Regulamentul delegat (UE) nr. 285/2014 al Comisiei din 13 februarie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la efectul direct, substanțial și previzibil al contractelor în Uniune și la prevenirea eludării normelor și a obligațiilor Text cu relevanță pentru SEE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții, în special articolul 4 alineatul (4) și articolul 11 alineatul (14) litera (e),

Având în vedere marea varietate de contracte derivate extrabursiere, ar trebui să se recurgă la o abordare bazată pe criterii pentru a stabili dacă un contract derivat extrabursier poate fi considerat a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune și cazurile în care se impune sau este oportună prevenirea eludării normelor sau a obligațiilor care decurg din dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

Având în vedere că, în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, dispozițiile regulamentului respectiv sunt considerate îndeplinite dacă cel puțin una dintre contrapărți este stabilită într-o țară pentru care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare prin care constată echivalența în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din regulamentul menționat, standardele tehnice de reglementare ar trebui să se aplice în cazul contractelor în care ambele contrapărți sunt stabilite într-o țară terță ale cărei mecanisme juridice, de supraveghere și de executare nu au fost încă declarate echivalente cu cerințele prevăzute în regulamentul menționat.

Anumite informații referitoare la contractele încheiate de entități din țări terțe ar continua să fie disponibile doar autorităților competente din țările terțe în cauză. Prin urmare, autoritățile competente din Uniune ar trebui să coopereze îndeaproape cu autoritățile în cauză, pentru a se asigura că dispozițiile relevante sunt aplicate și respectate.

Având în vedere că pentru buna înțelegere a standardelor tehnice adecvate este necesar un termen tehnic, acest termen ar trebui definit.

Contractele derivate extrabursiere încheiate de entități stabilite în țări terțe care fac obiectul unei garanții furnizate de entități stabilite în Uniune creează un risc financiar pentru garantul stabilit în Uniune. În plus, dat fiind faptul că riscul ar depinde de dimensiunea garanțiilor furnizate de contrapărțile financiare pentru contractele derivate extrabursiere și având în vedere interconexiunile dintre contrapărțile financiare, comparativ cu contrapărțile nefinanciare, ar trebui considerate a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune numai contractele derivate extrabursiere încheiate de entități stabilite în țări terțe care fac obiectul unei garanții care depășește anumite praguri cantitative și care este furnizată de contrapărți financiare stabilite în Uniune.

Contrapărțile financiare stabilite în țări terțe pot încheia contracte derivate extrabursiere prin intermediul sucursalelor acestora din Uniune. Având în vedere impactul activității acestor filiale asupra pieței din Uniune, contractele derivate extrabursiere încheiate între sucursalele din Uniune respective ar trebui considerate a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune.

Contractele derivate extrabursiere încheiate de anumite contrapărți cu scopul principal de a evita aplicarea obligației de compensare sau a tehnicilor de diminuare a riscurilor aplicabile unor entități care ar fi fost contrapărțile naturale ale contractului ar trebui considerate eludări ale normelor și obligațiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, întrucât acestea interferează cu atingerea obiectivului regulamentului citat, și anume diminuarea riscului de credit al contrapărții.

Contractele derivate extrabursiere care fac parte dintr-un mecanism ale cărui caracteristici nu sunt justificate de rațiuni economice sau nu prezintă substanță comercială și care are drept scop principal sustragerea de la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012, inclusiv a normelor referitoare la condițiile de acordare a unei exceptări, ar trebui considerate eludări ale normelor și obligațiilor prevăzute în regulamentul citat.

Ar trebui considerate indicii ale unui mecanism artificial sau al unei serii artificiale de mecanisme situațiile în care diversele componente ale mecanismului nu sunt coerente cu substanța juridică a întregului mecanism, în care mecanismul este realizat într-o manieră care nu ar fi, în mod normal, utilizată în cadrul unei conduite comerciale considerate rezonabile, în care mecanismul sau seria de mecanisme include elemente care au drept urmare compensarea sau anularea substanței lor economice reciproce sau în care tranzacțiile sunt circulare.

