Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 257 al cincilea paragraf,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a alineatul (1),

având în vedere Protocolul privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special articolul 62c, precum și articolul 7 alineatul (1) din anexa I la acesta,

Cu acordul Curții de Justiție,

Cu aprobarea dată de Consiliu la 14 aprilie 2014,

Se impune să se țină seama de reformarea Regulamentului de procedură al Curții, adoptată la 25 septembrie 2012, luând în considerare în același timp natura specială a contenciosului deferit Tribunalului Funcției Publice.

În plus, aplicarea Regulamentului de procedură al Tribunalului Funcției Publice, adoptat la 25 iulie 2007, a evidențiat necesitatea de a adapta unele dintre dispozițiile sale.

Mai precis, având în vedere experiența dobândită, se constată de altfel că este necesar să se completeze sau să se precizeze anumite norme aplicabile, în special în materie de confidențialitate și de anonimat.

În vederea prezervării capacității instanței, confruntată cu un contencios în creștere, de a soluționa cauzele cu care este sesizată într-un termen rezonabil, este de asemenea necesară continuarea eforturilor întreprinse în vederea reducerii duratei procedurilor desfășurate în fața sa, în special prin limitarea, atunci când se dovedește necesar, a întinderii actelor de procedură, în afară de cazul în care există o derogare justificată de particularitatea cauzelor, și prin consolidarea mecanismului referitor la rambursarea cheltuielilor efectuate de Tribunal în cazul unei acțiuni vădit abuzive.

În sfârșit, din preocupare pentru o lizibilitate sporită a normelor aplicate de Tribunal, este necesar să se revadă structura Regulamentului de procedură, să se clarifice anumite norme sau aplicabilitatea lor, în special în ceea ce privește măsurile de organizare a procedurii, activitățile de cercetare judecătorească, opoziția și terța opoziție, și să se înlăture anumite norme desuete sau neaplicate.

DISPOZIȚIE PRELIMINARĂ

În prezentul regulament:

dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană se desemnează prin numărul articolului vizat din tratatul menționat, urmat de abrevierea TUE;

dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene se desemnează prin numărul articolului vizat din tratatul menționat, urmat de abrevierea TFUE;

dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se desemnează prin numărul articolului vizat din tratatul menționat, urmat de abrevierea TCEEA;

Protocolul privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene este denumit Statutul;

Regulamentul de stabilire a Statutului funcționarilor Uniunii Europene, precum și a Regimului aplicabil altor agenți ai Uniunii este denumit Statutul funcționarilor.

În sensul prezentului regulament:

termenul Tribunal desemnează Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene, iar în ceea ce privește cauzele judecate de o cameră sau de un judecător unic, desemnează acea cameră sau acel judecător;

termenul președintele Tribunalului îl desemnează în mod exclusiv pe președintele Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene, iar termenul președinte îl desemnează pe președintele completului de judecată;

termenul reuniune plenară desemnează organul colegial compus din judecătorii Tribunalului, competent să se pronunțe asupra oricărei chestiuni administrative, precum și asupra unor chestiuni jurisdicționale referitoare la atribuirea cauzelor diferitor complete de judecată sau asupra unor chestiuni jurisdicționale cu caracter transversal, fără ca, în acest din urmă caz, completele respective să fie ținute de poziția adoptată;

termenul instituții desemnează instituțiile Uniunii prevăzute la articolul 13 alineatul (1) TUE și organele, oficiile sau agențiile înființate prin tratate sau printr-un act adoptat pentru punerea în aplicare a acestora și care pot fi părți în fața Tribunalului.

TITLUL I

CAPITOLUL 1

Mandatul unui judecător începe de la data stabilită în acest sens în actul de numire.

În cazul în care data nu este stabilită în actul de numire, această durată începe să curgă de la data publicării acelui act în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Înainte de a intra în funcție, judecătorii depun în fața Curții de Justiție următorul jurământ, prevăzut la articolul 2 din Statut:Jur să îmi exercit funcția cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței; jur să nu divulg nimic din secretul deliberărilor.

Imediat după depunerea jurământului, judecătorii semnează o declarație prin care își iau angajamentul solemn prevăzut la articolul 4 al treilea paragraf din Statut.

Atunci când Curtea de Justiție este chemată, în temeiul articolului 6 din Statut, să decidă, după consultarea Tribunalului, dacă un judecător al Tribunalului nu mai corespunde condițiilor cerute sau dacă acesta nu mai îndeplinește obligațiile aferente funcției sale, președintele Tribunalului îl invită pe cel în cauză să își prezinte observațiile.

Tribunalul se pronunță fără ca grefierul să fie prezent.

Avizul Tribunalului se motivează.

Rangul judecătorilor se determină după cum urmează:

președintele Tribunalului;

președinții de cameră, în raport cu vechimea în funcție ca membri ai Tribunalului;

ceilalți judecători, în funcție de aceeași vechime.

La vechime egală în funcție, vârsta determină rangul.

Judecătorii al căror mandat este reînnoit își păstrează vechimea în funcție.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din anexa I la Statut, judecătorii îl aleg dintre ei pe președintele Tribunalului, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

În cazul în care mandatul președintelui Tribunalului încetează înainte de expirarea duratei normale a funcției sale, se procedează la înlocuirea acestuia pentru perioada rămasă.

În cadrul alegerilor prevăzute la prezentul articol, votul este secret. Este ales judecătorul care obține voturile a mai mult de jumătate dintre judecătorii Tribunalului. În cazul în care niciunul dintre judecători nu obține această majoritate, se organizează alte tururi de scrutin până când aceasta este obținută.

Numele președintelui Tribunalului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Președintele Tribunalului prezidează ședințele, precum și deliberările:

Plenului;

camerei de cinci judecători;

oricărei camere de trei judecători dacă face parte din aceasta.

Președintele Tribunalului conduce lucrările și asigură buna funcționare a serviciilor Tribunalului. El prezidează reuniunea plenară.

Președintele Tribunalului reprezintă Tribunalul.

În caz de absență sau de împiedicare a președintelui Tribunalului ori în cazul în care funcția de președinte al Tribunalului este vacantă, președinția este asigurată potrivit ordinii stabilite la articolul 6.

CAPITOLUL 2

În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din anexa I la Statut, cauzele aflate pe rolul Tribunalului sunt judecate în Plen, în camera de cinci judecători, în camere de trei judecători sau de un judecător unic.

Tribunalul constituie în cadrul său camere de trei judecători. De asemenea, Tribunalul poate constitui o cameră de cinci judecători.

Tribunalul decide cu privire la repartizarea judecătorilor pe camere. În cazul în care numărul judecătorilor repartizați unei camere este mai mare decât numărul judecătorilor care participă la judecarea unei cauze, Tribunalul decide asupra modalității de desemnare a judecătorilor care urmează să intre în compunerea completului.

Deciziile luate în conformitate cu prezentul articol se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Judecătorii îi aleg dintre ei, în temeiul prevederilor articolului 4 alineatul (3) din anexa I la Statut, pentru o perioadă de trei ani, pe președinții de cameră de trei judecători. Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Prevederile articolului 7 alineatele (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.

Președinții de cameră conduc lucrările camerei respective și prezidează ședințele, precum și deliberările acesteia.

În caz de absență sau de împiedicare a președintelui unei camere ori în cazul în care funcția de președinte al unei camere este vacantă, camera este prezidată de către unul dintre membrii acesteia, potrivit ordinii stabilite la articolul 6.

Președintele Tribunalului prezidează completul de judecată în cazul în care, în mod excepțional, în vederea legalei compuneri a completului, este necesar ca președintele Tribunalului să facă parte din acesta.

Sub rezerva prevederilor articolelor 14 și 15, Tribunalul judecă în camere de trei judecători.

Tribunalul stabilește criteriile pe baza cărora cauzele sunt atribuite sau reatribuite acestor camere, în special din motive de conexitate sau pentru a asigura o repartizare echilibrată și coerentă a sarcinii de lucru între acestea.

Decizia prevăzută la alineatul precedent se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

O cauză poate fi trimisă Plenului sau camerei de cinci judecători atunci când dificultatea problemelor de drept ridicate, importanța cauzei ori împrejurări speciale justifică această măsură.

Decizia de trimitere se adoptă de Tribunal în reuniune plenară la propunerea camerei sesizate cu soluționarea cauzei sau a oricărui membru al Tribunalului. Această decizie se poate adopta în orice stadiu al procedurii.

Cauzele atribuite unei camere de trei judecători pot fi judecate de judecătorul raportor care hotărăște în calitate de judecător unic dacă, ținând seama de lipsa dificultății problemelor de drept sau de fapt ridicate, de importanța limitată a cauzei și de absența altor împrejurări speciale, se consideră adecvat să fie judecate astfel.

Decizia de trimitere se adoptă în unanimitate, după ascultarea părților, de către camera pe rolul căreia se află cauza. Această decizie se poate adopta în orice stadiu al procedurii.

În caz de absență sau de împiedicare a judecătorului unic căruia i-a fost trimisă cauza, președintele desemnează un alt judecător care să îl înlocuiască.

Judecătorul unic trimite cauza în fața camerei în cazul în care constată că nu mai sunt întrunite condițiile prevăzute la alineatul (1).

În cauzele judecate de un judecător unic, atribuțiile președintelui sunt exercitate de acest judecător.

CAPITOLUL 3

Secțiunea 1

Tribunalul numește grefierul.

În cazul în care postul de grefier este vacant, se publică un anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Persoanele interesate sunt invitate să își prezinte candidatura, într-un termen care nu poate fi mai mic de trei săptămâni, însoțită de toate informațiile cu privire la titlurile lor universitare, la cunoștințele lor lingvistice, la activitățile lor profesionale actuale și anterioare, la eventuala experiență judiciară și internațională de care dispun acestea, precum și la cetățenia lor.

Cu două săptămâni înaintea datei fixate pentru numire, președintele Tribunalului informează judecătorii cu privire la candidaturile care au fost depuse.

Votul are loc potrivit procedurii prevăzute la articolul 7 alineatul (3).

Grefierul este numit pentru o perioadă de șase ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. Tribunalul poate decide reînnoirea mandatului grefierului în funcție fără parcurgerea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3) ale prezentului articol. În acest caz, este aplicabilă procedura prevăzută la alineatul (4).

Înainte de a intra în funcție, grefierul depune în fața Tribunalului jurământul prevăzut la articolul 3 și semnează declarația prevăzută la articolul 4.

