Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/304 al Comisiei din 2 martie 2016 de înregistrare a unei denumiri în Registrul specialităților tradiționale garantate [Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno (STG)]

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, în special articolul 15 alineatul (1) și articolul 52 alineatul (3) litera (a),

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea Austriei de înregistrare a denumirilor Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

La 17 decembrie 2014, Comisia a primit trei acte de opoziție din partea Germaniei (depuse de Naturland – Verband für ökologischen Landbau e.V., Gläeserne Molkerei GmbH și Bauernverband Mecklenburg-Vorpommern e.V.), care includeau și declarațiile de opoziție motivate corespunzătoare. La 30 decembrie 2014, a fost depus un act de opoziție direct la Comisie de către asociația germană VHM (Verband für handwerkliche Milchverarbeitung im ökologischen Landbau e.V.). La 5 ianuarie 2015, Germania i-a transmis Comisiei un nou act de opoziție (depus de Deutsche Heumilchgesellschaft mbH).

Procedura de opoziție pe baza actului trimis direct Comisiei de către VHM nu a fost inițiată. În conformitate cu articolul 51 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, persoanele fizice sau juridice având un interes legitim, stabilite sau cu reședința într-un stat membru diferit de cel în care a fost depusă cererea, pot prezenta un act de opoziție statului membru în care sunt stabilite. Prin urmare, asociației VHM nu i s-a permis să prezinte direct Comisiei un act sau o declarație de opoziție.

Procedura de opoziție pe baza actului trimis de Germania la 5 ianuarie 2015 nu a fost inițiată. În conformitate cu articolul 51 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, prezentarea unui act de opoziție trebuie să aibă loc în termen de trei luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Actul de opoziție primit la 5 ianuarie 2015 a depășit acest termen.

Comisia a examinat cele trei opoziții transmise de Germania la 17 decembrie 2014 și a ajuns la concluzia că sunt admisibile. Prin urmare, prin scrisoarea din 19 februarie 2015, Comisia a invitat părțile interesate să demareze consultările care se impun pentru a încerca să ajungă la un acord, în conformitate cu procedurile lor interne.

Opoziția bazată pe actul transmis de Germania la 17 decembrie 2014 în legătură cu opoziția depusă de Naturland – Verband für ökologischen Landbau e.V. a fost retrasă.

Termenul de consultare a fost prelungit cu încă trei luni.

Austria și Germania au ajuns la un acord, care a fost notificat Comisiei la 10 august 2015.

Dat fiind că respectă dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și din legislația Uniunii, conținutul acordului încheiat între Austria și Germania poate fi luat în considerare.

Unele detalii din caietul de sarcini al produsului au fost modificate. Acestea vizează posibilitatea de a separa exploatațiile producătoare în unități distincte, includerea unor forme auxiliare de furaje în furajele grosiere obligatorii de 75 %, calculate ca medie anuală, permisiunea de a utiliza compost verde pentru fertilizare și o diminuare a condițiilor de producție a fânului umed și fermentat, precum și a condițiilor de producție și de depozitare a furajelor însilozate.

Aceste elemente nu constituie modificări substanțiale în temeiul articolul 51 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Prin urmare, caietul de sarcini modificat nu ar trebui publicat spre opoziție. Acesta ar trebui însă anexat la prezentul regulament spre informare bună și cuvenită.

Acordul la care au ajuns părțile în cauză concluzionează, de asemenea, că ar trebui acordată o perioadă de tranziție de doi ani producătorilor actuali de produse care poartă denumirile Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno, astfel încât aceștia să se poată conforma progresiv la caietul de sarcini al produsului. În plus, produsele necomercializate încă la data respectivă ar trebui să poată fi introduse pe piață până la epuizarea stocurilor.

