Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (2) și articolul 148 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice, în special articolul 9 alineatul (2),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

având în vedere concluziile Consiliului European,

având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă,

având în vedere avizul Comitetului economic și financiar,

având în vedere avizul Comitetului pentru protecție socială,

având în vedere avizul Comitetului de politică economică,

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010, Consiliul a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, care formează împreună orientările integrate. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, dar și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile existente. Ei au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

La 10 iulie 2012, Consiliul a adoptat o recomandare privind Programul național de reformă al Lituaniei pentru 2012 și a emis un aviz cu privire la Programul actualizat de convergență al Lituaniei pentru perioada 2012-2015.

La 28 noiembrie 2012, Comisia a adoptat Analiza anuală a creșterii economice, marcând începutul Semestrului european 2013 pentru coordonarea politicilor economice. De asemenea, la 28 noiembrie 2012, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care nu a identificat Lituania ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

Parlamentul European s-a implicat în mod adecvat în derularea Semestrului european, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 și, la 7 februarie 2013, a adoptat o rezoluție privind ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii economice pentru 2013 și o rezoluție referitoare la contribuția la Analiza anuală a creșterii economice pentru 2013.

La 14 martie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

La 9 aprilie 2013, Lituania și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2013, iar la 26 aprilie 2013, Programul de convergență pentru perioada 2012-2016. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

Pe baza evaluării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, a Programului de convergență pentru 2013, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din program este plauzibil, corespunzând în general evaluării formulate în cadrul previziunilor de primăvară ale serviciilor Comisiei. Începând din 2009, ca urmare a unei consolidări ambițioase a finanțelor publice, deficitul public a coborât la 3,2 % din PIB în 2012, ceea ce se consideră a fi suficient pentru a abroga decizia privind existența unui deficit excesiv, ținând seama de costul reformei sistemului de pensii. De asemenea, reducerea deficitului s-a bazat într-o oarecare măsură pe creșterea economică solidă și pe înghețarea temporară a cheltuielilor. Programul de convergență a modificat obiectivul pe termen mediu de la 0,5 % la – 1,0 %, conformându-se astfel în continuare obiectivelor Pactului de stabilitate și de creștere economică. Strategia bugetară prezentată în programul de convergență are drept scop atingerea, până în 2016, a obiectivului pe termen mediu. Pe baza soldului bugetar structural (recalculat), progresele anuale înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivului pe termen mediu se situează peste 0,5 % din PIB în termeni structurali. Criteriul de referință din Pactul de stabilitate și de creștere economică privind cheltuielile este îndeplinit pe parcursul perioadei vizate de program. Ajustarea este concentrată întrucâtva la începutul perioadei și se bazează în principal pe limitarea cheltuielilor, însă este susținută doar parțial de măsuri concrete, inclusiv de măsuri cu caracter excepțional care nu sunt întotdeauna specificate. Conform previziunilor din primăvara anului 2013 ale serviciilor Comisiei, se estimează că ajustarea structurală va fi de 0,3 % din PIB în 2013 și, respectiv, de 0,0 % din PIB în 2014, prin urmare, sub nivelul solicitat de 0,5 % din PIB, ceea ce creează îndoieli asupra traiectoriei de ajustare a programului. Nu au fost încă specificate noile măsuri de consolidare, fiind totodată necesar să se aibă în vedere reforme structurale, inclusiv trecerea spre măsuri bazate pe venituri. În 2012, datoria publică atinge 40,7 %, situându-se în continuare sub 60 % din PIB, și se preconizează o ușoară scădere a acesteia pe parcursul perioadei vizate de programul de convergență. În timp ce Programul de convergență estimează că datoria se va reduce la 39,7 % în 2013, urmând să scadă în continuare la 34,5 % până în anul 2016, conform previziunilor din primăvara anului 2013 ale serviciilor Comisiei, aceasta se va reduce la 40,1 % din PIB în 2013 și la 39,4 % în 2014. Aceste diferențe sunt în primul rând rezultatul luării în calcul în cadrul Programului de convergență a unor deficite mai mici.

