2011/505/UE: Decizia Consiliului din 6 decembrie 2010 privind poziția ce urmează să fie adoptată de Uniunea Europeană în cadrul comitetului mixt înființat în temeiul Acordului între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, în ceea ce privește înlocuirea anexei II la acordul respectiv referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 79 alineatul (2) litera (b), coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere Decizia 2002/309/CE, Euratom a Consiliului și a Comisiei privind Acordul de cooperare științifică și tehnologică din 4 aprilie 2002 privind încheierea a șapte acorduri cu Confederația Elvețiană, în special articolul 2,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de-o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (acordul) a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

Acordul 18 din acord prevede că se pot adopta modificări, prin decizia comitetului mixt, printre altele în ceea ce privește anexa II la acord, referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială.

În vederea aplicării coerente și corecte a actelor juridice ale Uniunii și pentru a evita dificultăți de natură administrativă și, eventual, juridice, se impune modificarea anexei II la acord pentru a integra noile acte juridice ale Uniunii, care nu sunt menționate în prezent în acord.

Pentru motive de claritate și de consecvență, anexa II la acord și protocolul la respectiva anexă ar trebui să fie codificate.

Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică prezentei decizii. Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică, de asemenea, prezentei decizii.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și cea a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, respectivele state membre nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu le revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu li se aplică. În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

Angajamentele cuprinse în acord și care intră sub incidența părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu sunt obligatorii pentru Danemarca, Irlanda și Regatul Unit ca obligații în temeiul legislației Uniunii, dar continuă să se aplice ca obligații care decurg din cadrul unei înțelegeri între respectivele state membre și Confederația Elvețiană,

Poziția care urmează să fie adoptată de Uniune în cadrul comitetului mixt înființat în temeiul articolului 14 din Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de-o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor se întemeiază pe proiectul de decizie a comitetului mixt prevăzut în anexa I la prezenta decizie.

Se aprobă declarația prevăzută în anexa II la prezenta decizie și se susține în numele Uniunii în cadrul comitetului mixt, atunci când se adoptă decizia menționată la articolul 1.

Adoptată la Bruxelles, 6 decembrie 2010.Pentru ConsiliuPreședinteleJ. Milquet

ANEXA I

având în vedere Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (denumit în continuare acordul), în special articolul 18,

Acordul a fost semnat la 21 iunie 1999 și a intrat în vigoare la 1 iunie 2002.

Anexa II la acord privind coordonarea sistemelor de securitate socială a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 din 6 iulie 2006 și, în prezent, ar trebui actualizată pentru a se ține seama de noile acte juridice ale Uniunii Europene care au intrat în vigoare ulterior datei respective, în special Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a regulamentului menționat.

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 a înlocuit Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaților, persoanelor care desfășoară activități independente și membrilor familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității.

Din motive de claritate și logică, anexa II la acord și protocolul la anexa respectivă ar trebui să fie consolidate într-o versiune având forță juridică obligatorie,

Anexa II la acord ar trebui să respecte evoluția actelor juridice relevante ale Uniunii Europene,

Anexa II la Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (denumit în continuare acordul) se înlocuiește cu anexa la prezenta decizie.

Prezenta decizie se întocmește în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, textele fiind egal autentice.

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei adoptării.

Adoptată la …, …Pentru comitetul mixtPreședinteleSecretarii

ANEXĂ

„ANEXA II

COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ

ACTE JURIDICE MENȚIONATE

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum și de stabilire a conținutului anexelor sale.

JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

JO L 284, 30.10.2009, p. 43.

În sensul prezentului acord, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se adaptează astfel:

În secțiunea I din anexa I se adaugă următorul text:

ElvețiaLegislația cantonală privind avansurile aferente plăților de întreținere în temeiul articolului 131 alineatul (2) și al articolului 293 alineatul (2) din Legea federală civilă.

Elveția

Legislația cantonală privind avansurile aferente plăților de întreținere în temeiul articolului 131 alineatul (2) și al articolului 293 alineatul (2) din Legea federală civilă.

În secțiunea II din anexa I se adaugă următorul text:

ElvețiaAlocațiile de naștere și alocațiile de adopție, în conformitate cu legislația cantonală relevantă în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Legea federală privind alocațiile de familie.

Elveția

Alocațiile de naștere și alocațiile de adopție, în conformitate cu legislația cantonală relevantă în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Legea federală privind alocațiile de familie.

