Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (2) și articolul 148 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice, în special articolul 9 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

având în vedere concluziile Consiliului European,

având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă,

având în vedere avizul Comitetului economic și financiar,

având în vedere avizul Comitetului pentru protecție socială,

având în vedere avizul Comitetului pentru politică economică,

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni menite să stimuleze potențialul de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010, a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, care formează împreună orientările integrate. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă existente la nivel național.

La 29 iunie 2012, șefii de stat și de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, care oferă un cadru coerent de acțiune atât la nivel național, cât și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile existente. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

La 10 iulie 2012, Consiliul a adoptat o Recomandare privind Programul național de reformă pentru 2012 al Suediei și a emis un aviz cu privire la Programul de convergență al Suediei pentru perioada 2012-2015.

La 28 noiembrie 2012, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, care marchează începutul Semestrului european 2013 pentru coordonarea politicilor economice. Tot la 28 noiembrie 2012, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Suedia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

Parlamentul European s-a implicat în mod adecvat în derularea Semestrului european, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 și, la 7 februarie 2013, a adoptat o rezoluție privind ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2013 și o rezoluție referitoare la contribuția la analiza anuală a creșterii pentru 2013.

La 14 martie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să se restabilească condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

La 10 aprilie 2013, Comisia a publicat, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, rezultatele bilanțului aprofundat pentru Suedia. Din analiza Comisiei reiese că Suedia se confruntă cu dezechilibre macroeconomice, care necesită adoptarea unor măsuri de monitorizare și de politică. Trebuie acordată în continuare atenție în special evoluției situației macroeconomice în ceea ce privește datoria sectorului public și reducerea gradului de îndatorare, împreună cu deficiențele persistente de pe piața locuințelor. Deși excedentul ridicat de cont curent nu generează riscuri similare deficitelor mari, Comisia va continua să monitorizeze evoluția contului curent al Suediei.

La 19 aprilie 2013, Suedia și-a prezentat Programul de convergență pentru perioada 2012-2017 și Programul național de reformă pentru 2013. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

Pe baza evaluării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, a Programului de convergență, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din program este plauzibil pentru 2013. Guvernul estimează o creștere de 1,2 % a PIB-ului în 2013 și de 2,2 % în 2014, în timp ce previziunile Comisiei sunt de 1,5 %, respectiv 2,5 %. Obiectivul strategiei bugetare prezentate în programul de convergență este asigurarea sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice, prin respectarea normelor cadrului bugetar suedez, în special a obiectivului de înregistrare a unui excedent al capacității nete de finanțare a administrațiilor publice de 1 % din PIB în medie de-a lungul ciclului economic. Soldul public a scăzut de la un excedent modest de 0,2 % din PIB în 2011 la un deficit de 0,5 % în 2012. Programul de convergență confirmă precedentul obiectiv bugetar pe termen mediu (OTM) de – 1,0 % din PIB. Acest obiectiv este în conformitate cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Programul de convergență prevede un sold public structural, astfel cum a fost recalculat de Comisie, în scopul de a trece de la un deficit minor de aproximativ 0,4 % din PIB în perioada 2012-2013 la un excedent în 2014 și ulterior. Prin urmare, este probabil ca OTM să fie îndeplinit în perioada de programare. Conform informațiilor din Programul de convergență, rata de creștere a cheltuielilor publice, fără măsurile discreționare în privința veniturilor, ar depăși rata de referință pe termen mediu a creșterii potențiale a PIB-ului în 2012 și 2013, dar s-ar situa sub această rată în 2014. Chiar și în eventualitatea adoptării unor noi măsuri discreționare de relansare în 2014, riscurile legate de obiectivele bugetare sunt limitate. Conform programului de convergență, ponderea datoriei, care este sub 60 % din valoarea de referință a PIB-ului, să crească temporar la 42 % din PIB în 2013, iar apoi să scadă din nou sub 40 % din PIB în 2015. Comisia preconizează că nivelul datoriei va scădea până la 39 % în 2014.