Comisia consideră că protejarea specialităților tradiționale garantate ar trebui adaptată în funcție de interesul producătorilor și al operatorilor care au folosit în mod legal denumirile respective până în prezent. Prin urmare, ținând seama de concluziile sus-menționate convenite de părți și de obiectivele Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, aplicabil prin analogie și în cazul specialităților tradiționale garantate, ar trebui ca, în scopul de a permite adaptarea progresivă la caietul de sarcini al produsului, să se acorde o perioadă de tranziție de doi ani în care producătorii să utilizeze denumirile Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno fără respectarea caietului de sarcini al produsului, combinată cu autorizarea de a continua, după expirarea perioadei de doi ani, să introducă pe piață produse care nu sunt conforme cu caietul de sarcini al produsului până la epuizarea stocurilor. Astfel de produse nu ar trebui însă comercializate fiind însoțite de mențiunea specialitate tradițională garantată, de abrevierea STG și nici de simbolul Uniunii asociat.

Având în vedere cele de mai sus, denumirile Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno ar trebui înregistrate în Registrul specialităților tradiționale garantate.

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

Se înregistrează denumirile Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno (STG).

Denumirile de la primul alineat identifică un produs din clasa 1.4. Alte produse de origine animală (ouă, miere, produse lactate cu excepția untului etc.) din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei.

Anexa la prezentul regulament cuprinde caietul de sarcini consolidat al produsului.

Denumirile Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno pot fi utilizate pentru a desemna produse care nu respectă caietul de sarcini al Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno pe o perioadă de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Atunci când sunt utilizate în legătură cu produse care nu respectă caietul de sarcini, denumirile respective nu pot fi însoțite de mențiunea specialitate tradițională garantată, de abrevierea STG și nici de simbolul Uniunii asociat.

După expirarea perioadei de doi ani, producătorii de Heumilch/Haymilk/Latte fieno/Lait de foin/Leche de heno sunt autorizați să continue să introducă pe piață, până la epuizarea stocurilor, produse care poartă denumirile respective, au fost produse înainte de finele acestei perioade, dar nu respectă caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 2.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 2 martie 2016.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker

ANEXĂ

CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI STG

Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare

JO L 93, 31.3.2006, p. 1. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

HEUMILCH/HAYMILK/LATTE FIENO/LAIT DE FOIN/LECHE DE HENO

Nr. CE: AT-TSG-0007-01035 – 27.8.2012

Denumirea și adresa grupului solicitant

Statul membru sau țara terță

Austria

Caietul de sarcini al produsului

Denumirile propuse pentru înregistrare

Heumilch (de); Haymilk (en); Latte fieno (it); Lait de foin (fr); Leche de heno (es)

Denumirea

este specifică în sine

exprimă caracterul specific al produsului agricol sau alimentar

Producția de lapte de fân reprezintă cea mai naturală formă de producție a laptelui. Laptele provine de la animale crescute în ferme producătoare de lapte tradiționale, durabile. Diferența principală față de laptele standard și caracterul tradițional al laptelui de fân constau în faptul că nu se permite utilizarea nutrețurilor fermentate, astfel cum se efectua producția laptelui în trecut. Începând cu anii 1960, ca urmare a mecanizării, agricultura industrializată a început să se bazeze tot mai mult pe producția de furaje însilozate (nutrețuri fermentate), astfel reducându-se producția de fân. În plus, reglementările interzic utilizarea animalelor și a furajelor identificate ca modificate genetic în conformitate cu legislația în vigoare.

Alimentația animalelor este adaptată la schimbările sezoniere: în perioada pășunatului, animalele se hrănesc cu iarbă proaspătă și parțial cu fân și cu furaje admise conform punctului 3.6, iar în sezonul de iarnă – cu fân și cu alte furaje admise conform punctului 3.6.

A se indica dacă s-a solicitat rezervarea denumirii în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006

Înregistrare cu rezervarea denumirii

Înregistrare fără rezervarea denumirii

Tip de produs

Clasa 1.4. Alte produse de origine animală

Descrierea produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

Lapte de vacă în conformitate cu legislația aplicabilă.