În anexa II se adaugă următorul text:

Germania-Elveția(a)Convenția privind securitatea socială din 25 februarie 1964, astfel cum a fost modificată prin convențiile complementare nr. 1 din 9 septembrie 1975 și nr. 2 din 2 martie 1989:(b)Convenția privind asigurarea de șomaj din 20 octombrie 1982, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 22 decembrie 1992:Spania-ElvețiaPunctul 17 din Protocolul final la Convenția privind securitatea socială din 13 octombrie 1969, astfel cum a fost modificată prin Convenția complementară din 11 iunie 1982; conform acestei dispoziții, persoanele asigurate în baza sistemului spaniol sunt scutite de cerința de afiliere la sistemul elvețian de asigurări de boală.Italia-ElvețiaArticolul 9 alineatul (1) din Convenția privind securitatea socială din 14 decembrie 1962, astfel cum a fost modificată de Convenția complementară nr. 1 din 18 decembrie 1963, Acordul complementar din 4 iulie 1969, Protocolul adițional din 25 februarie 1974 și Acordul complementar nr. 2 din 2 aprilie 1980.

Germania-Elveția

Convenția privind securitatea socială din 25 februarie 1964, astfel cum a fost modificată prin convențiile complementare nr. 1 din 9 septembrie 1975 și nr. 2 din 2 martie 1989:

punctul 9b alineatul (1) subpunctele 1-4 din Protocolul final (legislația aplicabilă și dreptul la prestații în natură pentru caz de boală pentru rezidenții exclavei germane din Büsingen);

punctul 9e alineatul (1) litera (b) prima, a doua și a patra teză din Protocolul final (accesul la asigurarea voluntară de boală din Germania, prin relocare în Germania).

Convenția privind asigurarea de șomaj din 20 octombrie 1982, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adițional din 22 decembrie 1992:

conform articolului 8 alineatul (5), Germania (teritoriul Büsingen) contribuie, cu o sumă echivalentă contribuției cantonale, în temeiul legislației elvețiene, la costul locurilor de muncă efective pentru promovarea măsurilor privind ocuparea forței de muncă pentru lucrătorii care intră sub incidența acestei dispoziții.

Spania-Elveția

Punctul 17 din Protocolul final la Convenția privind securitatea socială din 13 octombrie 1969, astfel cum a fost modificată prin Convenția complementară din 11 iunie 1982; conform acestei dispoziții, persoanele asigurate în baza sistemului spaniol sunt scutite de cerința de afiliere la sistemul elvețian de asigurări de boală.

Italia-Elveția

Articolul 9 alineatul (1) din Convenția privind securitatea socială din 14 decembrie 1962, astfel cum a fost modificată de Convenția complementară nr. 1 din 18 decembrie 1963, Acordul complementar din 4 iulie 1969, Protocolul adițional din 25 februarie 1974 și Acordul complementar nr. 2 din 2 aprilie 1980.

În anexa IV se adaugă următorul text:

Elveția

Elveția

În partea 1 din anexa VIII se adaugă următorul text:

ElvețiaToate cererile de pensii pentru bătrânețe, pensii de urmaș și pensii de invaliditate, în temeiul sistemului de bază (Legea federală privind asigurările de pensii pentru bătrânețe și pensii de urmaș, precum și Legea federală privind asigurarea de invaliditate) și pensiile pentru bătrânețe în cadrul sistemului obligatoriu de prestații ocupaționale (Legea federală privind sistemul de prestații ocupaționale pentru asigurările de pensii pentru bătrânețe, pensii de urmaș și pensii de invaliditate).

Elveția

Toate cererile de pensii pentru bătrânețe, pensii de urmaș și pensii de invaliditate, în temeiul sistemului de bază (Legea federală privind asigurările de pensii pentru bătrânețe și pensii de urmaș, precum și Legea federală privind asigurarea de invaliditate) și pensiile pentru bătrânețe în cadrul sistemului obligatoriu de prestații ocupaționale (Legea federală privind sistemul de prestații ocupaționale pentru asigurările de pensii pentru bătrânețe, pensii de urmaș și pensii de invaliditate).

În partea 2 din anexa VIII se adaugă următorul text:

ElvețiaPensiile pentru bătrânețe, pensiile de urmaș și pensiile de invaliditate în cadrul sistemului obligatoriu de prestații ocupaționale (Legea federală privind sistemul obligatoriu de prestații ocupaționale pentru asigurările de pensii pentru bătrânețe, pensii de urmaș și pensii de invaliditate).

