Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 136 coroborat cu articolul 121 alineatul (2),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

având în vedere concluziile Consiliului European,

după consultarea Comitetului economic și financiar,

La 20 iunie 2011, Eurogrupul a purtat discuții cu privire la implementarea orientărilor generale pentru politicile economice ale statelor membre care au adoptat moneda euro (statele membre din zona euro), recunoscând nevoia unei consolidări mai ferme, în cadrul Eurogrupului, a coordonării politicilor aplicate de aceste state și a monitorizării modului în care sunt implementate recomandările adresate statelor din zona euro.

Pe 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

În data de 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014). Statele membre și UE au fost invitate să ia în considerare aceste orientări la elaborarea politicilor economice.

În data de 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și primul semestru european de coordonare ex-ante integrată a politicilor, care se înscrie în cadrul Strategiei Europa 2020.

Pe 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței muncii și depunerii de noi eforturi pentru consolidarea creșterii economice. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete, pe care să le includă în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

Pe 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

În aprilie și mai 2011, statele membre din zona euro și-au prezentat programele de stabilitate din 2011 pentru perioada 2011-2014 și programele naționale de reformă din 2011. Aceste programe au fost evaluate în același timp.

Experiența primului deceniu de utilizare a monedei euro a evidențiat în principal numeroasele beneficii ale monedei unice. Criza mondială a provocat însă o contracție puternică a PIB-ului din zona euro, care a ajuns în 2009 sub nivelul din 2006. Deși în 2010 PIB-ul și-a reluat creșterea, nivelul producției a rămas inferior celui din 2007. O consecință a acestui fapt a fost creșterea șomajului în zona euro de la 7,6 % în 2007 la 10,1 % în 2010. Totodată s-a produs o deteriorare a finanțelor publice din zona euro, care a dus la reevaluarea considerabilă a riscurilor legate de datoria suverană în unele state membre din zona euro și a cauzat o serie de riscuri la adresa stabilității macrofinanciare. Statele membre își reiau în prezent creșterea, însă în moduri diferite, ceea ce reflectă existența unor diferențe ciclice și structurale. Criza a avut ca efect atenuarea dezechilibrelor macroeconomice care apăruseră înainte de izbucnirea ei, însă rămâne de văzut dacă aceasta este suficientă și sustenabilă.

Soldurile bugetelor generale din zona euro au început, în general, să se îmbunătățească în 2010 și, potrivit previziunilor de primăvară ale serviciilor Comisiei, în ipoteza în care politicile rămân neschimbate, vor continua să se îmbunătățească și în 2011. Datoria publică își va menține însă tendința de creștere până în 2012. Dacă nu va fi corectată în anii următori, datoria poate pune în pericol sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, în condițiile unei creșteri potențiale scăzute și ale evoluției demografice nefavorabile. În 2010, deficitul din zona euro a scăzut până la 6 % din PIB, în timp ce ponderea datoriei a crescut la 85,1 % din PIB. Programele de stabilitate din 2011 prevăd scăderea deficitului din zona euro până la 1,3 % din PIB în 2014, iar datoria se va înscrie și ea pe o traiectorie descendentă, ajungând la sub 85 % din PIB în 2014, după ce în 2012 va atinge o valoare record. Această strategie de consolidare bugetară pentru zona euro în ansamblu ar fi compatibilă cu strategia convenită de ieșire și cu nevoia de a se reveni la finanțe publice solide, în condițiile consolidării redresării economice. Faptul că această consolidare se axează în principal pe reducerea cheltuielilor, și nu pe creșterea impozitelor, mărește șansele sale de succes. În pofida acestui fapt, implementarea eficientă a anumitor măsuri rămâne să fie confirmată. Recent, mai multe state membre din zona euro au implementat noi reguli fiscale sau au anunțat că le vor înăspri pe cele existente, însă în unele dintre statele membre din zona euro va fi nevoie de măsuri suplimentare pentru ca aceste reguli să fie eficiente. Având în vedere ritmul îmbătrânirii populației, reformele sistemelor de pensii și de asigurări sociale nu sunt încă suficiente pentru a asigura sustenabilitatea finanțelor publice pe termen lung.

Reacția UE la nivelul politicilor aplicate a adus îmbunătățiri în ceea ce privește funcționarea și stabilitatea sistemului financiar. Printre dificultățile cu care se confruntă sectorul financiar din mai multe state membre ale zonei euro se numără expunerea băncilor la noi pierderi aferente activelor deținute sau înăsprirea condițiilor de refinanțare, continuarea restructurării și a recapitalizării sectorului bancar. Pe măsură ce condițiile în sectorul financiar se stabilizează, va fi necesară retragerea treptată a sprijinului din partea sectorului public pentru sectorul bancar, acordând în același timp atenție condițiilor speciale din cadrul sectorului bancar al statelor membre. Abordarea acestor provocări va contribui la diminuarea incertitudinilor în privința obligațiilor publice contingente.