Descrierea metodei de producție a produsului agricol sau alimentar căruia i se aplică denumirea de la punctul 3.1

Laptele de fân este produs conform condițiilor de producție tradițională, care respectă Heumilchregulativ (normele referitoare la producția de lapte de fân), și se distinge prin faptul că normele care reglementează producția sa interzic utilizarea nutrețurilor fermentate, precum furajele însilozate, și a animalelor și furajelor care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

Heumilchregulativ

Laptele de fân este un lapte de vacă obținut de la vaci în lactație și produs de fermieri producători de lapte care se angajează să respecte următoarele criterii. În vederea păstrării caracterului tradițional al producției de lapte de fân, nu pot fi utilizate animale și furaje care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

Întreaga exploatație agricolă trebuie să respecte normele privind producția laptelui de fân.

Cu toate acestea, o exploatație poate fi împărțită în unități de producție definite în mod clar, nefiind obligatoriu ca toate să respecte aceste norme. Respectivele unități trebuie să fie împărțite în funcție de diferitele sectoare de producție.

Dacă, în conformitate cu litera (a), nu toate unitățile de producție ale exploatației respectă normele de producție a laptelui de fân, fermierul trebuie să țină animalele utilizate pentru producția laptelui de fân separate de animalele utilizate în celelalte unități și trebuie să țină o evidență corespunzătoare care să demonstreze această separare.

Tipuri de furaje admise

Hrana animalelor este compusă în principal din iarbă proaspătă și leguminoase în perioada pășunatului și din fân în perioada de iarnă.

Furajele grosiere suplimentare admise sunt: rapița furajeră, porumbul furajer, secara furajeră și sfecla furajeră, precum și peletele de fân, lucernă și porumb și furajele similare.

Proporția furajelor grosiere în rația anuală trebuie să fie de minimum 75 % din furajul uscat.

Cerealele admise sunt grâul, orzul, ovăzul, triticala, secara și porumbul, fie în formele lor comerciale comune, fie ca amestecuri cu substanțe minerale, de exemplu sub formă de tărâțe, pelete etc.

Rația furajeră poate conține bob, mazăre furajeră, lupin, fructe oleaginoase și reziduuri din semințe oleaginoase (făină, turte).

Tipuri de furaje interzise

Sunt interzise următoarele tipuri de furaje: furajele însilozate (nutrețurile fermentate), fânul umed și fânul fermentat.

Animalele nu pot fi hrănite cu produse secundare provenite de la fabrici de bere sau distilerii sau obținute în urma presării fructelor și nici cu alte produse secundare provenite din industria alimentară, cum ar fi borhotul umed de la fabricile de bere sau pulpa umedă. Excepții: pulpa uscată și melasa ca produs secundar din fabricarea zahărului și furajele proteice uscate obținute din prelucrarea cerealelor.

Este interzisă utilizarea oricărei forme de furaje umede la animalele în lactație.

Este interzisă utilizarea produselor de origine animală (lapte, zer, făină de carne și oase etc.), cu excepția laptelui și a zerului pentru vacile tinere.

Este interzisă utilizarea deșeurilor de grădină, a fructelor căzute, a cartofilor și a ureei.

Norme privind utilizarea îngrășămintelor

Pe toate suprafețele exploatate agricol de producătorii de lapte, este interzisă utilizarea nămolurilor de epurare, a produselor din nămoluri de epurare și a compostului provenit din stațiile de epurare, cu excepția compostului verde.

Producătorii de lapte trebuie să respecte un timp de așteptare de minimum trei săptămâni între aplicarea de gunoi de grajd pe terenuri și utilizarea acestora pentru pășunatul animalelor.

Utilizarea substanțelor chimice auxiliare

Pe oricare dintre suprafețele cu furaje verzi ale fermei producătoare de lapte se permite numai utilizarea selectivă și țintită a pesticidelor chimice sintetice și numai sub supravegherea unor specialiști agronomi.

