Directiva 2013/39/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de modificare a Directivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE în ceea ce privește substanțele prioritare din domeniul politicii apei Text cu relevanță pentru SEE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Poluarea chimică a apelor de suprafață reprezintă o amenințare atât pentru mediul acvatic, cu efecte cum ar fi toxicitatea acută și cronică în organismele acvatice, acumularea de poluanți în ecosistem, dispariția habitatelor și pierderea biodiversității, cât și pentru sănătatea umană. Ar trebui identificate, cu prioritate, cauzele poluării și emisiile de poluanți ar trebui tratate la sursă, în modul cel mai eficace din punct de vedere economic și al mediului.

În conformitate cu articolul 191 alineatul (2) a doua teză din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politica Uniunii în domeniul mediului se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul poluatorul plătește.

Tratarea apelor uzate poate fi foarte costisitoare. Pentru a permite o tratare mai ieftină și mai eficientă din punctul de vedere al costurilor, ar putea fi stimulată dezvoltarea unor tehnologii inovatoare de tratare a apei.

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei stabilește o strategie împotriva poluării apei. Această strategie implică identificarea substanțelor prioritare dintre cele care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic, la nivelul Uniunii. Decizia nr. 2455/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2001 de stabilire a unei liste de substanțe prioritare în domeniul apei a stabilit prima listă de 33 de substanțe sau grupuri de substanțe care au fost prioritizate la nivelul Uniunii în vederea includerii în anexa X la Directiva 2000/60/CE.

Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei stabilește standarde de calitate a mediului (SCM), în conformitate cu Directiva 2000/60/CE, pentru cele 33 de substanțe prioritare identificate în Decizia nr. 2455/2001/CE, precum și pentru alți opt poluanți care au fost deja reglementați la nivelul Uniunii.

În conformitate cu articolul 191 alineatul (3) din TFUE, în elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Uniunea ține seama de datele științifice și tehnice disponibile, de condițiile de mediu din diferitele regiuni ale Uniunii, de beneficiile potențiale și costurile acțiunii sau lipsei de acțiune, precum și de dezvoltarea economică și socială a Uniunii în ansamblul său și de dezvoltarea echilibrată a regiunilor sale. La elaborarea unei politici eficiente din punctul de vedere al costurilor și proporționale privind prevenirea și controlul poluării chimice a apelor de suprafață, inclusiv la revizuirea listei substanțelor prioritare în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE, ar trebui să se țină seama de factorii științifici, socioeconomici și de mediu, inclusiv de aspectele legate de sănătatea umană. În acest scop, ar trebui aplicat în mod sistematic principiul fundamental poluatorul plătește prevăzut în Directiva 2000/60/CE.

Comisia a efectuat o revizuire a listei substanțelor prioritare, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE și cu articolul 8 din Directiva 2008/105/CE, și a conchis că este oportun să se modifice lista substanțelor prioritare prin identificarea de noi substanțe care să facă obiectul acțiunii prioritare la nivelul Uniunii, stabilirea de SCM-uri pentru aceste substanțe nou-identificate, revizuirea conform progreselor științifice a SCM-urilor pentru anumite substanțe existente, precum și stabilirea de SCM pentru biotă pentru unele substanțe prioritare existente sau nou-identificate.

Revizuirea listei substanțelor prioritare s-a sprijinit pe o consultare amplă cu experți din serviciile Comisiei, cu statele membre, cu părțile interesate și cu Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului.

