Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne ( „Regulamentul IMI” ) Text cu relevanță pentru SEE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 46, articolul 53 alineatul (1) și articolul 62,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale a consolidat un sistem de recunoaștere reciprocă bazat inițial pe 15 directive. Aceasta prevede recunoașterea automată pentru un număr limitat de profesii bazată pe cerințe minime de formare armonizate (profesii sectoriale), un sistem general de recunoaștere a titlurilor de formare și recunoașterea automată a experienței profesionale. De asemenea, Directiva 2005/36/CE a stabilit un nou sistem pentru libertatea de a presta servicii. Ar trebui să se reamintească faptul că membrii de familie din țări terțe ai cetățenilor Uniunii beneficiază de tratament egal în conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora. Cetățenii din țări terțe pot beneficia, de asemenea, de tratament egal în ceea ce privește recunoașterea diplomelor, certificatelor și altor calificări profesionale, în conformitate cu procedurile naționale relevante, în temeiul actelor juridice specifice ale Uniunii precum cele privind șederea de lungă durată, refugiații, titularii de Carte Albastră și cercetătorii științifici.

În comunicarea sa din 27 octombrie 2010 intitulată Actul privind piața unică, Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii, Împreună pentru o nouă creștere , Comisia a identificat necesitatea modernizării dreptului Uniunii în acest domeniu. La 23 octombrie 2011, Consiliul European, în concluziile sale, a susținut o astfel de modernizare și a chemat Parlamentul European și Consiliul să ajungă la un acord politic cu privire la revizuirea Directivei 2005/36/CE până la sfârșitul anului 2012. În Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, Parlamentul European a invitat, de asemenea, Comisia să prezinte o propunere. Raportul privind cetățenia UE din 2010, emis la 27 octombrie 2010 și intitulat Eliminarea obstacolelor în calea drepturilor cetățenilor UE subliniază necesitatea ușurării sarcinii administrative legate de recunoașterea calificărilor profesionale.

Notarii care sunt numiți printr-un act oficial al autorităților publice ar trebui să fie excluși din domeniul de aplicare al Directivei 2005/36/CE având în vedere regimurile specifice și diferite care le sunt aplicabile în diversele state membre pentru accesul la profesie și pentru exercitarea acesteia.

Pentru a consolida piața internă și a promova libera circulație a profesioniștilor, asigurând totodată o recunoaștere mai eficientă și transparentă a calificărilor profesionale, un card profesional european ar prezenta o valoare adăugată. Acest card ar fi util în mod special pentru a facilita mobilitatea temporară și recunoașterea în conformitate cu sistemul de recunoaștere automată, precum și pentru a promova un proces simplificat de recunoaștere în conformitate cu sistemul general. Scopul cardului profesional european este de a simplifica procesul de recunoaștere și de a genera reduceri de costuri și eficiență în funcționare în beneficiul profesioniștilor și al autorităților competente. Introducerea cardului profesional european ar trebui să țină seama de punctele de vedere exprimate la nivelul profesiei în cauză și ar trebui să fie precedată de o evaluare a adecvării sale pentru profesia respectivă și a impactului său asupra statelor membre. Evaluarea în cauză ar trebui organizată împreună cu statele membre, dacă este necesar. Cardul profesional european ar trebui să fie eliberat la cererea unui profesionist și după prezentarea documentelor necesare și finalizarea de către autoritățile competente a procedurilor aferente de verificare. Atunci când cardul profesional european este emis în scopul stabilirii, acesta ar trebui să constituie o decizie de recunoaștere și să fie tratat la fel ca orice altă decizie de recunoaștere în temeiul Directivei 2005/36/CE. Acesta ar trebui să completeze, mai degrabă decât să înlocuiască eventualele cerințe de înregistrare asociate cu accesul la o anumită profesie. Nu este necesară introducerea unui card profesional european pentru profesiile juridice pentru care există deja carduri profesionale în temeiul sistemului prevăzut în Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați și al Directivei 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea.

Funcționarea cardului profesional european ar trebui să se bazeze pe Sistemul de informare al pieței interne (IMI) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Cardul și IMI ar trebui să îmbunătățească sinergiile și să consolideze încrederea între autoritățile competente, eliminând totodată suprapunerea lucrărilor administrative și a procedurilor de recunoaștere pentru autoritățile competente și generând mai multă transparență și certitudine pentru profesioniști.

Procedura pentru solicitarea și eliberarea cardului profesional european ar trebui să fie clar structurată și să includă garanții și căile respective de atac pentru solicitant. Actele de punere în aplicare ar trebui să specifice cerințele privind traducerile și metodele de plată pentru eventualele tarife care trebuie furnizate și, respectiv, plătite de solicitant, astfel încât fluxul de activitate în IMI să nu fie întrerupt sau afectat, iar prelucrarea cererii să nu fie întârziată. Stabilirea nivelului tarifelor este de competența statelor membre. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să notifice Comisiei nivelul tarifelor stabilite. Cardul profesional european și fluxul de activitate aferent din cadrul IMI ar trebui să asigure integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor stocate și să evite accesul ilegal și neautorizat la informațiile conținute.

Directiva 2005/36/CE se aplică numai profesioniștilor care doresc să exercite aceeași profesie într-un alt stat membru. Există cazuri în care, în statul membru gazdă, activitățile în cauză fac parte dintr-o profesie cuprinzând o arie mai extinsă de activități, decât în statul membru de origine. În cazul în care diferențele dintre domeniile de activitate sunt atât de mari, încât ar fi necesar un program complet de educație și formare pentru ca profesionistul să compenseze deficiențele și, dacă profesionistul solicită acest lucru, un stat membru gazdă ar trebui să acorde acces parțial în aceste circumstanțe speciale. Cu toate acestea, în cazul existenței unor motive imperative de interes general, în sensul definiției date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa referitoare la articolele 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care ar putea să evolueze în continuare, un stat membru ar trebui să poată refuza accesul parțial. Această situație ar putea interveni în special în cazul profesiilor din domeniul sănătății, dacă acestea au implicații pentru sănătatea publică sau siguranța pacienților. Acordarea unui acces parțial nu ar trebui să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a se organiza.

În interesul protejării consumatorilor locali în statul membru gazdă, prestarea temporară sau ocazională de servicii în statul membru ar trebui sa facă obiectul unor garanții, în special al unei cerințe de cel puțin un an de experiență profesională în ultimii zece ani care precedă prestarea serviciilor atunci când profesia nu este reglementată în statul membru de origine. În cazul activităților sezoniere, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua controale pentru a verifica caracterul temporar și ocazional al serviciilor prestate pe teritoriul lor. În acest sens, statul membru gazdă ar trebui să poată solicita, o dată pe an, informații privind serviciile prestate efectiv pe teritoriul său, în cazurile în care aceste informații nu au fost deja comunicate voluntar de către prestatorul de servicii.

Directiva 2005/36/CE permite statelor membre să verifice calificările profesionale ale prestatorului de servicii înainte de prima prestare în cazul profesiilor reglementate care au implicații în materie de sănătate sau siguranță publică. Acest lucru a dus la incertitudine juridică, lăsând la latitudinea unei autorități competente să decidă cu privire la necesitatea unor astfel de verificări prealabile. Pentru a se asigura securitatea juridică, profesioniștii ar trebui să știe încă de la început dacă este necesară o verificare prealabilă a calificărilor profesionale și momentul la care poate fi pronunțată o decizie. În orice caz, condițiile pentru astfel de verificări prealabile ale calificărilor profesionale în cadrul libertății de a presta servicii nu ar trebui să fie mai stricte decât în cadrul normelor privind stabilirea. În cazul profesiilor reglementate care au implicații în materie de sănătate sau siguranță publică, Directiva 2005/36/CE nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a impune o obligație de asigurare pentru actele profesionale în conformitate cu normele aplicabile în temeiul Directivei 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere și al Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.

Sistemele de educație și formare profesională s-au dovedit a fi instrumente utile pentru a asigura încadrarea în muncă a tinerilor și pentru a permite o tranziție lină de la formare la viața profesională. Prin urmare, revizuirea Directivei 2005/36/CE ar trebui să țină seama pe deplin de caracteristicile lor specifice.

Pentru a aplica mecanismul de recunoaștere pe baza sistemului general, este necesară regruparea pe diferite niveluri a diverselor sisteme naționale de educație și formare. Aceste niveluri, care se stabilesc numai în scopul funcționării sistemului general, nu ar trebui să aibă efect asupra structurilor naționale de educație și formare sau asupra competenței statelor membre în domeniu care include politica națională de punere în aplicare a Cadrului european al calificărilor (CEC). CEC este un instrument de promovare a transparenței și comparabilității calificărilor profesionale și poate fi o sursă suplimentară utilă de informații pentru autoritățile competente care examinează calificările profesionale acordate în alte state membre. Ca urmare a procesului de la Bologna, instituțiile de învățământ superior și-au adaptat structura programelor la un sistem cu două cicluri, licență și master. Pentru a se asigura coerența dintre cele cinci niveluri prevăzute în Directiva 2005/36/CE și această nouă structură privind diplomele, diploma de licență ar trebui clasificată la nivelul d, iar diploma de master la nivelul e. Cele cinci niveluri stabilite pentru funcționarea sistemului general ar trebui, în principiu, să nu mai fie utilizate drept criteriu pentru excluderea cetățenilor Uniunii din domeniul de aplicare al Directivei 2005/36/CE atunci când acest lucru ar contraveni principiului învățării pe tot parcursul vieții.