Substanțele pulverizabile autorizate pentru combaterea muștelor în grajduri pot fi utilizate doar în absența vacilor în lactație.

Termene de așteptare pentru livrare

Laptele poate fi livrat ca lapte de fân cel mai devreme la 10 zile de la fătare.

În cazul vacilor care au fost hrănite cu furaje însilozate (nutrețuri fermentate), timpul de așteptare este de minimum 14 zile.

În ceea ce privește vacile de munte din exploatație care au fost hrănite cu furaje însilozate (nutrețuri fermentate), acestora li se dă obligatoriu hrană care nu conține furaje însilozate timp de 14 zile înainte de deplasarea pe pășunile de la munte sau laptele lor nu poate fi clasificat drept lapte de fân decât după ce au petrecut 14 zile pe pășunile alpine (deținute de furnizorul de lapte de fân). Pe pășune nu pot fi produse sau utilizate furaje însilozate.

Interzicerea alimentelor și a furajelor modificate genetic

În vederea păstrării caracterului tradițional al producției de lapte de fân, nu pot fi utilizate animale și furaje care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

Alte reglementări

Este interzisă producerea și depozitarea furajelor însilozate (nutrețurilor fermentate).

Este interzisă producția și depozitarea oricăror tipuri de baloți de fân ambalați în folie.

Este interzisă producerea fânului umed sau fermentat.

Caracterul specific al produsului agricol sau alimentar

Laptele de fân se deosebește de laptele standard prin condițiile speciale de producție conform punctului 3.6 din Heumilchregulativ.

Studiile conduse în 1995 și în 2001 de Dr. Ginzinger et al la Bundesanstalt für alpenländische Milchwirtschaft (Oficiul federal pentru laptele alpin) din Rotholz au evidențiat prezența a peste 1000 de spori de Clostridium pe litru în 65 % din probele de lapte provenit de la vaci hrănite cu furaje însilozate. În cazul laptelui livrat către o unitate de prelucrare a laptelui de mari dimensiuni, s-a constatat că 52 % din probe aveau peste 10000 de spori de Clostridium pe litru. Prin comparație, 85 % din probele de lapte provenit de la vaci care nu au fost hrănite cu furaje însilozate conțineau sub 200 de spori de Clostridium pe litru, iar 15 % între 200 și 300 de astfel de spori pe litru. Datorită alimentației speciale a animalelor, laptele de fân are un conținut de spori de Clostridium deosebit de redus. Astfel, la fabricarea brânzei cu pastă tare din lapte de fân crud apar mai puține probleme grave legate de formarea găurilor sau de aromă.

În cadrul proiectului de cercetare Einfluss der Silage auf die Milchqualität (Influența furajelor însilozate asupra calității laptelui), s-a studiat gustul laptelui de la animale care au fost hrănite cu sau fără furaje însilozate (Ginzinger și Tschager, Bundesanstalt für alpenländische Milchwirtschaft, Rotholz, 1993). 77 % din probele de lapte examinate care proveneau de la animale hrănite cu fân nu au avut probleme de gust. În cazul probelor de lapte provenit de la animale hrănite cu furaje însilozate (lapte standard), proporția probelor fără probleme de gust a fost de numai 29 %. O diferență semnificativă a fost observată și în cazul testelor pe probe prelevate din cisternele de colectare a laptelui. La 94 % din probele de lapte provenit de la animale hrănite cu fân nu s-a identificat nicio problemă de gust. Însă în cazul laptelui provenit de la animale hrănite cu furaje însilozate, proporția probelor fără probleme de gust a fost de numai 45 %.

O lucrare de diplomă de la Universitatea din Viena (Schreiner, Seiz, Ginzinger, 2011) a arătat că laptele de fân, datorită alimentației animalelor bazate pe furaj grosier și pășunat, are un conținut aproape dublu de acizi grași omega-3 și de acizi linoleici conjugați în comparație cu laptele standard.