Gradul mare de îndatorare a sectorului privat (235 % din PIB în 2012) reprezintă în continuare un motiv de îngrijorare. Datoria gospodăriilor, situată în jurul valorii de 80 % din PIB sau aproximativ 170 % din venitul disponibil, s-a stabilizat abia recent și probabil că nu va scădea în viitorul apropiat, având în vedere continua creștere a creditului și ritmul lent de amortizare a creditelor ipotecare. Actuala deductibilitate fiscală a dobânzilor și valoarea scăzută a impozitelor periodice pe proprietate contribuie la o tendință de îndatorare în sistemul suedez de impozitare a locuințelor, care la rândul său contribuie la existența unor niveluri ridicate ale datoriei. De asemenea, decalajul relativ mare dintre rata marginală efectivă de impozitare a datoriei și a capitalului propriu pentru noi investiții sugerează o tendință continuă de finanțare prin îndatorare în cazul întreprinderilor. Suedia a limitat recent deductibilitatea cheltuielilor cu dobânda în cadrul grupului fără a dispune de un sistem global pentru a corecta tendința de finanțare prin îndatorare în favoarea finanțării cu capitaluri proprii. Datoriile întreprinderilor rămân substanțiale, acestea fiind de 149 % din PIB.

Deși, în ultima perioadă, piața suedeză a locuințelor a fost stabilă, aceasta rămâne o sursă potențială de instabilitate. La nivelul ofertei, piața suedeză a locuințelor este caracterizată de anumite ineficiențe, care pot contribui la o creștere a prețurilor la locuințe și pot avea efecte de blocare nedorite. Investițiile suedeze în sectorul construcțiilor, raportate atât la PIB, cât și la populație, se ridică doar la jumătatea investițiilor din celelalte țări nordice. În prezent, deseori este nevoie de mai mulți ani pentru a lansa un nou proiect, din cauză că procedurile la nivel municipal durează mult. Raționalizarea acestor procese ar duce la o creștere a flexibilității ofertei de locuințe, ar spori concurența în sectorul construcțiilor și ar reduce costurile de construcție. Sunt necesare noi reforme ale sistemului de stabilire a chiriilor pentru ca forțele pieței să producă o ofertă optimă pentru locuințele de închiriat la un preț adecvat. Abordarea ineficiențelor existente pe piața locuințelor ar putea contribui, de asemenea, la reducerea nivelurilor de îndatorare ale gospodăriilor, întrucât aceste aspecte sunt legate între ele.

În Suedia, rata șomajului în rândul tinerilor, al persoanelor care provin din familii de migranți și al persoanelor slab calificate rămâne, în general, cu mult peste rata de șomaj a restului populației în vârstă de muncă și peste media UE. Suedia a adoptat o întreagă serie de noi măsuri relevante pentru a rezolva această problemă. Măsurile care vizează integrarea pe piața muncii a persoanelor care provin din familii de migranți au produs deja primele rezultate, rata șomajului aferentă acestui grup înregistrând o scădere, dar este necesară continuarea eforturilor pentru a reduce decalajul dintre acest grup și restul populației. Până în prezent, tinerii nu au beneficiat în mod vizibil de măsuri. Există însă o serie de măsuri promițătoare care au fost puse în aplicare sau care sunt în curs de adoptare; printre acestea se numără sprijinirea acordurilor privind intrarea tinerilor în câmpul muncii în contextul modelului suedez de stabilire a salariilor de către parteneri sociali total independenți. Eforturile de consolidare a programelor de ucenicie și a altor tipuri de formare profesională la locul de muncă sunt, de asemenea, pe deplin relevante, dar va trebui ca acestea să fie mai ambițioase pentru a avea impactul dorit. Continuarea progreselor ar fi asigurată în condițiile revizuirii legislației și ale valorificării beneficiilor legate de garantarea locurilor de muncă pentru tineri. Ar trebui ca măsurile care vizează în mod direct persoanele aflate în cea mai mare dificultate să aibă prioritate față de subvențiile cu caracter general. În cadrul garanției suedeze pentru locurile de muncă, tinerii care se află în căutarea unui loc de muncă prin intermediul serviciului public pentru ocuparea forței de muncă și care au fost deja în șomaj timp de 90 de zile beneficiază de servicii specializate pentru a-și îmbunătăți perspectivele de găsire a unui loc de muncă și oportunitățile de educație. În prezent însă, garanția pare a fi mai puțin eficient direcționată către tinerii care nici nu urmează cursuri de învățământ sau de formare profesională, nici nu sunt înregistrați la serviciul public pentru ocuparea forței de muncă. Ca urmare a recomandării din 2012, Suedia a lansat o evaluare a efectelor pe care reducerea TVA-ului pentru restaurante și serviciile de catering le are asupra prețurilor, a salariilor și a ocupării forței de muncă a tinerilor; rezultate preliminare ale acestei evaluări urmează să fie anunțate în ianuarie 2014, iar concluziile finale, în 2016. Această evaluare va fi importantă, având în vedere preocuparea apărută cu privire la rentabilitatea acestei măsuri.

