Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (text codificat) (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 114, 337 și 43,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial. Din motive de claritate și de raționalizare, ar trebui să se codifice directiva respectivă.

Piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor. Ca atare, unul dintre principiile de bază ale Uniunii îl reprezintă interzicerea restricțiilor cantitative asupra circulației mărfurilor și a măsurilor cu efect echivalent.

Pentru promovarea bunei funcționări a pieței interne ar trebui asigurată transparența cu privire la inițiativele naționale având ca scop stabilirea reglementărilor tehnice.

Obstacolele în calea comerțului care rezultă din reglementări tehnice referitoare la produse pot fi acceptate numai atunci când sunt necesare pentru a îndeplini cerințele esențiale și au un scop în interesul public pentru care acestea constituie garanția principală.

Este esențial pentru Comisie să dețină informațiile necesare înaintea adoptării reglementărilor tehnice. În consecință, statele membre, cărora li se cere să susțină realizarea obiectivului său în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), trebuie să notifice proiectele pe care le au în domeniul reglementărilor tehnice.

Toate statele membre trebuie, de asemenea, să fie informate cu privire la reglementările tehnice preconizate de către orice alt stat membru.

Piața internă urmărește să creeze un mediu favorabil competitivității întreprinderilor. Furnizarea unui număr din ce în ce mai mare de informații este una dintre modalitățile de a ajuta întreprinderile să beneficieze cât mai mult cu putință de avantajele oferite de această piață. Din acest motiv, este necesar să se dea posibilitatea agenților economici să evalueze impactul reglementărilor tehnice naționale propuse de către alte state membre prin furnizarea, în vederea publicării periodice, a titlurilor proiectelor notificate și prin intermediul prevederilor referitoare la confidențialitatea unor astfel de proiecte.

Este oportun, în interesul siguranței juridice, ca statele membre să anunțe în mod public că a fost adoptată o reglementare tehnică cu respectarea formalităților prevăzute de prezenta directivă.

În ceea ce privește reglementările tehnice referitoare la produse, măsurile destinate să asigure buna funcționare sau dezvoltarea continuă a pieței includ o transparență mai mare cu privire la intențiile pe plan național și o extindere a criteriilor și condițiilor pentru evaluarea efectului potențial asupra pieței al reglementărilor propuse.

Din acest motiv, este necesar să se evalueze toate cerințele stabilite în raport cu un produs și a se ține seama de evoluția practicilor naționale de reglementare a produselor.

Cerințele, altele decât specificațiile tehnice, referitoare la ciclul de viață al unui produs după ce a fost introdus pe piață pot afecta libera circulație a produsului respectiv sau pot crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne.

Este necesară clarificarea conceptului de reglementare tehnică de facto. În special dispozițiile prin care o autoritate publică face referire la specificații tehnice sau la alte cerințe sau încurajează respectarea acestora, precum și prevederile referitoare la produsele cu care este asociată autoritatea publică, în interes public, au efectul de a conferi acelor cerințe sau specificații un caracter de obligativitate într-o măsură mai mare decât ar avea-o în alte condiții prin prisma originii lor private.

Comisiei și statelor membre trebuie să li se acorde timp suficient pentru a propune modificări la o măsură preconizată, pentru a înlătura sau a reduce toate barierele pe care aceasta ar putea să le creeze în calea liberei circulații a mărfurilor.

Statul membru în cauză ține seama de respectivele modificări atunci când formulează texul definitiv al măsurii avute în vedere.

Piața internă presupune ca, în special în situații în care nu se poate aplica principiul recunoașterii reciproce de către statele membre, Comisia să adopte sau să propună adoptarea de acte obligatorii. A fost stabilită o anumită perioadă temporară de așteptare pentru ca introducerea măsurilor la nivel național să nu compromită adoptarea actelor obligatorii, în același domeniu, de către Parlamentul European și Consiliu sau de către Comisie.

Statul membru în cauză urmează să amâne, în temeiul obligațiilor generale stabilite la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul UE, punerea în aplicare a măsurii preconizate pentru o perioadă suficientă de timp astfel încât să permită fie o examinare comună a modificărilor propuse, fie pregătirea unei propuneri de act legislativ sau adoptarea unui act obligatoriu de către Comisie.