Numele grefierului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Grefierul nu poate fi înlăturat din funcție decât dacă nu mai corespunde condițiilor cerute sau dacă nu mai îndeplinește obligațiile aferente funcției sale. Tribunalul decide după ce i-a acordat grefierului posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

Dacă funcția grefierului încetează înainte de expirarea mandatului său, Tribunalul numește un nou grefier pentru o perioadă de șase ani.

Tribunalul poate numi, potrivit procedurii prevăzute pentru numirea grefierului, un grefier adjunct, însărcinat să îl asiste pe grefier și să îl înlocuiască în caz de absență sau de împiedicare.

În caz de absență sau de împiedicare a grefierului și, dacă este cazul, a grefierului adjunct sau atunci când posturile acestora sunt vacante, președintele Tribunalului desemnează funcționarii sau agenții însărcinați cu îndeplinirea atribuțiilor de grefier.

În cazul în care se întrunește fără ca grefierul să fie prezent, Tribunalul însărcinează un judecător, desemnat în conformitate cu ordinea inversă celei prevăzute la articolul 6, să întocmească, dacă este cazul, un proces-verbal, care se semnează de președinte și de judecătorul respectiv.

Sub autoritatea președintelui Tribunalului, grefierul răspunde de grefă; acesta este însărcinat în special cu primirea, cu transmiterea și cu păstrarea tuturor înscrisurilor, precum și cu efectuarea notificărilor pe care le presupune aplicarea prezentului regulament.

Grefierul îi asistă pe membrii Tribunalului în îndeplinirea funcției lor. Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 5, la articolul 17 alineatul (1) și la articolul 29, grefierul asistă la ședințele Tribunalului și întocmește un proces-verbal al acestora.

Grefierul păstrează sigiliile și răspunde de arhive. El se îngrijește de publicațiile Tribunalului, în special de repertoriul jurisprudenței.

Cu concursul serviciilor instituției și sub autoritatea președintelui Tribunalului, grefierul asigură administrarea Tribunalului și veghează la execuția veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare.

Grefa ține, sub răspunderea grefierului, un registru în care toate actele de procedură sunt înregistrate cronologic și în ordinea depunerii lor. Înregistrările în registru și mențiunile aplicate de grefier pe exemplarele originale sau pe copiile prezentate în acest scop constituie acte autentice.

Înscrisurile întocmite în vederea unei soluționări amiabile în sensul articolului 90 sunt înregistrate separat de grefă.

Fără a aduce atingere articolului 44 alineatul (3), articolului 47 și articolului 87 alineatul (3), orice parte într-un proces poate:

consulta la grefă dosarul cauzei și extrasele din registru privind cauza sa;

obține, după achitarea tarifului grefei, stabilit de Tribunal la propunerea grefierului, copii suplimentare ale actelor de procedură, ale anexelor lor, ale ordonanțelor și ale hotărârilor, precum și copii ale celorlalte înscrisuri din dosar și extrase din registru; aceste copii sunt, dacă este cazul, certificate pentru conformitate cu originalul.

Niciun terț, persoană privată sau publică, nu poate consulta dosarul unei cauze fără autorizarea expresă a președintelui Tribunalului, după ascultarea părților. Această autorizare poate fi acordată, în tot sau în parte, numai pe baza unei cereri scrise, care trebuie însoțită de o justificare detaliată a interesului legitim de a consulta dosarul menționat. Consultarea se efectuează la grefă.

Secțiunea 2

Funcționarii și ceilalți agenți însărcinați să îl asiste direct pe președintele Tribunalului, pe judecători și pe grefier sunt numiți în condițiile prevăzute de Statutul funcționarilor. Aceștia răspund în fața grefierului, sub autoritatea președintelui Tribunalului.

CAPITOLUL 4

Datele și orele ședințelor Tribunalului sunt stabilite de către președinte.

Tribunalul poate, pentru desfășurarea uneia sau mai multor ședințe determinate, să aleagă un alt loc decât acela al sediului său.

Anul judecătoresc începe la data de 1 octombrie a anului calendaristic și se încheie la data de 30 septembrie a anului următor.

Datele vacanțelor judecătorești și lista zilelor de sărbătoare legală stabilite de Curtea de Justiție și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se aplică și Tribunalului.

Pe durata vacanțelor judecătorești, președinția Tribunalului este asigurată la locul în care acesta își are sediul, fie de către președintele Tribunalului, fie de către un președinte de cameră sau de către un alt judecător desemnat de președinte să îl înlocuiască. În caz de urgență, președintele Tribunalului poate convoca judecătorii.

Pentru motive întemeiate, Tribunalul poate acorda concedii judecătorilor.

Tribunalul este legal constituit numai cu respectarea următorului cvorum:

cinci judecători în cazul Plenului;

trei judecători în cazul camerei de cinci judecători și al camerelor de trei judecători, în conformitate cu articolul 17 al doilea paragraf din Statut.

Dacă, în urma unui caz de absență sau de împiedicare a unui judecător, cvorumul nu este întrunit, președintele amână ședința până la încetarea cazului de absență sau de împiedicare.

De asemenea, în vederea întrunirii cvorumului în cadrul unei camere, președintele poate, dacă buna administrare a justiției impune aceasta, să dispună ca din compunerea completului să facă parte un alt judecător din aceeași cameră sau, dacă nu este posibil, să propună președintelui Tribunalului desemnarea unui judecător din cadrul altei camere. Judecătorul înlocuitor este desemnat prin rotație, potrivit ordinii inverse celei prevăzute la articolul 6.

Dacă, ulterior ședinței, completul de judecată se compune potrivit alineatului precedent, se redeschide faza orală a procedurii, cu excepția cazului în care Tribunalul decide, cu acordul părților și pentru a fi în măsură să se pronunțe asupra cauzei într-un termen rezonabil, să nu organizeze o nouă ședință. Redeschiderea fazei orale a procedurii este obligatorie atunci când cazul de absență sau de împiedicare privește doi sau mai mulți judecători care au participat la ședința de audiere a pledoariilor.

Dacă, în cadrul camerei de cinci judecători, anterior ședinței, intervine un caz de absență sau de împiedicare, președintele Tribunalului desemnează un alt judecător, prin rotație, potrivit ordinii inverse celei stabilite la articolul 6. Cu toate acestea, ședința se poate desfășura, sub condiția întrunirii cvorumului, chiar dacă numărul de cinci judecători nu poate fi atins.

Deliberările Tribunalului sunt și rămân secrete.

Fără a aduce atingere articolului 27 alineatul (3), în cazul în care s-a organizat o ședință de audiere a pledoariilor, numai judecătorii care participă la aceasta iau parte la deliberări.

Fiecare judecător care a participat la deliberări își exprimă părerea și o motivează.

Concluziile adoptate în urma discuției finale de majoritatea judecătorilor determină decizia Tribunalului.

Atunci când deliberările Tribunalului privesc chestiuni administrative, grefierul asistă la acestea, în afară de cazul în care Tribunalul decide altfel.

Potrivit articolului 17 primul paragraf din Statut și articolului 5 primul paragraf din anexa I la același Statut, dacă, în cadrul camerei de cinci judecători sau în cadrul Plenului, ca urmare a unui caz de absență sau de împiedicare, numărul judecătorilor este par, judecătorul care este primul în ordinea inversă celei prevăzute la articolul 6 se abține să participe la deliberări, cu excepția cazului în care acesta este judecătorul raportor. În această din urmă ipoteză, se abține să participe la deliberări judecătorul care îl urmează imediat în rang în ordinea inversă menționată.

TITLUL II

CAPITOLUL 1

Secțiunea 1

În conformitate cu articolul 19 primul paragraf din Statut, agenții, consilierii și avocații care acționează pe seama unui stat membru sau a unei instituții au obligația să își justifice calitatea prin depunerea la grefă a unui document oficial sau a unui mandat eliberat de partea pe care o reprezintă sau o asistă.

În conformitate cu articolul 19 primul, al treilea și al patrulea paragraf din Statut, avocații au obligația să își justifice calitatea prin depunerea la grefă a unui document care să certifice că au dreptul să își exercite profesia în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European.

Agenții, consilierii și avocații care compar în fața Tribunalului sau în fața unei autorități judiciare căreia Tribunalul i-a adresat o cerere de comisie rogatorie se bucură de imunitate pentru afirmațiile orale și înscrisurile depuse referitoare la cauză sau la părți.

De asemenea, agenții, consilierii și avocații se bucură de următoarele privilegii și facilități:

toate înscrisurile referitoare la procedură sunt exceptate de la percheziție și sechestru. În caz de contestație, funcționarii autorităților vamale sau ai poliției pot sigila înscrisurile în cauză, care sunt transmise apoi fără întârziere Tribunalului pentru a fi verificate în prezența grefierului și a persoanei interesate;

agenții, consilierii și avocații se bucură de libertate de deplasare în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor lor.

Beneficiul privilegiilor, imunităților și facilităților menționate la alineatele (1) și (2) este recunoscut agenților, consilierilor și avocaților cu condiția respectării prealabile a formalităților prevăzute la articolul 31. La nevoie, grefierul Tribunalului le eliberează o legitimație. Validitatea acestei legitimații este limitată la o perioadă determinată, care poate fi prelungită sau restrânsă în funcție de durata procedurii.

Privilegiile, imunitățile și facilitățile menționate la articolul 32 sunt acordate exclusiv în interesul bunei desfășurări a procedurii.

Tribunalul poate ridica imunitatea în cazul în care consideră că această măsură nu împiedică buna desfășurare a procedurii.

În cazul în care Tribunalul apreciază conduita unui agent, a unui consilier sau a unui avocat în fața Tribunalului ca fiind incompatibilă cu demnitatea Tribunalului sau cu exigențele unei bune administrări a justiției sau că agentul, consilierul ori avocatul în cauză uzează de drepturile pe care le are în virtutea funcției sale în alte scopuri decât acelea pentru care îi sunt recunoscute aceste drepturi, Tribunalul îl informează pe cel în cauză în legătură cu acest fapt. Președintele Tribunalului poate informa despre aceasta autoritățile competente în fața cărora persoana în cauză este ținută să răspundă; o copie a scrisorii adresate autorităților respective este transmisă persoanei în cauză.

