Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (2) și articolul 148 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice, în special articolul 5 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

având în vedere rezoluțiile Parlamentului European,

având în vedere concluziile Consiliului European,

având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă,

având în vedere avizul Comitetului economic și financiar,

având în vedere avizul Comitetului pentru protecție socială,

având în vedere avizul Comitetului pentru politică economică,

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează asupra domeniilor-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, care formează împreună orientările integrate. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat o recomandare privind Programul național de reformă al Finlandei pentru 2013 și a emis avizul cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Finlandei pentru perioada 2012-2017. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, Comisia a prezentat avizul său privind proiectul de plan bugetar al Finlandei pentru 2014.

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice din 2014. În aceeași zi, Comisia a adoptat, în baza Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Finlanda ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului aprofundat pe care l-a efectuat pentru Finlanda, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Finlanda se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și adoptarea unor măsuri de politică. Trebuie să se acorde o atenție continuă în special rezultatelor slabe la export din ultimii ani, determinate de restructurarea industrială, de factorii de competitivitate a costurilor, precum și de factorii de competitivitate care nu se bazează pe costuri.

La 17 aprilie 2014, Finlanda și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014, precum și Programul de stabilitate pentru 2014. În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 constă în revenirea la obiectivul pe termen mediu în 2015, în menținerea soldului structural la un nivel superior acestei ținte pe durata rămasă a Programului de stabilitate și în echilibrarea bugetului public începând din 2017. Obiectivul pe termen mediu al Finlandei privind un deficit structural de 0,5 % din PIB reflectă cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Finlanda și-a atins obiectivul pe termen mediu în 2013 și preconizează că în 2014 va înregistra un nivel apropiat de acesta, respectând totodată criteriul de referință în materie de cheltuieli. În 2015, Finlanda estimează că va depăși obiectivul pe termen mediu și va continua să respecte criteriul de referință în materie de cheltuieli. În general, aceasta este, în mare măsură, în conformitate cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. În același timp, rata datoriei brute se află pe o traiectorie ascendentă și se estimează că, în 2015, aceasta va depăși temporar pragul de 60 % din PIB, în principal din cauza unor perspective macroeconomice nefavorabile. Scenariul macroeconomic aflat la baza previziunilor bugetare din cadrul Programului de stabilitate, care nu a fost elaborat în mod independent, este plauzibil, deși ușor mai optimist decât previziunile de primăvară ale serviciilor Comisiei referitoare la creșterea economică din 2014 și 2015. Previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 estimează atât o deteriorare a soldului structural cu 0,3 % din PIB în 2014, ceea ce generează o abatere de la obiectivul pe termen mediu, cât și o îmbunătățire cu 0,6 % din PIB în 2015, deși se preconizează respectarea criteriului de referință în materie de cheltuieli în ambii ani. Consiliul consideră, pe baza evaluării Programului de stabilitate și pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, că se poate preconiza că Finlanda va atinge obiectivele Programului său de stabilitate, care sunt, în mare parte, în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere.

Pe termen lung, Finlanda se confruntă cu un nivel ridicat al riscului în materie de sustenabilitate din cauza impactului bugetar al costului îmbătrânirii populației. Finlanda a recunoscut decalajul de sustenabilitate și, în 2013, a elaborat un program de politici structurale care vizează eliminarea decalajului și relansarea creșterii. Un alt demers important se referă la limitele pentru cheltuielile administrației publice centrale și la planul bugetar al administrației publice pentru perioada 2015-2018, elaborat în martie 2014, care prevede măsuri de ajustare, reforme structurale și investiții în favoarea creșterii. Măsurile de ajustare în ceea ce privește veniturile vizează, în principal, majorările impozitului pe venit și ale taxei pe produse.

Eficiența serviciilor publice nu a ținut pasul cu evoluțiile în materie de productivitate din sectorul privat. Finlanda pregătește reforme administrative cu privire la structura municipalităților și la serviciile de asistență medicală și sociale. Reforma municipalităților se bazează pe comasarea voluntară a municipalităților, cu stimulente financiare din partea statului. Rezultatul acestor comasări voluntare este deocamdată incert. Serviciile de bunăstare socială și de asistență medicală urmează să fie oferite de cinci furnizori regionali, iar municipalitățile vor continua să participe la prestarea serviciilor. Nu se cunosc încă detalii, iar pentru toamna anului 2014 este planificată o propunere legislativă. Noile structuri ar trebui să funcționeze la începutul anului 2017. Legea din iulie 2013 privind susținerea capacității funcționale a persoanelor vârstnice, cu un accent mai puternic asupra prevenției, a reabilitării și a traiului independent ar trebui să contribuie la reducerea nevoii de asistență instituțională și să limiteze costurile viitoare legate de asistența pe termen lung.