SCM-urile revizuite pentru substanțele prioritare existente ar trebui luate în considerare pentru prima dată în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice pentru perioada 2015-2021. Noile substanțe identificate ca prioritare și SCM-urile lor ar trebui luate în considerare la stabilirea programelor de monitorizare suplimentară și în cadrul programelor preliminare de măsuri care trebuie depuse până la sfârșitul anului 2018. În vederea atingerii unei stări chimice bune a apei de suprafață, SCM-urile revizuite pentru substanțele prioritare existente ar trebui atinse până la sfârșitul lui 2021, iar SCM-urile pentru substanțele prioritare nou-identificate până la sfârșitul lui 2027, fără a aduce atingere articolului 4 alineatele (4)-(9) din Directiva 2000/60/CE, care prevede, printre altele, dispoziții privind prelungirea termenului limită pentru atingerea stării chimice bune a apelor de suprafață sau pentru atingerea obiectivelor de mediu mai puțin stricte în cazul anumitor corpuri de apă, din motive ce țin de costuri disproporționate și/sau de necesități socioeconomice, cu condiția ca starea corpurilor de apă afectate să nu sufere deteriorări suplimentare. Atingerea stării chimice a apelor de suprafață până în 2015, termen prevăzut la articolul 4 din Directiva 2000/60/CE, ar trebui să se bazeze numai pe substanțele și pe SCM-urile prevăzute în Directiva 2008/105/CE, în versiunea acesteia aflată în vigoare la 13 ianuarie 2009, cu excepția cazului în care SCM-urile respective sunt mai stricte decât SCM-urile revizuite în temeiul prezentei directive, caz în care ar trebui aplicate acestea din urmă.

După adoptarea Directivei 2000/60/CE, au fost adoptate numeroase acte ale Uniunii în conformitate cu articolul 16 alineatul (6) din directiva respectivă, care constituie controale ale emisiilor pentru substanțe prioritare individuale. Mai mult, numeroase măsuri de protecție a mediului se încadrează în domeniul de aplicare al altor acte existente de drept al Uniunii. Atunci când obiectivele stabilite la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE pot fi îndeplinite în mod eficace prin utilizarea instrumentelor existente, ar trebui să se acorde prioritate punerii în aplicare și revizuirii instrumentelor existente, și nu stabilirii de noi măsuri. Includerea unei substanțe în anexa X la Directiva 2000/60/CE nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare.

Pentru a îmbunătăți coordonarea între Directiva 2000/60/CE, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice și legislația sectorială relevantă, ar trebui examinate sinergiile potențiale în vederea identificării posibilelor domenii în care datele colectate prin punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE pot fi utilizate pentru sprijinirea procedurilor REACH și a altor proceduri relevante de evaluare a substanțelor și, în același timp, a domeniilor în care datele generate în scopul evaluării substanțelor în temeiul REACH și al legislației sectoriale pot fi utilizate pentru sprijinirea punerii în aplicare a Directivei 2000/60/CE, inclusiv pentru prioritizarea prevăzută la articolul 16 alineatul (2) din directiva respectivă.

Reducerea treptată a poluării cu substanțe prioritare și stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare, în conformitate cu cerințele prevăzute de Directiva 2000/60/CE, pot fi adesea realizate în modul cel mai eficient din punct de vedere al costurilor prin măsuri ale Uniunii aplicate la sursă specifice fiecărei substanțe, de exemplu, în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1907/2006, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 528/2012 sau al Directivelor 2001/82/CE, 2001/83/CE sau 2010/75/UE. Prin urmare, coerența dintre actele juridice respective, Directiva 2000/60/CE și alte dispoziții din legislația relevantă ar trebui consolidată pentru a asigura aplicarea adecvată a mecanismelor de control la sursă. În cazul în care rezultatul revizuirii periodice a anexei X la Directiva 2000/60/CE și datele de monitorizare disponibile indică faptul că măsurile aplicate la nivelul Uniunii sau al statelor membre nu sunt suficiente pentru a atinge SCM-urile pentru anumite substanțe prioritare sau obiectivul privind stoparea sau eliminarea treptată în cazul anumitor substanțe periculoase prioritare, ar trebui întreprinse acțiuni corespunzătoare la nivelul Uniunii sau al statelor membre în vederea îndeplinirii obiectivelor Directivei 2000/60/CE, ținându-se seama de evaluările riscurilor, analizele socioeconomice și analizele de costuri-beneficii efectuate în temeiul legislației relevante, precum și de disponibilitatea alternativelor.

După stabilirea SCM-urilor pentru cele 33 de substanțe prioritare incluse în anexa X la Directiva 2000/60/CE, au fost realizate o serie de evaluări ale riscurilor în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului din 23 martie 1993 privind evaluarea și controlul riscurilor prezentate de substanțele existente, înlocuit ulterior cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție și a actualiza SCM-urile conform celor mai recente cunoștințe științifice și tehnice în ceea ce privește riscurile pentru mediul acvatic sau prin intermediul mediului acvatic, SCM-urile pentru unele substanțe existente ar trebui revizuite.