Pentru aceleași motive, Tribunalul poate oricând, prin ordonanță motivată, după ascultarea persoanei în cauză, să decidă să excludă din procedură un agent, un consilier sau un avocat. Această ordonanță este imediat executorie.

În cazul în care un agent, un consilier sau un avocat este exclus din procedură, aceasta se suspendă până la expirarea termenului stabilit de către președinte în scopul de a permite părții interesate să desemneze un alt agent, consilier sau avocat.

Deciziile luate în aplicarea prevederilor prezentului articol pot fi revocate.

Prevederile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător profesorilor care au dreptul de a pleda în fața Tribunalului potrivit articolului 19 din Statut.

Secțiunea 2

Notificările prevăzute de prezentul regulament se efectuează prin grija grefierului la domiciliul ales al destinatarului, fie prin expedierea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin înmânare contra unei dovezi de primire. Copiile originalului care trebuie notificat se întocmesc și se certifică pentru conformitate cu originalul de către grefier, cu excepția cazului în care acestea au fost depuse de părți în condițiile prevăzute la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf.

Atunci când destinatarul a consimțit să primească notificările prin fax, notificarea oricărui act de procedură, inclusiv a hotărârilor și a ordonanțelor Tribunalului, se efectuează prin transmiterea unei copii a înscrisului printr-un asemenea mijloc.

În cazul în care, din motive tehnice sau din cauza naturii sau a volumului actului, o astfel de transmitere nu poate avea loc, actul se notifică, în absența alegerii de domiciliu de către destinatar, la adresa acestuia din urmă potrivit modalităților prevăzute la alineatul (1). Destinatarul este informat cu privire la aceasta prin fax. În acest caz, se consideră că o scrisoare recomandată a fost înmânată destinatarului în a zecea zi de la data depunerii acestei trimiteri la oficiul poștal al locului în care Tribunalul își are sediul, cu excepția cazului în care se dovedește prin confirmare de primire că scrisoarea a fost primită la o altă dată sau a cazului în care destinatarul îl informează pe grefier, în termen de trei săptămâni de la data informării prin fax, că notificarea nu i-a parvenit.

Tribunalul poate stabili, prin decizie, condițiile în care un act de procedură poate fi notificat pe cale electronică. Această decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Secțiunea 3

Termenele procedurale prevăzute de tratate, de Statut, de Statutul funcționarilor și de prezentul regulament se calculează după cum urmează:

în cazul unui termen pe zile, pe săptămâni, pe luni sau pe ani care începe să curgă de la momentul producerii unui eveniment sau al efectuării unui act, ziua producerii evenimentului sau a efectuării actului nu intră în calculul acelui termen;

un termen pe săptămâni, pe luni sau pe ani expiră la sfârșitul zilei care, în ultima săptămână, în ultima lună sau în ultimul an, are aceeași denumire sau aceeași cifră cu ziua producerii evenimentului sau a efectuării actului de la care începe să curgă termenul. În cazul unui termen pe luni sau pe ani, dacă ziua corespunzătoare expirării termenului nu există în ultima lună, termenul expiră la sfârșitul ultimei zile a acestei luni;

în cazul unui termen pe luni și pe zile, se socotesc în primul rând lunile întregi și apoi zilele;

termenele includ sâmbetele, duminicile și zilele de sărbătoare legală prevăzute la articolul 25 alineatul (2);

termenele nu se suspendă pe parcursul vacanțelor judecătorești.

În cazul în care termenul, prelungit în conformitate cu articolul 38, expiră într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare legală, acesta se prelungește până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează.

Termenele procedurale se prelungesc pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.

Datele sau termenele de depunere a actelor de procedură care nu sunt stabilite de Statutul funcționarilor sau de prezentul regulament sunt hotărâte de președinte. Acesta din urmă le poate de asemenea prelungi.

Președintele sau judecătorul raportor, în cazul prevăzut la alineatul (1) al doilea paragraf, poate delega grefierului stabilirea sau prelungirea anumitor termene pe care are competența de a le hotărî sau de a le prelungi în temeiul prezentului regulament.

Tribunalul decide, după ascultarea părților, dacă nerespectarea datelor sau a termenelor care nu sunt stabilite de Statutul funcționarilor sau de prezentul regulament determină inadmisibilitatea actului sau a răspunsului în cauză.

Secțiunea 4

Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale prevăzute de Statut sau de prezentul regulament, procedura în fața Tribunalului cuprinde o fază scrisă și o fază orală.

Prin derogare de la alineatul (1), o cauză poate să fie judecată potrivit uneia dintre procedurile prevăzute în capitolul 4 din prezentul titlu. Tribunalul poate de asemenea oricând să încerce să faciliteze soluționarea amiabilă a litigiului.

Tribunalul examinează cauzele cu care este sesizat în ordinea în care sunt pregătite în vederea soluționării.

Ținând seama de împrejurări speciale, după ascultarea părților, președintele poate dispune examinarea cu prioritate a unei cauze, îndeosebi atunci când aceasta este susceptibilă să fie examinată drept cauză-pilot dintr-un grup de cauze care ridică, într-un context factual analog, una sau mai multe probleme de drept identice.

După ascultarea părților, președintele, ținând seama de împrejurări speciale, îndeosebi cu scopul de a facilita soluționarea amiabilă a litigiului, poate, din oficiu sau la cererea unei părți, să dispună amânarea examinării unei cauze la o dată ulterioară.

Fără a aduce atingere articolului 125 alineatul (5), articolului 126 alineatul (4) și articolului 127 alineatul (6), o procedură pendinte poate fi suspendată:

în cazul în care Tribunalul și fie Tribunalul Uniunii Europene, fie Curtea de Justiție sunt sesizate cu judecarea unor cauze care se referă la aceeași chestiune de interpretare sau care pun în discuție validitatea aceluiași act;

în cazul în care pe rolul Tribunalului Uniunii Europene se află un recurs declarat împotriva unei decizii a Tribunalului prin care se soluționează parțial fondul unui litigiu, prin care se pune capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate ori prin care se respinge o intervenție;

în cazul în care Tribunalul este sesizat cu cauze care ridică, într-un context factual analog, una sau mai multe probleme de drept identice, iar una sau mai multe dintre ele sunt susceptibile să fie examinate drept cauze-pilot;

la cererea părților sau a uneia dintre ele;

în alte cazuri particulare, atunci când buna administrare a justiției impune aceasta.

Președintele decide după ascultarea părților. El poate înainta această chestiune Tribunalului. În caz de obiecție, se dispune cu privire la suspendarea procedurii prin ordonanță motivată.

Decizia de reluare a procedurii înainte de expirarea suspendării, precum și decizia prevăzută la articolul 43 alineatul (3) se adoptă potrivit acelorași modalități.

Suspendarea procedurii produce efecte la data indicată în decizia sau în ordonanța de suspendare ori, în lipsa unei asemenea mențiuni, la data adoptării acestei decizii sau a acestei ordonanțe.

Pe durata suspendării, niciun termen procedural nu expiră, cu excepția termenului prevăzut la articolul 86 alineatul (1) pentru depunerea cererii de intervenție.

Atunci când decizia sau ordonanța de suspendare nu stabilește durata acesteia, suspendarea încetează la data indicată în decizia sau în ordonanța de reluare a procedurii ori, în lipsa unei asemenea mențiuni, la data adoptării acestei din urmă decizii sau ordonanțe.

De la data reluării procedurii după suspendare, termenele procedurale întrerupte se înlocuiesc cu termene noi, care încep să curgă de la data acestei reluări.

Două sau mai multe cauze pot fi reunite, din motive de conexitate, pentru buna desfășurare a fazei scrise sau orale a procedurii sau în vederea adoptării deciziei prin care se finalizează judecata.

În condițiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf, președintele poate să disjungă cauzele conexate în prealabil sau să disocieze cazul unuia sau mai multor reclamanți care, împreună cu alții, au formulat o acțiune colectivă.

Reprezentanții părților din cauzele conexate pot consulta la grefă actele de procedură notificate părților din celelalte cauze conexate. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 47 alineatele (1) și (2), președintele poate, la cererea unei părți, să excludă de la consultare înscrisurile secrete sau confidențiale.

Secțiunea 5

Toate actele de procedură se datează. În privința termenelor procedurale, sunt luate în considerare numai data și ora depunerii originalului la grefă.

Originalul în format hârtie al oricărui act de procedură trebuie să poarte semnătura manuscrisă a agentului sau a avocatului părții.

Tribunalul stabilește, prin decizie, condițiile în care un act de procedură transmis grefei pe cale electronică este considerat a fi originalul acelui act. Această decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Fără a aduce atingere unor dispoziții speciale prevăzute de prezentul regulament, Tribunalul poate stabili, prin decizie adoptată în conformitate cu articolului 132, întinderea maximală a actelor de procedură depuse în fața sa. Această decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Sub rezerva articolului 44 alineatul (3) și a articolului 87 alineatul (3), Tribunalul ia în considerare doar înscrisurile și mijloacele materiale de probă pe care agenții, consilierii ori avocații părților le-au putut consulta și asupra cărora și-au putut exprima punctul de vedere.

În cazul în care Tribunalul trebuie să verifice caracterul confidențial, în privința uneia sau mai multor părți, al unui înscris care poate fi pertinent în vederea pronunțării asupra unui litigiu, acel înscris nu este comunicat părților înaintea finalizării acestei verificări.

În cazul în care o instituție a refuzat accesul la un înscris care a fost depus în cadrul unei acțiuni privind legalitatea acestui refuz, aflată pe rolul Tribunalului, acel înscris nu se comunică celorlalte părți.

La introducerea acțiunii, reclamantul este informat cu privire la faptul că deciziile Tribunalului fac obiectul unei publicări pe internet. Din oficiu sau ca urmare a unei cereri motivate în acest sens, Tribunalul omite indicarea numelui reclamantului și, la nevoie, a altor date în publicațiile Tribunalului dacă acest anonimat este justificat de motive temeinice.

Din oficiu sau ca urmare a unei cereri motivate în acest sens, Tribunalul poate omite, în înscrisurile care provin de la Tribunal, indicarea numelor altor persoane sau entități menționate în cadrul procedurii ori a anumitor date care le privesc dacă există motive temeinice care justifică păstrarea confidențialității în privința identității acestor persoane sau entități ori asupra conținutului acestor date.

CAPITOLUL 2

Secțiunea 1

Faza scrisă a procedurii cuprinde depunerea cererii introductive și a memoriului în apărare, precum și, în condițiile prevăzute la articolul 55, depunerea unui memoriu în replică și a unui memoriu în duplică.