Elveția

Pensiile pentru bătrânețe, pensiile de urmaș și pensiile de invaliditate în cadrul sistemului obligatoriu de prestații ocupaționale (Legea federală privind sistemul obligatoriu de prestații ocupaționale pentru asigurările de pensii pentru bătrânețe, pensii de urmaș și pensii de invaliditate).

În partea II din anexa IX se adaugă următorul text:

ElvețiaPensiile pentru bătrânețe, pensiile de urmaș și pensiile de invaliditate în cadrul sistemului obligatoriu de prestații ocupaționale (Legea federală privind sistemul obligatoriu de prestații ocupaționale pentru asigurările de pensii pentru bătrânețe, pensii de urmaș și pensii de invaliditate).

Elveția

Pensiile pentru bătrânețe, pensiile de urmaș și pensiile de invaliditate în cadrul sistemului obligatoriu de prestații ocupaționale (Legea federală privind sistemul obligatoriu de prestații ocupaționale pentru asigurările de pensii pentru bătrânețe, pensii de urmaș și pensii de invaliditate).

În anexa X se adaugă următorul text:

1.Prestații suplimentare (Legea federală privind prestațiile suplimentare din 19 martie 1965) și prestații similare prevăzute de legislația cantonală.2.Pensii pentru situații dificile în baza asigurării de invaliditate (articolul 28 paragraful 1a din Legea federală privind asigurările de invaliditate din 19 iunie 1959, astfel cum a fost modificată la 7 octombrie 1994).3.Prestații necontributive de tip mixt prevăzute de legislația cantonală pentru situații de șomaj.4.Pensii necontributive extraordinare de invaliditate pentru persoanele cu handicap (articolul 39 din Legea federală privind asigurările de invaliditate din 19 iunie 1959) care, înainte de incapacitatea acestora de a munci, nu au făcut obiectul legislației elvețiene în baza unei activități prestate în calitate de persoană salariată sau persoană independentă.

Prestații suplimentare (Legea federală privind prestațiile suplimentare din 19 martie 1965) și prestații similare prevăzute de legislația cantonală.

Pensii pentru situații dificile în baza asigurării de invaliditate (articolul 28 paragraful 1a din Legea federală privind asigurările de invaliditate din 19 iunie 1959, astfel cum a fost modificată la 7 octombrie 1994).

Prestații necontributive de tip mixt prevăzute de legislația cantonală pentru situații de șomaj.

Pensii necontributive extraordinare de invaliditate pentru persoanele cu handicap (articolul 39 din Legea federală privind asigurările de invaliditate din 19 iunie 1959) care, înainte de incapacitatea acestora de a munci, nu au făcut obiectul legislației elvețiene în baza unei activități prestate în calitate de persoană salariată sau persoană independentă.

În anexa XI se adaugă următorul text:

Elveția1.Articolul 2 din Legea federală privind asigurările de pensii pentru bătrânețe și pensii de urmaș și articolul 1 din Legea federală privind asigurarea de invaliditate, care reglementează asigurarea voluntară în aceste clase de asigurare pentru resortisanții elvețieni care sunt rezidenți ai unor state care nu intră sub incidența prezentului acord, se aplică persoanelor care sunt rezidente în afara Elveției și care sunt resortisanți ai celorlalte state cărora li se aplică prezentul acord, precum și refugiaților și apatrizilor cu reședința pe teritoriul acestor state, în cazul în care aceste persoane se afiliază la un sistem voluntar de asigurare în termen de cel mult un an de la data la care au încetat să dețină o asigurare de pensie pentru bătrânețe, pensie de urmaș și pensie de invaliditate după o perioadă continuă de asigurare de cel puțin cinci ani.2.În cazul în care o persoană încetează să mai fie asigurată în cadrul unui sistem elvețian de asigurări de pensii pentru bătrânețe, de urmaș și de invaliditate după o perioadă continuă de asigurare de cel puțin cinci ani, aceasta are în continuare dreptul de a fi asigurată cu acordul angajatorului, în cazul în care lucrează într-un stat căruia nu i se aplică prezentul acord pentru un angajator din Elveția și în cazul în care depune o cerere în acest sens în termen de șase luni de la data la care a încetat să mai fie asigurată.3.Asigurarea obligatorie în cadrul asigurării de boală în Elveția și eventualele scutiri4.În cazul în care o persoană care intră sub incidența dispozițiilor legale elvețiene prevăzute la titlul II din regulament face obiectul, în aplicarea dispozițiilor de la punctul 3 litera (b) și cu privire la asigurarea de boală, dispozițiilor legale ale altui stat prevăzut de acest acord, costurile acestor prestații în natură pentru accidente neocupaționale se repartizează în mod egal între asigurătorul elvețian pentru accidente ocupaționale și neocupaționale și pentru boli industriale și instituția de asigurări de boală competentă, atunci când există un drept la prestații în natură în raport cu ambele organisme. Asigurătorul elvețian pentru accidente ocupaționale și neocupaționale și boli industriale suportă toate costurile în eventualitatea unor accidente ocupaționale, accidente intervenite pe drumul către locul de muncă sau boli industriale, chiar dacă există un drept la prestații de la un organism de asigurări de boală din țara de rezidență.5.Persoanele active, însă nerezidente în Elveția și care beneficiază de o asigurare legală în statul lor de rezidență, în conformitate cu punctul 3 litera (b), precum și membrii de familie ai acestora beneficiază de dispozițiile articolului 19 din regulament pe perioada șederii în Elveția.6.În vederea aplicării articolelor 18, 19, 20 și 27 din regulament în Elveția, asigurătorul competent suportă toate costurile facturate.7.Perioadele definitive de asigurare pentru indemnizații zilnice în cadrul sistemului de asigurări al unui alt stat căruia i se aplică prezentul acord se iau în calcul la reducerea sau la creșterea unei eventuale rezerve de asigurări pentru indemnizații zilnice în caz de maternitate sau de boală, atunci când persoana contractează o asigurare la un asigurător elvețian în termen de trei luni de la încetarea asigurării contractate într-o altă țară.8.În cazul în care o persoană care a depus o activitate remunerată sau independentă în Elveția pentru a-și acoperi cerințele vitale și-a încetat activitatea din cauza unui accident sau din cauza bolii și nu mai intră sub incidența legislației elvețiene privind asigurarea de invaliditate, se consideră că persoana respectivă este acoperită de această asigurare în sensul eligibilității pentru măsuri de reabilitare până la plata pensiei de invaliditate și pe toată durata în care beneficiază de aceste măsuri, cu condiția să nu se fi angajat într-o nouă activitate în afara Elveției.

Elveția

Articolul 2 din Legea federală privind asigurările de pensii pentru bătrânețe și pensii de urmaș și articolul 1 din Legea federală privind asigurarea de invaliditate, care reglementează asigurarea voluntară în aceste clase de asigurare pentru resortisanții elvețieni care sunt rezidenți ai unor state care nu intră sub incidența prezentului acord, se aplică persoanelor care sunt rezidente în afara Elveției și care sunt resortisanți ai celorlalte state cărora li se aplică prezentul acord, precum și refugiaților și apatrizilor cu reședința pe teritoriul acestor state, în cazul în care aceste persoane se afiliază la un sistem voluntar de asigurare în termen de cel mult un an de la data la care au încetat să dețină o asigurare de pensie pentru bătrânețe, pensie de urmaș și pensie de invaliditate după o perioadă continuă de asigurare de cel puțin cinci ani.

În cazul în care o persoană încetează să mai fie asigurată în cadrul unui sistem elvețian de asigurări de pensii pentru bătrânețe, de urmaș și de invaliditate după o perioadă continuă de asigurare de cel puțin cinci ani, aceasta are în continuare dreptul de a fi asigurată cu acordul angajatorului, în cazul în care lucrează într-un stat căruia nu i se aplică prezentul acord pentru un angajator din Elveția și în cazul în care depune o cerere în acest sens în termen de șase luni de la data la care a încetat să mai fie asigurată.

Asigurarea obligatorie în cadrul asigurării de boală în Elveția și eventualele scutiri

Dispozițiile legale elvețiene care reglementează asigurările obligatorii de boală se aplică următoarelor persoane care nu sunt rezidente în Elveția:

persoanele care intră sub incidența legislației elvețiene, în temeiul titlului II din regulament;

persoanele pentru care Elveția suportă costurile prestațiilor, în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 din regulament;

persoanele care beneficiază de indemnizații de șomaj în baza unei asigurări elvețiene;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctele (i) și (iii) sau ai persoanelor care prestează o activitate salariată sau independentă și sunt rezidente în Elveția, fiind asigurate în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie au rezidența în unul dintre următoarele state: Danemarca, Spania, Ungaria, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctul (ii) sau ai unui pensionar cu reședința în Elveția, care este asigurat în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie sunt rezidenți în unul dintre următoarele state: Danemarca, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit.

Sunt considerați membri de familie acele persoane care sunt definite ca membri de familie în conformitate cu legislația statului de rezidență.