Au fost identificate și alte substanțe care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic, la nivelul Uniunii și au fost prioritizate utilizându-se abordările specificate la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2000/60/CE și ar trebui adăugate pe lista substanțelor prioritare. La stabilirea SCM-urilor pentru aceste substanțe, s-a ținut seama de cele mai recente informații științifice și tehnice disponibile.

Contaminarea apei și a solului cu reziduuri farmaceutice constituie o nouă preocupare în domeniul mediului. La evaluarea și controlul riscului generat de medicamente asupra mediului acvatic sau prin intermediul mediului acvatic ar trebui să se acorde o atenție corespunzătoare obiectivelor de mediu ale Uniunii. În vederea abordării acestei preocupări, Comisia ar trebui să studieze riscurile legate de efectele medicamentelor asupra mediului și să ofere o analiză a relevanței și a eficacității cadrului legislativ în vigoare pentru protecția mediului acvatic și a sănătății umane prin intermediul mediului acvatic.

Stabilirea de SCM-uri pentru substanțele periculoase prioritare implică, de obicei, niveluri mai mari de incertitudine decât în cazul substanțelor prioritare, dar astfel de SCM-uri stabilesc totuși un nivel de referință pentru evaluarea îndeplinirii obiectivului stării chimice bune a unei ape de suprafață, definit la articolul 2 punctul 24 și la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) din Directiva 2000/60/CE. Cu toate acestea, pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a mediului și a sănătății umane, ar trebui, de asemenea, să se urmărească obiectivul de oprire sau eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din Directiva 2000/60/CE.

Cunoștințele științifice cu privire la comportarea și efectele poluanților din apă au evoluat în mod semnificativ în ultimii ani. În prezent există mai multe cunoștințe despre compartimentul mediului acvatic (apă, sedimente sau biotă, denumite în continuare matrice) în care este probabil să se găsească o substanță și în care, prin urmare, concentrația acesteia are cea mai mare probabilitate de a fi măsurabilă. Unele substanțe foarte hidrofobe se acumulează în biotă și sunt foarte greu detectabile în apă, chiar utilizând cele mai avansate tehnici analitice. Pentru aceste substanțe, SCM-urile ar trebui stabilite pentru biotă. Cu toate acestea, pentru a putea profita de strategia lor de monitorizare și a o adapta la condițiile locale, statele membre ar trebui să aibă flexibilitate să aplice un SCM pentru o matrice alternativă sau, după caz, un taxon alternativ al biotei, de exemplu subîncrengătura Crustacea, paraîncrengătura pește, clasa Cephalopoda sau clasa Bivalvia (midii și scoici), cu condiția ca nivelul de protecție permis de SCM-uri și de sistemul de monitorizare aplicat de statele membre să fie la fel de bun ca cel asigurat de SCM-urile și matricea prevăzute în prezenta directivă.

Metodele de monitorizare inovativă, precum prelevarea pasivă și alte instrumente, se anunță a fi promițătoare pentru aplicarea lor viitoare și, prin urmare, ar trebui urmărită dezvoltarea acestora.

Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor instituie criterii minime de performanță pentru metodele analitice utilizate în monitorizarea stării apelor. Aceste criterii asigură informații semnificative și relevante de monitorizare, prin solicitarea utilizării unor metode analitice suficient de sensibile pentru a asigura că orice depășire a unui SCM poate fi detectată și măsurată în mod credibil. Statelor membre ar trebui să li se permită să monitorizeze în matrice sau în taxoni ai biotei, altele (alții) decât cele (cei) specificate (specificați) în prezenta directivă, doar dacă metoda analitică folosită îndeplinește criteriile minime de performanță stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE pentru SCM-ul relevant și matricea sau taxonul biotei sau dacă funcționează cel puțin la fel de bine ca metoda disponibilă pentru SCM-ul și matricea sau taxonul biotei specificat(ă) în prezenta directivă.