Pentru a facilita adoptarea măsurilor de către Parlamentul European și Consiliu, statele membre ar trebui să se abțină de la adoptarea reglementărilor tehnice după ce Consiliul adoptă o poziție în primă lectură cu privire la o propunere a Comisiei referitoare la sectorul respectiv.

Este necesar să se instituie un comitet permanent ai cărui membri sunt desemnați de către statele membre și care are sarcina să colaboreze la eforturile Comisiei de a diminua orice efect negativ asupra liberei circulații a mărfurilor.

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în partea B din anexa III,

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

produs înseamnă orice produs fabricat industrial și orice produs agricol, inclusiv produsele de pescărie;

serviciu înseamnă orice serviciu al societății informaționale, adică orice serviciu prestat în mod normal în schimbul unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului.

la distanță înseamnă că serviciul este prestat fără ca părțile să fie prezente simultan;

prin mijloace electronice înseamnă că serviciul este transmis inițial și primit la destinație prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) și stocarea datelor și este transmis integral, transferat și recepționat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice;

la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale.

specificație tehnică înseamnă o specificație inclusă într-un document care stabilește caracteristicile unui produs, cum ar fi nivelurile de calitate, performanță, siguranță sau dimensiunile, inclusiv cerințele care se aplică produsului cu privire la numele sub care acesta este comercializat, terminologia, simbolurile, încercările și metodele de încercare, ambalarea, marcarea sau etichetarea și procedurile pentru evaluarea conformității.

alte cerințe înseamnă o cerință, alta decât specificația tehnică, impusă unui produs în scopul protecției în special a consumatorilor sau a mediului și care afectează ciclul de viață al produsului după introducerea sa pe piață, cum ar fi condițiile de utilizare, reciclare, reutilizare sau eliminare a acestuia, atunci când astfel de condiții pot influența semnificativ compoziția sau natura produsului ori comercializarea acestuia;

normă cu privire la servicii înseamnă o cerință de natură generală referitoare la inițierea și desfășurarea activităților de prestări de servicii în înțelesul literei (b), în special dispoziții referitoare la prestatorul de servicii, la servicii și la beneficiarul serviciilor, cu excepția normelor care nu se referă în mod specific la serviciile definite la litera respectivă.

o normă este considerată ca referindu-se în mod specific la serviciile societății informaționale dacă, având în vedere expunerea de motive și partea sa dispozitivă, aceasta are ca scop și obiect specific, în totalitate sau în unele din dispozițiile sale, reglementarea acestor servicii într-o manieră explicită și direcționată;

o normă nu este considerată ca referindu-se în mod specific la serviciile societății informaționale în cazul în care afectează astfel de servicii numai într-o manieră implicită sau incidental;

reglementare tehnică înseamnă o specificație tehnică sau o altă cerință sau normă cu privire la servicii, inclusiv dispozițiile administrative relevante, a cărei respectare este obligatorie, de jure sau de facto, în cazul comercializării, prestării unui serviciu, stabilirii unui operator de servicii sau utilizării într-un stat membru sau într-o parte semnificativă a acestuia, precum și actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre, cu excepția celor prevăzute la articolul 7, care interzic fabricarea, importul, comercializarea sau utilizarea unui produs sau care interzic prestarea sau utilizarea unui serviciu sau stabilirea în calitate de prestator de servicii.

actele cu putere de lege sau actele administrative ale unui stat membru care fac referire fie la specificații tehnice sau la alte cerințe sau la norme cu privire la servicii, fie la coduri profesionale sau coduri de bune practici, care la rândul lor fac referire la specificații tehnice sau la alte cerințe sau la norme cu privire la servicii, a căror respectare conferă prezumția de conformitate cu obligațiile impuse de actele cu putere de lege sau actele administrative respective;

acordurile voluntare la care o autoritate publică este parte contractantă și care prevăd, în interesul general, respectarea specificațiilor tehnice sau a altor cerințe sau norme cu privire la servicii, cu excepția caietului de sarcini pentru achiziții publice;

specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme cu privire la servicii în legătură cu măsuri fiscale sau financiare care afectează consumul de produse sau servicii prin încurajarea respectării acestor specificații tehnice sau a altor cerințe sau norme cu privire la servicii; specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme cu privire la servicii în legătură cu sistemele de asigurări sociale la nivel național nu sunt incluse.