Persoanele menționate la litera (a) au posibilitatea, la cerere, să fie scutite de asigurarea obligatorie în cazul în care își au reședința într-unul dintre următoarele state și dacă pot dovedi că sunt eligibile de o acoperire în caz de boală: Germania, Franța, Italia, Austria și, cu privire la persoanele menționate la litera (a) punctele (iv) și (v), Finlanda și, cu privire la persoanele menționate la litera (a) punctul (ii), Portugalia.

Această cerere:

trebuie depusă în termen de trei luni de la data la care intră în vigoare obligația de a contracta o asigurare în Elveția; în cazul în care, în situații motivate, cererea este depusă după acest termen, scutirea produce efecte de la data la care începe obligația de asigurare;

se aplică tuturor membrilor de familie care sunt rezidenți în același stat.

În cazul în care o persoană care intră sub incidența dispozițiilor legale elvețiene prevăzute la titlul II din regulament face obiectul, în aplicarea dispozițiilor de la punctul 3 litera (b) și cu privire la asigurarea de boală, dispozițiilor legale ale altui stat prevăzut de acest acord, costurile acestor prestații în natură pentru accidente neocupaționale se repartizează în mod egal între asigurătorul elvețian pentru accidente ocupaționale și neocupaționale și pentru boli industriale și instituția de asigurări de boală competentă, atunci când există un drept la prestații în natură în raport cu ambele organisme. Asigurătorul elvețian pentru accidente ocupaționale și neocupaționale și boli industriale suportă toate costurile în eventualitatea unor accidente ocupaționale, accidente intervenite pe drumul către locul de muncă sau boli industriale, chiar dacă există un drept la prestații de la un organism de asigurări de boală din țara de rezidență.

Persoanele active, însă nerezidente în Elveția și care beneficiază de o asigurare legală în statul lor de rezidență, în conformitate cu punctul 3 litera (b), precum și membrii de familie ai acestora beneficiază de dispozițiile articolului 19 din regulament pe perioada șederii în Elveția.

În vederea aplicării articolelor 18, 19, 20 și 27 din regulament în Elveția, asigurătorul competent suportă toate costurile facturate.

Perioadele definitive de asigurare pentru indemnizații zilnice în cadrul sistemului de asigurări al unui alt stat căruia i se aplică prezentul acord se iau în calcul la reducerea sau la creșterea unei eventuale rezerve de asigurări pentru indemnizații zilnice în caz de maternitate sau de boală, atunci când persoana contractează o asigurare la un asigurător elvețian în termen de trei luni de la încetarea asigurării contractate într-o altă țară.

În cazul în care o persoană care a depus o activitate remunerată sau independentă în Elveția pentru a-și acoperi cerințele vitale și-a încetat activitatea din cauza unui accident sau din cauza bolii și nu mai intră sub incidența legislației elvețiene privind asigurarea de invaliditate, se consideră că persoana respectivă este acoperită de această asigurare în sensul eligibilității pentru măsuri de reabilitare până la plata pensiei de invaliditate și pe toată durata în care beneficiază de aceste măsuri, cu condiția să nu se fi angajat într-o nouă activitate în afara Elveției.

Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

JO L 284, 30.10.2009, p. 1.

În sensul prezentului acord, Regulamentul (CE) nr. 987/2009 se adaptează astfel:

În anexa 1 se adaugă următorul text:

Acord între Elveția și Franța din 26 octombrie 2004 de stabilire a prevederilor speciale pentru rambursarea prestațiilor de asistență medicală.Acord între Elveția și Italia din 20 decembrie 2005 de stabilire a prevederilor speciale pentru rambursarea prestațiilor de asistență medicală.

Acord între Elveția și Franța din 26 octombrie 2004 de stabilire a prevederilor speciale pentru rambursarea prestațiilor de asistență medicală.

Acord între Elveția și Italia din 20 decembrie 2005 de stabilire a prevederilor speciale pentru rambursarea prestațiilor de asistență medicală.

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008, astfel cum se aplica între Elveția și statele membre anterior intrării în vigoare a prezentei decizii și atunci când sunt menționate în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 sau Regulamentul (CE) nr. 987/2009 sau atunci când se referă la cazuri care au avut loc în trecut.

JO L 149, 5.7.1971, p. 2.

JO L 177, 4.7.2008, p. 1.

Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 120/2009 al Comisiei din 9 februarie 2009, astfel cum se aplica între Elveția și statele membre anterior intrării în vigoare a prezentei decizii și atunci când sunt menționate în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 sau Regulamentul (CE) nr. 987/2009 sau atunci când se referă la cazuri care au avut loc în trecut.

