obligațiile de monitorizare a totalului pozițiilor deschise;

acceptarea de către CPC a decontării cu livrare fizică a mărfurilor.

Părțile relevante la acordul de acces asigură următoarele:

menținerea unor standarde adecvate de gestionare a riscurilor la acordarea accesului;

actualizarea informațiilor furnizate în cererea de acces, inclusiv a informațiilor privind modificările semnificative, pe toată durata acordului de acces;

utilizarea informațiilor care nu sunt publice și a celor sensibile din punct de vedere comercial, inclusiv a informațiilor furnizate în faza de dezvoltare a unui instrument financiar, numai în scopul precis pentru care au fost transmise și numai pentru atingerea obiectivului precis convenit de părți.

O CPC percepe taxe pentru tranzacțiile de compensare executate într-un loc de tranzacționare căruia i-a acordat accesul numai pe baza unor criterii obiective, aplicabile tuturor membrilor compensatori și, dacă este cazul, tuturor clienților. În acest sens, o CPC supune toți membrii compensatori și, dacă este cazul, toți clienții aceluiași barem de taxe și reduceri, iar taxele pe care le percepe nu depind de locul de tranzacționare în care are loc tranzacția.

O CPC percepe taxe legate de acces de la un loc de tranzacționare numai pe baza unor criterii obiective. În acest sens, tuturor locurilor de tranzacționare care accesează CPC în legătură cu instrumente financiare identice sau similare li se aplică aceleași taxe și reduceri, cu excepția cazului în care un barem de taxe diferit poate fi justificat în mod obiectiv.

În conformitate cu articolul 38 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, o CPC se asigură că baremurile de taxe prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol sunt ușor accesibile, identificate în mod adecvat pentru fiecare serviciu prestat și suficient de detaliate încât să se asigure predictibilitatea taxelor percepute.

Alineatele (1)-(3) se aplică taxelor aferente costurilor unice și celor recurente.

Un loc de tranzacționare percepe taxe de acces numai pe baza unor criterii obiective. În acest sens, tuturor CPC care accesează locul de tranzacționare în legătură cu instrumente financiare identice sau similare li se aplică același barem de taxe și reduceri, cu excepția cazului în care un barem de taxe diferit poate fi justificat în mod obiectiv.

Un loc de tranzacționare se asigură că baremul de taxe menționat la alineatul (1) este ușor accesibil, că taxele sunt identificate în mod adecvat pentru fiecare serviciu prestat și că acestea sunt suficient de detaliate încât să se asigure predictibilitatea taxelor percepute.

Alineatele (1) și (2) se aplică tuturor taxelor având legătură cu accesul, inclusiv celor aferente costurilor unice și celor recurente.

CAPITOLUL III

CPC determină dacă contractele tranzacționate în locul de tranzacționare căruia i-a acordat accesul sunt echivalente din punct de vedere economic cu contracte având caracteristici de risc similare deja compensate de CPC.

În sensul prezentului articol, o CPC consideră că toate contractele tranzacționate în locul de tranzacționare căruia i-a acordat accesul care fac parte dintr-o clasă de instrumente financiare inclusă în autorizația CPC menționată la articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau în extinderile ulterioare ale autorizației prevăzute la articolul 15 din regulamentul menționat sunt echivalente din punct de vedere economic cu contractele din această clasă de instrumente financiare care sunt deja compensate de CPC.

O CPC poate considera ca nefiind echivalent din punct de vedere economic un contract tranzacționat în locul de tranzacționare căruia i-a acordat accesul care prezintă un profil de risc diferit în mod semnificativ ori diferențe semnificative față de contractele deja compensate de CPC care aparțin respectivei clase de instrumente financiare, dacă CPC a obținut o extindere a autorizației în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în privința respectivului contract și a cererii de acces a acelui loc de tranzacționare.

O CPC aplică contractelor echivalente din punct de vedere economic menționate la alineatul (1) aceleași metodologii în materie de stabilire a marjelor și de garanții reale, indiferent de locul în care sunt tranzacționate acestea. O CPC va condiționa compensarea unui contract echivalent din punct de vedere economic menționat la alineatul (1) de adoptarea unor modificări ale modelelor și parametrilor de risc ai CPC numai dacă acest lucru este necesar pentru diminuarea factorilor de risc aferenți locului de tranzacționare în cauză sau contractelor tranzacționate în acesta. Astfel de modificări sunt considerate modificări semnificative ale modelelor și ale parametrilor CPC menționați la articolele 28 și 49 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

O CPC aplică contractelor echivalente din punct de vedere economic menționate la articolul 12 alineatul (1) din prezentul regulament aceleași proceduri de compensare indiferent de locul în care sunt tranzacționate acestea, cu condiția ca procedura de compensare aplicată să fie valabilă și executabilă în conformitate cu Directiva 98/26/CE și cu dreptul insolvenței aplicabil.