În contextul Semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Suediei, a evaluat Programul de convergență și Programul național de reformă și a prezentat un bilanț aprofundat. Comisia nu a ținut seama doar de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Suedia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii Europene prin oferirea unei contribuții la nivelul UE pentru deciziile naționale viitoare. Recomandările sale emise în cadrul Semestrului european sunt reflectate în recomandările 1-4 de mai jos.

În lumina acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

Având în vedere bilanțul aprofundat al Comisiei și această evaluare, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de convergență. Recomandările sale emise în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 se reflectă în recomandările 2 și 3 de mai jos,

Să pună în aplicare măsurile necesare pentru a urmări o politică bugetară favorabilă creșterii economice și să mențină o poziție fiscală solidă, asigurând respectarea OTM pe întreaga durată a programului.

Să abordeze în continuare riscurile legate de datoria privată, prin reducerea tendinței de îndatorare în ceea ce privește impozitarea locuințelor, reducându-se treptat deductibilitatea fiscală a dobânzilor pentru credite ipotecare sau/și majorându-se impozitele pe proprietate. Să adopte măsuri suplimentare pentru promovarea unor politici prudente de creditare prin măsuri de încurajare a amortizării creditelor ipotecare. Să reducă în continuare tendința de finanțare prin îndatorare în cazul impozitării întreprinderilor.

Să îmbunătățească eficiența pieței locuințelor prin continuarea reformelor sistemului de stabilire a chiriilor și prin consolidarea libertății contractuale între locatari și proprietari individuali. Să promoveze intensificarea concurenței în sectorul construcțiilor și să revizuiască procedurile de planificare, de zonare și de autorizare, în vederea unei mai mari transparențe, a reducerii termenelor de execuție și a barierelor la intrarea pe piață a societăților de construcții.

Să consolideze eforturile de îmbunătățire a integrării pe piața forței de muncă a lucrătorilor tineri slab calificați și a persoanelor care provin din familii de migranți prin adoptarea unor măsuri mai stricte și mai bine direcționate care să faciliteze inserția profesională a acestora și să răspundă mai bine cererii de forță de muncă pentru aceste grupuri. Să își intensifice eforturile de facilitare a tranziției de la școală la locul de muncă, inclusiv prin recurgerea într-o mai mare măsură la calificarea la locul de muncă și la alte forme de contracte care combină ocuparea forței de muncă și educația. Să aducă completări garanției pentru tineret, în scopul de a încadra mai bine tinerii care nu urmează cursuri de învățământ sau de formare profesională. Să finalizeze analiza referitoare la măsura în care reducerea TVA-ului pentru restaurante și serviciile de catering a contribuit la crearea de locuri de muncă și să formuleze concluzii în urma acestei analize.

Adoptată la Bruxelles, 9 iulie 2013.Pentru ConsiliuPreședinteleR. Šadžius