Punerea în aplicare a prezentei directive generează provocări printre care se numără diversitatea posibilelor soluții la întrebările de ordin științific, tehnic și practic, gradul incomplet de dezvoltare a metodelor de monitorizare, precum și constrângerile în materie de resurse umane și financiare. Pentru a ajuta la abordarea unora dintre aceste provocări, elaborarea de strategii de monitorizare și metode analitice ar trebui susținută prin lucrări la nivel tehnic desfășurate de grupuri de experți în cadrul strategiei comune de punere în aplicare pentru Directiva 2000/60/CE.

Substanțele persistente, bioacumulative și toxice (substanțele PBT), precum și alte substanțe care se comportă la fel ca substanțele PBT se pot găsi timp de decenii în mediul acvatic la niveluri care prezintă un risc semnificativ, chiar dacă s-au luat deja măsuri ample de reducere sau de eliminare a emisiilor generate de astfel de substanțe. Unele dintre acestea pot fi, de asemenea, transportate pe distanțe lungi și sunt aproape omniprezente în mediu. Mai multe astfel de substanțe se regăsesc printre substanțele periculoase prioritare existente sau nou-identificate. Pentru unele dintre aceste substanțe există dovezi ale omniprezenței lor pe termen lung în mediul acvatic la nivelul Uniunii și, prin urmare, trebuie acordată o atenție deosebită acestor substanțe speciale în ceea ce privește impactul lor asupra prezentării stării chimice în temeiul Directivei 2000/60/CE și în ceea ce privește cerințele de monitorizare.

În ceea ce privește prezentarea stării chimice în conformitate cu punctul 1.4.3 din anexa V la Directiva 2000/60/CE, statelor membre ar trebui să li se permită să prezinte separat impactul asupra stării chimice al substanțelor care se comportă la fel ca substanțele PBT omniprezente, astfel încât să nu fie estompate îmbunătățirile calității apei obținute în ceea ce privește alte substanțe. Pe lângă harta obligatorie care acoperă toate substanțele, ar putea fi furnizate hărți suplimentare, care să acopere substanțele care se comportă la fel ca substanțele PBT omniprezente și care să acopere separat restul de substanțe.

Monitorizarea ar trebui adaptată la scara spațială și temporală a variațiilor preconizate ale concentrațiilor. Având în vedere distribuția pe scară largă și perioadele lungi de recuperare estimate pentru substanțele care se comportă la fel ca substanțele PBT omniprezente, statelor membre ar trebui să li se permită să reducă numărul de situri de monitorizare și/sau frecvența monitorizării pentru aceste substanțe la nivelul minim suficient pentru efectuarea unei analize fiabile a tendințelor pe termen lung, cu condiția ca o bază solidă statistică pentru monitorizare să fie disponibilă.

Atenția specială acordată substanțelor care se comportă la fel ca substanțele PBT omniprezente nu scutește Uniunea sau statele membre de adoptarea de măsuri suplimentare față de cele deja luate, inclusiv la nivel internațional, pentru reducerea sau eliminarea evacuărilor, emisiilor și pierderilor de aceste substanțe în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/60/CE.

În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE, în cazul în care un obiectiv sau un standard de calitate stabilit în temeiul directivei respective, al directivelor enumerate în anexa IX la Directiva 2000/60/CE sau al oricărei alte dispoziții legale a Uniunii impune condiții mai stricte decât cele care rezultă din aplicarea articolului 10 alineatul (2) din directiva respectivă, se stabilesc, în consecință, controale ale emisiilor mai stricte. O dispoziție similară a fost inclusă, de asemenea, la articolul 18 din Directiva 2010/75/UE. Rezultă din aceste articole că controalele emisiilor prevăzute de actele legislative enumerate la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2000/60/CE ar trebui să fie controalele minime aplicate. În cazul în care aceste controale nu pot asigura respectarea unui SCM, de exemplu pentru o substanță care se comportă la fel ca substanțele PBT omniprezente, dar nici condițiile mai stricte nu ar putea face acest lucru, chiar și coroborate cu condiții mai stricte pentru alte emisii, evacuări și pierderi care afectează corpul de apă, atunci aceste condiții mai stricte nu ar putea fi considerate ca fiind necesare pentru respectarea SCM respectiv.