Cererile de recunoaștere din partea profesioniștilor care provin din state membre în care profesia nu este reglementată și care au un an de experiență profesională ar trebui să fie tratate în același mod ca cele ale profesioniștilor care provin dintr-un stat membru în care profesia este reglementată. Calificările lor profesionale ar trebui să fie comparate cu calificările profesionale solicitate în statul membru gazdă pe baza nivelurilor de calificare profesională prevăzute în Directiva 2005/36/CE. În cazul unor diferențe semnificative, autoritatea competentă ar trebui să poată impune măsuri compensatorii. Mecanismele de evaluare a cunoștințelor teoretice și a abilităților practice care ar putea fi cerute pentru accesul la profesie ca măsuri compensatorii trebuie să garanteze și să respecte principiile transparenței și imparțialității.

În absența armonizării condițiilor minime de formare pentru accesul la profesiile guvernate de sistemul general, statul membru gazdă ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a impune o măsură compensatorie. Orice astfel de măsură ar trebui să fie proporțională și să aibă în vedere în special cunoștințele, abilitățile și competențele dobândite de solicitant în decursul experienței sale profesionale sau prin învățarea pe tot parcursul vieții, validate în mod formal în acest scop de către un organism relevant. Decizia de impunere a unei măsuri compensatorii ar trebui justificată în mod adecvat pentru a-i permite solicitantului să înțeleagă mai bine situația sa și să solicite controlul jurisdicțional în fața instanțelor naționale în temeiul Directivei 2005/36/CE.

Revizuirea Directivei 2005/36/CE a demonstrat necesitatea de a clarifica și actualiza cu mai multă flexibilitate listele de activități industriale, comerciale și artizanale din anexa IV, păstrând, în același timp, un sistem de recunoaștere automată pentru activitățile respective pe baza experienței profesionale. Anexa IV se bazează în prezent pe Clasificarea internațională industrială tip a tuturor ramurilor de activitate economică (ISIC) din 1958 și nu mai reflectă structura actuală a activităților economice. Din 1958, clasificarea ISIC a fost revizuită de mai multe ori. Prin urmare, Comisia ar trebui să poată adapta anexa IV pentru a păstra intact sistemul de recunoaștere automată.

Dezvoltarea profesională continuă contribuie la siguranța și eficacitatea activităților profesioniștilor care beneficiază de recunoașterea automată a calificărilor lor profesionale. Este important să se încurajeze consolidarea în continuare a dezvoltării profesionale continue pentru profesiile respective. În special, statele membre ar trebui să încurajeze dezvoltarea profesională continuă pentru medici, medici specialiști, medici generaliști, asistenți medicali generaliști, dentiști, dentiști specialiști, medici veterinari, moașe, farmaciști și arhitecți. Măsurile luate de statele membre pentru a promova dezvoltarea profesională continuă pentru profesiile respective ar trebui să fie comunicate Comisiei, iar statele membre ar trebui să facă schimb de bune practici în acest domeniu. Dezvoltarea profesională continuă ar trebui să vizeze evoluțiile tehnicii, științei, reglementărilor și eticii și să motiveze profesioniștii să participe la programe de învățarea pe tot parcursul vieții relevante pentru profesia lor.

Sistemul de recunoaștere automată pe baza cerințelor minime armonizate de formare depinde de notificarea la timp de către statele membre a titlurilor de calificare noi sau modificate și de publicarea acestora de către Comisie. Altfel, titularii unor astfel de titluri de calificare nu au nicio garanție că pot beneficia de recunoaștere automată. Pentru a spori transparența și pentru a facilita examinarea noilor titluri notificate, statele membre ar trebui să furnizeze informații despre durata și conținutul programelor de formare, care trebuie să îndeplinească cerințele minime de formare prevăzute în Directiva 2005/36/CE.

Creditele din Sistemul european de credite transferabile (ECTS) se folosesc deja în marea majoritate a instituțiilor de învățământ superior din Uniune, iar utilizarea lor este din ce în ce mai frecventă și în cursurile care conduc la calificările necesare pentru exercitarea unei profesii reglementate. Prin urmare, este necesar să se introducă posibilitatea de a exprima durata unui program și în ECTS. Respectiva posibilitate nu ar trebui să afecteze celelalte cerințe pentru recunoașterea automată. Un credit ECTS corespunde unui număr de 25-30 de ore de studiu, în timp ce în mod normal sunt necesare 60 de credite pentru încheierea unui an universitar.

Pentru a asigura un nivel ridicat de sănătate publică și siguranță a pacienților în Uniune și pentru a moderniza Directiva 2005/36/CE, este necesar să se modifice criteriile utilizate pentru a defini formarea medicală de bază, astfel încât condițiile legate de numărul minim de ani și de ore să devină cumulative. Obiectivul acestei modificări este de a nu reduce cerințele de formare pentru educația medicală de bază.

Pentru îmbunătățirea mobilității medicilor specialiști care au obținut deja o calificare de medic specialist și au urmat ulterior o altă formare specializată, statelor membre ar trebui să li se permită să acorde exceptări de la unele părți ale formării dacă aceste elemente ale formării ulterioare au fost deja finalizate în cursul programului anterior de formare de medic specialist într-un stat membru. Statele membre ar trebui să poată acorda, în anumite limite, astfel de exceptări pentru specialitățile medicale care fac obiectul sistemului de recunoaștere automată.

Profesia de asistent medical a evoluat în mod semnificativ în ultimele trei decenii: îngrijiri medicale la domiciliu, utilizarea unor terapii mai complexe și evoluția constantă a tehnologiilor presupun o capacitate pentru responsabilități mai importante pentru asistenții medicali. Formarea de asistent medical, a cărei organizare diferă în continuare în funcție de tradițiile naționale, ar trebui să ofere o asigurare mai solidă și direcționată într-o mai mare măsură spre rezultate că profesionistul a dobândit anumite cunoștințe și abilități în cursul formării și că este în măsură să aplice cel puțin anumite competențe pentru a desfășura activitățile relevante pentru profesie.

Pentru a pregăti moașele să facă față unor necesități de asistență medicală complexe în legătură cu activitățile lor, participanții la formări pentru moașe ar trebui să aibă un fond solid de educație generală înainte de a începe formarea pentru moașe. Prin urmare, condițiile de admitere la formarea pentru moașe ar trebui ridicate la 12 ani de învățământ general sau promovarea unui examen de nivel echivalent, exceptând profesioniștii care sunt deja calificați ca asistenți medicali generaliști. Formarea moașelor ar trebui să ofere asigurări mai solide că profesionistul a dobândit anumite cunoștințe și abilități necesare pentru desfășurarea activităților unei moașe la care se face referire în Directiva 2005/36/CE.

Pentru simplificarea sistemului de recunoaștere automată a specialităților medicale și de medicină dentară, aceste specialități ar trebui să fie reglementate de Directiva 2005/36/CE, în cazul în care sunt comune pentru cel puțin două cincimi dintre statele membre.

Un număr semnificativ de state membre au decis să permită accesul la toate activitățile din domeniul farmaciei și desfășurarea acestor activități pe baza recunoașterii calificărilor de farmacist obținute într-un alt stat membru de la data intrării în vigoare a Directivei 2005/36/CE. O astfel de recunoaștere a unei calificări profesionale obținute într-un alt stat membru nu ar trebui totuși să împiedice un stat membru să mențină norme nediscriminatorii privind orice distribuire geografică a farmaciilor pe teritoriul său, Directiva 2005/36/CE necoordonând normele în cauză. Cu toate acestea, orice derogare de la recunoașterea automată a calificărilor care este în continuare necesară pentru un stat membru nu ar trebui să mai excludă farmaciștii care sunt deja recunoscuți de statul membru care aplică derogarea și care au exercitat deja efectiv și legal profesia de farmacist pentru o anumită perioadă pe teritoriul statului membru respectiv.

Funcționarea sistemului de recunoaștere automată depinde de încrederea în condițiile de formare care stau la baza calificărilor profesioniștilor. Prin urmare, este important ca, pentru arhitecți, condițiile minime de formare să reflecte noile progrese înregistrate în educația în domeniul arhitecturii, în special în ceea ce privește necesitatea recunoscută de a completa formarea academică cu experiența profesională sub supravegherea unor arhitecți calificați. În același timp, condițiile minime de formare ar trebui să fie suficient de flexibile pentru a se evita limitarea nejustificată a capacității statelor membre de a-și organiza sistemele de educație.

Prin introducerea unor principii comune de formare, Directiva 2005/36/CE ar trebui să promoveze un caracter mai automat al recunoașterii calificărilor profesionale în cazul profesiilor care nu beneficiază în prezent de aceasta. Aceasta ar trebui să țină cont de competența statelor membre de a stabili calificările profesionale necesare pentru exercitarea profesiilor pe teritoriul lor, precum și conținutul și organizarea sistemelor lor de educație și de formare. Principiile comune de formare ar trebui să ia forma unor cadre comune de formare bazate pe un set comun de cunoștințe, abilități și competențe sau pe teste de formare comune. Ar trebui să fie posibil ca acele cadre comune de formare să acopere și specialități care nu beneficiază în prezent de dispozițiile privind recunoașterea automată în temeiul Directivei 2005/36/CE și care au legătură cu profesiile incluse la capitolul III din titlul III și care au activități specifice clar definite care le sunt rezervate. Cadrele comune de formare pentru astfel de specialități, în special pentru cele medicale, ar trebui să ofere un nivel ridicat de sănătate publică și de siguranță a pacienților. Calificările profesionale obținute în temeiul unor cadre comune de formare ar trebui să fie recunoscute automat de statele membre. Organizațiile profesionale reprezentative la nivelul Uniunii și, în anumite circumstanțe, organizațiile profesionale naționale sau autoritățile competente naționale ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta Comisiei sugestii pentru principiile comune de formare, pentru a permite o evaluare împreună cu coordonatorii naționali a posibilelor consecințe ale unor astfel de principii pentru sistemele naționale de educație și formare, precum și pentru normele naționale care reglementează accesul la profesiile reglementate.