JO L 74, 27.3.1972, p. 1.

JO L 39, 10.2.2009, p. 29.

Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecția dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor salariați și al lucrătorilor care desfășoară activități independente care se deplasează în cadrul Comunității.

JO L 209, 25.7.1998, p. 46.

ACTE JURIDICE PE CARE PĂRȚILE CONTRACTANTE TREBUIE SĂ LE IA ÎN CONSIDERARE

Decizia nr. A1 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la stabilirea unei proceduri de dialog și de conciliere referitoare la valabilitatea documentelor, stabilirea legislației aplicabile și stabilirea prestațiilor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului.

JO C 106, 24.4.2010, p. 1.

Decizia nr. A2 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la interpretarea articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind legislația aplicabilă lucrătorilor detașați și lucrătorilor care desfășoară temporar o activitate independentă în afara statului competent.

JO C 106, 24.4.2010, p. 5.

Decizia nr. A3 din 17 decembrie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la cumularea perioadelor de detașare neîntreruptă, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului.

JO C 149, 8.6.2010, p. 3.

Decizia nr. E1 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la dispozițiile practice pentru perioada tranzitorie pentru schimbul de date prin mijloace electronice la care se referă articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

JO C 106, 24.4.2010, p. 9.

Decizia nr. F1 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la interpretarea articolului 68 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele prioritare în eventualitatea suprapunerii prestațiilor de familie.

JO C 106, 24.4.2010, p. 11.

Decizia nr. H1 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la cadrul pentru tranziția de la Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 ale Consiliului la Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului și aplicarea deciziilor și recomandărilor Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială.

JO C 106, 24.4.2010, p. 13.

Decizia nr. H2 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la normele de funcționare și alcătuirea Comisiei tehnice pentru prelucrarea datelor a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială.

JO C 106, 24.4.2010, p. 17.

Decizia nr. H3 din 15 octombrie 2009 a Comisiei administrative privind coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la datele care vor fi luate în considerare la stabilirea coeficienților de conversie prevăzuți la articolul 90 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

JO C 106, 24.4.2010, p. 56.

Decizia nr. H4 din 22 decembrie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la normele de funcționare și alcătuirea Consiliului de audit a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială.

JO C 107, 27.4.2010, p. 3.

Decizia nr. H5 din 18 martie 2010 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la cooperarea pentru combaterea fraudei și la erorile din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

JO C 149, 8.6.2010, p. 5.

Decizia nr. P1 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la interpretarea articolului 50 alineatul (4), articolul 58 și articolul 87 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește prestațiile de invaliditate, de limită de vârstă și de urmaș.

JO C 106, 24.4.2010, p. 21.

Decizia nr. S1 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la Cardul european de asigurări de sănătate.

JO C 106, 24.4.2010, p. 23.

Decizia nr. S2 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la Cardul european de asigurări de sănătate.

JO C 106, 24.4.2010, p. 26.

Decizia nr. S3 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la stabilirea prestațiilor prevăzute de articolul 19 alineatul (1) și articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și articolul 25 punctul A subpunctul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

JO C 106, 24.4.2010, p. 40.

Decizia nr. S4 din 2 octombrie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială privind procedurile de rambursare pentru punerea în aplicare a articolelor 35 și 41 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului.

JO C 106, 24.4.2010, p. 52.

Decizia nr. S5 din 2 octombrie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la interpretarea conceptului de prestații în natură în caz de boală sau de maternitate, astfel cum este definit la articolul 1 litera (va) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în temeiul articolelor 17, 19, 20, 22, al articolului 24 alineatul (1), al articolelor 25 și 26, al articolului 27 alineatele (1), (3), (4) și (5), al articolelor 28 și 34 și al articolului 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și privind calcularea sumelor care urmează să fie rambursate în conformitate cu articolele 62, 63 și 64 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

JO C 106, 24.4.2010, p. 54.

Decizia nr. S6 din 22 decembrie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la înregistrarea în statul membru de reședință în temeiul articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 și întocmirea evidențelor prevăzute la articolul 64 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009.

JO C 107, 27.4.2010, p. 6.

Decizia nr. S7 din 22 decembrie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la tranziția de la Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și nr. 574/72 la Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 și aplicarea procedurilor de rambursare.

JO C 107, 27.4.2010, p. 8.

Decizia nr. U1 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind creșterile prestațiilor de șomaj pentru membrii de familie aflați în întreținere.