Cererea introductivă prevăzută la articolul 21 din Statut cuprinde:

numele și domiciliul reclamantului;

indicarea calității și a adresei semnatarului;

indicarea părții împotriva căreia este formulată cererea introductivă;

obiectul litigiului și concluziile reclamantului;

o expunere clară a faptelor pertinente prezentate în ordine cronologică, precum și o expunere distinctă, precisă și structurată a motivelor și a argumentelor de drept invocate;

propunerea de probe, dacă este necesar.

La cererea introductivă se anexează, dacă este necesar:

actul a cărui anulare se solicită;

reclamația la care se referă articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor și decizia prin care se soluționează reclamația, cu arătarea datelor de introducere a reclamației și de comunicare a deciziei.

Pentru buna desfășurare a procedurii, cererea introductivă cuprinde:

menționarea domiciliului ales, cu indicarea numelui persoanei care este autorizată să primească toate notificările;

sau indicarea consimțământului avocatului reclamantului de a primi notificările pe calea electronică prevăzută la articolul 36 alineatul (4) ori prin fax;

sau indicarea celor trei modalități de efectuare a notificărilor prevăzute mai sus.

În cazul în care cererea introductivă nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (3) și atât timp cât această neregularitate nu este îndreptată, toate notificările efectuate în vederea îndeplinirii procedurii, destinate părții interesate, se realizează prin scrisoare recomandată adresată reprezentantului părții. Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1), notificarea se consideră legal îndeplinită prin depunerea scrisorii recomandate la oficiul poștal al localității unde își are sediul Tribunalul.

Avocatul reclamantului are obligația de a anexa la cererea introductivă documentul prevăzut la articolul 31 alineatul (2).

În cazul în care cererea introductivă nu îndeplinește condițiile enumerate la articolul 45 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf, la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf, la articolul 46 sau la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), la alineatul (2) sau la alineatul (5) ale prezentului articol, grefierul stabilește un termen pentru ca reclamantul să îndrepte neregularitatea cererii. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, reclamantul nu procedează la îndreptarea neregularității, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerințe determină inadmisibilitatea cererii introductive pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Cererea introductivă se notifică pârâtului. În cazurile prevăzute la articolul 50 alineatul (6), notificarea se face imediat după îndreptarea neregularității sau, dacă reclamantul nu procedează la îndreptarea acesteia, imediat după declararea admisibilității cererii de către Tribunal.

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se publică un aviz care indică data depunerii cererii introductive, pârâtul, obiectul și descrierea litigiului, precum și concluziile cererii introductive.

Imediat după depunerea cererii introductive, președintele Tribunalului atribuie cauza unei camere de trei judecători potrivit criteriilor prevăzute la articolul 13 alineatul (2).

Pentru fiecare cauză atribuită unei camere, președintele acesteia propune președintelui Tribunalului desemnarea unui judecător raportor; președintele Tribunalului decide cu privire la această propunere.

În termen de două luni de la notificarea cererii introductive, pârâtul depune un memoriu în apărare. Memoriul în apărare cuprinde:

numele și domiciliul pârâtului;

indicarea calității și a adresei semnatarului;

concluziile pârâtului;

cadrul juridic al cauzei, o expunere clară a faptelor pertinente prezentate într-o ordine cronologică, precum și o expunere distinctă, precisă și structurată a motivelor și a argumentelor de drept invocate;

propunerea de probe, dacă este necesar.

Prevederile articolului 50 alineatele (3) și (4) se aplică în mod corespunzător.

Agentul care îl reprezintă pe pârât, precum și consilierul sau avocatul care îl asistă au obligația să depună, cel târziu odată cu memoriul în apărare, documentele prevăzute la articolul 31.

În cazul în care memoriul în apărare nu îndeplinește condițiile enumerate la articolul 45 alineatul (1) al doilea-al patrulea paragraf, la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf, la articolul 46 sau la alineatul (3) al prezentului articol, grefierul stabilește un termen pentru ca pârâtul să îndrepte neregularitatea memoriului. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, pârâtul nu procedează la îndreptarea neregularității, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerințe determină inadmisibilitatea memoriului pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

În împrejurări excepționale, termenul prevăzut la alineatul (1) poate fi prelungit de către președinte la cererea corespunzător motivată a pârâtului sau din oficiu, în interesul unei bune administrări a justiției.

Atunci când Parlamentul European, Consiliul sau Comisia Europeană nu sunt părți într-o cauză, Tribunalul le transmite o copie a cererii introductive și a memoriului în apărare, cu excluderea anexelor la aceste înscrisuri, pentru a le permite să constate dacă se invocă inaplicabilitatea unuia dintre actele lor în temeiul articolului 277 TFUE.

În temeiul articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statut, Tribunalul poate, din oficiu sau la cererea motivată a reclamantului, să decidă că este necesar un al doilea schimb de memorii în vederea completării dosarului.

Tribunalul poate limita al doilea schimb de memorii la problemele de drept sau de fapt pe care le precizează.

În cazul în care memoriul nu îndeplinește condițiile enumerate la articolul 45 alineatul (1) al doilea-al patrulea paragraf, la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf sau la articolul 46 ori la alineatul (2) al prezentului articol, grefierul stabilește un termen pentru ca partea interesată să îndrepte neregularitatea memoriului. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, partea interesată nu procedează la îndreptarea neregularității, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerințe determină inadmisibilitatea memoriului pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Secțiunea 2

Invocarea de motive noi după primul schimb de memorii este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se întemeiază pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii.

În cazul în care, în cursul procedurii, o parte invocă un motiv nou, președintele, după expirarea termenelor obișnuite de procedură, pe baza raportului judecătorului raportor, poate acorda celeilalte părți un termen pentru a răspunde cu privire la motivul respectiv.

Tribunalul se pronunță asupra admisibilității motivelor noi prin decizia prin care se finalizează judecata.

Părțile mai pot depune sau propune probe în sprijinul argumentației lor până la închiderea ședinței, cu condiția ca întârzierea cu care s-au depus ori s-au propus probele să fie temeinic justificată. Celorlalte părți li se acordă posibilitatea de a-și exprima poziția cu privire la aceste elemente.

Secțiunea 3

Atunci când se închide faza scrisă a procedurii, președintele stabilește data la care judecătorul raportor prezintă Tribunalului un raport preliminar.

Raportul preliminar cuprinde propuneri cu privire la necesitatea luării în cauză a unor măsuri de organizare a procedurii sau a unor măsuri de cercetare judecătorească, cu privire la eventuala omitere a ședinței, cu privire la posibilitățile de soluționare amiabilă a litigiului, precum și cu privire la eventuala trimitere a cauzei Plenului, camerei de cinci judecători sau judecătorului raportor care să hotărască în calitate de judecător unic.

Tribunalul decide cu privire la măsurile ce se impun a fi luate ca urmare a propunerilor judecătorului raportor.

Secțiunea 4

Fără a aduce atingere prevederilor speciale ale prezentului regulament care permit Tribunalului să se pronunțe prin ordonanță și sub rezerva alineatului (2) al prezentului articol, procedura în fața Tribunalului implică o ședință.

Atunci când a avut loc un al doilea schimb de memorii, iar Tribunalul consideră că organizarea unei ședințe nu este necesară, acesta poate decide, cu acordul părților, să se pronunțe fără organizarea unei ședințe.

Președintele stabilește data ședinței.

Atunci când similitudinile existente între mai multe cauze o permit, Tribunalul poate decide să organizeze o ședință de audiere a pledoariilor comună pentru aceste cauze.

Reprezentanții părților, convocați în mod corespunzător la ședință, au obligația să informeze Tribunalul în timp util în legătură cu neparticiparea lor la aceasta.

În cazul în care reprezentanții tuturor părților au indicat că nu vor asista la ședință, Tribunalul poate decide închiderea fazei orale a procedurii.

Dezbaterile sunt deschise și conduse de președinte, care exercită poliția ședinței.

Dezbaterile desfășurate în ședință secretă, în conformitate cu articolul 31 din Statut, nu se fac publice.

Părțile pot pleda numai prin intermediul agentului sau al avocatului lor.

Președintele și fiecare judecător pot, pe parcursul dezbaterilor:

să pună întrebări agenților, consilierilor sau avocaților părților;

să solicite părților să se pronunțe personal cu privire la anumite aspecte ale litigiului.

La sfârșitul dezbaterilor, președintele pronunță închiderea fazei orale a procedurii.

Tribunalul poate dispune redeschiderea fazei orale a procedurii.

Grefierul întocmește un proces-verbal al fiecărei ședințe. Acest proces-verbal se semnează de către președinte și de către grefier. El constituie act autentic și este notificat părților.

La cererea corespunzător motivată a unei părți, președintele îi poate încuviința să asculte, în localurile Tribunalului, banda sonoră a ședinței în limba folosită de orator în cursul acesteia.

CAPITOLUL 3

Secțiunea 1

Măsurile de organizare a procedurii și activitățile de cercetare judecătorească urmăresc să asigure pregătirea cauzelor pentru judecată în cele mai bune condiții, buna desfășurare a fazei scrise sau orale a procedurii, precum și facilitarea administrării probelor și a soluționării litigiilor.

Secțiunea 2

Măsurile de organizare a procedurii pot consta în special în:

punerea de întrebări părților;

solicitarea adresată părților de a se pronunța, în scris sau oral, cu privire la anumite aspecte ale litigiului și, în special, de a-și preciza concluziile, precum și motivele și argumentele, sau de a clarifica aspectele în litigiu;

solicitarea de informații părților;

solicitarea adresată părților de a prezenta înscrisuri sau orice mijloc material de probă referitor la cauză;

invitarea participanților la ședință să își concentreze pledoariile mai ales asupra unuia sau mai multor aspecte determinate;

convocarea la întâlniri a părților.

Măsurile de organizare a procedurii pot fi adoptate sau modificate în orice stadiu al procedurii. Dacă este cazul, ele se dispun din oficiu.

Măsurile de organizare a procedurii se dispun de către judecătorul raportor, cu excepția cazului în care acesta înaintează chestiunea Tribunalului în considerarea întinderii măsurilor avute în vedere sau a importanței acestora pentru soluționarea litigiului.

Fiecare parte poate să propună adoptarea sau modificarea unor măsuri de organizare a procedurii.