Directiva 2005/36/CE prevede deja pentru profesioniști obligația de a deține competențele lingvistice necesare. Revizuirea aplicării acestei obligații a demonstrat necesitatea de a clarifica rolul autorităților competente și al angajatorilor în special în scopul de a asigura mai bine siguranța pacienților. Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să aplice controale lingvistice după recunoașterea calificărilor profesionale. Este important ca, în special pentru profesiile care au implicații pentru siguranța pacienților, controalele lingvistice în temeiul Directivei 2005/36/CE să fie aplicate înainte ca profesionistul să aibă acces la profesie în statul membru gazdă. Controalele lingvistice ar trebui, cu toate acestea, să fie rezonabile și necesare pentru profesiile în cauză și nu ar trebui să vizeze excluderea profesioniștilor din alte state membre de pe piața forței de muncă din statul membru gazdă. Pentru a respecta principiul proporționalității și cu scopul de a spori mobilitatea profesioniștilor din Uniune, controalele desfășurate de o autoritate competentă sau sub supravegherea unei autorități competente ar trebui să se limiteze la cunoașterea unei limbi oficiale a statului membru gazdă, sau a unei limbi administrative a statului membru gazdă, cu condiția ca aceasta să fie și o limbă oficială a Uniunii. Acest lucru nu ar trebui să împiedice statele membre gazdă să încurajeze profesioniștii să învețe o altă limbă ulterior, dacă este necesar pentru activitatea profesională care urmează să fie desfășurată. Angajatorii ar trebui, de asemenea, să joace în continuare un rol important în certificarea cunoștințelor lingvistice necesare pentru desfășurarea activităților profesionale la locurile lor de muncă.

Normele naționale privind accesul la profesiile reglementate nu ar trebui să constituie un obstacol în calea mobilității tinerilor absolvenți. Prin urmare, în cazul în care un absolvent urmează un stagiu profesional într-un alt stat membru, stagiul în cauză ar trebui să fie recunoscut atunci când absolventul depune o cerere pentru accesul la o profesie reglementată în statul membru de origine. Recunoașterea stagiului profesional finalizat într-un alt stat membru ar trebui să se facă pe baza unei descrieri clare în scris a obiectivelor de învățare și a sarcinilor atribuite, care trebuie stabilită de îndrumătorul stagiarului din statul membru gazdă. Stagiile profesionale finalizate în țări terțe ar trebui să fie luate în considerare de statele membre atunci când analizează cererea de acces la o profesie reglementată.

Directiva 2005/36/CE prevede un sistem de puncte naționale de contact. Ca urmare a intrării în vigoare a Directivei 2006/123/CE și a înființării de ghișee unice în conformitate cu respectiva directivă, există riscul unei suprapuneri. Prin urmare, punctele de contact naționale înființate prin Directiva 2005/36/CE ar trebui să devină centre de asistență care ar trebui să-și concentreze activitățile pe oferirea de consultanță și asistență cetățenilor, inclusiv consultanță directă, pentru a se asigura că aplicarea zilnică a normelor pieței interne în cazuri individuale complexe ale cetățenilor este urmărită la nivel național. Dacă este necesar, centrele de asistență vor colabora cu autoritățile competente și centrele de asistență ale altor state membre. În ceea ce privește cardul profesional european, statele membre ar trebui să fie libere să decidă dacă centrele de asistență urmează să acționeze ca autorități competente în statul membru de origine sau să sprijine autoritatea competentă relevantă la gestionarea cererilor de carduri profesionale europene și la prelucrarea dosarului individual al solicitantului creat în IMI (dosar IMI). În contextul libertății de a presta servicii, dacă profesia în cauză nu este reglementată în statul membru de origine, centrele de asistență pot participa, de asemenea, la schimbul de informații preconizat pentru cooperarea administrativă.

Prezenta directivă contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății și a consumatorilor. Directiva 2005/36/CE prevede deja obligații detaliate pentru statele membre de a face schimb de informații. Obligațiile în cauză ar trebui consolidate. Pe viitor, statele membre ar trebui nu numai să reacționeze la cererile de informații, ci autoritățile lor competente ar trebui de asemenea să fie împuternicite, în limitele competențelor lor, să alerteze din proprie inițiativă autoritățile competente ale altor state membre cu privire la profesioniștii care nu mai sunt autorizați să își exercite profesia. Un mecanism de alertă specific este necesar pentru profesioniștii din domeniul medical în temeiul Directivei 2005/36/CE. Acesta ar trebui să se aplice și medicilor veterinari, precum și profesioniștilor care exercită activități legate de educația minorilor, inclusiv profesioniștilor care lucrează în domeniul îngrijirii copiilor și al educației copiilor de vârstă mică. Obligația de a trimite o alertă ar trebui să se aplice doar în cazul statelor membre în care profesiile respective sunt reglementate. Toate statele membre ar trebui să fie informate dacă un profesionist nu mai are dreptul, din cauza unei acțiuni disciplinare sau a unei condamnări penale, să exercite, chiar și temporar, activitățile profesionale într-un stat membru. Alerta ar trebui să cuprindă orice informații disponibile cu privire la perioada determinată sau nedeterminată pentru care se aplică restricția sau interdicția. Această alertă ar trebui să fie activată prin intermediul IMI, indiferent dacă profesionistul și-a exercitat oricare dintre drepturile în temeiul Directivei 2005/36/CE sau dacă a solicitat recunoașterea calificărilor sale profesionale prin eliberarea unui card profesional european sau prin orice altă metodă prevăzută în directiva respectivă. Procedura de alertă ar trebui să respecte dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal și a drepturilor fundamentale. Procedura de alertă nu ar trebui să fie concepută astfel încât să înlocuiască sau să adapteze eventualele aranjamente între statele membre în materie de cooperare în domeniul justiției și afacerilor interne. Autoritățile competente în temeiul Directivei 2005/36/CE nu ar trebui să fie obligate să contribuie la o astfel de cooperare prin alertele prevăzute în temeiul directivei menționate.

Printre dificultățile majore cu care se confruntă un cetățean interesat să lucreze într-un alt stat membru se numără complexitatea și incertitudinea procedurilor administrative cărora trebuie să li se conformeze. Directiva 2006/123/CE obligă deja statele membre să asigure accesul facil la informații și să facă posibilă îndeplinirea procedurilor prin intermediul ghișeelor unice. Cetățenii care doresc recunoașterea calificărilor lor profesionale în temeiul Directivei 2005/36/CE pot deja să utilizeze ghișeele unice, în cazul în care intră sub incidența Directivei 2006/123/CE. Cu toate acestea, cei care se află în căutarea unui loc de muncă și personalul medical nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2006/123/CE și informațiile disponibile rămân limitate. Este necesar, prin urmare, din punctul de vedere al utilizatorilor, să se stabilească informațiile respective și să se asigure disponibilitatea facilă a acestor informații. De asemenea, este important ca statele membre să își asume răspunderea nu numai la nivel național, ci să coopereze și între ele și cu Comisia pentru a se asigura că profesioniștii de pe întreg teritoriul Uniunii au acces cu ușurință la informații simplu de utilizat și multilingve și sunt în măsură să îndeplinească cu ușurință procedurile prin intermediul ghișeelor unice sau al autorităților competente relevante. Ar trebui să se pună la dispoziție linkuri prin intermediul altor site-uri internet, precum portalul Europa ta.

În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale ale Directivei 2005/36/CE, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte legislative, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce privește actualizarea cunoștințelor și abilităților menționate la articolul 21 alineatul (6), actualizarea anexei I, actualizarea și clarificarea activităților enumerate în anexa IV, adaptările punctelor 5.1.1-5.1.4., 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2, 5.6.2 și 5.7.1 din anexa V, adaptarea perioadelor minime de formare pentru medicii specialiști și dentiștii specialiști, includerea de noi specialități medicale la punctul 5.1.3 din anexa V, modificările aduse listei prezentate la punctele 5.2.1, 5.3.1, 5.4.1, 5.5.1 și 5.6.1 din anexa V, includerea de noi specialități de medicină dentară la punctul 5.3.3 din anexa V, precizarea condițiilor de aplicare a cadrelor comune de formare și precizarea condițiilor de aplicare a testelor de formare comune. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2005/36/CE, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

Datorită caracterului tehnic al actelor de punere în aplicare respective, ar trebui să se utilizeze procedura de examinare pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind introducerea cardurilor profesionale europene pentru anumite profesii, formatul cardului profesional european, prelucrarea cererilor scrise, traducerile care trebuie furnizate de solicitant în sprijinul oricărei cereri de emitere a unui card profesional european, detaliile documentelor solicitate în temeiul Directivei 2005/36/CE pentru depunerea unei cereri complete, procedurile pentru efectuarea și prelucrarea plăților pentru respectivul card, normele referitoare la modalitățile, situațiile și documentele în cazul cărora autoritățile competente pot solicita copii certificate pentru profesia respectivă, specificațiile tehnice și măsurile necesare pentru a asigura integritatea, confidențialitatea și acuratețea informațiilor conținute în cardul profesional european și în dosarul IMI, condițiile și procedurile pentru emiterea unui card profesional european, normele privind condițiile de acces la dosarul IMI, mijloacele tehnice și procedurile pentru verificarea autenticității și valabilității unui card profesional european și aplicarea mecanismului de alertă.