proiect de reglementare tehnică înseamnă textul unei specificații tehnice sau al unei alte cerințe sau norme cu privire la servicii, inclusiv dispozițiile administrative, formulat în scopul adoptării sale ca reglementare tehnică, textul fiind într-un stadiu de elaborare în care pot fi făcute încă modificări substanțiale.

la distanță înseamnă că serviciul este prestat fără ca părțile să fie prezente simultan;

prin mijloace electronice înseamnă că serviciul este transmis inițial și primit la destinație prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) și stocarea datelor și este transmis integral, transferat și recepționat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice;

la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale.

o normă este considerată ca referindu-se în mod specific la serviciile societății informaționale dacă, având în vedere expunerea de motive și partea sa dispozitivă, aceasta are ca scop și obiect specific, în totalitate sau în unele din dispozițiile sale, reglementarea acestor servicii într-o manieră explicită și direcționată;

o normă nu este considerată ca referindu-se în mod specific la serviciile societății informaționale în cazul în care afectează astfel de servicii numai într-o manieră implicită sau incidental;

actele cu putere de lege sau actele administrative ale unui stat membru care fac referire fie la specificații tehnice sau la alte cerințe sau la norme cu privire la servicii, fie la coduri profesionale sau coduri de bune practici, care la rândul lor fac referire la specificații tehnice sau la alte cerințe sau la norme cu privire la servicii, a căror respectare conferă prezumția de conformitate cu obligațiile impuse de actele cu putere de lege sau actele administrative respective;

acordurile voluntare la care o autoritate publică este parte contractantă și care prevăd, în interesul general, respectarea specificațiilor tehnice sau a altor cerințe sau norme cu privire la servicii, cu excepția caietului de sarcini pentru achiziții publice;

specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme cu privire la servicii în legătură cu măsuri fiscale sau financiare care afectează consumul de produse sau servicii prin încurajarea respectării acestor specificații tehnice sau a altor cerințe sau norme cu privire la servicii; specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme cu privire la servicii în legătură cu sistemele de asigurări sociale la nivel național nu sunt incluse.

Prezenta directivă nu se aplică:

serviciilor de radiodifuziune;

serviciilor de transmisie de televiziune prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislația Uniunii în domeniul serviciilor de telecomunicații, astfel cum sunt prevăzute de Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislația Uniunii în domeniul serviciilor financiare, astfel cum sunt enumerate neexhaustiv în anexa II la prezenta directivă.

Cu excepția articolului 5 alineatul (3), prezenta directivă nu se aplică normelor stabilite de către sau pentru piețele reglementate în înțelesul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau de către sau pentru alte piețe sau organisme care desfășoară activități de decontare sau compensare pentru piețele respective.

Prezenta directivă nu se aplică acelor măsuri pe care statele membre le consideră necesare în temeiul tratatelor pentru a asigura protecția persoanelor, în special a lucrătorilor, în cazul utilizării produselor, cu condiția ca aceste măsuri să nu afecteze produsele.

Se instituie un Comitet permanent format din reprezentanți desemnați de către statele membre, care pot fi asistați de experți sau consultanți, și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură.

Comitetul se întrunește cel puțin de două ori pe an.

Comisia transmite comitetului un raport cu privire la punerea în practică și la aplicarea procedurilor prevăzute de prezenta directivă și transmite propuneri destinate eliminării barierelor în calea comerțului, existente sau previzibile.

Comitetul își exprimă punctul de vedere cu privire la comunicările și propunerile menționate la alineatul (2) și în acest sens poate propune Comisiei în special:

să asigure, după caz, pentru evitarea riscului apariției barierelor în calea comerțului, ca într-o primă etapă statele membre în cauză să decidă între ele cu privire la măsurile adecvate;

să ia toate măsurile adecvate;

să identifice domeniile în care este necesară armonizarea și, după caz, să realizeze armonizarea corespunzătoare într-un anumit sector.

Comisia trebuie să consulte comitetul:

la luarea deciziilor referitoare la sistemul actual prin care schimbul de informații prevăzut în prezenta directivă este pus în aplicare și la orice modificare a acestuia;

la revizuirea modului de funcționare a sistemului prevăzut de prezenta directivă.

Comitetul poate fi consultat de Comisie cu privire la orice proiect preliminar de reglementare tehnică primit de către aceasta.