Părțile sunt înștiințate cu privire la măsurile de organizare a procedurii prin grija grefierului.

În cazul în care observațiile scrise ale părților nu îndeplinesc condițiile enumerate la articolul 45 alineatul (1) al doilea-al patrulea paragraf, la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf sau la articolul 46, grefierul stabilește un termen pentru ca partea interesată să îndrepte neregularitatea acestora. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, partea interesată nu procedează la îndreptarea neregularității, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerințe determină inadmisibilitatea observațiilor menționate pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Secțiunea 3

Fără a aduce atingere prevederilor articolelor 24 și 25 din Statut, activitățile de cercetare judecătorească cuprind:

înfățișarea personală a părților;

solicitarea de informații terților;

solicitarea adresată terților de a prezenta înscrisuri sau orice mijloc material de probă referitor la cauză;

proba testimonială;

expertiza;

cercetarea la fața locului;

solicitarea adresată unei părți de a prezenta înscrisuri sau orice mijloc material de probă referitor la cauză atunci când această parte refuză să se conformeze unei măsuri de organizare a procedurii adoptate în acest scop.

Măsurile de cercetare judecătorească necesare pentru soluționarea litigiului pot fi adoptate sau modificate în orice stadiu al procedurii. Tribunalul dispune în privința acestora, dacă este cazul, din oficiu.

Fiecare parte poate să propună adoptarea sau modificarea unor măsuri de cercetare judecătorească, indicând cu precizie obiectul lor și motivele de natură să le justifice. Înainte de a se putea lua aceste măsuri, celelalte părți sunt ascultate.

Atunci când împrejurările procedurii impun aceasta, părțile sunt invitate să își prezinte observațiile asupra activităților avute în vedere de Tribunal și menționate la articolul 70 literele (a), (b), (c) și (g).

Decizia privind:

activitățile menționate la articolul 70 literele (a), (b) și (c) este adusă la cunoștința părților prin grija grefierului;

activitățile menționate la articolul 70 literele (d), (e) și (f) este luată, după ascultarea părților, prin ordonanță care stabilește faptele ce trebuie dovedite;

activitatea menționată la articolul 70 litera (g) este adoptată prin ordonanță.

Dacă decide efectuarea unei activități de cercetare judecătorească și dacă nu procedează în mod nemijlocit la aceasta, Tribunalul însărcinează judecătorul raportor cu efectuarea ei.

Părțile pot asista la activitățile de cercetare judecătorească.

O parte poate să facă oricând proba contrară sau să completeze probatoriul solicitat.

Martorii a căror audiere este considerată necesară sunt citați de către Tribunal. Ordonanța prevăzută la articolul 71 alineatul (4) a două liniuță cuprinde:

numele, prenumele, calitatea și adresa martorilor;

data și locul audierii;

indicarea faptelor în legătură cu care martorii trebuie să fie ascultați;

după caz, precizarea dispozițiilor adoptate în conformitate cu articolul 78 de Tribunal cu privire la rambursarea cheltuielilor efectuate de martori și sancțiunile aplicabile martorilor care nu se prezintă, în temeiul articolului 74.

După verificarea identității martorilor, președintele sau judecătorul raportor însărcinat de Tribunal să procedeze la audiere le pune în vedere martorilor să spună adevărul și le atrage atenția asupra consecințelor prevăzute de legislația lor națională în cazul încălcării acestei obligații.

Cu excepția cazului în care, după ascultarea părților, au fost dispensați în acest sens, martorii prestează, înainte de a depune mărturie, următorul jurământ:Jur că voi spune adevărul, tot adevărul și numai adevărul.

Martorii sunt audiați de Tribunal sau de către judecătorul raportor, părțile fiind citate. După depunerea mărturiei, Tribunalul sau judecătorul raportor poate, la solicitarea părților sau din oficiu, să pună întrebări martorilor.

Grefierul întocmește un proces-verbal în care este redată depoziția martorilor.

Martorii legal citați sunt obligați să dea curs citației și să se prezinte la ședință.

În cazul în care, fără motive temeinice, un martor legal citat nu se prezintă în fața Tribunalului, acesta poate să îi aplice o sancțiune pecuniară de cel mult 5000 de euro și să dispună o nouă citare a martorului pe cheltuiala acestuia.

Aceeași sancțiune poate fi aplicată martorului care, fără motive temeinice, refuză să depună mărturie sau să presteze jurământ.

Martorul care, în fața Tribunalului, face dovada unor motive temeinice pe care nu le-a putut invoca în prealabil poate fi exonerat de sancțiunea pecuniară care i-a fost aplicată. Cuantumul sancțiunii pecuniare poate fi redus la cererea martorului în cazul în care acesta dovedește că este disproporționat în raport cu veniturile sale.

Prin ordonanța de numire a expertului, Tribunalul precizează obiectivele expertizei și stabilește un termen pentru depunerea raportului.

Expertului i se comunică o copie a ordonanței, precum și a tuturor înscrisurilor necesare îndeplinirii sarcinii sale. Acestuia i se pune în vedere să spună adevărul și să își îndeplinească sarcina potrivit conștiinței și cu deplină imparțialitate și i se atrage atenția asupra consecințelor prevăzute de legislația sa națională în caz de încălcare a acestor obligații.

Expertul se află sub controlul judecătorului raportor, care poate asista la operațiunile de expertiză și care este informat cu privire la derularea sarcinilor încredințate expertului.

La solicitarea expertului, Tribunalul poate dispune audierea unor martori, care sunt ascultați în conformitate cu prevederile articolului 73.

Expertul se poate pronunța doar în limitele obiectivelor care i-au fost încredințate în mod expres.

Cu excepția cazului în care, după ascultarea părților, a fost dispensat de Tribunal în acest sens, expertul prestează, la depunerea raportului, următorul jurământ:Jur că mi-am îndeplinit misiunea potrivit conștiinței și cu deplină imparțialitate.

După depunerea raportului și notificarea sa părților, Tribunalul poate dispune ascultarea expertului, părțile fiind citate.

Președintele și fiecare judecător pot pune întrebări expertului. Cu încuviințarea președintelui, reprezentanții părților îi pot pune întrebări expertului.

Grefierul întocmește un proces-verbal în care este redată depoziția expertului. Procesul-verbal se semnează de către președinte sau de către judecătorul raportor însărcinat cu audierea acestuia, precum și de către grefier. În prealabil, trebuie să i se dea posibilitatea expertului să verifice conținutul procesului-verbal și să îl semneze. Acest proces-verbal constituie act autentic și este notificat părților.

În conformitate cu articolul 30 din Statut, Tribunalul poate decide să denunțe autorității competente, menționată în Regulamentul adițional la Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, aparținând statului membru ale cărui instanțe sunt competente să sancționeze din punct de vedere penal, mărturia mincinoasă comisă sub jurământ în fața Tribunalului de către un martor sau expert.

Decizia Tribunalului se transmite prin grija grefierului. Aceasta descrie faptele și împrejurările pe care se întemeiază denunțul.

În cazul în care una dintre părți recuză un martor sau un expert pentru incapacitate, pentru nedemnitate sau pentru orice alt motiv ori în cazul în care un martor sau un expert refuză să depună mărturie sau să presteze jurământ, Tribunalul dispune în mod corespunzător prin ordonanță motivată.

Recuzarea unui martor sau a unui expert se propune în termen de două săptămâni de la notificarea ordonanței în temeiul căreia este citat martorul sau prin care este numit expertul, printr-o cerere care indică motivele recuzării și probele propuse.

În cazul în care dispune audierea unor martori sau efectuarea unei expertize, Tribunalul poate solicita părților sau uneia dintre ele să consemneze la casieria Tribunalului o sumă de bani, al cărei cuantum este stabilit de Tribunal, care să garanteze acoperirea cheltuielilor martorilor sau ale experților.

Martorii și experții au dreptul la rambursarea cheltuielilor de deplasare și de ședere. Casieria Tribunalului le poate acorda un avans pentru aceste cheltuieli.

Martorii au dreptul la o despăgubire pentru beneficiul nerealizat, iar experții, la onorarii pentru lucrările lor. Aceste sume sunt plătite martorilor și experților de casieria Tribunalului, după îndeplinirea îndatoririlor sau a sarcinilor lor.

Tribunalul poate, la cererea părților sau din oficiu, să dispună efectuarea unor comisii rogatorii pentru audierea unor martori sau a unor experți.

Comisia rogatorie se dispune prin ordonanță; aceasta cuprinde numele, prenumele, calitatea și domiciliul martorilor sau experților, indică faptele în legătură cu care vor fi ascultați martorii sau experții, menționează părțile, agenții, consilierii sau avocații părților, precum și domiciliul acestora și expune pe scurt obiectul litigiului.

Grefierul trimite ordonanța autorității competente aparținând statului membru pe teritoriul căruia trebuie audiați martorii sau experții, care este menționată în Regulamentul adițional la Regulamentul de procedură al Curții de Justiție. Dacă este cazul, grefierul anexează la ordonanță o traducere în limba sau în limbile oficiale ale statului membru destinatar.

Grefierul asigură efectuarea traducerii înscrisurilor în limba de procedură.

În cazul în care dispune efectuarea unei comisii rogatorii, Tribunalul poate solicita părților sau uneia dintre ele consemnarea la casieria Tribunalului a unei sume de bani, al cărei cuantum este stabilit de Tribunal, care să garanteze acoperirea cheltuielilor ocazionate de comisia rogatorie menționată.

CAPITOLUL 4

Tribunalul trimite cauza instanței competente, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din anexa I la Statut, atunci când constată că acțiunea cu care este sesizat este de competența Curții de Justiție sau a Tribunalului Uniunii Europene.

Tribunalul se pronunță prin ordonanță motivată.

Atunci când Tribunalul este în mod vădit necompetent să judece în tot sau în parte o acțiune ori atunci când o acțiune este în tot sau în parte în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată, Tribunalul poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată, fără continuarea procedurii.

Tribunalul poate oricând să se pronunțe, din oficiu, după ascultarea părților, asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică. În cazul în care Tribunalul se consideră suficient de lămurit, acesta poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

Cererea prin care se solicită Tribunalului să se pronunțe asupra inadmisibilității, a necompetenței sau cu privire la un alt incident fără a intra în dezbaterea fondului se formulează prin înscris separat.