Chiar dacă poziția sa privind deficitul s-a îmbunătățit pe parcursul anilor, Lituania nu dispune încă de o capacitate bugetară suficientă pentru a reacționa la șocuri negative. Se pot aduce totuși îmbunătățiri în ceea ce privește o impozitare care să denatureze mai puțin concurența, precum și în ceea ce privește respectarea normelor fiscale. Lituania continuă să aibă cel mai mic raport la nivelul Uniunii dintre impozite și PIB, consolidarea fiind în principal axată pe partea de cheltuieli. Există în continuare posibilitatea de a lua în considerare surse suplimentare de venituri fiscale, care să fie cel mai puțin dăunătoare creșterii economice, cum ar fi taxele de mediu și impozitele recurente pe bunurile imobile. Chiar dacă Lituania a luat măsuri destinate creșterii veniturilor din impozitele recurente pe bunuri, se pare că sunt necesare eforturi suplimentare în acest sens. Veniturile Lituaniei din taxele de mediu înregistrează o tendință descendentă, clasându-se în 2011 pe penultimul loc din Uniune, ceea ce s-a datorat, de asemenea, faptului că această țară a avut cel mai scăzut nivel al taxelor pe transporturi din Uniune. Acest lucru nu facilitează reducerile în ceea ce privește intensitatea energetică ridicată a economiei Lituaniei. În același timp, cheltuielile care favorizează creșterea economică, de exemplu cele alocate cercetării și educației, ar trebui avute în vedere cu prioritate în sectorul consolidării fiscale. S-a tergiversat punerea în aplicare a legilor destinate consolidării cadrului bugetar. Cadrul bugetar al Lituaniei nu a fost în măsură să prevină politica bugetară prociclică în anii caracterizați de deviație PIB pozitivă. Modificarea legii privind structura bugetului în 2012 este un pas în direcția corectă. Este necesar să se îmbunătățească monitorizarea, responsabilitatea și execuția procedurii bugetare, în special în ceea ce privește municipalitățile, și să se garanteze caracterul obligatoriu al cadrului pe termen mediu.

Evoluția demografică reprezintă o provocare pentru sustenabilitatea fiscală pe termen lung a Lituaniei. O reformă cuprinzătoare a pensiilor, care să vizeze atât sustenabilitatea, cât și caracterul adecvat al pensiilor, rămâne, prin urmare, importantă. Caracterul adecvat al pensiilor constituie o provocare, deoarece populația vârstnică se confruntă cu un risc ridicat de sărăcie și de excluziune. Reforma din 2012 a sistemului acumulării de pensii încurajează acumularea la cel de al doilea pilon de pensii prin stimulente financiare de la bugetul de stat. Aceasta introduce, de asemenea, posibilitatea de a refuza acumularea de pensii private și de a reveni la fondul național de asigurări sociale pe parcursul unei perioade de tranziție, precum și o majorare progresivă a vârstei de pensionare. Reforma va intra în vigoare începând de la 1 ianuarie 2014. Acestea sunt demersuri importante, dar izolate, în direcția cea bună, însă sunt necesare schimbări mai semnificative, în special în cadrul primului pilon al sistemului de pensii. În plus, sunt necesare măsuri destinate promovării capacității de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă și medii de lucru adaptate persoanelor în vârstă.

Combaterea șomajului și a ratei scăzute de participare pe piața muncii a mâinii de lucru slab calificate rămâne în continuare o provocare-cheie. Se înregistrează rate ridicate ale șomajului în special în rândul lucrătorilor tineri și al celor necalificați. Necorelarea competențelor a devenit deosebit de pregnantă în timpul crizei și reprezintă o problemă din ce în ce mai mare, fiind mărturie a unor deficiențe structurale la nivelul politicilor în domeniul educației și al pieței muncii. Deficitul de mână de lucru calificată care rezultă din aceasta este agravat de ratele ridicate ale emigrării. Prin urmare, sunt necesare măsuri suplimentare care să vizeze îmbunătățirea flexibilității pieței muncii și stimularea participării, în special a tinerilor, a persoanelor necalificate și a lucrătorilor în vârstă, la piața forței de muncă. Acoperirea globală a măsurilor active pe piața forței de muncă și alocarea financiară pentru fiecare măsură în parte rămân insuficiente, iar măsurile nu sunt direcționate în mod corespunzător în ceea ce îi privește pe lucrătorii slab calificați și pe șomerii de lungă durată. Printr-o revizuire cuprinzătoare a dreptului muncii, la care să participe partenerii sociali, s-ar putea identifica restricțiile și obstacolele administrative inutile care afectează flexibilitatea contractelor de muncă, dispozițiile referitoare la concediere și orarele de lucru flexibile. Pentru înlesnirea trecerii de la educație la piața forței de muncă, programele de ucenicie și stagiile ar putea fi concepute astfel încât să fie mai atractive.

Sărăcia și excluziunea socială ating în continuare niveluri îngrijorător de ridicate. În special, creșterea sărăciei în rândul copiilor reprezintă un motiv de îngrijorare. În 2012 au fost lansate măsuri privind reforma sistemului de ajutoare sociale bănești care vizează acțiuni pentru o mai bună stimulare a încadrării în muncă (prestațiile pentru șomerii de lungă durată care se încadrează în muncă, reducerea treptată a prestațiilor sociale pentru persoanele în vârstă de muncă care sunt inactive) și reducerea sărăciei. Un proiect-pilot desfășurat în cinci municipalități a dat rezultate impresionante în ceea ce privește reducerea cheltuielilor și o mai bună direcționare către beneficiari. În prezent, este necesar să se instituie un sistem de monitorizare pentru a evalua eficiența și impactul acestui proiect asupra combaterii sărăciei și a excluziunii. De asemenea, reforma ar trebui să fie corelată cu măsuri de activare destinate creșterii nivelului de participare, în special a persoanelor care beneficiază de asistență socială pe termen lung. Printre măsurile care vizează reducerea sărăciei se numără o mai bună acoperire a prestațiilor sociale și o nouă metodă de calcul al prestațiilor respective. În plus, la 1 ianuarie 2013, salariul minim a crescut cu 18 %, ceea ce ar putea contribui la reducerea capcanei inactivității și a sărăciei persoanelor încadrate în muncă. Dată fiind amploarea provocării și lipsa unei strategii cuprinzătoare sau a unui plan de acțiune pentru combaterea sărăciei, aceste măsuri par insuficiente.