JO C 106, 24.4.2010, p. 42.

Decizia nr. U2 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la domeniul de aplicare al articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind dreptul la indemnizații de șomaj al persoanelor aflate în șomaj total, altele decât lucrătorii frontalieri care au avut reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru competent, pe parcursul ultimei lor activități salariate sau independente.

JO C 106, 24.4.2010, p. 43.

Decizia nr. U3 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la domeniul de aplicare al conceptului de șomaj parțial aplicabil persoanelor aflate în șomaj la care se referă articolele 65 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului.

JO C 106, 24.4.2010, p. 45.

ACTE JURIDICE DE CARE PĂRȚILE CONTRACTANTE TREBUIE SĂ IA NOTĂ

Recomandarea nr. U1 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la legislația aplicabilă persoanelor aflate în șomaj angajate într-o activitate profesională cu normă redusă sau activitate comercială într-un stat membru, altul decât statul membru de rezidență.

JO C 106, 24.4.2010, p. 49.

Recomandarea nr. U2 din 12 iunie 2009 a Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială cu privire la aplicarea articolului 64 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în cazul persoanelor aflate în șomaj care își însoțesc soții/soțiile sau partenerii conjugali care prestează o activitate o activitate profesională sau comercială într-un stat membru, altul decât statul competent.

JO C 106, 24.4.2010, p. 51.

În secțiunea I din anexa I se adaugă următorul text:

În secțiunea II din anexa I se adaugă următorul text:

În anexa II se adaugă următorul text:

punctul 9b alineatul (1) subpunctele 1-4 din Protocolul final (legislația aplicabilă și dreptul la prestații în natură pentru caz de boală pentru rezidenții exclavei germane din Büsingen);

punctul 9e alineatul (1) litera (b) prima, a doua și a patra teză din Protocolul final (accesul la asigurarea voluntară de boală din Germania, prin relocare în Germania).

conform articolului 8 alineatul (5), Germania (teritoriul Büsingen) contribuie, cu o sumă echivalentă contribuției cantonale, în temeiul legislației elvețiene, la costul locurilor de muncă efective pentru promovarea măsurilor privind ocuparea forței de muncă pentru lucrătorii care intră sub incidența acestei dispoziții.

În anexa IV se adaugă următorul text:

În partea 1 din anexa VIII se adaugă următorul text:

În partea 2 din anexa VIII se adaugă următorul text:

În partea II din anexa IX se adaugă următorul text:

În anexa X se adaugă următorul text:

În anexa XI se adaugă următorul text:

Dispozițiile legale elvețiene care reglementează asigurările obligatorii de boală se aplică următoarelor persoane care nu sunt rezidente în Elveția:

persoanele care intră sub incidența legislației elvețiene, în temeiul titlului II din regulament;

persoanele pentru care Elveția suportă costurile prestațiilor, în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 din regulament;

persoanele care beneficiază de indemnizații de șomaj în baza unei asigurări elvețiene;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctele (i) și (iii) sau ai persoanelor care prestează o activitate salariată sau independentă și sunt rezidente în Elveția, fiind asigurate în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie au rezidența în unul dintre următoarele state: Danemarca, Spania, Ungaria, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctul (ii) sau ai unui pensionar cu reședința în Elveția, care este asigurat în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie sunt rezidenți în unul dintre următoarele state: Danemarca, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit.

Persoanele menționate la litera (a) au posibilitatea, la cerere, să fie scutite de asigurarea obligatorie în cazul în care își au reședința într-unul dintre următoarele state și dacă pot dovedi că sunt eligibile de o acoperire în caz de boală: Germania, Franța, Italia, Austria și, cu privire la persoanele menționate la litera (a) punctele (iv) și (v), Finlanda și, cu privire la persoanele menționate la litera (a) punctul (ii), Portugalia.

trebuie depusă în termen de trei luni de la data la care intră în vigoare obligația de a contracta o asigurare în Elveția; în cazul în care, în situații motivate, cererea este depusă după acest termen, scutirea produce efecte de la data la care începe obligația de asigurare;

se aplică tuturor membrilor de familie care sunt rezidenți în același stat.

persoanele care intră sub incidența legislației elvețiene, în temeiul titlului II din regulament;

persoanele pentru care Elveția suportă costurile prestațiilor, în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 din regulament;

persoanele care beneficiază de indemnizații de șomaj în baza unei asigurări elvețiene;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctele (i) și (iii) sau ai persoanelor care prestează o activitate salariată sau independentă și sunt rezidente în Elveția, fiind asigurate în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie au rezidența în unul dintre următoarele state: Danemarca, Spania, Ungaria, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctul (ii) sau ai unui pensionar cu reședința în Elveția, care este asigurat în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie sunt rezidenți în unul dintre următoarele state: Danemarca, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit.