Comisia ar trebui, prin intermediul actelor de punere în aplicare și, date fiind caracteristicile lor specifice, fără să aplice Regulamentul (UE) nr. 182/2011, să respingă o actualizare solicitată a anexei I dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Directiva 2005/36/CE, să solicite statului membru relevant să nu aplice derogarea referitoare la alegerea între perioada de adaptare și probele de aptitudine atunci când această derogare este inadecvată sau contravine dreptului Uniunii, să respingă modificările solicitate pentru punctele 5.1.1-5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2, 5.6.2 sau 5.7.1 din anexa V dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Directiva 2005/36/CE, să enumere calificările profesionale naționale și titlurile profesionale naționale care beneficiază de recunoaștere automată în temeiul cadrului comun de formare, să enumere statele membre în care urmează să fie organizate teste comune de formare, frecvența în cursul unui an calendaristic și alte aranjamente necesare pentru organizarea de teste comune de formare și să permită statului membru în cauză să aplice derogări de la dispozițiile relevante ale Directivei 2005/36/CE pentru o perioadă limitată de timp.

Ca urmare a experienței pozitive în ceea ce privește evaluările reciproce în temeiul Directivei 2006/123/CE, ar trebui să se includă un sistem similar de evaluare în Directiva 2005/36/CE. Statele membre ar trebui să notifice profesiile pe care le reglementează și motivele pentru care o fac și să analizeze constatările lor în comun. Un astfel de sistem ar contribui la o mai mare transparență pe piața serviciilor profesionale.

Comisia ar trebui să evalueze, în timp util, regimul de recunoaștere aplicabil titlurilor de calificare de asistent medical generalist emise în România. O astfel de evaluare ar trebui să se bazeze pe rezultatele unui program special de revalorizare pe care România ar trebui să îl realizeze în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative interne și pentru care ar trebui să coopereze cu alte state membre și cu Comisia. Un astfel de program special de revalorizare ar trebui să aibă ca scop oferirea posibilității pentru participanții la program de a își revaloriza calificarea profesională pentru a îndeplini toate cerințele minime de formare stabilite în Directiva 2005/36/CE.

Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume raționalizarea, simplificarea și îmbunătățirea normelor de recunoaștere a calificărilor profesionale, nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de statele membre, deoarece ar duce inevitabil la cerințe și regimuri procedurale divergente, sporind complexitatea normativă și generând obstacole nejustificate în calea mobilității profesioniștilor, dar, din motive de coerență, transparență și compatibilitate, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile echivalente din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date și a emis un aviz la 8 martie 2012.

Prin urmare, Directiva 2005/36/CE și Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 ar trebui modificate în consecință,

Directiva 2005/36/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 1, se adaugă următorul paragraf:

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

se adaugă un alineat cu următorul text:

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

literele (f) și (h) se înlocuiesc cu următorul text:

se adaugă următoarele litere:

la alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

literele (f) și (h) se înlocuiesc cu următorul text:

se adaugă următoarele litere:

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă un alineat cu următorul text:

Se introduc următoarele articole:

să existe o mobilitate semnificativă sau potențial pentru o mobilitate semnificativă în profesia în cauză;

părțile interesante relevante să-și fi exprimat un interes suficient în acest sens;

profesia sau educația și formarea destinate exercitării profesiei sunt reglementate într-un număr semnificativ de state membre.

identitatea profesionistului;

profesia în cauză;

informații cu privire la autoritatea sau instanța națională care a adoptat hotărârea privind restricția sau interdicția;

sfera de aplicare a restricției sau interdicției; și

perioada în care se aplică restricția sau interdicția.

profesionistul este calificat pe deplin pentru a exercita în statul membru de origine activitatea profesională pentru care solicită accesul parțial în statul membru gazdă;

diferențele ca atare dintre activitatea profesională exercitată legal în statul membru de origine și profesia reglementată în statul membru gazdă sunt atât de mari încât aplicarea de măsuri de compensare ar însemna să se ceară solicitantului să urmeze întregul program de educație și formare cerut în statul membru gazdă pentru a avea acces deplin la profesia reglementată în statul membru gazdă;

activitatea profesională poate fi separată în mod obiectiv de alte activități care intră în cadrul profesiei reglementate în statul membru gazdă.

La articolul 5 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

în cazul deplasării prestatorului de servicii, dacă a exercitat profesia respectivă într-unul sau mai multe state membre pe o perioadă de cel puțin un an în decursul ultimilor zece ani anteriori prestării de servicii, atunci când profesia nu este reglementată în statul membru de stabilire. Condiția de exercitare timp de un an a profesiei nu se aplică în cazul în care profesia sau educația și formarea care conduc la exercitarea profesiei sunt reglementate.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

literele (d) și (e) se înlocuiesc cu următorul text:

în ceea ce privește cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul de servicii a exercitat activitatea în cauză pe o perioadă de cel puțin un an în decursul ultimilor zece ani;

în ceea ce privește profesiile din domeniul securității, al sănătății și profesiile legate de educația minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor și educația copiilor de vârstă mică, în cazul în care statul membru solicită acest lucru resortisanților săi, o atestare a inexistenței unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale;

se adaugă următoarele litere:

în cazul profesiilor care au implicații pentru siguranța pacienților, o declarație privind cunoașterea limbii necesară pentru practicarea profesiei în statul membru gazdă;

în cazul profesiilor care vizează activitățile prevăzute la articolul 16 și care au fost notificate de un stat membru în conformitate cu articolul 59 alineatul (2), un certificat privind natura și durata activității, emis de autoritatea sau organismul competent al statului membru în care este stabilit prestatorul de servicii;

în ceea ce privește cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul de servicii a exercitat activitatea în cauză pe o perioadă de cel puțin un an în decursul ultimilor zece ani;

în ceea ce privește profesiile din domeniul securității, al sănătății și profesiile legate de educația minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor și educația copiilor de vârstă mică, în cazul în care statul membru solicită acest lucru resortisanților săi, o atestare a inexistenței unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale;

în cazul profesiilor care au implicații pentru siguranța pacienților, o declarație privind cunoașterea limbii necesară pentru practicarea profesiei în statul membru gazdă;

în cazul profesiilor care vizează activitățile prevăzute la articolul 16 și care au fost notificate de un stat membru în conformitate cu articolul 59 alineatul (2), un certificat privind natura și durata activității, emis de autoritatea sau organismul competent al statului membru în care este stabilit prestatorul de servicii;

se introduce următorul alineat:

profesia este reglementată în mod diferit în anumite părți ale teritoriului statului membru respectiv;

respectivele reglementări sunt aplicabile și tuturor resortisanților statului membru în cauză;

diferențele de reglementare sunt justificate de motive imperative de interes general referitoare la sănătatea publică sau siguranța beneficiarilor serviciului; și

statul membru nu dispune de alte mijloace de a obține astfel de informații.;

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

de a nu îi verifica calificările profesionale

după verificarea calificărilor sale profesionale:

de a-i solicita prestatorului de servicii să promoveze o probă de aptitudini; sau

de a-i permite să presteze serviciile respective.

de a-i solicita prestatorului de servicii să promoveze o probă de aptitudini; sau

de a-i permite să presteze serviciile respective.

literele (d) și (e) se înlocuiesc cu următorul text:

în ceea ce privește cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul de servicii a exercitat activitatea în cauză pe o perioadă de cel puțin un an în decursul ultimilor zece ani;

în ceea ce privește profesiile din domeniul securității, al sănătății și profesiile legate de educația minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor și educația copiilor de vârstă mică, în cazul în care statul membru solicită acest lucru resortisanților săi, o atestare a inexistenței unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale;

se adaugă următoarele litere:

în cazul profesiilor care au implicații pentru siguranța pacienților, o declarație privind cunoașterea limbii necesară pentru practicarea profesiei în statul membru gazdă;

în cazul profesiilor care vizează activitățile prevăzute la articolul 16 și care au fost notificate de un stat membru în conformitate cu articolul 59 alineatul (2), un certificat privind natura și durata activității, emis de autoritatea sau organismul competent al statului membru în care este stabilit prestatorul de servicii;

în ceea ce privește cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul de servicii a exercitat activitatea în cauză pe o perioadă de cel puțin un an în decursul ultimilor zece ani;

în ceea ce privește profesiile din domeniul securității, al sănătății și profesiile legate de educația minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor și educația copiilor de vârstă mică, în cazul în care statul membru solicită acest lucru resortisanților săi, o atestare a inexistenței unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale;

în cazul profesiilor care au implicații pentru siguranța pacienților, o declarație privind cunoașterea limbii necesară pentru practicarea profesiei în statul membru gazdă;

în cazul profesiilor care vizează activitățile prevăzute la articolul 16 și care au fost notificate de un stat membru în conformitate cu articolul 59 alineatul (2), un certificat privind natura și durata activității, emis de autoritatea sau organismul competent al statului membru în care este stabilit prestatorul de servicii;

profesia este reglementată în mod diferit în anumite părți ale teritoriului statului membru respectiv;

respectivele reglementări sunt aplicabile și tuturor resortisanților statului membru în cauză;

diferențele de reglementare sunt justificate de motive imperative de interes general referitoare la sănătatea publică sau siguranța beneficiarilor serviciului; și

statul membru nu dispune de alte mijloace de a obține astfel de informații.;

de a nu îi verifica calificările profesionale

după verificarea calificărilor sale profesionale:

de a-i solicita prestatorului de servicii să promoveze o probă de aptitudini; sau

de a-i permite să presteze serviciile respective.

de a-i solicita prestatorului de servicii să promoveze o probă de aptitudini; sau

de a-i permite să presteze serviciile respective.

La articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

primul paragraf se modifică după cum urmează:

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

la litera (c), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

educația și formarea reglementate sau, în cazul profesiilor reglementate, formarea profesională cu o structură specială, cu competențe care depășesc ceea ce se asigură la nivelul b, echivalente cu nivelul de formare prevăzut la punctul (i), în cazul în care o astfel de formare conferă un standard profesional comparabil și pregătește persoana formată pentru un nivel comparabil de responsabilități și funcții, cu condiția ca diploma să fie însoțită de un certificat din partea statului membru de origine;;

literele (d) și (e) se înlocuiesc cu următorul text:

diplomă care atestă că titularul a încheiat cu succes o formare la nivel de învățământ post-secundar cu o durată de cel puțin trei ani și cel mult patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS, în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent, precum și, după caz, încheierea cu succes a formării profesionale necesare în plus față de ciclul de studii post-secundare;

diplomă care atestă că titularul a absolvit un ciclu de studii post-secundare cu o durată de cel puțin patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent și, după caz, că a absolvit formarea profesională necesară în plus față de respectivul ciclu de studii post-secundare.

educația și formarea reglementate sau, în cazul profesiilor reglementate, formarea profesională cu o structură specială, cu competențe care depășesc ceea ce se asigură la nivelul b, echivalente cu nivelul de formare prevăzut la punctul (i), în cazul în care o astfel de formare conferă un standard profesional comparabil și pregătește persoana formată pentru un nivel comparabil de responsabilități și funcții, cu condiția ca diploma să fie însoțită de un certificat din partea statului membru de origine;;

diplomă care atestă că titularul a încheiat cu succes o formare la nivel de învățământ post-secundar cu o durată de cel puțin trei ani și cel mult patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS, în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent, precum și, după caz, încheierea cu succes a formării profesionale necesare în plus față de ciclul de studii post-secundare;

diplomă care atestă că titularul a absolvit un ciclu de studii post-secundare cu o durată de cel puțin patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent și, după caz, că a absolvit formarea profesională necesară în plus față de respectivul ciclu de studii post-secundare.

al doilea paragraf se elimină.

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

la litera (c), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

educația și formarea reglementate sau, în cazul profesiilor reglementate, formarea profesională cu o structură specială, cu competențe care depășesc ceea ce se asigură la nivelul b, echivalente cu nivelul de formare prevăzut la punctul (i), în cazul în care o astfel de formare conferă un standard profesional comparabil și pregătește persoana formată pentru un nivel comparabil de responsabilități și funcții, cu condiția ca diploma să fie însoțită de un certificat din partea statului membru de origine;;

literele (d) și (e) se înlocuiesc cu următorul text:

diplomă care atestă că titularul a încheiat cu succes o formare la nivel de învățământ post-secundar cu o durată de cel puțin trei ani și cel mult patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS, în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent, precum și, după caz, încheierea cu succes a formării profesionale necesare în plus față de ciclul de studii post-secundare;

diplomă care atestă că titularul a absolvit un ciclu de studii post-secundare cu o durată de cel puțin patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent și, după caz, că a absolvit formarea profesională necesară în plus față de respectivul ciclu de studii post-secundare.

educația și formarea reglementate sau, în cazul profesiilor reglementate, formarea profesională cu o structură specială, cu competențe care depășesc ceea ce se asigură la nivelul b, echivalente cu nivelul de formare prevăzut la punctul (i), în cazul în care o astfel de formare conferă un standard profesional comparabil și pregătește persoana formată pentru un nivel comparabil de responsabilități și funcții, cu condiția ca diploma să fie însoțită de un certificat din partea statului membru de origine;;

diplomă care atestă că titularul a încheiat cu succes o formare la nivel de învățământ post-secundar cu o durată de cel puțin trei ani și cel mult patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS, în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent, precum și, după caz, încheierea cu succes a formării profesionale necesare în plus față de ciclul de studii post-secundare;

diplomă care atestă că titularul a absolvit un ciclu de studii post-secundare cu o durată de cel puțin patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent și, după caz, că a absolvit formarea profesională necesară în plus față de respectivul ciclu de studii post-secundare.

La articolul 12, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale respectivului stat membru;

atestă pregătirea titularului pentru exercitarea profesiei în cauză.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

formarea pe care a urmat-o solicitantul acoperă discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în titlul de calificare necesar în statul membru gazdă;

profesia reglementată în statul membru gazdă cuprinde una sau mai multe activități profesionale reglementate care nu există în profesia similară în statul membru de origine al solicitantului iar formarea care este necesară în statul membru gazdă include discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în atestatul de competență sau de titlul de calificare pe care îl posedă solicitantul.;

la alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:

titularul unei calificări profesionale menționate la articolul 11 litera (a) solicită recunoașterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională națională cerută este clasificată la articolul 11 litera (c); sau

titularul unei calificări profesionale menționate la articolul 11 litera (b) solicită recunoașterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională națională cerută este clasificată la articolul 11 literele (d) sau (e);

alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

se adaugă următoarele alineate:

nivelul de calificare profesională necesar în statul membru gazdă și nivelul de calificare profesională deținut de solicitant în conformitate cu clasificarea stabilită la articolul 11; și

diferențele semnificative menționate la alineatul (4) și motivele pentru care respectivele diferențe nu pot fi compensate prin cunoștințe, abilități și competențe dobândite în decursul experienței sale profesionale sau prin învățare pe tot parcursul vieții, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant.

formarea pe care a urmat-o solicitantul acoperă discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în titlul de calificare necesar în statul membru gazdă;

profesia reglementată în statul membru gazdă cuprinde una sau mai multe activități profesionale reglementate care nu există în profesia similară în statul membru de origine al solicitantului iar formarea care este necesară în statul membru gazdă include discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în atestatul de competență sau de titlul de calificare pe care îl posedă solicitantul.;

titularul unei calificări profesionale menționate la articolul 11 litera (a) solicită recunoașterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională națională cerută este clasificată la articolul 11 litera (c); sau

titularul unei calificări profesionale menționate la articolul 11 litera (b) solicită recunoașterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională națională cerută este clasificată la articolul 11 literele (d) sau (e);

nivelul de calificare profesională necesar în statul membru gazdă și nivelul de calificare profesională deținut de solicitant în conformitate cu clasificarea stabilită la articolul 11; și

diferențele semnificative menționate la alineatul (4) și motivele pentru care respectivele diferențe nu pot fi compensate prin cunoștințe, abilități și competențe dobândite în decursul experienței sale profesionale sau prin învățare pe tot parcursul vieții, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant.

Articolul 15 se elimină.

Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

Alineatul (7) se elimină.

Se introduce următorul articol:

Articolul 22 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

Statele membre, în conformitate cu procedurile proprii specifice fiecărui stat membru, se asigură, prin încurajarea dezvoltării profesionale continue, că profesioniștii ale căror calificări profesionale sunt prevăzute la capitolul III din prezentul titlu au posibilitatea să-și actualizeze cunoștințele, abilitățile și competențele pentru a-și exercita profesia în mod sigur și eficient, în pas cu dezvoltările din domeniul lor profesional.;

se adaugă un alineat cu următorul text:

Statele membre, în conformitate cu procedurile proprii specifice fiecărui stat membru, se asigură, prin încurajarea dezvoltării profesionale continue, că profesioniștii ale căror calificări profesionale sunt prevăzute la capitolul III din prezentul titlu au posibilitatea să-și actualizeze cunoștințele, abilitățile și competențele pentru a-și exercita profesia în mod sigur și eficient, în pas cu dezvoltările din domeniul lor profesional.;

La articolul 24, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 26, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 27 se adaugă următorul alineat:

La articolul 28, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 31 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

absolvirea unui ciclu de învățământ general de 12 ani, atestată de o diplomă, un certificat sau un alt titlu eliberat de autoritățile sau organismele competente ale unui stat membru sau de un certificat care atestă promovarea unui examen de nivel echivalent și care permite accesul la universități sau la instituții de învățământ superior de nivel recunoscut ca echivalent; sau

absolvirea unui ciclu de învățământ general de cel puțin zece ani, atestată de o diplomă, un certificat sau un alt titlu eliberat de autoritățile sau organismele competente ale unui stat membru sau de un certificat care atestă promovarea unui examen de nivel echivalent și care permite accesul la o școală profesională sau la un program de formare profesională de asistenți.

la alineatul (2), paragraful al doilea și paragraful al treilea se înlocuiesc cu următorul text:

la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (5), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

cunoștințe cuprinzătoare despre științele ce stau la baza asistenței medicale generale, inclusiv o înțelegere suficientă a structurii organismului, funcțiilor fiziologice și comportamentului persoanelor sănătoase și bolnave, precum și a relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;

cunoștințe despre natura și etica profesiei, precum și despre principiile generale privind sănătatea și asistența medicală;

experiență clinică adecvată; această experiență, care ar trebui selectată pentru valoarea sa formatoare, ar trebui dobândită sub supravegherea unui personal asistent calificat și în locuri în care numărul personalului calificat și echipamentele sunt adecvate pentru asistența medicală care trebuie acordată pacientului;

capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical și experiența colaborării cu acest personal;

experiența colaborării cu alți profesioniști din sectorul medical.;

se adaugă următorul alineat:

competența de a diagnostica în mod independent asistența medicală necesară, pe baza cunoștințelor teoretice și clinice existente, și de a planifica, organiza și pune în aplicare asistența medicală în tratarea pacienților, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (a), (b) și (c), în vederea îmbunătățirii practicii profesionale;

competența de a colabora în mod eficient cu alți actori din sectorul sanitar, inclusiv prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (d) și (e);

competența de a oferi persoanelor, familiilor și grupurilor de persoane informații care să le permită să aibă un stil de viață sănătos și să se autoîngrijească, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (a) și (b);

competența de iniția în mod independent măsuri imediate pentru menținerea în viață și de a aplica măsuri în situații de criză sau de catastrofă;

competența de a oferi în mod independent consiliere, indicații și sprijin persoanelor care necesită îngrijire și persoanelor apropiate;

competența de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale și evaluarea acesteia;

competența de a asigura o comunicare profesională exhaustivă și de a coopera cu membrii altor profesii din domeniul sănătății;

competența de a analiza calitatea asistenței acordate pentru a-și îmbunătăți practica profesională de asistent medical generalist.