Caracterul tradițional al produsului agricol sau alimentar

Producția și prelucrarea laptelui de fân este la fel de veche ca și creșterea vacilor de lapte (datând aproximativ din secolul al V-lea î.e.n.). În Evul Mediu, se producea deja brânză din lapte de fân în așa-numitele Schwaighöfen (mici ferme producătoare de lapte de la munte) din Prealpi și din munții Tirolului. Cuvântul Schwaig provine din Mittelhochdeutsch (germana superioară medie) și descrie o formă specială de așezare și mai ales de exploatație din regiunea alpină. Fermele Schwaighöfe (fermele de munte) erau întemeiate deseori drept așezări permanente de către proprietarii de pământuri, iar efectivele lor de vite erau folosite în principal pentru producția de lapte și produse lactate (mai ales pentru producția de brânză). Acestea sunt atestate în Tirol și Salzburg încă din secolul al XII-lea. La origine, în zonele de munte, laptele de fân a fost legat de producția de brânză cu pastă tare obținută din lapte crud. Încă din jurul anului 1900 au fost adoptate norme (Milchregulative) privind producția laptelui provenit de la animale hrănite fără furaje însilozate, utilizat pentru brânză cu pastă tare. Pe baza acestor norme au fost redactate în Austria, în jurul anului 1950, așa-numitele Milchregulative (norme privind laptele) ale landurilor Voralberg, Tirol și Salzburg. În 1975, aceste Milchregualtive au fost armonizate și adoptate de către Milchwirtschaftsfonds (fondul pentru producția laptelui) ca norme aplicabile laptelui utilizat pentru producția de brânză cu pastă tare (Bestimmungen über die Übernahme von hartkäsetauglicher Milch, Österreichische Milchwirtschaft Heft 14, Beilage 6 Nr. 23c, vom 21. Juli 1975) (Norme privind recepția laptelui destinat producției de brânză cu pastă tare, sectorul laptelui din Austria, volumul 14, anexa 6 nr. 23c, din 21 iulie 1975). Până în anul 1993, organismul austriac de planificare a producției laptelui de atunci a stabilit anumite zone de producție unde furajele însilozate erau interzise în vederea producerii laptelui de fân (denumit și lapte fără furaje însilozate sau lapte pentru fabricarea brânzei cu pastă tare) ca materie primă pentru fabricile de brânză care utilizează lapte crud. În 1995, a fost stabilită o zonă de interdicție a furajelor însilozate pentru laptele de fân printr-o măsură privind interzicerea furajelor însilozate a ministerului federal pentru agricultură, păduri, ape și mediu, cuprinsă în îndrumările speciale în vederea promovării unei agriculturi extensive ecologice care respectă mediul natural [Österreichisches Programm für umweltgerechte Landwirtschaft (programul austriac pentru o agricultură ecologică): ÖPUL].

În mod tradițional, în zona pășunilor alpine animalele au fost dintotdeauna hrănite conform criteriilor aplicabile laptelui de fân. Fabricarea brânzei în zonele de pășunat alpin este atestată în documente care datează din 1544 și care se referă la pășunea alpină Wildschönauer Holzalm din Tirol.

La începutul anilor 1980 au început să apară și ferme de producție a laptelui de fân care respectă, de asemenea, criteriile agriculturii ecologice.

Cerințe minime și proceduri pentru verificarea caracterului specific

—

Autoritățile sau organismele care verifică respectarea caietului de sarcini

Denumirea și adresa

—

Sarcini specifice ale autorității sau organismului respectiv

—

este specifică în sine

exprimă caracterul specific al produsului agricol sau alimentar

Înregistrare cu rezervarea denumirii

Înregistrare fără rezervarea denumirii

Cu toate acestea, o exploatație poate fi împărțită în unități de producție definite în mod clar, nefiind obligatoriu ca toate să respecte aceste norme. Respectivele unități trebuie să fie împărțite în funcție de diferitele sectoare de producție.