Începând din 2010, guvernul a întreprins o reformă ambițioasă a întreprinderilor de stat. Reforma este relevantă și credibilă, implicând atât schimbări legislative, cât și organizaționale. Au fost puse în aplicare aspectele normative ale reformei și au fost respectate, în linii mari, cerințele în materie de raportare. Dificultatea actuală constă în evitarea conflictelor de interese în ceea ce privește funcțiile de reglementare și cele de altă natură, precum și în operarea unei distincții între activitățile comerciale și cele necomerciale ale întreprinderilor de stat. Odată ce va fi pe deplin pusă în aplicare, reforma ar putea contribui la stimularea competitivității și a creșterii economice. Monitorizarea conformității va fi, prin urmare, esențială.

Legăturile din sectorul energetic și al gazului cu țările învecinate rămân insuficient dezvoltate. În consecință, concurența în sectorul energetic este foarte limitată, iar prețurile la energie sunt ridicate. În plus, eficiența energetică continuă să reprezinte un motiv de îngrijorare. S-au înregistrat progrese lente în ceea ce privește renovarea clădirilor, inclusiv în ceea ce privește investițiile în cadrul fondului de participare JESSICA, iar domeniul renovării locuințelor private se confruntă în continuare cu provocări majore.

În contextul Semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Lituaniei și a evaluat Programul național de reformă și Programul de convergență. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Lituania, ci și de conformitatea lor cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările sale emise în cadrul Semestrului european se reflectă în recomandările 1-6 de mai jos.

Ținând seama de această evaluare, Consiliul a examinat Programul de convergență, iar avizul său este reflectat îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos,

Să asigure o consolidare fiscală favorabilă creșterii economice și să pună în aplicare strategia bugetară, astfel cum s-a prevăzut, depunând în continuare un efort de ajustare structurală care va permite Lituaniei să atingă obiectivul pe termen mediu. Să acorde prioritate cheltuielilor care favorizează creșterea economică. Să consolideze în continuare cadrul bugetar, în special prin asigurarea unor plafoane de cheltuieli executorii și obligatorii în cadrul bugetar pe termen mediu. Să revizuiască regimul fiscal și să aibă în vedere o creștere a acelor impozite care sunt cel mai puțin dăunătoare creșterii economice, cum ar fi impozitele recurente pentru bunuri și taxele recurente de mediu, inclusiv introducerea taxelor pe autovehicule, continuând totodată consolidarea respectării normelor fiscale.

Să adopte și să pună în aplicare o legislație referitoare la o reformă globală a sistemului de pensii. Să coreleze vârsta legală de pensionare cu speranța de viață, să restricționeze accesul la regimurile de pensionare anticipată, să stabilească norme clare de indexare a pensiilor și să promoveze utilizarea sistemelor complementare de economii, asigurând totodată punerea în aplicare a reformelor în curs. Să susțină reforma sistemului de pensii cu măsuri care promovează capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă.

Să abordeze problema ratei ridicate a șomajului în rândul lucrătorilor slab calificați și al șomerilor de lungă durată prin concentrarea resurselor asupra politicilor active pe piața forței de muncă, îmbunătățind în același timp gradul de acoperire și eficiența acestora. Să îmbunătățească capacitatea de inserție profesională a tinerilor, de exemplu prin intermediul unei garanții pentru tineret, să intensifice punerea în aplicare și eficacitatea programelor de ucenicie și să abordeze necorelările persistente ale competențelor. Să revizuiască pertinența legislației muncii, în vederea flexibilizării contractelor de muncă, a dispozițiilor referitoare la concediere și a orarelor de lucru flexibile, în consultare cu partenerii sociali.

Să pună în aplicare măsuri specifice concrete destinate reducerii sărăciei și excluziunii sociale. Să consolideze în continuare legăturile dintre reforma sistemului de ajutoare sociale bănești și măsurile de activare.

Să finalizeze punerea în aplicare a reformei întreprinderilor de stat, în special pentru a asigura separarea funcțiilor de proprietate de cele de reglementare, și să monitorizeze îndeaproape respectarea cerințelor reformei.

Să intensifice măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice a clădirilor, inclusiv prin eliminarea măsurilor de descurajare și prin punerea în aplicare rapidă a fondului de participare. Să promoveze concurența în rețelele energetice prin îmbunătățirea legăturilor cu rețelele din alte state membre atât pentru energia electrică, cât și pentru gazele naturale.

Adoptată la Bruxelles, 9 iulie 2013.Pentru ConsiliuPreședinteleR. Šadžius