Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 136 coroborat cu articolul 121 alineatul (2),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

având în vedere concluziile Consiliului European,

după consultarea Comitetului economic și financiar,

De la crearea sa, Eurogrupul a jucat un rol fundamental și are o responsabilitate deosebită în guvernanța economică a zonei euro. Criza economică a expus în mod clar relațiile strânse din zona euro, evidențiind nevoia unei strategii politice generale coerente, care să țină cont de efectele de contagiune puternice între țările a căror monedă este euro, și a unor modalități eficace de coordonare a politicilor pentru a reacționa rapid la schimbările survenite în mediul economic.

Consiliul a emis recomandări specifice pentru fiecare dintre statele membre a căror monedă este euro (statele membre din zona euro). Aceste recomandări abordează provocări economice la nivel național și, în același timp, sunt un element central pentru a asigura stabilitatea și creșterea în ansamblul zonei euro. Statele membre din zona euro s-au angajat, de asemenea, să pună în practică o serie de reforme politice suplimentare importante în cadrul Pactului Euro Plus, în scopul de a stimula competitivitatea, de a promova ocuparea forței de muncă, de a contribui la sustenabilitatea finanțelor publice și de a consolida stabilitatea financiară. La 2 martie 2012, statele membre din zona euro și alte opt state membre (statele membre din afara zonei euro) au semnat Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii economice și monetare, în cadrul căruia au convenit să se asigure că toate reformele majore în domeniul politicii economice pe care intenționează să le întreprindă vor fi discutate ex-ante și, după caz, coordonate între ele. Coordonarea ex ante în contextul zonei euro, atât prin prezentarea planurilor de proiecte de buget, cât și prin discutarea planurilor de reforme majore în domeniul politicii economice, va contribui la luarea în considerare a efectelor de contagiune a acțiunilor naționale asupra ansamblului zonei euro.

Existența cadrelor bugetare bine concepute, care consolidează guvernanța fiscală națională, reprezintă un element esențial pentru buna gestionare a finanțelor publice și contribuie la sustenabilitatea finanțelor publice în ansamblul zonei euro. Șefii de stat și de guvern din zona euro s-au angajat în iulie și octombrie 2011 să introducă cadre bugetare naționale, conform prevederilor din Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre, încă de la sfârșitul anului 2012, în avans față de calendarul prevăzut în directivă, și să adopte măsuri mai stricte decât cele din directivă. Mai mult, la 2 martie 2012, statele membre din zona euro, împreună cu opt state membre din afara zonei euro, prin semnarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii economice și monetare, s-au angajat să consolideze și mai mult guvernanța fiscală națională, în special prin introducerea de norme obligatorii pentru situația bugetară a administrațiilor publice, în vederea realizării obiectivului bugetar pe termen mediu (OTM).

Continuarea consolidării fiscale reprezintă un element central al strategiei de depășire a crizei în zona euro. Cadrul fiscal al UE permite diferențe de ritm între statele membre în ceea ce privește consolidarea, în funcție de marja fiscală și de situația macroeconomică. Accentul Pactului de stabilitate și creștere și al Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii economice și monetare este pus pe soldurile structurale și, prin urmare, se poate ține seama de efectele ciclului și ale măsurilor cu caracter excepțional asupra soldurilor bugetare importante. Acțiunile eficace adoptate ca răspuns la recomandările Consiliului privind corectarea pozițiilor cu deficit excesiv sunt evaluate din punct de vedere structural. O combinare adecvată a măsurilor de consolidare este crucială pentru a întări încrederea în natura permanentă a măsurilor de consolidare în zona euro și pentru a limita impactul negativ pe termen scurt al acestora asupra creșterii economice. Cheltuielile favorabile creșterii, în special cheltuielile destinate investițiilor, trebuie să aibă prioritate; în mai multe state membre din zona euro ar putea fi identificate proiecte de investiții productive care să aducă beneficii superioare, pentru sectorul privat și pe plan social, ratelor mici ale dobânzilor practicate în prezent. Reforme ale drepturilor pe termen lung, în special în domeniul sănătății și al pensiilor, sunt necesare în mod stringent, pentru a consolida sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. O politică fiscală adecvată, care să greveze mai puțin forța de muncă, să lărgească bazele de impozitare și acțiunile mai eficiente de combatere a evaziunii fiscale, ar putea contribui la consolidarea și sporirea competitivității, creând în același timp condiții mai bune pentru creșterea economică.