Este de dorit ca standardele tehnice referitoare la contractele care au un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune și standardele tehnice referitoare la prevenirea eludării normelor și a obligațiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 să ia forma unui instrument unic, întrucât ambele seturi de standarde tehnice se referă la obligația de compensare și la tehnicile de diminuare a riscurilor. În plus, acestea au în comun caracteristici cum ar fi aplicarea lor la un contract ale cărui contrapărți nu ar face obiectul obligației de compensare sau al tehnicilor de diminuare a riscurilor dacă nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (v) și la articolul 11 alineatul (14) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, detaliate prin prezentul regulament.

Având în vedere faptul că entitățile din țări terțe afectate de aceste standarde tehnice de reglementare au nevoie de timp în vederea întreprinderii demersurilor necesare pentru a asigura respectarea cerințelor Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în cazurile în care contractele derivate extrabursiere încheiate de aceste entități îndeplinesc condițiile stabilite în prezentele standarde tehnice de reglementare pentru a fi considerate a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune, este oportună amânarea cu șase luni a aplicării dispozițiilor care conțin condițiile respective.

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în conformitate cu articolul 37 din regulamentul menționat,

În sensul prezentului regulament se aplică următoarea definiție:garanție înseamnă o obligație legală, formalizată explicit și asumată de un garant, de a efectua plata către beneficiar a sumelor care sunt datorate sau ar putea ajunge în situația de a fi datorate ca efect al contractelor derivate extrabursiere care fac obiectul garanției respective și care au fost încheiate de entitatea garantată, în cazul apariției unei stări de nerambursare, astfel cum este definită în garanție, sau în cazul în care entitatea garantată nu a efectuat nicio plată.

Un contract derivat extrabursier este considerat a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune dacă cel puțin o entitate dintr-o țară terță beneficiază de o garanție, furnizată de o contraparte financiară stabilită în Uniune, care acoperă o parte sau toate obligațiile acestei entități care decurg din respectivul contract derivat extrabursier, în măsura în care garanția îndeplinește concomitent următoarele două condiții:

acoperă totalitatea obligațiilor unei entități dintr-o țară terță care decurg dintr-unul sau mai multe contracte derivate extrabursiere pentru un cuantum nominal agregat în valoare de cel puțin 8 miliarde EUR sau pentru cuantumul echivalent în moneda străină relevantă sau acoperă numai o parte din obligațiile unei entități dintr-o țară terță care decurg dintr-unul sau mai multe contracte derivate extrabursiere pentru un cuantum nominal agregat în valoare de cel puțin 8 miliarde EUR sau pentru cuantumul echivalent în moneda străină relevantă împărțit la procentajul obligațiilor acoperite;

este egală cu cel puțin 5 la sută din suma expunerilor curente, astfel cum sunt acestea definite la articolul 272 punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, din contracte derivate extrabursiere ale contrapărții financiare stabilite în Uniune care emite garanția.

Un contract derivat extrabursier se consideră a avea un efect direct, substanțial și previzibil în Uniune dacă cele două entități stabilite într-o țară terță încheie un contract derivat extrabursier prin intermediul sucursalelor acestora din Uniune și dacă acestea s-ar califica drept contrapărți financiare dacă ar fi stabilite în Uniune.

Un contract derivat extrabursier este considerat a fi fost conceput pentru a eluda aplicarea unor dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012 dacă se consideră că modul în care a fost încheiat contractul, examinat în ansamblu și având în vedere toate circumstanțele, are drept scop principal evitarea aplicării unei dispoziții din regulamentul respectiv.

În sensul alineatului (1), se consideră că un contract are drept scop principal evitarea aplicării unei dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 dacă scopul principal al mecanismului sau al seriei de mecanisme referitoare la contractul derivat extrabursier este de a contracara obiectul, spiritul sau scopul vreunei dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 care s-ar aplica în absența acestora, inclusiv în situația în care face parte dintr-un mecanism artificial sau dintr-o serie artificială de mecanisme.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 2 se aplică de la 10 octombrie 2014.

Adoptat la Bruxelles, 13 februarie 2014.Pentru ComisiePreședinteleJosé Manuel Barroso