Dacă, în conformitate cu litera (a), nu toate unitățile de producție ale exploatației respectă normele de producție a laptelui de fân, fermierul trebuie să țină animalele utilizate pentru producția laptelui de fân separate de animalele utilizate în celelalte unități și trebuie să țină o evidență corespunzătoare care să demonstreze această separare.

Hrana animalelor este compusă în principal din iarbă proaspătă și leguminoase în perioada pășunatului și din fân în perioada de iarnă.

Furajele grosiere suplimentare admise sunt: rapița furajeră, porumbul furajer, secara furajeră și sfecla furajeră, precum și peletele de fân, lucernă și porumb și furajele similare.

Proporția furajelor grosiere în rația anuală trebuie să fie de minimum 75 % din furajul uscat.

Cerealele admise sunt grâul, orzul, ovăzul, triticala, secara și porumbul, fie în formele lor comerciale comune, fie ca amestecuri cu substanțe minerale, de exemplu sub formă de tărâțe, pelete etc.

Rația furajeră poate conține bob, mazăre furajeră, lupin, fructe oleaginoase și reziduuri din semințe oleaginoase (făină, turte).

Sunt interzise următoarele tipuri de furaje: furajele însilozate (nutrețurile fermentate), fânul umed și fânul fermentat.

Animalele nu pot fi hrănite cu produse secundare provenite de la fabrici de bere sau distilerii sau obținute în urma presării fructelor și nici cu alte produse secundare provenite din industria alimentară, cum ar fi borhotul umed de la fabricile de bere sau pulpa umedă. Excepții: pulpa uscată și melasa ca produs secundar din fabricarea zahărului și furajele proteice uscate obținute din prelucrarea cerealelor.

Este interzisă utilizarea oricărei forme de furaje umede la animalele în lactație.

Este interzisă utilizarea produselor de origine animală (lapte, zer, făină de carne și oase etc.), cu excepția laptelui și a zerului pentru vacile tinere.

Este interzisă utilizarea deșeurilor de grădină, a fructelor căzute, a cartofilor și a ureei.

Pe toate suprafețele exploatate agricol de producătorii de lapte, este interzisă utilizarea nămolurilor de epurare, a produselor din nămoluri de epurare și a compostului provenit din stațiile de epurare, cu excepția compostului verde.

Producătorii de lapte trebuie să respecte un timp de așteptare de minimum trei săptămâni între aplicarea de gunoi de grajd pe terenuri și utilizarea acestora pentru pășunatul animalelor.

Pe oricare dintre suprafețele cu furaje verzi ale fermei producătoare de lapte se permite numai utilizarea selectivă și țintită a pesticidelor chimice sintetice și numai sub supravegherea unor specialiști agronomi.

Substanțele pulverizabile autorizate pentru combaterea muștelor în grajduri pot fi utilizate doar în absența vacilor în lactație.

Laptele poate fi livrat ca lapte de fân cel mai devreme la 10 zile de la fătare.

În cazul vacilor care au fost hrănite cu furaje însilozate (nutrețuri fermentate), timpul de așteptare este de minimum 14 zile.

În ceea ce privește vacile de munte din exploatație care au fost hrănite cu furaje însilozate (nutrețuri fermentate), acestora li se dă obligatoriu hrană care nu conține furaje însilozate timp de 14 zile înainte de deplasarea pe pășunile de la munte sau laptele lor nu poate fi clasificat drept lapte de fân decât după ce au petrecut 14 zile pe pășunile alpine (deținute de furnizorul de lapte de fân). Pe pășune nu pot fi produse sau utilizate furaje însilozate.

În vederea păstrării caracterului tradițional al producției de lapte de fân, nu pot fi utilizate animale și furaje care, în conformitate cu legislația în vigoare, sunt identificate ca modificate genetic.

Este interzisă producerea și depozitarea furajelor însilozate (nutrețurilor fermentate).

Este interzisă producția și depozitarea oricăror tipuri de baloți de fân ambalați în folie.

Este interzisă producerea fânului umed sau fermentat.