Stabilitatea și buna funcționare a sistemului financiar sunt condiții prealabile pentru preîntâmpinarea unui scenariu al unui deceniu pierdut, cu o creștere lentă în zona euro, și pentru consolidarea încrederii investitorilor. Întrucât este necesar să se reducă în continuare gradul de îndatorare legat de bilanțurile bancare, este important să se asigure că acest lucru decurge ordonat și că se menține un flux adecvat de credite către economia reală. Pentru a contracara tendința de fragmentare a piețelor financiare, sunt necesare progrese suplimentare în ceea ce privește integrarea în materie de structuri și practici de supraveghere, precum și în gestionarea crizelor transfrontaliere.

Corectarea ordonată a dezechilibrelor macroeconomice în interiorul zonei euro este esențială pentru creșterea durabilă și stabilitatea în zona euro. A început un proces de reducere a dezechilibrelor, însă acesta trebuie să fie continuat cu hotărâre. Urgența acțiunilor de corectare a dezechilibrelor este mai mare în țările cu probleme de deficit, unde sunt necesare reforme pentru a îmbunătăți competitivitatea și a facilita realocarea resurselor în direcția sectoarelor bunurilor tranzacționabile. În același timp, țările cu excedent pot contribui la reechilibrare prin eliminarea constrângerilor inutile de reglementare și de altă natură, asupra cererii interne, asupra activităților netranzacționabile și asupra oportunităților de investiții.

Se recunoaște faptul că interdependența dintre economiile statelor membre din zona euro și beneficiile pe care stabilitatea din această uniune monetară le poate aduce membrilor săi și Uniunii în general este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea în continuare a uniunii economice. În perspectivă, statele membre din zona euro vor trebui să își aprofundeze integrarea, pentru a realiza o uniune economică și monetară deplină.

Parlamentul European s-a implicat în mod adecvat în derularea Semestrului european, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului și, la 15 februarie 2012, a adoptat o rezoluție privind ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2012 și o rezoluție referitoare la contribuția la Analiza anuală a creșterii pentru 2012,

1.Să consolideze metodele de lucru ale Eurogrupului pentru a-i permite să își asume responsabilitatea privind strategia politică generală în zona euro, să răspundă în mod eficient la schimbările din mediul economic și să conducă coordonarea politicii economice în contextul cadrului de supraveghere consolidat care se aplică statelor membre din zona euro.2.Să intensifice politica de cooperare în cadrul Eurogrupului prin schimbul de informații și discuțiile privind planurile bugetare și planurile de reforme majore cu efecte de contagiune potențiale asupra zonei euro; să se asigure că se întreprind reformele necesare pentru o zonă euro stabilă și solidă, inclusiv punerea în aplicare a recomandărilor pe care Consiliul le-a adresat în mod individual statelor membre din zona euro și care, pe lângă abordarea provocărilor la nivel național, au un impact asupra ansamblului zonei euro.3.Să întărească disciplina fiscală și instituțiile fiscale, atât la nivel național, cât și la nivelul subdiviziunilor naționale, pentru a consolida încrederea pieței în sustenabilitatea pe termen mediu și lung a finanțelor publice în zona euro. În urma acordului șefilor de stat sau de guvern din zona euro în iulie și octombrie 2011 și la 2 martie 2012, să devanseze transpunerea Directivei 2011/85/UE, la sfârșitul anului 2012, și să consolideze în continuare guvernanța fiscală, în special prin introducerea în legislația națională a tuturor statelor membre din zona euro de norme pentru un buget echilibrat din punct de vedere structural și de mecanisme de corecție automată.4.Pe baza Concluziilor Consiliului European din 1-2 martie 2012, să asigure o strategie fiscală generală și coerentă în zona euro, prin continuarea consolidării fiscale prevăzute în recomandările și deciziile Consiliului, în conformitate cu regulile din Pactul de stabilitate și creștere, care țin cont de situația macrofinanciară specifică fiecărei țări. Statele membre afectate de prime de risc semnificative sau susceptibile să crească ar trebui să limiteze abaterile de la obiectivele privind soldul nominal, chiar și în caz de condiții macroeconomice mai nefavorabile decât cele prevăzute; alte state membre ar trebui să lase stabilizatorii automați să își joace rolul în funcție de strategia de ajustare evaluată din punct de vedere structural și să fie pregătite să reexamineze ritmul consolidării dacă condițiile macroeconomice continuă să se deterioreze. Structura cheltuielilor și a veniturilor publice ar trebui să reflecte impactul asupra creșterii al liniilor bugetare de cheltuieli și al surselor de venituri. În special, toate marjele bugetare disponibile ar trebui să fie utilizate pentru a stimula investițiile publice în zona euro, inclusiv ținându-se seama de diferențele între țări în materie de costuri de finanțare.5.Să ia măsuri pentru a ameliora funcționarea și stabilitatea sistemului financiar în zona euro; să accelereze demersurile către o arhitectură financiară mai integrată, cuprinzând controlul bancar și soluționarea situațiilor de criză transfrontaliere.6.Să pună în aplicare reforme structurale, care să promoveze de asemenea ajustările salariale flexibile și care – în paralel cu o politică bugetară diferențiată – ar promova corectarea ordonată a dezechilibrelor macroeconomice în interiorul zonei euro, și ar stimula, astfel, creșterea economică și locurile de muncă. Aceste acțiuni ar include măsuri la nivel național care să reflecte situația specifică fiecărei țări și să ia în considerare recomandările formulate de Consiliu pentru fiecare stat membru din zona euro.