Principala provocare pentru piața muncii din Finlanda continuă să fie oferta de forță de muncă pe termen lung, întrucât numărul de persoane care părăsesc piața muncii este, în prezent, mai ridicat decât numărul celor care intră pe această piață. Prelungirea carierelor profesionale și îmbunătățirea ofertei de forță de muncă sunt măsuri necesare pentru a acoperi cererea de forță de muncă în viitor. Programul privind politicile structurale, elaborat de guvern în 2013, cuprinde măsuri de extindere a carierelor profesionale și de îmbunătățire a ofertei de forță de muncă, sporind totodată stimulentele pentru acceptarea unor locuri de muncă. Finlanda reduce ieșirea anticipată din câmpul muncii, însă rămân unele posibilități, precum așa-numitul tunel al șomajului, în care șomerii în vârstă pot continua, în anumite condiții, să beneficieze de alocații de șomaj până se pensionează. Coeficientul legat de speranța de viață, care a fost introdus recent, și triplarea ratei de acumulare a drepturilor par să aibă un efect limitat asupra practicilor de pensionare. În plus, deoarece speranța de viață crește mai rapid decât s-a estimat și oamenii nu lucrează mai mult timp, există riscul de reducere a adecvării pensiilor. Finlanda și-a stabilit ca obiectiv creșterea vârstei efective de pensionare la cel puțin 62,4 ani până în 2025. Este discutabil dacă acest obiectiv poate fi atins în lipsa unor măsuri noi, cum ar fi creșterea vârstei legale de pensionare, și a unor eforturi consolidate de stimulare a capacității de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă. Partenerii sociali lucrează la propunerea lor care prevede ca reforma pensiilor să fie pusă în aplicare de către noul guvern după alegerile generale din primăvara anului 2015 și să intre în vigoare la începutul anului 2017. Finlanda a adoptat măsuri relevante și ambițioase pentru a combate șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată. Va fi nevoie de timp pentru o îmbunătățire permanentă a competențelor relevante la locul de muncă ale grupurilor vizate și a perspectivelor lor pe piața muncii.

Finlanda a luat măsuri menite să îmbunătățească mediul concurențial în general și au fost înregistrate unele progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a programului referitor la concurența sănătoasă. Autoritățile de concurență și de protecție a consumatorilor au fuzionat, iar noua structură se află în etapa inițială a procesului de punere în aplicare. Legea concurenței impune, în prezent, un prag de poziție dominantă pentru sectorul comerțului cu amănuntul de bunuri de consum și au fost acordate competențe specifice Autorității de Concurență și de Protecție a Consumatorilor din Finlanda pentru a interveni, în anumite condiții, împotriva activităților economice desfășurate de organisme publice care denaturează concurența de pe piață. Piața cu amănuntul din Finlanda este extrem de concentrată și există câțiva factori în cadrul normelor relevante care au potențialul de a diminua eficiența concurenței și de a consolida poziția celor doi lideri ai acestei piețe. Printre exemple se numără cerințele de urbanism, care sunt stricte, îndeosebi pentru marile centre comerciale. Reglementarea privind amenajarea și gestionarea teritoriului face în prezent obiectul unei revizuiri și există posibilitatea ca aceasta să susțină într-o mai mare măsură o concurență sănătoasă. Sectorul comerțului cu amănuntul continuă să fie printre sectoarele cele mai reglementate din statele membre, incluzând obstacole în calea concurenței care sunt create de reglementarea spațiilor de vânzare cu amănuntul de mari dimensiuni.