Orice întrebare referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive poate fi transmisă comitetului la cererea președintelui său sau a unui stat membru.

Procedurile comitetului și informațiile care îi sunt transmise acestuia sunt confidențiale.

Referitor la normele cu privire la servicii, Comisia și comitetul pot consulta persoane fizice sau juridice din industrie sau din mediul academic și, ori de câte ori este posibil, organisme reprezentative, capabile să formuleze opinii specializate cu privire la obiectivele sociale și societale și consecințele unei norme cu privire la servicii și iau notă de opinia acestora ori de câte ori sunt solicitate să o facă.

Statele membre comunică Comisiei, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), toate cererile adresate instituțiilor de standardizare de a elabora specificații tehnice sau un standard referitor la produse specifice, în scopul adoptării unei reglementări tehnice referitoare la acele produse sub forma proiectelor de reglementări tehnice, și precizează motivele pentru adoptarea acestora.

Sub rezerva articolului 7, statele membre comunică de îndată Comisiei orice proiect de reglementare tehnică, cu excepția situației în care doar se transpune integral textul unui standard internațional sau european, caz în care este suficientă informația referitoare la standardul în cauză; de asemenea, acestea înaintează Comisiei o expunere a motivelor care fac necesară adoptarea unei astfel de reglementări, în cazul în care aceste motive nu au fost clarificate suficient în proiectul de reglementare tehnică.

Comisia și statele membre pot adresa observații statului membru care a înaintat proiectul reglementării tehnice; statul membru în cauză ține seama, pe cât posibil, de aceste observații în pregătirea ulterioară a reglementării tehnice.

Statele membre comunică de îndată Comisiei textul definitiv al reglementării tehnice.

Informațiile furnizate în temeiul prezentului articol nu sunt confidențiale, cu excepția cazului în care statul membru care face notificarea solicită acest lucru în mod expres. Orice astfel de solicitare trebuie să fie motivată.

În cazul în care proiectele reglementărilor tehnice fac parte din măsurile care trebuie comunicate Comisiei în stadiul de proiect, în temeiul unui alt act al Uniunii, statele membre pot efectua comunicarea în înțelesul alineatului (1) în temeiul actului respectiv, cu condiția să se indice în mod oficial că această comunicare constituie, de asemenea, o comunicare în sensul prezentei directive.

Statele membre amână adoptarea proiectului unei reglementări tehnice pentru o perioadă de trei luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1).

Statele membre amână:de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1), în cazul în care Comisia sau un alt stat membru transmite, în termen de trei luni de la acea dată, un aviz detaliat în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne,

pentru o perioadă de patru luni, adoptarea proiectului de reglementare tehnică sub forma unui acord voluntar în înțelesul articolului 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (ii);

fără a aduce atingere alineatelor (3), (4) și (5) din prezentul articol, pentru o perioadă de șase luni, adoptarea oricăror altor proiecte de reglementări tehnice, cu excepția proiectelor de norme cu privire la servicii,

fără a aduce atingere alineatelor (4) și (5), pentru o perioadă de patru luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1), adoptarea oricărui proiect de norme cu privire la servicii dacă Comisia sau alt stat membru transmite, în termen de trei luni de la acea dată, un aviz detaliat în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulații a serviciilor sau a libertății de stabilire a prestatorilor de servicii în cadrul pieței interne.

Cu excepția proiectelor de norme cu privire la servicii, statele membre amână adoptarea unui proiect de reglementare tehnică pentru o perioadă de 12 luni de la data primirii de către Comisie a comunicării menționate la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă în cazul în care, în termen de trei luni de la acea dată, Comisia își anunță intenția de a propune sau de a adopta o directivă, un regulament sau o decizie referitoare la subiectul respectiv, în conformitate cu articolul 288 din TFUE.

Statele membre amână adoptarea proiectului de reglementare tehnică pentru o perioadă de 12 luni de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă în cazul în care, în interval de trei luni de la acea dată, Comisia își anunță concluzia că respectivul proiect de reglementare tehnică face obiectul unei propuneri de directivă, regulament sau decizie prezentată Parlamentului European și Consiliului în conformitate cu articolul 288 din TFUE.

În cazul în care Consiliul adoptă o poziție în primă lectură în perioada de menționată la alineatele (3) și (4), această perioadă se prelungește până la 18 luni, sub rezerva alineatului (6).