O CPC care consideră că riscul juridic sau riscul aferent bazei referitor la o procedură de compensare pe care o aplică unui contract echivalent din punct de vedere economic nu este suficient de diminuat va condiționa compensarea unui astfel de contract de adoptarea unor modificări ale procedurii de compensare respective prin care să fie exclusă compensarea acestor contracte. Astfel de modificări sunt considerate modificări semnificative ale modelelor de risc și ale parametrilor CPC menționați la articolele 28 și 49 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

În sensul alineatului (2), risc aferent bazei înseamnă riscul care derivă din mișcări imperfect corelate a două sau mai multe active ori contracte compensate de CPC.

Dacă o CPC calculează marjele în ceea ce privește încrucișarea marjelor între contracte corelate compensate de aceeași CPC (stabilirea marjelor pentru un portofoliu) în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și articolul 27 din Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei, CPC își aplică abordarea în materie de stabilire a marjelor pentru un portofoliu tuturor contractelor relevante corelate, indiferent de locul în care sunt tranzacționate acestea. Contractele care prezintă corelații semnificative și fiabile sau un parametru statistic de dependență echivalent beneficiază de aceleași compensări sau reduceri.

CAPITOLUL IV

Pentru a solicita permisiunea de a se prevala de regimul de tranziție menționat la articolul 35 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, o CPC transmite autorității sale competente o notificare scrisă, utilizând formularul 1 din anexa la prezentul regulament.

Autoritățile competente relevante notifică în scris ESMA și colegiului CPC orice decizie de a aproba un regim de tranziție în conformitate cu articolul 35 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult o lună de la adoptarea deciziei, utilizând formularul 2 din anexa la prezentul regulament.

Dacă un loc de tranzacționare nu dorește să aibă obligații în temeiul articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, acesta transmite o notificare scrisă autorității sale competente și ESMA, utilizând formularele 3.1 și 3.2 din anexa la prezentul regulament.

Dacă un loc de tranzacționare dorește să continue a nu avea, timp de treizeci de luni suplimentare, obligații în temeiul articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, acesta transmite o notificare scrisă autorității sale competente și ESMA, utilizând formularele 4.1 și 4.2 din anexa la prezentul regulament.

În conformitate cu articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, un loc de tranzacționare care nu dorește să aibă obligații în temeiul articolului 36 din regulamentul menționat timp de treizeci de luni de la data aplicării acestuia include în calculul valorii sale noționale anuale toate tranzacțiile cu instrumente financiare derivate tranzacționate la bursă încheiate în anul calendaristic anterior aplicării normelor regulamentului menționat.

În scopul calculării valorii sale noționale anuale în conformitate cu articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 pentru anul anterior intrării în vigoare, un loc de tranzacționare utilizează valorile efective pentru perioadele în care acestea sunt disponibile.

date efective pentru cea mai lungă perioadă posibilă care începe la data de 1 ianuarie a anului anterior intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014, care să includă cel puțin primele opt luni;

date efective pentru perioada echivalentă din anul anterior celui prevăzut la litera (a) din prezentul alineat;

date efective pentru întregul an anterior celui prevăzut la litera (a) din prezentul alineat.

Dacă un loc de tranzacționare dorește să continue a nu avea, timp de treizeci de luni suplimentare ulterioare primei perioade de 30 de luni sau oricărei alte perioade de 30 de luni, obligații în temeiul articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, acesta include în calculul valorii sale noționale anuale efectuat în conformitate cu articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 toate tranzacțiile cu instrumente financiare derivate tranzacționate la bursă încheiate în conformitate cu dispozițiile acestuia în primele 24 de luni din perioada anterioară de treizeci de luni.

Dacă există abordări alternative acceptabile de calculare a valorii noționale anuale pentru anumite tipuri de instrumente, dar între rezultatele acestor metode de calcul există diferențe notabile, se utilizează calculul prin care se obține valoarea cea mai mare. În particular, pentru instrumentele financiare derivate, cum ar fi contractele futures sau opțiunile, inclusiv toate tipurile de instrumente financiare derivate pe mărfuri desemnate în unități de măsură, valoarea noțională anuală este valoarea integrală a activelor-suport ale instrumentului financiar derivat, la prețul relevant din momentul în care este încheiată tranzacția.

În scopul verificărilor efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (6) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, locul de tranzacționare transmite ESMA, la cerere, toate elementele și datele pe care se bazează calculul.

Atunci când verifică valorile noționale anuale transmise, ESMA ține cont și de datele relevante posttranzacționare și de statisticile anuale.

ESMA aprobă sau respinge neparticiparea în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor relevante pentru notificare, în conformitate cu articolele 16 și 17, precum și a informațiilor prevăzute la articolul 19.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 3 ianuarie 2018.

Cu toate acestea, articolele 15, 16, 17, 19 și 20 se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Adoptat la Bruxelles, 24 iunie 2016.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker

ANEXĂ

Formularul 1Notificarea menționată la articolul 15

Formularul 2Notificarea menționată la articolul 16

Formularul 3.1Notificarea generală menționată la articolul 17

Formularul 3.2Notificarea valorii noționale menționată la articolul 17

Formularul 4.1Notificarea generală menționată la articolul 18

Formularul 4.2Notificarea valorii noționale menționată la articolul 18