Imediat după depunerea cererii, președintele stabilește un termen celeilalte părți pentru a-și formula în scris concluziile și argumentele de fapt și de drept.

Tribunalul se pronunță cu privire la cerere prin ordonanță motivată și cât mai curând cu putință sau, dacă împrejurări speciale justifică aceasta, unește examinarea cererii cu fondul.

În cazul în care reclamantul informează Tribunalul, în scris sau în ședință, că înțelege să renunțe la judecată, președintele, după ascultarea celorlalte părți, dispune radierea cauzei din registru și se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată în conformitate cu articolul 103 alineatul (5).

În cazul în care constată că acțiunea a rămas fără obiect și că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului, Tribunalul poate oricând, la cerere sau din oficiu, după ascultarea părților, să pună capăt judecății prin ordonanță motivată.

În cazul în care reclamantul nu mai răspunde solicitărilor Tribunalului, acesta poate să constate, la cerere sau din oficiu, după ascultarea părților, că nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului și să pună capăt judecății prin ordonanță motivată.

CAPITOLUL 5

Cererea de intervenție se depune în termen de șase săptămâni de la data publicării avizului prevăzut la articolul 51 alineatul (2).

Cererea de intervenție cuprinde:

indicarea cauzei;

indicarea părților principale;

numele și domiciliul intervenientului;

indicarea calității și a adresei semnatarului;

indicarea domiciliului ales al intervenientului sau indicarea consimțământului reprezentantului său de a primi notificările pe calea electronică prevăzută la articolul 36 alineatul (4) sau prin fax;

concluziile intervenientului vizând susținerea sau respingerea concluziilor reclamantului;

expunerea împrejurărilor care justifică dreptul de a interveni în temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statut sau în temeiul unei prevederi speciale.

În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (e) și atât timp cât această neregularitate nu este îndreptată, toate notificările efectuate în vederea îndeplinirii procedurii, destinate părții interesate, se realizează prin scrisoare recomandată adresată reprezentantului intervenientului. Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1), notificarea se consideră legal îndeplinită prin depunerea scrisorii recomandate la oficiul poștal al localității unde își are sediul Tribunalul.

Intervenientul este reprezentat în conformitate cu prevederile articolului 19 din Statut.

Agentul, consilierul sau avocatul intervenientului are obligația de a anexa la cerere documentele prevăzute la articolul 31.

În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile enumerate la articolul 45 alineatul (1) al doilea-patrulea paragraf, la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf sau la alineatul (5) al prezentului articol, grefierul stabilește un termen pentru ca intervenientul să îndrepte neregularitatea cererii. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, intervenientul nu procedează la îndreptarea neregularității, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerințe determină inadmisibilitatea cererii pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Cererea de intervenție se notifică părților principale pentru a le da posibilitatea să prezinte observații scrise sau orale și să indice, dacă este cazul, acele înscrisuri sau mijloace materiale de probă pe care le consideră secrete sau confidențiale și a căror comunicare către intervenienți, în consecință, nu o doresc.

Atunci când părțile principale nu au formulat obiecții cu privire la cererea de intervenție în termenul acordat în acest scop sau dacă nu au indicat, în același termen, acele înscrisuri sau mijloace materiale de probă secrete sau confidențiale a căror comunicare către intervenient ar fi de natură să le producă un prejudiciu, președintele admite prin decizie intervenția.

În celelalte cazuri, președintele se pronunță prin ordonanță motivată asupra cererii de intervenție și, eventual, asupra comunicării înscrisurilor sau a mijloacelor materiale de probă al căror caracter secret sau confidențial a fost invocat. Președintele poate înainta aceste chestiuni Tribunalului, care se pronunță pe aceeași cale.

În cazul admiterii cererii de intervenție, intervenientul ia litigiul în starea în care se află în momentul intervenției sale.

Intervenientului i se comunică toate actele de procedură notificate părților principale, cu excepția înscrisurilor sau a mijloacelor materiale de probă cărora li s-a recunoscut caracterul secret sau confidențial în temeiul articolului 87 alineatul (3).

Intervenientul poate depune un memoriu în intervenție în termen de o lună de la comunicarea actelor de procedură prevăzute la alineatul (2). Acest termen poate fi prelungit de către președinte la cererea corespunzător motivată a intervenientului.

concluziile intervenientului;

o expunere clară a faptelor pertinente prezentate în ordine cronologică, precum și o expunere distinctă, precisă și structurată a motivelor și a argumentelor de drept invocate de intervenient;

probele propuse, dacă este necesar.

Concluziile intervenientului nu sunt admisibile decât dacă acestea vizează susținerea, în tot sau în parte, a concluziilor uneia dintre părțile principale.

După depunerea memoriului în intervenție, președintele stabilește un termen în care părțile principale pot răspunde în scris acestui memoriu sau le invită să își formuleze răspunsul în cadrul fazei orale a procedurii.

În cazul în care memoriul în intervenție sau observațiile scrise ale părților nu îndeplinesc condițiile enumerate la articolul 45 alineatul (1) al doilea-al patrulea paragraf, la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf sau la articolul 46, grefierul stabilește un termen pentru ca partea interesată să îndrepte neregularitatea înscrisului în cauză. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, cel interesat nu procedează la îndreptarea neregularității, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerințe determină inadmisibilitatea înscrisurilor menționate pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Președintele poate, în orice stadiu al procedurii, după ascultarea părților, să invite orice persoană, orice instituție sau orice stat membru interesat de soluția care urmează să se pronunțe în litigiu să comunice, în termenul stabilit de Tribunal, dacă dorește să intervină în procedură. În invitație se face mențiune despre avizul prevăzut la articolul 51 alineatul (2).

Persoana, instituția sau statul membru care dorește să intervină depune o cerere în acest sens la Tribunal în termenul stabilit în temeiul alineatului (1). Articolul 86 alineatul (2) literele (a)-(f) și alineatele (3)-(6) este aplicabil în mod corespunzător acestei cereri.

Cererea de intervenție se notifică părților principale pentru a le da posibilitatea de a indica, dacă este cazul, acele înscrisuri pe care le consideră secrete sau confidențiale și a căror comunicare către intervenienți, în consecință, nu o doresc.

Articolul 88 este aplicabil în mod corespunzător.

CAPITOLUL 6

Tribunalul poate, în orice stadiu al procedurii, să examineze posibilitățile unei soluționări amiabile, în tot sau în parte, a litigiului dintre reclamant și pârât.

Judecătorul raportor poate să propună una sau mai multe soluții de natură să pună capăt diferendului, să ia măsurile corespunzătoare pentru a facilita soluționarea sa amiabilă și să pună în aplicare măsurile pe care le-a decis în acest scop.

să solicite părților furnizarea de informații;

să solicite părților prezentarea de înscrisuri;

să convoace la întâlniri reprezentanții părților, părțile însele sau orice funcționar sau agent al instituției împuternicit să negocieze un eventual acord;

să aibă, cu ocazia întâlnirilor prevăzute la a treia liniuță, contacte separate cu fiecare dintre părți, cu consimțământul acestora;

să propună părților desemnarea unui mediator.

Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică în mod corespunzător procedurii măsurilor provizorii.

În cazul în care reclamantul și pârâtul ajung la un acord în fața judecătorului raportor cu privire la soluția care să pună capăt litigiului, termenii acestui acord pot fi constatați într-un act semnat de către judecătorul raportor, precum și de către grefier. Acest act este notificat părților și constituie act autentic.

În cazul în care reclamantul și pârâtul comunică Tribunalului că au ajuns la un acord extrajudiciar cu privire la soluționarea litigiului și precizează că renunță la orice pretenție, președintele dispune radierea cauzei.

Președintele se pronunță asupra cheltuielilor de judecată potrivit acordului sau, în lipsa acestuia, cheltuielile rămân la aprecierea sa.

Tribunalul și părțile nu se pot folosi în cadrul procedurii jurisdicționale de opiniile exprimate, de sugestiile formulate, de propunerile prezentate, de concesiile făcute sau de înscrisurile întocmite în vederea soluționării amiabile a litigiului.

CAPITOLUL 7

Părțile sunt informate cu privire la data pronunțării hotărârii.

Hotărârea cuprinde:

mențiunea că este dată de Tribunal;

indicarea completului de judecată;

data pronunțării;

numele președintelui și cele ale judecătorilor care au luat parte la deliberări, cu indicarea judecătorului raportor;

numele grefierului;

indicarea părților;

numele agenților, consilierilor sau avocaților părților;

concluziile părților;

dacă este cazul, data ședinței;

expunerea sumară a faptelor;

motivele;

dispozitivul, inclusiv soluția privitoare la cheltuielile de judecată.

Hotărârea se pronunță în ședință publică.

Originalul hotărârii, semnat de președinte, de judecătorii care au luat parte la deliberări și de grefier, este sigilat și depus la grefă; o copie se notifică fiecărei părți prin grija grefierului.

Ordonanța cuprinde:

mențiunea că este dată de Tribunal, de președintele Tribunalului sau de președinte;

data adoptării;

indicarea temeiului juridic care stă la baza acesteia;

numele președintelui și, dacă este cazul, cele ale judecătorilor care au luat parte la adoptarea acesteia, cu indicarea judecătorului raportor;

numele grefierului;

indicarea părților;

numele agenților, consilierilor sau avocaților părților;

dispozitivul, inclusiv, dacă este cazul, soluția privitoare la cheltuielile de judecată.

Atunci când prezentul regulament prevede că o ordonanță trebuie motivată, aceasta cuprinde în plus:

concluziile părților;

expunerea sumară a faptelor;

motivele.

Originalul ordonanței, semnat de președinte, este sigilat și depus la grefă; o copie se notifică fiecărei părți prin grija grefierului.

Hotărârea este obligatorie de la data pronunțării sale, sub rezerva articolului 12 alineatul (1) din anexa I la Statut.

Ordonanțele sunt obligatorii de la data notificării lor, sub rezerva articolului 12 alineatul (1) din anexa I la Statut.

Deciziile Tribunalului prin care se finalizează judecata fac obiectul unei comunicări publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

CAPITOLUL 8

În hotărârea sau ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată.

Sub rezerva altor prevederi din prezentul capitol, partea care cade în pretenții suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte. Ea este obligată de asemenea la plata cheltuielilor de judecată datorate, dacă este cazul, în temeiul articolului 105 litera (a) sau (b).

Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să suporte propriile cheltuieli de judecată, dar să nu fie obligată decât la plata parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.