Pentru ca potențialul de creștere din zona euro să evolueze și dezechilibrele macroeconomice din zona euro să fie eliminate, este nevoie de îmbunătățirea productivității și a competitivității și de înlăturarea obstacolelor structurale din calea cererii domestice private. În acest sens, statele membre ale zonei euro au anunțat în programele naționale de reformă o serie de reforme structurale. Este nevoie însă de mai multe măsuri pentru a îmbunătăți funcționarea pieței produselor și a pieței muncii din aceste țări, în special în ceea ce privește sectorul serviciilor, o consolidare bugetară favorabilă creșterii și sistemele de stabilire a salariilor.

Pentru a asigura buna funcționare a UEM, statele membre din zona euro au obligația expresă de a-și trata propriile politici economice ca pe o chestiune de interes comun, date fiind posibilele efecte de contagiune între țări care utilizează aceeași monedă. De aceea, pe fondul crizei economice și al dificultăților actuale, s-a dovedit necesară o revizuire mai aprofundată și permanentă a coordonării politicilor economice la nivelul UE și al zonei euro. Ciclul anual integrat de supraveghere denumit Semestrul european, cadrul consolidat de guvernanță economică, crearea Comitetului european pentru risc sistemic, a agențiilor europene de supraveghere și a mecanismului european de stabilitate sunt elemente esențiale, chiar dacă unele dintre ele nu au fost încă adoptate și/sau implementate integral. Pactul Euro Plus întărește și mai mult acest cadru.

Comisia a evaluat programele de stabilitate și programele naționale de reformă ale statelor membre din zona euro ținând cont de nevoia de a întări guvernanța economică globală a zonei euro. Comisia consideră că sunt necesare respectarea cu strictețe a țintelor bugetare, prin măsuri suplimentare în unele state membre din zona euro, și adoptarea de noi măsuri pentru întărirea normelor fiscale și a sustenabilității. Totodată trebuie luate măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți stabilitatea financiară, reformele fiscale favorabile creșterii și măsurile de consolidare, mecanismele de fixare a salariilor, concurența din sectorul serviciilor și implementarea Pactului Euro Plus,

Să respecte cu strictețe țintele bugetare fixate în programele de stabilitate din 2011 și în memorandumurile de înțelegere, pentru statele membre care beneficiază de asistență financiară din partea UE/FMI și, dacă este cazul, să își intensifice eforturile de consolidare conform avizului emis de Consiliu. În special, să asigure eforturi fiscale adecvate în vederea corectării deficitelor excesive și în vederea apropierii de obiectivele bugetare pe termen mediu. Utilizarea oricăror venituri excepționale pentru accelerarea ajustării. Aceasta ar trebui să contribuie la îmbunătățirea dinamicii datoriei publice.

Să asigure disciplina fiscală la nivel național și subnațional, în special prin introducerea sau consolidarea unui cadru fiscal suficient de solid și de constrângător.

Să continue implementarea reformelor sistemelor de asigurări sociale care să garanteze sustenabilitatea bugetară, acordând atenția cuvenită caracterului adecvat al pensiilor și al beneficiilor sociale, în special prin adaptarea sistemelor de pensii în funcție de situația demografică de la nivel național.

Să îmbunătățească funcționarea și stabilitatea sistemului financiar, luând măsuri imediate în urma rezultatelor simulărilor de criză care vor avea loc la nivelul UE pentru a se asigura că sectorul bancar continuă să își consolideze rezistența la eventualele pierderi viitoare sau constrângeri de finanțare și că instituțiile financiare neviabile se pot restructura sau pot ieși de pe piață fără a cauza presiuni excesive pe piețele financiare.

Să continue reformele fiscale care acordă prioritate surselor de impozitare favorabile creșterii, protejând totodată veniturile fiscale globale, în special prin reducerea impozitării muncii, pentru ca aceasta să fie remunerată corespunzător; atunci când reduc cheltuielile publice, să protejeze elementele care generează creștere, cum sunt cheltuielile în domeniul cercetării-dezvoltării, al educației și al eficienței energetice; atunci când este necesar, să ajusteze mecanismele de stabilire a salariilor și de indexare prin consultări cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale, astfel încât evoluția salariilor să fie corelată cu productivitatea, cu competitivitatea și cu situația ocupării forței de muncă.

Să introducă noi reforme în vederea promovării concurenței în sectorul serviciilor, în mod concret prin eliminarea restricțiilor nejustificate din sectorul serviciilor profesionale, al comerțului cu amănuntul și al industriilor de rețea.

Să implementeze integral angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus, pentru a promova creșterea, competitivitatea și ocuparea forței de muncă în zona euro.

Adoptată la Bruxelles, 12 iulie 2011.Pentru ConsiliuPreședinteleJ. Vincent-Rostowski