Relansarea creșterii și a competitivității reprezintă o provocare esențială pentru economia finlandeză. Finlanda ocupă o poziție foarte solidă în clasamentele internaționale în materie de competitivitate, însă, cu toate acestea, în perioada 2007-2012 a pierdut cote de piață ale exporturilor în ritmul cel mai rapid din Uniune. Intensitatea activităților de cercetare și dezvoltare la nivelul întreprinderilor este pe o traiectorie descendentă și obiectivul național privind cheltuielile în materie de cercetare și dezvoltare pare tot mai greu de îndeplinit. Eficiența cu care sistemul de cercetare și inovare din Finlanda transformă investițiile în domeniul cercetării și dezvoltării în noi produse și servicii inovatoare reprezintă o chestiune esențială. În prezent, nu există suficiente investiții pentru a converti potențialul de cercetare și dezvoltare în produse noi. Un număr limitat de firme mari exportatoare care vând o gamă restrânsă de produse, precum și o tendință redusă a micilor întreprinderi finlandeze de a se orienta către export afectează performanțele comerciale și creșterea potențială. Potențialul de export ar putea fi stimulat prin oferirea unui sprijin și mai adaptat internaționalizării întreprinderilor mai mici. Finlanda a lansat reforme menite să rezolve problema capacității de a furniza produse inovatoare și de a sprijini diversificarea industriei, inclusiv o reformă cuprinzătoare a institutelor de cercetare și a finanțării în domeniul cercetării. Programul din 2013 privind politicile structurale, precum și limitele pentru cheltuielile publice și planul bugetar pentru perioada 2015-2018, elaborat în martie 2014, conțin nu numai măsuri de ajustare și reforme structurale, ci și inițiative de promovare a creșterii și inovării. De asemenea, Finlanda ar putea beneficia de diversificarea aprovizionării cu energie, cu atât mai mult cu cât se bazează pe o singură sursă de gaze naturale.

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Finlandei. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Finlanda, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-5 de mai jos.

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

Având în vedere bilanțul aprofundat realizat de Comisie și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, se reflectă în recomandările 2, 4 și 5 de mai jos.

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe baza acestei analize, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro. În calitate de țară a cărei monedă este euro, Finlanda ar trebui, de asemenea, să asigure punerea în aplicare pe deplin și în timp util a acestor recomandări,

Să limiteze decalajul care apare comparativ cu obiectivul pe termen mediu, să asigure revenirea în limitele obiectivului respectiv în 2015 și să îl respecte ulterior, astfel cum a fost planificat. Să se asigure că este îndeplinit criteriul datoriei, urmărind, în același timp, o politică bugetară favorabilă creșterii. Să pună rapid în aplicare reformele stabilite în programul privind politica structurală, precum și limitele pentru cheltuielile publice și planul bugetar pentru 2015-2018 în scopul de a reduce decalajul în materie de sustenabilitate a finanțelor publice și de a îmbunătăți condițiile necesare creșterii.

Să asigure punerea eficace în aplicare a reformelor administrative în derulare privind structura municipalităților și serviciile sociale și de asistență medicală, astfel încât să crească raportul cost-eficacitate al prestării de servicii publice.

Să îmbunătățească utilizarea întregului potențial al forței de muncă pe piața muncii, inclusiv prin ameliorarea ratei de ocupare și a capacității de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă și majorarea vârstei efective de pensionare, prin limitarea modalităților de ieșire anticipată de pe piața muncii și prin alinierea vârstei de pensionare sau a prestațiilor de pensie la schimbările legate de speranța de viață. Să îmbunătățească perspectivele de angajare a tinerilor și a șomerilor pe termen lung pe piața muncii, cu un accent deosebit pe formarea profesională și pe măsurile de activare specifice.

Să continue eforturile menite să intensifice concurența pe piețele produselor și serviciilor, în special în sectorul comerțului cu amănuntul, prin punerea în aplicare a programului referitor la promovarea concurenței sănătoase, inclusiv prin modificări aduse legii privind destinația terenurilor și construcțiile, astfel încât aceasta să sprijine, într-o mai mare măsură, concurența sănătoasă.

Să continue să stimuleze capacitatea Finlandei de a oferi produse și servicii inovatoare, precum și întreprinderi cu potențial mare de creștere într-un mediu în continuă schimbare și să continue diversificarea industriei, în special prin îmbunătățirea mediului de afaceri în vederea sporirii investițiilor în Finlanda și prin facilitarea în continuare a intrării întreprinderilor mai mici pe piețele de export. Să accelereze dezvoltarea unei conexiuni transfrontaliere de gaze naturale cu Estonia.

Adoptată la Bruxelles, 8 iulie 2014.Pentru ConsiliuPreședinteleP.C. Padoan