absolvirea unui ciclu de învățământ general de 12 ani, atestată de o diplomă, un certificat sau un alt titlu eliberat de autoritățile sau organismele competente ale unui stat membru sau de un certificat care atestă promovarea unui examen de nivel echivalent și care permite accesul la universități sau la instituții de învățământ superior de nivel recunoscut ca echivalent; sau

absolvirea unui ciclu de învățământ general de cel puțin zece ani, atestată de o diplomă, un certificat sau un alt titlu eliberat de autoritățile sau organismele competente ale unui stat membru sau de un certificat care atestă promovarea unui examen de nivel echivalent și care permite accesul la o școală profesională sau la un program de formare profesională de asistenți.

cunoștințe cuprinzătoare despre științele ce stau la baza asistenței medicale generale, inclusiv o înțelegere suficientă a structurii organismului, funcțiilor fiziologice și comportamentului persoanelor sănătoase și bolnave, precum și a relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;

cunoștințe despre natura și etica profesiei, precum și despre principiile generale privind sănătatea și asistența medicală;

experiență clinică adecvată; această experiență, care ar trebui selectată pentru valoarea sa formatoare, ar trebui dobândită sub supravegherea unui personal asistent calificat și în locuri în care numărul personalului calificat și echipamentele sunt adecvate pentru asistența medicală care trebuie acordată pacientului;

capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical și experiența colaborării cu acest personal;

experiența colaborării cu alți profesioniști din sectorul medical.;

competența de a diagnostica în mod independent asistența medicală necesară, pe baza cunoștințelor teoretice și clinice existente, și de a planifica, organiza și pune în aplicare asistența medicală în tratarea pacienților, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (a), (b) și (c), în vederea îmbunătățirii practicii profesionale;

competența de a colabora în mod eficient cu alți actori din sectorul sanitar, inclusiv prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (d) și (e);

competența de a oferi persoanelor, familiilor și grupurilor de persoane informații care să le permită să aibă un stil de viață sănătos și să se autoîngrijească, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (a) și (b);

competența de iniția în mod independent măsuri imediate pentru menținerea în viață și de a aplica măsuri în situații de criză sau de catastrofă;

competența de a oferi în mod independent consiliere, indicații și sprijin persoanelor care necesită îngrijire și persoanelor apropiate;

competența de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale și evaluarea acesteia;

competența de a asigura o comunicare profesională exhaustivă și de a coopera cu membrii altor profesii din domeniul sănătății;

competența de a analiza calitatea asistenței acordate pentru a-și îmbunătăți practica profesională de asistent medical generalist.

Articolul 33 se modifică după cum urmează:

alineatul (2) se elimină.

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

au fost eliberate în Polonia pentru asistenții medicali care și-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute la articolul 31; și

sunt atestate de o diplomă de licență obținută pe baza unui program special de revalorizare descris:

la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885 și din 2007, nr. 176, poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate ale învățământului pentru asistenți medicali și moașe, titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final - matura) și sunt absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170, și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

la articolul 52.3 punctul 2 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru asistenți medicali și moașe titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final – matura) și absolvenți ai unei școli sanitare de nivel secundar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885 și din 2007, nr. 176, poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate ale învățământului pentru asistenți medicali și moașe, titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final - matura) și sunt absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170, și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

la articolul 52.3 punctul 2 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru asistenți medicali și moașe titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final – matura) și absolvenți ai unei școli sanitare de nivel secundar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

au fost eliberate în Polonia pentru asistenții medicali care și-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute la articolul 31; și

sunt atestate de o diplomă de licență obținută pe baza unui program special de revalorizare descris:

la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885 și din 2007, nr. 176, poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate ale învățământului pentru asistenți medicali și moașe, titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final - matura) și sunt absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170, și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

la articolul 52.3 punctul 2 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru asistenți medicali și moașe titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final – matura) și absolvenți ai unei școli sanitare de nivel secundar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885 și din 2007, nr. 176, poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate ale învățământului pentru asistenți medicali și moașe, titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final - matura) și sunt absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170, și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

la articolul 52.3 punctul 2 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru asistenți medicali și moașe titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final – matura) și absolvenți ai unei școli sanitare de nivel secundar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

Articolul 33a se înlocuiește cu următorul text:

Certificat de competențe profesionale de asistent medical generalist cu studii post-secundare absolvite în cadrul unei școli postliceale, atestând o formare începută înainte de 1 ianuarie 2007;

Diplomă de absolvire de asistent medical generalist cu studii universitare de scurtă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003;

Diplomă de licență de asistent medical generalist cu studii universitare de lungă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003.

La articolul 34, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 35 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

al treilea paragraf se elimină;

se adaugă următoarele alineate:

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

al treilea paragraf se elimină;

La articolul 37 se adaugă următoarele alineate:

profesionistul în cauză a absolvit cel puțin trei ani de studii, certificate de autoritățile competente spaniole ca fiind echivalente cu formarea menționată la articolul 34;

profesionistul în cauză a exercitat, în Spania, în mod efectiv, legal și cu titlu principal, activitățile prevăzute la articolul 36, pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului;

profesionistul în cauză este autorizat să exercite sau exercită, în mod efectiv, legal, cu titlu principal și în aceleași condiții ca și titularii titlului de calificare prevăzut pentru Spania în anexa V punctul 5.3.2, activitățile prevăzute la articolul 36.

Articolul 38 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

cunoștințe corespunzătoare despre științele pe care se bazează activitățile de medic veterinar și despre dreptul Uniunii referitor la activitățile respective;

cunoștințe corespunzătoare despre structura, funcțiile, comportamentul și nevoile psihologice ale animalelor, precum și abilitățile și competențele necesare privind creșterea, alimentația, bunăstarea, reproducerea și igiena acestora în general;

abilitățile și competențele clinice, epidemiologice și analitice necesare pentru prevenirea, diagnosticarea și tratamentul bolilor animalelor, inclusiv anestezie, chirurgia aseptică și eutanasiere, considerate individual sau în grup, inclusiv cunoștințe specifice despre bolile transmisibile la oameni;

cunoștințe, abilități și competențe de medicină preventivă, inclusiv competențe referitoare la anchete și certificare;

cunoștințe corespunzătoare despre igienă și despre tehnologia producerii, fabricării și punerii în circulație a produselor alimentare destinate animalelor sau a celor de origine animală destinate consumului uman, inclusiv abilitățile și competențele necesare pentru a înțelege și a explica bunele practici în acest domeniu;

cunoștințele, abilitățile și competențele necesare pentru utilizarea responsabilă și judicioasă a medicamentelor de uz veterinar pentru tratarea animalelor și pentru asigurarea siguranței în lanțul alimentar și a protecției mediului.

cunoștințe corespunzătoare despre științele pe care se bazează activitățile de medic veterinar și despre dreptul Uniunii referitor la activitățile respective;

cunoștințe corespunzătoare despre structura, funcțiile, comportamentul și nevoile psihologice ale animalelor, precum și abilitățile și competențele necesare privind creșterea, alimentația, bunăstarea, reproducerea și igiena acestora în general;

abilitățile și competențele clinice, epidemiologice și analitice necesare pentru prevenirea, diagnosticarea și tratamentul bolilor animalelor, inclusiv anestezie, chirurgia aseptică și eutanasiere, considerate individual sau în grup, inclusiv cunoștințe specifice despre bolile transmisibile la oameni;

cunoștințe, abilități și competențe de medicină preventivă, inclusiv competențe referitoare la anchete și certificare;

cunoștințe corespunzătoare despre igienă și despre tehnologia producerii, fabricării și punerii în circulație a produselor alimentare destinate animalelor sau a celor de origine animală destinate consumului uman, inclusiv abilitățile și competențele necesare pentru a înțelege și a explica bunele practici în acest domeniu;

cunoștințele, abilitățile și competențele necesare pentru utilizarea responsabilă și judicioasă a medicamentelor de uz veterinar pentru tratarea animalelor și pentru asigurarea siguranței în lanțul alimentar și a protecției mediului.