O parte care a avut câștig de cauză poate fi obligată să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și, în tot sau în parte, cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte în cazul în care conduita acesteia, inclusiv din perioada anterioară formulării cererii introductive, justifică acest lucru, în special în cazul în care a provocat celeilalte părți cheltuieli apreciate de Tribunal ca fiind nejustificate sau șicanatoare.

În cazurile prevăzute la alineatele (1) și (2), Tribunalul poate de asemenea decide să repartizeze cheltuielile de judecată datorate, dacă este cazul, în temeiul articolului 105 litera (a) sau (b) ori chiar să oblige partea care a avut câștig de cauză să suporte aceste cheltuieli în întregime.

În cazul în care mai multe părți cad în pretenții, Tribunalul decide asupra împărțirii cheltuielilor de judecată.

În cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Totuși, în cazul în care împrejurările cauzei justifică acest lucru, Tribunalul poate decide ca, pe lângă suportarea propriilor cheltuieli de judecată, o parte să fie obligată să suporte o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte.

În absența unei cereri privitoare la cheltuielile de judecată, fiecare parte suportă propriile cheltuieli.

Statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Ceilalți intervenienți suportă propriile cheltuieli de judecată, în afară de cazul în care Tribunalul decide altfel.

Partea care se desistează suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte, precum și, la cererea acesteia din urmă, formulată în cadrul observațiilor sale privind desistarea, la plata cheltuielilor datorate, dacă este cazul, în temeiul articolului 105 litera (a) sau (b). Cu toate acestea, la cererea părții care se desistează, cheltuielile de judecată menționate se suportă de către cealaltă parte în cazul în care conduita acesteia justifică acest lucru.

Cheltuielile de judecată rămân la aprecierea Tribunalului în cazul în care acesta nu se pronunță asupra fondului.

În cazul unui acord al părților cu privire la cheltuielile de judecată, se dispune potrivit acordului respectiv.

Cheltuielile efectuate de către o parte în vederea executării silite sunt rambursate de către cealaltă parte potrivit tarifului în vigoare în statul în care are loc executarea silită.

Fără a aduce atingere prevederilor articolelor 108 și 109, sunt considerate cheltuieli recuperabile:

sumele datorate martorilor și experților în temeiul articolului 78;

cheltuielile ocazionate de o comisie rogatorie dispusă de Tribunal în temeiul articolului 79;

cheltuielile necesare efectuate de către părți în legătură cu procedura, în special cheltuielile de deplasare și de ședere și remunerarea unui agent, consilier sau avocat.

În cazul în care cheltuielile de judecată recuperabile sunt contestate, Tribunalul se pronunță prin ordonanță motivată la cererea părții interesate și după ascultarea observațiilor celeilalte părți.

Părțile pot solicita, în vederea executării, o copie a ordonanței, certificată pentru conformitate cu originalul.

Casieria Tribunalului și debitorii săi efectuează plățile în euro.

În cazul în care cheltuielile recuperabile au fost efectuate într-o altă monedă decât euro sau când actele care dau dreptul la indemnizație au fost efectuate într-o țară a cărei monedă nu este euro, schimbul valutar se realizează potrivit cursului de schimb de referință al Băncii Centrale Europene din ziua plății.

Procedura în fața Tribunalului este gratuită, sub rezerva următoarelor prevederi:

în cazul în care examinarea unei cereri introductive sau a oricărui act de procedură ori comportamentul unei părți pe parcursul judecății a ocazionat Tribunalului cheltuieli care ar fi putut fi evitate, în special ca urmare a caracterului vădit abuziv al acelei cereri introductive, al acelui act sau al acelui comportament, Tribunalul poate să oblige partea care le-a provocat la rambursarea integrală sau parțială a acestora, fără ca suma rambursată să poată depăși 8000 de euro;

cheltuielile pentru orice activitate de copiere și de traducere efectuată la cererea unei părți, apreciate de către grefier ca extraordinare, se rambursează de către această parte în funcție de tariful grefei prevăzut la articolul 22.

Reclamantul care a formulat deja mai multe cereri introductive sau cereri în temeiul articolului 115 al căror caracter vădit abuziv a fost constatat în deciziile prin care se finalizează judecata poate în mod excepțional, în cazul în care noua sa cerere introductivă sau cerere pare vădit abuzivă, să fie obligat de președintele Tribunalului să consemneze la casieria Tribunalului o sumă maximă de 8000 de euro pentru a acoperi cuantumul unei obligări eventuale la plata acesteia în temeiul articolului 108.

Procedura se suspendă în așteptarea consemnării.

În ipoteza în care suma nu a fost consemnată în termenul stabilit de președintele Tribunalului, se pune capăt judecății în conformitate cu articolul 85 alineatul (2).

Președintele Tribunalului care a luat decizia prevăzută la alineatul (1) se abține să participe la judecarea acțiunii.

CAPITOLUL 9

Orice persoană are dreptul să beneficieze de asistență judiciară în cazul în care, ca urmare a stării sale materiale, este în imposibilitate totală sau parțială de a face față cheltuielilor cu procesul.

Cererea de asistență judiciară se respinge în cazul în care acțiunea în legătură cu care se solicită asistența judiciară pare în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată ori dacă Tribunalul este în mod vădit necompetent să o judece.

Asistența judiciară poate fi solicitată înainte de introducerea acțiunii sau cât timp aceasta este pendinte.

Cererea de asistență judiciară se depune în conformitate cu modelul adoptat în temeiul articolului 132 și disponibil pe site-ul internet al Tribunalului. Ea se semnează de către solicitant sau, în cazul în care solicitantul este reprezentat, de către un avocat.

Cererea de asistență judiciară este însoțită de toate informațiile și înscrisurile justificative care permit evaluarea stării materiale a solicitantului, cum ar fi un certificat emis de o autoritate națională competentă care atestă această stare materială.

Înainte de a se pronunța asupra cererii de asistență judiciară, Tribunalul invită cealaltă parte să își prezinte observațiile scrise, cu excepția cazului în care, ținând cont de elementele prezentate, rezultă deja că aceasta trebuie să fie respinsă în temeiul articolului 110 alineatul (1) primul paragraf sau al alineatului (2) al aceluiași articol.

Președintele Tribunalului sau, în ipoteza în care cauza a fost deja atribuită unei camere, președintele acesteia se pronunță asupra cererii de asistență judiciară prin ordonanță. Cererea de asistență judiciară poate fi înaintată camerei în vederea luării deciziei. Cererea menționată trebuie înaintată camerei în cazul în care se are în vedere respingerea acesteia în temeiul articolului 110 alineatul (2) primul paragraf.

Prin ordonanța de admitere a cererii de asistență judiciară se desemnează un avocat pentru a reprezenta persoana în cauză.

Ordonanța prin care se admite cererea de asistență judiciară poate stabili o sumă de bani care urmează să fie plătită avocatului însărcinat să reprezinte persoana în cauză sau poate fixa un plafon al cheltuielilor și onorariilor avocatului, care, în principiu, nu poate fi depășit. Ordonanța poate stabili ca persoana în cauză să contribuie la cheltuielile cu procesul, ținând seama de starea materială a acesteia.

Introducerea unei cereri de asistență judiciară suspendă termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii până la data notificării ordonanței prin care se soluționează această cerere sau, în cazurile prevăzute de alineatul (3) al doilea paragraf, a ordonanței prin care se desemnează avocatul însărcinat să reprezinte solicitantul.

Ordonanțele date în temeiul prezentului articol nu sunt supuse niciunei căi de atac.

În cazul admiterii cererii de acordare a beneficiului asistenței judiciare, casieria Tribunalului suportă, dacă este cazul în limitele stabilite prin ordonanța prevăzută la articolul 112 alineatele (2) și (4), cheltuielile legate de reprezentarea solicitantului în fața Tribunalului.

În cazul în care, în temeiul deciziei prin care se finalizează judecata, beneficiarul asistenței judiciare trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată, președintele stabilește prin ordonanță motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac, cuantumul cheltuielilor și onorariilor avocatului care rămân în sarcina casieriei Tribunalului. Președintele poate înainta această chestiune Tribunalului.

În cazul în care, prin decizia prin care se finalizează judecata, Tribunalul a obligat o altă parte să suporte cheltuielile de judecată ale beneficiarului asistenței judiciare, aceasta este obligată să ramburseze casieriei Tribunalului sumele avansate cu titlu de asistență judiciară.

În cazul în care beneficiarul asistenței judiciare cade în pretenții, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, pronunțându-se asupra cheltuielilor în cadrul deciziei prin care se finalizează judecata, să dispună ca una sau mai multe dintre celelalte părți să suporte propriile cheltuieli de judecată sau ca acestea să fie, în tot sau în parte, suportate de casieria Tribunalului cu titlu de asistență judiciară.

Președintele poate să retragă beneficiul asistenței judiciare, din oficiu sau la cerere, după ascultarea persoanei în cauză, în cazul în care condițiile care au determinat admiterea cererii se schimbă pe parcursul judecății. Președintele poate înainta această chestiune Tribunalului.

Ordonanța de retragere a asistenței judiciare se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac.

CAPITOLUL 10

Secțiunea 1

Orice cerere de suspendare a executării unui act al unei instituții formulată în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 TCEEA este admisibilă numai în cazul în care solicitantul a atacat acel act în cadrul unei acțiuni în fața Tribunalului.

Cererile prevăzute la alineatul (1) indică obiectul litigiului, împrejurările care demonstrează urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate.

Cererea se notifică celeilalte părți, căreia președintele Tribunalului îi stabilește un termen scurt pentru a prezenta observații scrise sau orale.

Cererile formulate în temeiul articolului 115 alineatul (1) se soluționează de către președintele Tribunalului.

Înscrisurile și observațiile prezentate în afara procedurii prevăzute la alineatele (1) și (2) nu sunt depuse la dosar, în afară de cazul în care președintele Tribunalului decide altfel în considerarea unor împrejurări speciale.

Cererea se soluționează prin ordonanță motivată. Aceasta se notifică imediat părților.

Executarea ordonanței poate fi condiționată de constituirea de către solicitant a unei cauțiuni, al cărei cuantum și ale cărei modalități se stabilesc ținând seama de împrejurări.

Ordonanța poate stabili o dată de la care măsura încetează să se aplice. În caz contrar, efectele măsurii încetează de la pronunțarea hotărârii prin care se finalizează judecata.