Să consolideze metodele de lucru ale Eurogrupului pentru a-i permite să își asume responsabilitatea privind strategia politică generală în zona euro, să răspundă în mod eficient la schimbările din mediul economic și să conducă coordonarea politicii economice în contextul cadrului de supraveghere consolidat care se aplică statelor membre din zona euro.

Să intensifice politica de cooperare în cadrul Eurogrupului prin schimbul de informații și discuțiile privind planurile bugetare și planurile de reforme majore cu efecte de contagiune potențiale asupra zonei euro; să se asigure că se întreprind reformele necesare pentru o zonă euro stabilă și solidă, inclusiv punerea în aplicare a recomandărilor pe care Consiliul le-a adresat în mod individual statelor membre din zona euro și care, pe lângă abordarea provocărilor la nivel național, au un impact asupra ansamblului zonei euro.

Să întărească disciplina fiscală și instituțiile fiscale, atât la nivel național, cât și la nivelul subdiviziunilor naționale, pentru a consolida încrederea pieței în sustenabilitatea pe termen mediu și lung a finanțelor publice în zona euro. În urma acordului șefilor de stat sau de guvern din zona euro în iulie și octombrie 2011 și la 2 martie 2012, să devanseze transpunerea Directivei 2011/85/UE, la sfârșitul anului 2012, și să consolideze în continuare guvernanța fiscală, în special prin introducerea în legislația națională a tuturor statelor membre din zona euro de norme pentru un buget echilibrat din punct de vedere structural și de mecanisme de corecție automată.

Pe baza Concluziilor Consiliului European din 1-2 martie 2012, să asigure o strategie fiscală generală și coerentă în zona euro, prin continuarea consolidării fiscale prevăzute în recomandările și deciziile Consiliului, în conformitate cu regulile din Pactul de stabilitate și creștere, care țin cont de situația macrofinanciară specifică fiecărei țări. Statele membre afectate de prime de risc semnificative sau susceptibile să crească ar trebui să limiteze abaterile de la obiectivele privind soldul nominal, chiar și în caz de condiții macroeconomice mai nefavorabile decât cele prevăzute; alte state membre ar trebui să lase stabilizatorii automați să își joace rolul în funcție de strategia de ajustare evaluată din punct de vedere structural și să fie pregătite să reexamineze ritmul consolidării dacă condițiile macroeconomice continuă să se deterioreze. Structura cheltuielilor și a veniturilor publice ar trebui să reflecte impactul asupra creșterii al liniilor bugetare de cheltuieli și al surselor de venituri. În special, toate marjele bugetare disponibile ar trebui să fie utilizate pentru a stimula investițiile publice în zona euro, inclusiv ținându-se seama de diferențele între țări în materie de costuri de finanțare.

Să ia măsuri pentru a ameliora funcționarea și stabilitatea sistemului financiar în zona euro; să accelereze demersurile către o arhitectură financiară mai integrată, cuprinzând controlul bancar și soluționarea situațiilor de criză transfrontaliere.

Să pună în aplicare reforme structurale, care să promoveze de asemenea ajustările salariale flexibile și care – în paralel cu o politică bugetară diferențiată – ar promova corectarea ordonată a dezechilibrelor macroeconomice în interiorul zonei euro, și ar stimula, astfel, creșterea economică și locurile de muncă. Aceste acțiuni ar include măsuri la nivel național care să reflecte situația specifică fiecărei țări și să ia în considerare recomandările formulate de Consiliu pentru fiecare stat membru din zona euro.

Adoptată la Bruxelles, 10 iulie 2012.Pentru ConsiliuPreședinteleV. Shiarly