Obligațiile menționate la alineatele (3), (4) și (5) încetează în cazul în care:

Comisia informează statele membre că nu mai intenționează să propună sau să adopte un act obligatoriu;

Comisia informează statele membre despre retragerea proiectului sau propunerii sale;

Comisia sau Parlamentul European și Consiliul adoptă un act obligatoriu.

Alineatele (1)-(5) nu se aplică în cazurile în care:

din motive de urgență determinate de circumstanțe grave și neprevăzute legate de protecția sănătății sau siguranței publice, protecția animalelor sau a plantelor și, în cazul normelor cu privire la servicii, legate de asemenea de ordinea publică, în special protecția minorilor, un stat membru este obligat să pregătească reglementările tehnice într-un interval de timp foarte scurt pentru a le adopta și a le aplica de îndată, fără a fi posibile consultări; sau

din motive de urgență determinate de circumstanțe grave referitoare la protecția securității și integrității sistemului financiar, în special la protecția depunătorilor, investitorilor și persoanelor asigurate, un stat membru este obligat să adopte și să pună de îndată în aplicare norme referitoare la serviciile financiare.

Articolele 5 și 6 nu se aplică acelor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre sau acordurilor voluntare prin intermediul cărora statele membre:

respectă actele obligatorii ale Uniunii care au ca rezultat adoptarea specificațiilor tehnice sau normelor cu privire la servicii;

îndeplinesc obligațiile ce decurg din acordurile internaționale care au ca rezultat adoptarea specificațiilor tehnice comune sau normelor referitoare la servicii în Uniune;

utilizează clauzele de salvgardare prevăzute de actele obligatorii ale Uniunii;

aplică articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

se limitează la punerea în aplicare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene;

se limitează la modificarea unei reglementări tehnice în înțelesul articolului 1 alineatul (1) litera (f), în conformitate cu o solicitare a Comisiei, în scopul îndepărtării unei bariere în calea comerțului sau, în cazul unei norme cu privire la servicii, în calea liberei circulații a serviciilor sau a libertății de stabilire a prestatorilor de servicii.

Articolul 6 nu se aplică actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre care interzic fabricarea, în măsura în care acestea nu împiedică libera circulație a produselor.

Articolul 6 alineatele (3)-(6) nu se aplică acordurilor voluntare menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (ii).

Articolul 6 nu se aplică specificațiilor tehnice sau altor cerințe sau norme cu privire la servicii prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (f) paragraful al doilea punctul (iii).

La fiecare doi ani, Comisia transmite un raport cu privire la rezultatele aplicării prezentei directive Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

Comisia publică statisticile anuale privind notificările primite în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În cazul în care statele membre adoptă o reglementare tehnică, aceasta cuprinde o trimitere la prezenta directivă sau este însoțită de o astfel de trimitere la data publicării sale oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Directiva 98/34/CE, astfel cum a fost modificată prin actele menționate în partea A din anexa III la prezenta directivă, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în partea B din anexa III la directiva abrogată și în partea B din anexa III la prezenta directivă.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 9 septembrie 2015.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleM. SchulzPentru ConsiliuPreședinteleN. Schmit

ANEXA I

Lista orientativă a serviciilor care nu intră sub incidența articolului 1 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf

Serviciile care nu sunt prestate la distanță

Serviciile prestate în prezența fizică a prestatorului și a beneficiarului, chiar dacă acest lucru presupune utilizarea de echipamente electronice:

controale medicale sau tratamentul într-un cabinet medical cu utilizarea echipamentului electronic, în prezența fizică a pacientului;

consultarea unui catalog electronic într-un magazin, în prezența fizică a clientului;

rezervarea biletelor de avion la o agenție în prezența fizică a clientului prin intermediul rețelei de calculatoare;

jocurile electronice puse la dispoziție într-un club specializat, în prezența fizică a clientului.

Serviciile care nu sunt prestate prin mijloace electronice

Serviciile cu un conținut material, chiar dacă sunt prestate prin intermediul dispozitivelor electronice:

distribuitoarele automate de numerar sau pentru bilete (bancnote, bilete de tren);

accesul la rețelele rutiere, parcări auto etc., unde se plătește pentru utilizare chiar dacă la intrare/ieșire există dispozitive electronice care controlează accesul și asigură corectitudinea plăților;

Serviciile off-line: distribuirea de CD-ROM-uri sau de software pe dischete.