Pentru evaluările riscurilor pe care se bazează selecția noilor substanțe prioritare sunt necesare date de monitorizare de înaltă calitate, împreună cu date privind efectele ecotoxicologice și toxicologice. Deși s-au îmbunătățit în mod semnificativ în ultimii ani, datele de monitorizare colectate de la statele membre nu sunt întotdeauna adecvate scopului din punctul de vedere al calității și al acoperirii teritoriului Uniunii. Datele de monitorizare lipsesc în special pentru mulți poluanți emergenți, care pot fi definiți ca poluanți neincluși în prezent în programele de monitorizare curente la nivelul Uniunii, dar care pot prezenta un risc semnificativ și necesită reglementare în funcție de potențialele lor efecte ecotoxicologice și toxicologice și de nivelurile lor în mediul acvatic.

Este nevoie de un nou mecanism care să furnizeze Comisiei informații de monitorizare direcționate și de înaltă calitate privind concentrația de substanțe din mediul acvatic, cu accent pe poluanții emergenți și pe substanțele pentru care datele de monitorizare disponibile nu au calitatea suficientă, necesară pentru evaluarea riscurilor. Noul mecanism ar trebui să faciliteze colectarea acestor informații pentru toate bazinele hidrografice ale Uniunii și să completeze datele de monitorizare provenite de la programele prevăzute la articolele 5 și 8 din Directiva 2000/60/CE și de la alte surse fiabile. Pentru a menține costurile de monitorizare la niveluri rezonabile, mecanismul ar trebui să se concentreze asupra unui număr limitat de substanțe, incluse temporar într-o listă de supraveghere, și a unui număr limitat de situri de monitorizare, dar ar trebui să furnizeze date reprezentative, adecvate scopului în raport cu procesul de stabilire a priorităților al Uniunii. Lista ar trebui să fie dinamică și cu o durată de valabilitate limitată, pentru a ține seama de noile informații asupra riscurilor potențiale prezentate de poluanții emergenți și a evita monitorizarea substanțelor pentru mai mult timp decât este necesar.

Pentru a simplifica și a raționaliza obligațiile de raportare ale statelor membre și pentru creșterea coerenței cu alte aspecte conexe din domeniul gestionării apei, cerințele de notificare prevăzute la articolul 3 din Directiva 2008/105/CE ar trebui integrate în obligațiile generale de raportare prevăzute la articolul 15 din Directiva 2000/60/CE.

În ceea ce privește prezentarea stării chimice în conformitate cu punctul 1.4.3 din anexa V la Directiva 2000/60/CE, în vederea actualizării programelor de măsuri și a planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice, care se va realiza în conformitate cu articolul 11 alineatul (8) și, respectiv, articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE, statelor membre ar trebui să li se permită să prezinte separat impactul asupra stării chimice al substanțelor prioritare nou-identificate și al substanțelor prioritare existente ale căror SCM-uri au fost revizuite, astfel încât introducerea de noi cerințe să nu conducă la percepția eronată că ar fi intervenit o deteriorare a stării chimice a apelor de suprafață. Pe lângă harta obligatorie care acoperă toate substanțele, ar putea fi furnizate hărți suplimentare, care să acopere substanțele nou-identificate și substanțele existente ale căror SCM-uri au fost revizuite și să acopere separat restul de substanțe.

Este important să se pună la dispoziția publicului în timp util informații actualizate cu privire la starea apelor de suprafață din Uniune și cu privire la realizările strategiilor de combatere a poluării chimice. Pentru a îmbunătăți transparența și accesul, în fiecare stat membru ar trebui să fie accesibil publicului, pe cale electronică, un portal central care să furnizeze informații privind planurile de gestionare a bazinelor hidrografice și privind revizuirile și actualizările acestora.

