Decizia (UE) 2015/146 a Consiliului din 26 ianuarie 2015 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Islanda, pe de altă parte, cu privire la participarea Islandei la îndeplinirea în comun a angajamentelor Uniunii Europene, ale statelor membre ale acesteia și ale Islandei pentru cea de a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1), coroborat cu articolul 218 alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (Protocolul de la Kyoto) a intrat în vigoare la 16 februarie 2005 și conține angajamente cu caracter juridic obligatoriu privind reducerea emisiilor pentru prima perioadă de angajament, între 2008 și 2012, pentru părțile enumerate în anexa B. Uniunea a aprobat Protocolul de la Kyoto prin Decizia 2002/358/CE a Consiliului. Uniunea și statele sale membre au ratificat Protocolul de la Kyoto și au convenit să își îndeplinească în comun angajamentele asumate pentru prima perioadă de angajament. Islanda a ratificat Protocolul de la Kyoto la 23 mai 2002.

Consiliul, la reuniunea sa din 15 decembrie 2009, a salutat cererea Islandei de a-și îndeplini angajamentele în cadrul celei de a doua perioade de angajament în comun cu Uniunea și statele sale membre și a invitat Comisia să prezinte o recomandare de deschidere a negocierilor necesare cu privire la un acord cu Islanda care să fie în conformitate cu principiile și criteriile prevăzute în pachetul energie și schimbări climatice al Uniunii.

La Conferința privind schimbările climatice de la Doha din decembrie 2012, toate părțile la Protocolul de la Kyoto au convenit asupra Amendamentului de la Doha care stabilește o a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto (care începe la 1 ianuarie 2013 și se încheie la 31 decembrie 2020). Amendamentul de la Doha aduce modificări la anexa B la Protocolul de la Kyoto, stabilind angajamente suplimentare obligatorii din punct de vedere juridic privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră care revin părților enumerate în respectiva anexă pentru cea de a doua perioadă de angajament și modifică și elaborează dispoziții suplimentare privind punerea în aplicare a angajamentelor care revin părților în cea de a doua perioadă de angajament.

Obiectivele pentru Uniune, statele sale membre și Islanda sunt înscrise în Amendamentul de la Doha, precizându-se, într-o notă de subsol, că aceste obiective se bazează pe interpretarea că vor fi îndeplinite în comun, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul de la Kyoto. Uniunea, statele sale membre și Islanda au emis, de asemenea, o declarație comună cu ocazia adoptării Amendamentului de la Doha din 8 decembrie 2012, în care își exprimă intenția de a-și îndeplini în comun angajamentele pentru cea de a doua perioadă de angajament. Declarația a fost convenită în timpul unei reuniuni ad-hoc a miniștrilor UE la Doha și a fost aprobată de Consiliu la 17 decembrie 2012.

În aceeași declarație, Uniunea, statele sale membre și Islanda au declarat, de asemenea, în concordanță cu articolul 4 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto, care le permite părților să își îndeplinească în comun angajamentele asumate în temeiul articolului 3 din Protocolul de la Kyoto, că articolul 3 alineatul (7b) din Protocolul de la Kyoto va fi aplicat cantității atribuite comune în temeiul acordului privind îndeplinirea în comun a angajamentelor de către Uniune, statele sale membre, Croația și Islanda și nu va fi aplicat statelor membre, Croației și Islandei în mod individual.

Articolul 4 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto impune părților care convin să își îndeplinească în comun angajamentele în temeiul articolului 3 din Protocolul de la Kyoto să stabilească în acord nivelul de emisii respective alocate fiecăreia dintre părțile la acordul respectiv. Conform articolului 4 alineatul (2) din Protocolul de la Kyoto, părțile la un acord privind îndeplinirea în comun a angajamentelor au obligația de a notifica secretariatului Protocolului de la Kyoto condițiile acordului respectiv la data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aprobare.

La 17 decembrie 2013, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocierile pe marginea unui acord privind îndeplinirea în comun a angajamentelor între Uniune, statele sale membre și Islanda.

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Islanda, pe de altă parte, referitor la participarea Islandei la îndeplinirea în comun a angajamentelor asumate de Uniunea Europeană, de statele sale membre și de Islanda în cea de a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (acordul).

Pentru a se asigura că obligațiile Islandei în îndeplinirea în comun a angajamentelor sunt stabilite și aplicate în mod nediscriminatoriu, tratând Islanda și statele membre în mod similar, nivelul emisiilor pentru Islanda a fost stabilit într-un mod consecvent atât cu angajamentul cuantificat privind reducerea emisiilor, înscris în coloana a treia din anexa B la Protocolul de la Kyoto, astfel cum a fost modificat prin Amendamentul de la Doha, cât și cu legislația Uniunii, inclusiv pachetul energie și schimbări climatice din 2009 și principiile și criteriile care stau la baza obiectivelor din legislația respectivă.

Acordul ar trebui semnat în numele Uniunii, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară,

Semnarea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Islanda, pe de altă parte, cu privire la participarea Islandei la îndeplinirea în comun a angajamentelor Uniunii Europene, ale statelor membre ale acesteia și ale Islandei pentru cea de a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice se autorizează sub rezerva încheierii acordului respectiv.

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana sau persoanele împuternicite să semneze acordul în numele Uniunii.

Prezenta decizie intră în vigoare în a ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 26 ianuarie 2015.Pentru ConsiliuPreședinteleJ. Dūklavs