Serviciile care nu sunt prestate prin intermediul sistemelor de prelucrare și stocare electronică a datelor:

serviciile de telefonie vocală;

serviciile de fax/telex;

serviciile prestate prin telefonie vocală sau fax;

consultarea unui medic prin telefon/fax;

consultarea unui avocat prin telefon/fax;

marketing direct prin telefon/fax.

Serviciile care nu sunt prestate la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului

Serviciile prestate prin transmiterea de date fără solicitare individuală în scopul recepționării simultane de către un număr nelimitat de beneficiari individuali (transmisie punct multipunct):

serviciile de difuzare a emisiunilor de televiziune (inclusiv servicii de televiziune locală la cerere) reglementate de articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2010/13/UE;

serviciile de radiodifuziune;

teletextul (de televiziune).

controale medicale sau tratamentul într-un cabinet medical cu utilizarea echipamentului electronic, în prezența fizică a pacientului;

consultarea unui catalog electronic într-un magazin, în prezența fizică a clientului;

rezervarea biletelor de avion la o agenție în prezența fizică a clientului prin intermediul rețelei de calculatoare;

jocurile electronice puse la dispoziție într-un club specializat, în prezența fizică a clientului.

Serviciile cu un conținut material, chiar dacă sunt prestate prin intermediul dispozitivelor electronice:

distribuitoarele automate de numerar sau pentru bilete (bancnote, bilete de tren);

accesul la rețelele rutiere, parcări auto etc., unde se plătește pentru utilizare chiar dacă la intrare/ieșire există dispozitive electronice care controlează accesul și asigură corectitudinea plăților;

Serviciile off-line: distribuirea de CD-ROM-uri sau de software pe dischete.

Serviciile care nu sunt prestate prin intermediul sistemelor de prelucrare și stocare electronică a datelor:

serviciile de telefonie vocală;

serviciile de fax/telex;

serviciile prestate prin telefonie vocală sau fax;

consultarea unui medic prin telefon/fax;

consultarea unui avocat prin telefon/fax;

marketing direct prin telefon/fax.

distribuitoarele automate de numerar sau pentru bilete (bancnote, bilete de tren);

accesul la rețelele rutiere, parcări auto etc., unde se plătește pentru utilizare chiar dacă la intrare/ieșire există dispozitive electronice care controlează accesul și asigură corectitudinea plăților;

serviciile de telefonie vocală;

serviciile de fax/telex;

serviciile prestate prin telefonie vocală sau fax;

consultarea unui medic prin telefon/fax;

consultarea unui avocat prin telefon/fax;

marketing direct prin telefon/fax.

serviciile de difuzare a emisiunilor de televiziune (inclusiv servicii de televiziune locală la cerere) reglementate de articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2010/13/UE;

serviciile de radiodifuziune;

teletextul (de televiziune).

ANEXA II

Lista orientativă a serviciilor financiare care intră sub incidența articolului 1 alineatul (4)

Serviciile de investiții

Operațiunile de asigurare și reasigurare

Serviciile bancare

Operațiunile referitoare la fondurile de pensii

Serviciile referitoare la tranzacții futures sau cu opțiuni

Astfel de servicii includ în special:

serviciile de investiții menționate în anexa la Directiva 2004/39/CE, servicii prestate de întreprinderi de investiții colective;

serviciile care fac obiectul activităților supuse recunoașterii reciproce menționate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

operațiunile care fac obiectul activităților de asigurare și reasigurare menționate în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

Serviciile de investiții

Operațiunile de asigurare și reasigurare

Serviciile bancare

Operațiunile referitoare la fondurile de pensii

Serviciile referitoare la tranzacții futures sau cu opțiuni

serviciile de investiții menționate în anexa la Directiva 2004/39/CE, servicii prestate de întreprinderi de investiții colective;

serviciile care fac obiectul activităților supuse recunoașterii reciproce menționate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

operațiunile care fac obiectul activităților de asigurare și reasigurare menționate în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

ANEXA III

PARTEA A

Directiva abrogată și lista modificărilor sale ulterioare

(menționate la articolul 10)

PARTEA B

Termene de transpunere în dreptul intern

(menționate la articolul 10)

Tabelul 1

Tabelul 2

ANEXA IV

Tabel de corespondență