Odată cu adoptarea prezentei propuneri și cu transmiterea raportului său către Parlamentul European și Consiliu, Comisia a finalizat prima revizuire a listei substanțelor prioritare, solicitată la articolul 8 din Directiva 2008/105/CE. Aceasta a inclus o revizuire a substanțelor din anexa III la directiva respectivă, dintre care unele au fost identificate pentru prioritizare. În prezent nu există dovezi suficiente pentru prioritizarea celorlalte substanțe enumerate în anexa III. Având în vedere posibilitatea ca noi informații privind substanțele respective să devină disponibile, aceste substanțe nu sunt excluse de la o revizuire viitoare și, la fel, nici celelalte substanțe luate în considerare, dar neprioritizate în cadrul prezentei revizuiri. Prin urmare, anexa III la Directiva 2008/105/CE a devenit caducă și ar trebui eliminată. Articolul 8 din directiva respectivă ar trebui modificat în consecință, inclusiv în ceea ce privește data raportării către Parlamentul European și Consiliu.

Pentru a reacționa prompt la progresele tehnice și științifice relevante din domeniul acoperit de prezenta directivă, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea metodelor de aplicare a SCM-urilor stabilite de directivă. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

În vederea îmbunătățirii bazei de informații pentru identificarea viitoare a substanțelor prioritare, în special în privința poluanților emergenți, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește elaborarea și actualizarea unei liste de supraveghere. În plus, în vederea asigurării de condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive și pentru formatele pentru raportarea către Comisie a datelor și a informațiilor de monitorizare, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să anexeze la notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume atingerea unei stări chimice bune a apelor de suprafață prin stabilirea de SCM-uri pentru substanțele prioritare și pentru alți poluanți, nu poate fi realizat în mod suficient de către statele membre și, prin urmare, având în vedere necesitatea menținerii aceluiași nivel de protecție a apelor de suprafață în întreaga Uniune, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

Prin urmare, Directivele 2000/60/CE și 2008/105/CE ar trebui modificate în consecință,

Directiva 2000/60/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 16, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

Anexa X se înlocuiește cu textul care figurează în anexa I la prezenta directivă.

Directiva 2008/105/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

matrice înseamnă un compartiment al mediului acvatic, respectiv apă, sedimente sau biotă;

taxon al biotei înseamnă un anumit taxon acvatic în cadrul categoriei taxonomice subîncrengătură, clasă sau un echivalent al acestora.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

substanțele cu numerele 2, 5, 15, 20, 22, 23, 28 din anexa I partea A, pentru care SCM-urile actualizate sunt stabilite cu începere de la 22 decembrie 2015, în scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în ceea ce privește substanțele respective până la 22 decembrie 2021, prin programele de măsuri prevăzute în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice din 2015 elaborate în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE; precum și

substanțele nou-identificate numerotate de la 34 la 45 în anexa I partea A, cu începere de la 22 decembrie 2018, în scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafață în ceea ce privește substanțele respective până la 22 decembrie 2027 și al prevenii deteriorării stării chimice a corpurilor de apă de suprafață în ceea ce privește substanțele respective. În acest scop, statele membre elaborează și înaintează Comisiei, până la 22 decembrie 2018, un program de monitorizare suplimentară și un program preliminar de măsuri care să acopere substanțele respective. Un program final de măsuri, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2006/60/CE, se stabilește cel târziu la 22 decembrie 2021 și se pune în aplicare și devine pe deplin operațional cât mai curând posibil după această dată, dar nu mai târziu de 22 decembrie 2024.

un tabel care prezintă limitele de cuantificare ale metodelor de analiză aplicate, precum și informații cu privire la performanța acestor metode în raport cu criteriile de performanță minimă stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE;

pentru substanțele în cazul cărora s-a utilizat opțiunea prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol:

motivele și baza utilizării opțiunii respective;

după caz, SCM-urile alternative stabilite, dovezi ale faptului că aceste SCM-uri ar oferi cel puțin același nivel de protecție ca SCM-urile prevăzute în anexa I partea A, inclusiv datele și metodologia utilizate pentru determinarea SCM-urilor, precum și categoriile de apă de suprafață pentru care acestea se aplică;

pentru comparație cu informațiile menționate la litera (a) din prezentul alineat, limitele de cuantificare ale metodelor de analiză pentru matricea sau matricele specificate în anexa I partea A din prezenta directivă, inclusiv informații cu privire la performanța acestor metode în raport cu criteriile de performanță minimă stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE;

justificarea frecvenței monitorizării aplicate în conformitate cu alineatul (4), dacă intervalele de monitorizare depășesc 1 an.