Articolul 40 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), al treilea și al patrulea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

absolvirea a cel puțin 12 ani de învățământ general sau deținerea unui certificat care atestă reușita la un examen de nivel echivalent pentru admiterea la o școală de moașe pentru tipul I;

deținerea unui titlu de calificare de asistent medical generalist menționat la punctul 5.2.2 din anexa V pentru tipul II.;

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

cunoștințe amănunțite despre științele pe care se bazează activitățile de moașă, în special moșit, obstetrică și ginecologie;

cunoștințe corespunzătoare despre deontologia și legislația relevantă pentru exercitarea profesiei;

cunoștințe corespunzătoare de medicină generală (funcții biologice, anatomie și fiziologie) și farmacologie în domeniul obstetricii și al nou-născuților, precum și cunoștințe cu privire la relația dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane și despre comportamentul acestuia;

experiență clinică adecvată dobândită în instituțiile aprobate care capacitează moașele să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naștere și să se ocupe de urmările acesteia în instituții aprobate, să acorde supraveghere în faza imediat premergătoare nașterii și la naștere, să acorde îngrijiri postnatale și să efectueze manevre de resuscitare neonatală în așteptarea unui medic, în mod independent și pe propria răspundere, în măsura necesară și în afara situațiilor patologice;

o înțelegere corespunzătoare a formării personalului sanitar și experiența colaborării cu respectivul personal.

absolvirea a cel puțin 12 ani de învățământ general sau deținerea unui certificat care atestă reușita la un examen de nivel echivalent pentru admiterea la o școală de moașe pentru tipul I;

deținerea unui titlu de calificare de asistent medical generalist menționat la punctul 5.2.2 din anexa V pentru tipul II.;

cunoștințe amănunțite despre științele pe care se bazează activitățile de moașă, în special moșit, obstetrică și ginecologie;

cunoștințe corespunzătoare despre deontologia și legislația relevantă pentru exercitarea profesiei;

cunoștințe corespunzătoare de medicină generală (funcții biologice, anatomie și fiziologie) și farmacologie în domeniul obstetricii și al nou-născuților, precum și cunoștințe cu privire la relația dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane și despre comportamentul acestuia;

experiență clinică adecvată dobândită în instituțiile aprobate care capacitează moașele să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naștere și să se ocupe de urmările acesteia în instituții aprobate, să acorde supraveghere în faza imediat premergătoare nașterii și la naștere, să acorde îngrijiri postnatale și să efectueze manevre de resuscitare neonatală în așteptarea unui medic, în mod independent și pe propria răspundere, în măsura necesară și în afara situațiilor patologice;

o înțelegere corespunzătoare a formării personalului sanitar și experiența colaborării cu respectivul personal.

La articolul 41, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

o formare de moașă, pe bază de program integral, de cel puțin trei ani, care poate fi exprimată, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, care constă din cel puțin 4600 de ore de formare teoretică și practică, cu cel puțin o treime din durata minimă constând în formare clinică;

o formare de moașă, pe bază de program integral de cel puțin doi ani, care poate fi exprimată, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, care constă din cel puțin 3600 de ore, condiționată de deținerea unui titlu de calificare ca asistent medical generalist menționat la punctul 5.2.2 din anexa V;

o formare de moașă pe bază de program integral de cel puțin 18 luni, care poate fi exprimată în plus prin echivalentul în credite ECTS, care constă în cel puțin 3000 de ore, condiționată de deținerea unui titlu de calificare de asistent medical generalist prevăzut la punctul 5.2.2 din anexa V, urmată de o practică profesională de un an pentru care se eliberează un certificat în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 43 se modifică după cum urmează:

se introduce următorul alineat:

alineatul (3) se elimină;

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

au fost eliberate în Polonia pentru moașele care și-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute la articolul 40, și

sunt atestate de o diplomă de licență care a fost obținută pe baza unui program special de revalorizare descris:

la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, pos. 885 și din 2007 nr. 176 poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final – matura) și absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170 și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

la articolul 53.3 punctul 3 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final matura) și absolvenți ai unei forme de învățământ secundar sanitar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, pos. 885 și din 2007 nr. 176 poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final – matura) și absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170 și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

la articolul 53.3 punctul 3 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final matura) și absolvenți ai unei forme de învățământ secundar sanitar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

au fost eliberate în Polonia pentru moașele care și-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute la articolul 40, și

sunt atestate de o diplomă de licență care a fost obținută pe baza unui program special de revalorizare descris:

la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, pos. 885 și din 2007 nr. 176 poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final – matura) și absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170 și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

la articolul 53.3 punctul 3 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final matura) și absolvenți ai unei forme de învățământ secundar sanitar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, pos. 885 și din 2007 nr. 176 poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final – matura) și absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170 și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

la articolul 53.3 punctul 3 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final matura) și absolvenți ai unei forme de învățământ secundar sanitar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

La articolul 44, alineatul (2) se înlocuiește cu textul următor:

patru ani de formare teoretică și practică cu program integral într-o universitate, într-o instituție de învățământ superior la un nivel recunoscut ca fiind echivalent sau sub supravegherea unei universități;

în cursul sau la finalul formării teoretice și practice, șase luni de stagiu într-o farmacie deschisă publicului sau într-un spital, sub supravegherea serviciului farmaceutic al respectivului spital.

La articolul 45, alineatul (2) se înlocuiește cu textul următor:

pregătirea formei farmaceutice a produselor medicamentoase;

fabricarea și testarea produselor medicamentoase;

testarea produselor medicamentoase într-un laborator de testare a produselor medicamentoase;

stocarea, conservarea și distribuirea de produse medicamentoase în comerțul cu ridicata;

aprovizionarea, pregătirea, testarea, stocarea, distribuirea și administrarea unor medicamente sigure și eficace, de calitatea cerută, în farmacii deschise publicului;

pregătirea, testarea, stocarea și administrarea unor medicamente sigure și eficace, având calitatea cerută, în spitale;

furnizarea de informații și consiliere cu privire la medicamente ca atare, inclusiv cu privire la utilizarea lor corespunzătoare;

raportarea reacțiilor adverse ale produselor farmaceutice către autoritățile competente;

asistență personalizată pacienților care își administrează singuri medicația;

contribuirea la campanii locale sau naționale privind sănătatea publică.

Articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

un total de cel puțin cinci ani de studii pe bază de program integral într-o universitate sau într-o instituție de învățământ de nivel echivalent care să conducă la promovarea unui examen de nivel universitar; sau

cel puțin patru ani de studii pe bază de program integral într-o universitate sau într-o instituție de învățământ de nivel echivalent, care să conducă la promovarea unui examen de nivel universitar, însoțită de un certificat care să ateste încheierea unui stagiu de formare profesională de doi ani, în conformitate cu alineatul (4).

capacitatea de a concepe proiecte arhitecturale care să corespundă atât cerințelor estetice, cât și cerințelor tehnice;

cunoștințe corespunzătoare despre istoria și teoriile arhitecturii, precum și despre arte, tehnologii și științe umane conexe;

cunoștințe despre arte frumoase ca factori ce pot influența calitatea conceperii proiectelor arhitecturale;

cunoștințe corespunzătoare despre urbanism, planificarea și tehnicile aplicate în procesul de planificare;

capacitatea de a înțelege relațiile dintre oameni și creațiile arhitecturale, pe de o parte, și creațiile arhitecturale și mediul lor, pe de altă parte, precum și capacitatea de a înțelege necesitatea de a armoniza creațiile arhitecturale și spațiile în funcție de necesitățile și scara umană;

capacitatea de a înțelege profesia de arhitect și rolul său în societate, în special prin elaborarea de proiecte ținând seama de factorii sociali;

înțelegerea metodelor de cercetare și de pregătire a proiectului de construcție;

cunoștințe despre problemele de proiectare structurală și de construcție și de inginerie asociate proiectării clădirilor;

cunoștințe corespunzătoare despre probleme fizice și tehnologii, precum și despre funcția construcțiilor, astfel încât să le doteze cu toate elementele de confort interior și de protecție climaterică, în cadrul dezvoltării sustenabile;

capacitatea tehnică care să îi permită să conceapă construcții care să îndeplinească cerințele utilizatorilor, respectând totodată limitele impuse de buget și de reglementările în domeniul construcțiilor;

cunoștințe corespunzătoare despre industrii, organizații, reglementări și proceduri care intervin în procesul de concretizare a proiectelor în clădiri și de integrare a planurilor în planificarea generală.

Articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 49 se modifică după cum urmează:

se introduce următorul alineat:

se adaugă următorul alineat:

În titlul III se inserează următorul capitol:

cadrul comun de formare permite mai multor profesioniști să circule dintr-un stat membru în altul;

profesia la care se aplică cadrul comun de formare sau educația și formarea care conduc la aceasta sunt reglementate în cel puțin o treime din toate statele membre;

setul comun de cunoștințe, abilități și competențe combină cunoștințele, abilitățile și competențele cerute în sistemele de educație și formare care se aplică în cel puțin o treime dintre statele membre; este irelevant dacă respectivele cunoștințe, abilități și competențe au fost dobândite în cadrul unui curs de formare generală într-o universitate sau o instituție de învățământ superior sau în cadrul unui curs de formare profesională;

cadrul comun de formare se bazează pe nivelurile din CEC, astfel cum sunt definite în anexa II la Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții;

profesia în cauză nu este acoperită de un alt cadru comun de formare și nici nu este supusă recunoașterii automate în temeiul capitolul III din titlul III;

cadrul comun de formare a fost elaborat în urma unei proceduri corespunzătoare transparente, inclusiv cu implicarea părților interesate relevante din statele membre în care profesia nu este reglementata;

cadrul comun de formare permite resortisanților din orice stat membru să fie eligibili pentru obținerea calificării profesionale în temeiul unui astfel de cadru fără a fi obligați ca mai întâi să fie membri ai unei organizații profesionale sau să fie înregistrați la o astfel de organizație.

pe teritoriul său nu sunt disponibile instituții de învățământ sau de formare care să ofere o astfel de formare pentru profesia în cauză;

introducerea cadrului comun de formare ar afecta în mod negativ organizarea sistemului său de învățământ și de formare profesională;

între cadrul comun de formare și formarea obligatorie pe teritoriul său există diferențe substanțiale, care ar atrage după sine riscuri grave la adresa ordinii publice, siguranței publice, sănătății publice sau a siguranței beneficiarilor serviciului sau a protecției mediului.

