Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2011 de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii de protecție internațională Text cu relevanță pentru SEE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 79 alineatul (2) literele (a) și (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung nu se aplică beneficiarilor de protecție internațională, astfel cum sunt definiți în Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate.

Perspectiva obținerii statutului de rezident pe termen lung într-un stat membru după o anumită perioadă de timp este un element important pentru integrarea deplină a beneficiarilor unei protecții internaționale în statul membru în care locuiesc.

Statutul de rezident pe termen lung pentru beneficiarii de protecție internațională este de asemenea important pentru promovarea coeziunii economice și sociale, obiectiv fundamental al Uniunii astfel cum se prevede în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin urmare, beneficiarii de protecție internațională ar trebui să poată obține statutul de rezidenți pe termen lung în statul membru care le-a acordat protecție internațională, în aceleași condiții ca și cele aplicabile altor resortisanți ai țărilor terțe.

Având în vedere dreptul beneficiarilor de protecție internațională de a locui în alt stat membru decât în cel care le-a acordat protecția internațională, e necesară asigurarea faptului că și celelalte state membre în cauză sunt informate de situația anterioară în materie de protecție a persoanelor respective, astfel încât să își poată îndeplini obligațiile privind respectarea principiului nereturnării.

Beneficiarii de protecție internațională care sunt rezidenți pe termen lung ar trebui, cu respectarea anumitor condiții, să beneficieze de egalitate de tratament cu cetățenii statului membru respectiv, într-o gamă largă de domenii economice și sociale, astfel încât statutul de rezident pe termen lung să constituie un veritabil instrument de integrare a rezidenților pe termen lung în societatea în care trăiesc.

Egalitatea de tratament a beneficiarilor de protecție internațională în statul membru care le-a acordat protecție internațională nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și beneficiilor garantate de Directiva 2004/83/CE, precum și de Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul semnat la New York la 31 ianuarie 1967 (Convenția de la Geneva).

Condițiile stabilite de Directiva 2003/109/CE privind dreptul unui rezident pe termen lung de a-și stabili reședința în alt stat membru și de a obține statutul de rezident pe termen lung în respectivul stat membru ar trebui să se aplice tuturor resortisanților țărilor terțe care au obținut statutul de rezident pe termen lung.

Transferul de responsabilitate pentru protecția beneficiarilor de protecție internațională nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive.

Dacă un stat membru intenționează să expulzeze, dintr-un motiv prevăzut în Directiva 2003/109/CE, un beneficiar de protecție internațională care a obținut statutul de rezident pe termen lung în statul membru respectiv, persoana în cauză ar trebui să beneficieze de protecția împotriva returnării garantată prin Directiva 2004/83/CE și prin articolul 33 din Convenția de la Geneva. În acest scop, în cazul în care persoana beneficiază de protecție internațională într-un stat membru, altul decât cel în care persoana respectivă își are reședința în prezent și are statut de rezident pe termen lung, este necesar să se prevadă că persoana respectivă poate fi expulzată doar către statul membru care i-a acordat protecția internațională și că respectivul stat membru este obligat să o readmită, cu excepția cazului în care returnarea este permisă în temeiul Directivei 2004/83/CE. Aceleași garanții ar trebui să se aplice unui beneficiar de protecție internațională care s-a stabilit, dar nu a obținut încă statutul de rezident pe termen lung într-un al doilea stat membru.

În cazul în care expulzarea unui beneficiar de protecție internațională în afara teritoriului Uniunii este permisă în temeiul Directivei 2004/83/CE, statele membre ar trebui să fie obligate să se asigure că se obțin toate informațiile din sursele relevante, inclusiv, dacă este cazul, de la statul membru care a acordat protecția internațională, precum și că aceste informații sunt examinate în detaliu pentru a garanta că decizia de expulzare a beneficiarului respectiv este în conformitate cu articolul 4 și cu articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și observă principiile recunoscute de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special de articolul 7 al acesteia.

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, în cea mai mare măsură posibilă, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și Irlandei cu privire la spațiul de libertate securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,

Directiva 2003/109/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 2, litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

protecție internațională înseamnă protecția internațională astfel cum este definită în articolul 2 litera (a) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate;

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

la alineatul (2), literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:

sunt autorizați să-și aibă reședința într-un stat membru în temeiul unei forme de protecție, alta decât protecția internațională, sau au solicitat autorizația de a avea reședința în acest temei și sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor;;

au solicitat o protecție internațională și cererea lor nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;;

la alineatul (3), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

ale Convenției europene privind stabilirea din 13 decembrie 1955, ale Cartei Sociale Europene din 18 octombrie 1961, ale Cartei Sociale Europene modificate din 3 mai 1987, ale Convenției europene privind statutul juridic al lucrătorului migrant din 24 noiembrie 1977, ale punctului 11 din anexa la Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul semnat la New York la 31 ianuarie 1967, precum și ale Acordului european asupra transferului responsabilității cu privire la refugiați din 16 octombrie 1980.;

sunt autorizați să-și aibă reședința într-un stat membru în temeiul unei forme de protecție, alta decât protecția internațională, sau au solicitat autorizația de a avea reședința în acest temei și sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor;;

au solicitat o protecție internațională și cererea lor nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;;

ale Convenției europene privind stabilirea din 13 decembrie 1955, ale Cartei Sociale Europene din 18 octombrie 1961, ale Cartei Sociale Europene modificate din 3 mai 1987, ale Convenției europene privind statutul juridic al lucrătorului migrant din 24 noiembrie 1977, ale punctului 11 din anexa la Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul semnat la New York la 31 ianuarie 1967, precum și ale Acordului european asupra transferului responsabilității cu privire la refugiați din 16 octombrie 1980.;

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

se introduce următorul alineat:

la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

La articolul 8, se adaugă următoarele alineate:

La articolul 9, se introduce următorul alineat:

La articolul 11, se introduce următorul alineat:

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

se introduc următoarele alineate:

se adaugă următorul alineat:

Se introduce următorul articol:

La articolul 22, se introduce următorul alineat:

La articolul 25, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 20 mai 2013. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor măsuri.

Statele membre comunică Comisiei principalele dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Strasbourg, 11 mai 2011.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleJ. BuzekPentru ConsiliuPreședinteleGyőri E.