Ordonanța are doar un caracter provizoriu și nu prejudecă fondul asupra căruia Tribunalul se pronunță în cauza principală.

La cererea unei părți, ordonanța poate fi oricând modificată sau revocată ca urmare a unei schimbări a împrejurărilor.

Respingerea cererii cu privire la o măsură provizorie nu împiedică partea care a introdus-o să depună o altă cerere întemeiată pe fapte noi.

Prevederile prezentei secțiuni se aplică și cererilor de suspendare a executării silite a unei decizii a unei instanțe din cadrul Curții de Justiție a Uniunii Europene sau a unui act al Consiliului, al Comisiei Europene sau al Băncii Centrale Europene, depuse în temeiul articolelor 280 TFUE și 299 TFUE și al articolului 164 TCEEA.

Ordonanța de admitere a cererii stabilește, dacă este cazul, data la care încetează efectele măsurii provizorii.

Secțiunea 2

În cazul în care pârâtul, căruia cererea introductivă i-a fost legal notificată, nu răspunde la cererea introductivă cu respectarea termenului și a condițiilor de formă prevăzute în acest sens, reclamantul poate solicita Tribunalului să judece cauza în lipsă.

Înainte de a da hotărârea în cauza judecată în lipsă, Tribunalul examinează admisibilitatea cererii introductive și verifică dacă formalitățile au fost legal îndeplinite și dacă concluziile reclamantului par fondate. Tribunalul poate lua măsuri de organizare a procedurii sau poate dispune efectuarea unor activități de cercetare judecătorească.

Hotărârea pronunțată într-o cauză judecată în lipsă este executorie.

CAPITOLUL 11

Secțiunea 1

Erorile materiale sau de calcul ori inexactitățile vădite pot fi îndreptate prin ordonanță a Tribunalului, din oficiu sau la cererea unei părți, depusă în termen de două săptămâni de la notificarea deciziei a cărei îndreptare se solicită.

În cazul în care îndreptarea privește dispozitivul sau unul dintre motivele care constituie temeiul necesar al dispozitivului, părțile, informate în mod corespunzător, pot depune observații scrise în termenul stabilit de Tribunal.

Originalul ordonanței prin care se dispune îndreptarea se anexează originalului deciziei îndreptate. Se face mențiune despre această ordonanță pe marginea originalului deciziei îndreptate.

Secțiunea 2

În cazul în care Tribunalul a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, partea care înțelege să se prevaleze de această împrejurare sesizează Tribunalul pe calea unei cereri introductive, în termen de o lună de la notificarea deciziei.

Cererea introductivă se notifică celeilalte părți, căreia președintele îi stabilește un termen pentru a depune observații scrise.

După depunerea acestor observații, Tribunalul se pronunță atât asupra admisibilității, cât și asupra fondului cererii.

Secțiunea 3

În conformitate cu articolul 41 din Statut, hotărârea pronunțată în cauza judecată în lipsă poate fi atacată cu opoziție.

Opoziția se formulează în termen de o lună de la notificarea hotărârii, cu respectarea condițiilor de formă prevăzute la articolele 45 și 50.

Opoziția se atribuie completului de judecată care a dat decizia atacată.

După notificarea opoziției, președintele stabilește un termen celeilalte părți pentru a depune observații scrise.

Procedura se desfășoară în conformitate cu articolele 36-48, 56-85 și 90-114.

Tribunalul se pronunță prin hotărâre, care nu poate fi atacată cu opoziție. Originalul acestei hotărâri se anexează originalului hotărârii pronunțate în cauza judecată în lipsă. Se face mențiune despre hotărârea dată în opoziție pe marginea originalului hotărârii pronunțate în cauza judecată în lipsă.

Secțiunea 4

Conform articolului 42 din Statut, se poate formula terță opoziție împotriva unei decizii date fără ca terțul oponent să fi avut posibilitatea de a participa la litigiu dacă decizia aduce atingere drepturilor acestuia.

Prevederile articolelor 45 și 50 se aplică în mod corespunzător cererii de terță opoziție; în plus, această cerere trebuie să indice următoarele:

decizia atacată;

motivele pentru care decizia atacată aduce atingere drepturilor terțului oponent;

motivele pentru care terțul oponent nu a putut participa la litigiu în fața Tribunalului.

Cererea de terță opoziție se formulează împotriva tuturor părților din litigiu. Ea se repartizează completului de judecată care a dat decizia atacată.

Decizia atacată se modifică în măsura în care se admite terța opoziție.

În cazul în care împotriva aceleiași decizii a Tribunalului sunt declarate un recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene și o cerere de terță opoziție aflată pe rolul Tribunalului, acesta din urmă, după ascultarea părților, poate suspenda procedura.

La cererea terțului oponent, se poate dispune suspendarea executării deciziei atacate. Prevederile capitolului 10 secțiunea 1 din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător.

Secțiunea 5

În conformitate cu articolul 43 din Statut, în caz de dificultate privind înțelegerea sensului sau a domeniului de aplicare al unei decizii, sarcina de a o interpreta revine Tribunalului, la cererea unei părți sau a unei instituții care demonstrează un interes în acest sens.

Prevederile articolelor 45 și 50 se aplică în mod corespunzător cererii de interpretare. În plus, această cerere trebuie să indice următoarele:

decizia vizată;

textele a căror interpretare se solicită.

Tribunalul se pronunță prin hotărâre după ce a acordat părților posibilitatea de a prezenta observații.

În cazul în care împotriva aceleiași decizii a Tribunalului sunt declarate un recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene și o cerere de interpretare aflată pe rolul Tribunalului, acesta din urmă, după ascultarea părților, poate suspenda procedura.

Secțiunea 6

În conformitate cu articolul 44 din Statut, revizuirea unei decizii a Tribunalului poate fi cerută numai în urma descoperirii unui fapt de natură să aibă o influență decisivă și care, înainte de pronunțarea sau adoptarea deciziei, era necunoscut Tribunalului și părții care solicită revizuirea.

Prevederile articolelor 45 și 50 se aplică în mod corespunzător cererii de revizuire; în plus, aceasta trebuie să indice următoarele:

decizia atacată;

aspectele cu privire la care este atacată decizia;

faptele pe care se întemeiază cererea;

mijloacele de probă prin care se urmărește să se demonstreze că există fapte care justifică revizuirea și că termenele prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol au fost respectate.

Fără a prejudeca fondul, Tribunalul se pronunță asupra admisibilității cererii prin ordonanță, având în vedere observațiile scrise ale părților.

Dacă Tribunalul declară cererea admisibilă, procedura de judecare a cererii se desfășoară în continuare oral, în afară de cazul în care Tribunalul decide altfel.

Tribunalul se pronunță prin hotărâre.

În cazul în care împotriva aceleiași decizii a Tribunalului sunt declarate un recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene și o cerere de revizuire aflată pe rolul Tribunalului, acesta din urmă, după ascultarea părților, poate suspenda procedura.

Secțiunea 7

În cazul în care Tribunalul Uniunii Europene anulează o hotărâre sau o ordonanță a Tribunalului și decide să trimită cauza acestuia din urmă spre rejudecare, în temeiul articolului 13 din anexa I la Statut, Tribunalul este sesizat prin hotărârea de trimitere.

Președintele Tribunalului atribuie cauza completului care a dat decizia anulată sau altui complet de judecată și desemnează ca judecător raportor un alt judecător decât cel care a avut această calitate în cauza în care s-a formulat recurs.

În cazul în care decizia anulată a fost dată de un judecător unic, președintele Tribunalului atribuie cauza unei camere de trei judecători, din compunerea căreia nu face parte judecătorul respectiv.

În termen de două luni de la notificarea hotărârii Tribunalului Uniunii Europene, reclamantul poate depune un memoriu asupra aspectelor de drept care au justificat anularea și trimiterea spre rejudecare.

Pârâtului i se notifică memoriul reclamantului sau o scrisoare a Tribunalului prin care este informat că nu a fost depus un astfel de memoriu în termenul acordat în acest sens. În termen de o lună de la notificarea menționată, pârâtul poate depune un memoriu. Termenul acordat pârâtului pentru depunerea acestui memoriu nu poate în niciun caz să fie mai mic de două luni, calculat de la data la care i s-a notificat hotărârea Tribunalului Uniunii Europene.

Memoriile reclamantului și pârâtului sau scrisoarea Tribunalului care semnalează lipsa unui memoriu al celor două părți sau al uneia dintre acestea sunt notificate simultan intervenientului. În termen de o lună de la această notificare, intervenientul poate depune un memoriu.

Prin derogare de la alineatele (1)-(3), atunci când se pronunță o hotărâre de trimitere spre rejudecare, dacă faza scrisă a procedurii în cauza din fața Tribunalului nu fusese terminată, aceasta se reia din stadiul în care se afla, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii hotărâte de Tribunal.

Tribunalul poate autoriza depunerea de memorii complementare în cazul în care împrejurările justifică această măsură.

Procedura se desfășoară în continuare în conformitate cu articolele 36-48, 56-85 și 90-114.

În cazul în care un memoriu prevăzut la prezentul articol nu îndeplinește condițiile enumerate la articolul 45 alineatul (1) al doilea-al patrulea paragraf, la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf sau la articolul 46, grefierul stabilește un termen pentru ca partea interesată să îndrepte neregularitatea memoriului. În cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, partea interesată nu procedează la îndreptarea neregularității, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerințe determină inadmisibilitatea memoriului pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.

Prin derogare de la alineatul (6), Tribunalul poate decide, cu acordul părților, să se pronunțe fără organizarea unei ședințe.

Tribunalul se pronunță atât asupra cheltuielilor de judecată privitoare la procedurile desfășurate în fața sa, cât și asupra celor privitoare la procedura de recurs în fața Tribunalului Uniunii Europene.

TITLUL III

Tribunalul poate adopta, prin act separat, dispoziții practice de punere în aplicare a prezentului regulament.

Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul de procedură al Tribunalului adoptat la 25 iulie 2007, astfel cum a fost modificat ultima dată la 18 mai 2011 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 162, 22 iunie 2011, pagina 19).

Prezentul regulament, autentic în limbile de procedură prevăzute de Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare în prima zi a celei de a treia luni de la data publicării sale.

Adoptat la Luxemburg, 21 mai 2014.GrefierW. HakenbergPreședinteS. Van Raepenbusch