calificările naționale și, dacă este cazul, titlurile profesionale naționale care sunt conforme cu cadrul comun de formare; sau

orice recurs la exceptarea menționată la alineatul (5), împreună cu o justificare cu privire la care dintre condițiile menționate la alineatul (4) au fost îndeplinite. În termen de trei luni, Comisia poate solicita clarificări suplimentare, în cazul în care consideră că un stat membru nu a justificat sau a furnizat justificări insuficiente privind îndeplinirea uneia dintre aceste condiții. Statele membre răspund unei astfel de solicitări în termen de trei luni.

testul comun de formare permite mai multor profesioniști să se circule dintr-un stat membru în altul;

profesia la care se aplică testul comun de formare sau educația și formarea care conduc la aceasta sunt reglementate în cel puțin o treime dintre statele membre;

testul comun de formare a fost elaborat în urma unei proceduri corespunzătoare transparente, inclusiv cu implicarea părților interesate relevante din statele membre în care profesia nu este reglementata;

testul comun de formare permite resortisanților din orice stat membru să participe la acest test și la organizarea practică a acestor teste în statele membre fără a fi obligați ca mai întâi să fie membri ai unei organizații profesionale sau să fie înregistrați la o astfel de organizație.

profesia în cauză nu este reglementată pe teritoriul său;

conținutul testului comun de formare nu reduce suficient riscurile grave la adresa sănătății publice sau a siguranței beneficiarilor serviciului, care sunt relevante pe teritoriul său;

conținutul testului comun de formare ar reduce semnificativ atractivitatea accesului la profesie în raport cu cerințele naționale.

capacitatea disponibilă pentru organizarea unor astfel de teste; sau

orice recurs la exceptarea menționată la alineatul (5), împreună cu justificarea cu privire la care dintre condițiile menționate la alineatul respectiv au fost îndeplinite. În termen de trei luni, Comisia poate solicita clarificări suplimentare, în cazul în care consideră că un stat membru nu a justificat sau a furnizat justificări insuficiente privind îndeplinirea uneia dintre aceste condiții. Statele membre răspund unei astfel de solicitări în termen de trei luni.

La articolul 50 se introduc următoarele alineate:

La articolul 52, se adaugă următorul alineat:

Articolul 53 se înlocuiește cu următorul text:

În titlul IV se introduce următorul articol:

Denumirea titlului V se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 56 se modifică după cum urmează:

la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

să promoveze o aplicare uniformă a prezentei directive;

să colecteze toate informațiile relevante pentru punerea în aplicare a prezentei directive, precum cele privind condițiile de acces la profesiile reglementate în statele membre;

să examineze sugestiile referitoare la cadrele comune de formare și la testele comune de formare;

să facă schimb de informații și de bune practici în scopul optimizării dezvoltării profesionale continue în statele membre;

să facă schimb de informații și de bune practici privind aplicarea măsurilor compensatorii menționate la articolul 14.

să promoveze o aplicare uniformă a prezentei directive;

să colecteze toate informațiile relevante pentru punerea în aplicare a prezentei directive, precum cele privind condițiile de acces la profesiile reglementate în statele membre;

să examineze sugestiile referitoare la cadrele comune de formare și la testele comune de formare;

să facă schimb de informații și de bune practici în scopul optimizării dezvoltării profesionale continue în statele membre;

să facă schimb de informații și de bune practici privind aplicarea măsurilor compensatorii menționate la articolul 14.

Se introduce următorul articol:

medic și medic generalist care deține titlul de calificare menționat la punctele 5.1.1. și 5.1.4 din anexa V;

medic specialist care deține un titlu menționat la punctul 5.1.3 din anexa V;

asistent medical generalist care deține titlul de calificare menționat la punctul 5.2.2 din anexa V;

medic dentist care deține un titlu de calificare menționat la punctul 5.3.2 din anexa V;

dentiști specialiști care dețin titlul de calificare menționat la punctul 5.3.3 din anexa V;

medic veterinar care deține titlul de calificare menționat la punctul 5.4.2 din anexa V;

moașă care deține titlul de calificare menționat la punctul 5.5.2 din anexa V;

farmacist care deține titlul de calificare menționat la punctul 5.6.2 din anexa V;

titulari ai certificatelor menționate la punctul 2 din anexa VII care atestă că titularul a efectuat o formare care îndeplinește cerințele minime enumerate la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 40 sau, respectiv, 44, dar care a început mai devreme decât datele de referință ale calificărilor enumerate la punctele 5.1.3, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2, 5.6.2 din anexa V;

titulari ai certificatelor de drepturi dobândite astfel cum sunt menționate la articolele 23, 27, 29, 33, 33a, 37, 43 și 43a;

alți profesioniști care exercită activități care au implicații în ceea ce privește siguranța pacienților, atunci când profesionistul exercită o profesie reglementată în statul membru respectiv;

profesioniști care desfășoară activități legate de educarea minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor și educarea copiilor de vârstă mică, atunci când profesionistul exercită o profesie reglementată în statul membru respectiv.

identitatea profesionistului;

profesia în cauză;

informații cu privire la autoritatea sau instanța națională care adoptă hotărârea privind restrângerea sau interdicția;

sfera de aplicare a restricției sau interdicției și

perioada în cursul căreia se aplică restricția sau interdicția;

Articolul 57 se înlocuiește cu următorul text:

o listă a tuturor profesiilor reglementate în statul membru, inclusiv date de contact ale autorităților competente pentru fiecare profesie reglementată și ale centrelor de asistență prevăzute la articolul 57b;

o listă a profesiilor pentru care este disponibil un card profesional european, funcționarea cardului respectiv, inclusiv toate taxele aferente de plătit de către profesioniști și autoritățile competente pentru eliberarea cardului;

o listă a tuturor profesiilor pentru care statul membru aplică articolul 7 alineatul (4) în temeiul actelor cu putere de lege și a actelor administrative;

o listă a formelor de educație și formare reglementate și de formare cu structură specială menționate la articolul 11 litera (c) punctul (ii);

cerințele și procedurile menționate la articolele 7, 50, 51 și 53 pentru profesiile reglementate în statul membru, inclusiv toate tarifele aferente care trebuie plătite de către cetățeni și documentele care trebuie depuse de către cetățeni la autoritățile competente;

detalii cu privire la modalitatea de a contesta, în temeiul actelor cu putere de lege și a actelor administrative, deciziile autorităților competente adoptate în temeiul prezentei directive.

Se introduc următoarele articole:

Articolul 58 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 59 se înlocuiește cu următorul text:

cerințele nu trebuie să fie direct sau indirect discriminatorii pe bază de cetățenie sau reședință;

cerințele trebuie să fie justificate prin motive imperative de interes general;

cerințele trebuie să fie adecvate pentru asigurarea îndeplinirii obiectivului urmărit și nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

Articolul 60 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

funcționarea cardului profesional european;

modernizarea cunoștințelor, abilităților și competențelor pentru profesiile acoperite de capitolul III din titlul III, inclusiv lista de competențe menționată la articolul 31 alineatul (7);

funcționarea cadrelor comune de formare și a testelor comune de formare;

rezultatele programului special de revalorizare stipulat de actele cu putere de lege și actele administrative românești pentru deținătorii titlurilor de calificare menționate la articolul 33a, precum și pentru deținătorii de titluri de calificare de nivel post-secundar, în vederea evaluării necesității de a revizui dispozițiile actuale care reglementează regimul drepturilor dobândite aplicabil titlurilor de calificare românești de asistent medical generalist.

funcționarea cardului profesional european;

modernizarea cunoștințelor, abilităților și competențelor pentru profesiile acoperite de capitolul III din titlul III, inclusiv lista de competențe menționată la articolul 31 alineatul (7);

funcționarea cadrelor comune de formare și a testelor comune de formare;

rezultatele programului special de revalorizare stipulat de actele cu putere de lege și actele administrative românești pentru deținătorii titlurilor de calificare menționate la articolul 33a, precum și pentru deținătorii de titluri de calificare de nivel post-secundar, în vederea evaluării necesității de a revizui dispozițiile actuale care reglementează regimul drepturilor dobândite aplicabil titlurilor de calificare românești de asistent medical generalist.

La articolul 61, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Anexele II și III se elimină.

La punctul 1 din anexa VII se adaugă următoarea literă:

Punctul 2 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 se înlocuiește cu următorul text:2.Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului: articolele 4a - 4e, articolul 8, articolul 21a, articolul 50, articolul 56 și articolul 56a.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 ianuarie 2016.

Orice stat membru care la 17 ianuarie 2014 asigură accesul la formarea ca moașă pentru tipul I în temeiul articolului 40 alineatul (2) din Directiva 2005/36/CE după absolvirea cel puțin a primilor 10 ani de învățământ general asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru conformarea la cerințele privind admiterea la formarea ca moașă în temeiul articolului 40 alineatul (2) litera (a) din respectiva directivă până la 18 ianuarie 2020.

Statele membre comunică de îndată Comisiei textul măsurilor prevăzute la alineatele (1) și (2).

Atunci când statele membre adoptă măsurile menționate la alineatele (1) și (2), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Statele membre comunică Comisiei textul principalelor măsuri de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 20 noiembrie 2013.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleM. SchulzPentru ConsiliuPreședinteleV. Leškevičius

În momentul pregătirii actelor delegate menționate la articolul 57c alineatul (2), Comisia va garanta transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu și va desfășura consultări adecvate și transparente cu destul timp înainte, în special cu experți din partea autorităților și organismelor competente, a asociațiilor profesionale și a instituțiilor de învățământ din toate statele membre și, după caz, cu experți din partea partenerilor sociali.