Decizia (UE) 2016/630 a Consiliului din 11 aprilie 2016 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului mixt privind readmisia instituit în temeiul acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind readmisia, în ceea ce privește o recomandare privind cererile de readmisie care necesită organizarea de audieri

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 79 coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

Acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind readmisia din 25 mai 2006 (denumit în continuare acordul privind readmisia) a intrat în vigoare la 1 iunie 2007.

Articolul 19 din acordul privind readmisia instituie Comitetul mixt privind readmisia cu atribuții specificate în acesta.

În temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (b) din acordul privind readmisia, Comitetul mixt privind readmisia are sarcina de a decide cu privire la modalitățile necesare pentru o aplicare uniformă a acordului privind readmisia.

Audierea este unul dintre elementele din procedura de readmisie prevăzute în acordul privind readmisia. În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din acordul privind readmisia, audierea urmează să fie organizată în cazul în care partea solicitantă nu poate atașa la cererea de readmisie niciunul dintre documentele enumerate în anexele 2 și 3 la acordul privind readmisia.

O primă recomandare privind cererile de readmisie care necesită organizarea de audieri a fost adoptată de Comitetul mixt privind readmisia la 2 iunie 2009. Această recomandare ar trebui să fie clarificată printr-o a doua recomandare, care să furnizeze orientări pentru situațiile în care termenul pentru organizarea audierii nu poate fi respectat și audierea trebuie reprogramată.

Prin urmare, este oportun să se stabilească care este poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în ceea ce privește recomandarea privind cererile de readmisie ce necesită organizarea de audieri.

Regatului Unit îi revin obligații în temeiul acordului privind readmisia și, prin urmare, participă la adoptarea prezentei decizii.

Irlandei îi revin obligații în temeiul acordului privind readmisia și, prin urmare, participă la adoptarea prezentei decizii.

Danemarcei nu îi revin obligații în temeiul acordului privind readmisia, acesta nu aplică și prin urmare nu participă la adoptarea prezentei decizii,

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului mixt privind readmisia, instituit prin articolul 19 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind readmisia, în ceea ce privește adoptarea recomandării privind cererile de readmisie care necesită organizarea de audieri se bazează pe proiectul de recomandare a Comitetului mixt privind readmisia, atașat la prezenta decizie.

Reprezentanții Uniunii în cadrul Comitetului mixt pot aduce modificări tehnice minore proiectului de recomandare a Comitetului mixt privind readmisia, fără să fie necesară o altă decizie a Consiliului.

Adoptată la Luxemburg, 11 aprilie 2016.Pentru ConsiliuPreședinteleM.H.P. VAN DAM

Făcând referire la acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Rusă privind readmisia din 25 mai 2006 (denumit în continuare acordul privind readmisia), în special la articolul 19 alineatul (1) și la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Comitetului mixt privind readmisia din 25 iulie 2007,

Audierea este unul dintre elementele din procedura de readmisie prevăzute în acordul privind readmisia și, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4), ar trebui să fie organizată în cazul în care partea solicitantă nu poate atașa la cererea de readmisie niciunul dintre documentele enumerate în anexele 2 și 3 la acordul privind readmisia.

Recomandarea nr. 1 a Comitetului mixt privind readmisia în ceea ce privește cererile de readmisie care necesită organizarea de audieri a fost adoptată la 2 iunie 2009 de către Comitet (denumită în continuare Recomandarea nr. 1).

În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (f) din acordul privind readmisia, modalitățile specifice privind termenele de gestionare a cererilor de readmisie pot face obiectul unor protocoale bilaterale de punere în aplicare,

În conformitate cu punctul 2 din Recomandarea nr. 1, în cazul în care protocoalele de punere în aplicare încheiate între Federația Rusă și statele membre ale Uniunii Europene nu prevăd un termen pentru organizarea de audieri, audierea ar trebui să aibă loc în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii cererii de readmisie menționată la punctul 1 din Recomandarea nr. 1.

În cazul în care nu s-a organizat o audiere în termenul menționat la punctul 1 din prezenta recomandare sau în cazul neprezentării persoanei la audiere, statul solicitant și statul solicitat ar trebui să stabilească un contact și să ia măsurile necesare pentru a organiza o audiere fără întârziere.

În cazul în care, în termenul stabilit pentru organizarea audierii, statul solicitant informează statul solicitat cu privire la amânarea datei la care se prezintă persoana respectivă pentru audiere, termenul menționat la punctul 1 din prezenta recomandare sau, după caz, termenul prevăzut în respectivul protocol de punere în aplicare ar trebui să fie prelungit până la data menționată în notificare.

Termenele pentru organizarea audierii, ținând seama de circumstanțele menționate la punctul 3 din prezenta recomandare, nu ar trebui să depășească 60 de zile calendaristice de la data primirii cererii de readmisie, cu excepția situației în care circumstanțele specifice ale cazului justifică organizarea audierii după acea dată.

Pentru Federația RusăPentru Uniunea Europeană