motivele și baza utilizării opțiunii respective;

după caz, SCM-urile alternative stabilite, dovezi ale faptului că aceste SCM-uri ar oferi cel puțin același nivel de protecție ca SCM-urile prevăzute în anexa I partea A, inclusiv datele și metodologia utilizate pentru determinarea SCM-urilor, precum și categoriile de apă de suprafață pentru care acestea se aplică;

pentru comparație cu informațiile menționate la litera (a) din prezentul alineat, limitele de cuantificare ale metodelor de analiză pentru matricea sau matricele specificate în anexa I partea A din prezenta directivă, inclusiv informații cu privire la performanța acestor metode în raport cu criteriile de performanță minimă stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE;

monitorizarea substanțelor în biotă, astfel cum se prevede la alineatele (2) și (3) ale prezentului articol;

în cazul substanțelor nou-identificate (numerotate de la 34 la 45 în anexa I partea A) și al substanțelor pentru care sunt stabilite SCM-uri mai stricte (cu numerele 2, 5, 15, 20, 22, 23 și 28 în anexa I partea A), metode analitice care respectă criteriile minime de performanță stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE.

Articolul 4 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (6) se elimină.

Se introduce următorul articol:

Articolele 8 și 9 se înlocuiesc cu următorul text:

substanțele cu numerele 5, 21, 28, 30, 35, 37, 43 și 44 (substanțe care se comportă la fel ca substanțele PBT omniprezente);

substanțele cu numerele 34-45 (substanțe nou-identificate);

substanțele cu numerele 2, 5, 15, 20, 22, 23 și 28 (substanțe pentru care sunt stabilite SCM-uri revizuite, mai stricte).

rezultatele celei mai recente revizuiri periodice a anexei X la Directiva 2000/60/CE prevăzute la articolul 16 alineatul (4) din respectiva directivă;

proiectele de cercetare;

recomandările părților interesate menționate la articolul 16 alineatul (5) din Directiva 2000/60/CE;

caracterizările districtelor hidrografice efectuate de statele membre și rezultatele programelor de monitorizare ale acestora, prevăzute la articolele 5 și, respectiv, 8 din Directiva 2000/60/CE; și

volumele de producție, modurile de utilizare, proprietățile intrinseci (inclusiv, după caz, dimensiunile particulelor), concentrațiile în mediu și efectele, inclusiv informațiile colectate în conformitate cu Directivele 98/8/CE, 2001/82/CE și 2001/83/CE și cu Regulamentele (CE) nr. 1907/2006 și (CE) nr. 1107/2009.

Anexa I se modifică după cum urmează:

partea A se înlocuiește cu textul care figurează în anexa II la prezenta directivă;

punctele 2 și 3 din partea B se înlocuiesc cu următorul text:

concentrațiile de fond naturale pentru metale și compușii acestora, în cazul în care aceste concentrații nu permit conformarea cu SCM-urile relevante;

duritatea, pH-ul, carbonul organic dizolvat sau alți parametri de calitate a apei care afectează biodisponibilitatea metalelor, concentrațiile biodisponibile fiind stabilite pe baza unei modelări adecvate a biodisponibilității.

concentrațiile de fond naturale pentru metale și compușii acestora, în cazul în care aceste concentrații nu permit conformarea cu SCM-urile relevante;

duritatea, pH-ul, carbonul organic dizolvat sau alți parametri de calitate a apei care afectează biodisponibilitatea metalelor, concentrațiile biodisponibile fiind stabilite pe baza unei modelări adecvate a biodisponibilității.

Anexele II și III se elimină.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 14 septembrie 2015. Comisiei îi sunt comunicate de îndată, de către statele membre, textele acestor dispoziții.

Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 august 2013.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleM. SchulzPentru ConsiliuPreședinteleL. Linkevičius

ANEXA I

ANEXA X

LISTA SUBSTANȚELOR PRIORITARE DIN DOMENIUL POLITICII APEI

ANEXA II

ANEXA I

STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI PENTRU SUBSTANȚELE PRIORITARE ȘI O SERIE DE ALȚI POLUANȚI

STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI (SCM)

[μg/l] pentru coloanele 4-7

[μg/kg de greutate umedă] pentru coloana 8

Tabelul 1