trebuie depusă în termen de trei luni de la data la care intră în vigoare obligația de a contracta o asigurare în Elveția; în cazul în care, în situații motivate, cererea este depusă după acest termen, scutirea produce efecte de la data la care începe obligația de asigurare;

se aplică tuturor membrilor de familie care sunt rezidenți în același stat.

punctul 9b alineatul (1) subpunctele 1-4 din Protocolul final (legislația aplicabilă și dreptul la prestații în natură pentru caz de boală pentru rezidenții exclavei germane din Büsingen);

punctul 9e alineatul (1) litera (b) prima, a doua și a patra teză din Protocolul final (accesul la asigurarea voluntară de boală din Germania, prin relocare în Germania).

conform articolului 8 alineatul (5), Germania (teritoriul Büsingen) contribuie, cu o sumă echivalentă contribuției cantonale, în temeiul legislației elvețiene, la costul locurilor de muncă efective pentru promovarea măsurilor privind ocuparea forței de muncă pentru lucrătorii care intră sub incidența acestei dispoziții.

Dispozițiile legale elvețiene care reglementează asigurările obligatorii de boală se aplică următoarelor persoane care nu sunt rezidente în Elveția:

persoanele care intră sub incidența legislației elvețiene, în temeiul titlului II din regulament;

persoanele pentru care Elveția suportă costurile prestațiilor, în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 din regulament;

persoanele care beneficiază de indemnizații de șomaj în baza unei asigurări elvețiene;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctele (i) și (iii) sau ai persoanelor care prestează o activitate salariată sau independentă și sunt rezidente în Elveția, fiind asigurate în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie au rezidența în unul dintre următoarele state: Danemarca, Spania, Ungaria, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctul (ii) sau ai unui pensionar cu reședința în Elveția, care este asigurat în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie sunt rezidenți în unul dintre următoarele state: Danemarca, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit.

Persoanele menționate la litera (a) au posibilitatea, la cerere, să fie scutite de asigurarea obligatorie în cazul în care își au reședința într-unul dintre următoarele state și dacă pot dovedi că sunt eligibile de o acoperire în caz de boală: Germania, Franța, Italia, Austria și, cu privire la persoanele menționate la litera (a) punctele (iv) și (v), Finlanda și, cu privire la persoanele menționate la litera (a) punctul (ii), Portugalia.

trebuie depusă în termen de trei luni de la data la care intră în vigoare obligația de a contracta o asigurare în Elveția; în cazul în care, în situații motivate, cererea este depusă după acest termen, scutirea produce efecte de la data la care începe obligația de asigurare;

se aplică tuturor membrilor de familie care sunt rezidenți în același stat.

persoanele care intră sub incidența legislației elvețiene, în temeiul titlului II din regulament;

persoanele pentru care Elveția suportă costurile prestațiilor, în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 din regulament;

persoanele care beneficiază de indemnizații de șomaj în baza unei asigurări elvețiene;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctele (i) și (iii) sau ai persoanelor care prestează o activitate salariată sau independentă și sunt rezidente în Elveția, fiind asigurate în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie au rezidența în unul dintre următoarele state: Danemarca, Spania, Ungaria, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit;

membrii de familie ai persoanelor menționate la punctul (ii) sau ai unui pensionar cu reședința în Elveția, care este asigurat în cadrul sistemului elvețian de asigurări de boală, în afara cazului în care acești membri de familie sunt rezidenți în unul dintre următoarele state: Danemarca, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit.

trebuie depusă în termen de trei luni de la data la care intră în vigoare obligația de a contracta o asigurare în Elveția; în cazul în care, în situații motivate, cererea este depusă după acest termen, scutirea produce efecte de la data la care începe obligația de asigurare;

se aplică tuturor membrilor de familie care sunt rezidenți în același stat.

În anexa 1 se adaugă următorul text:

I.Asigurarea de șomajUrmătoarele dispoziții se aplică lucrătorilor care sunt resortisanți ai Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace până la 30 aprilie 2011, precum și lucrătorilor care sunt resortisanți ai Republicii Bulgaria și României până la 31 mai 2016.1.Următoarele norme se aplică în ceea ce privește asigurarea de șomaj pentru lucrătorii care dețin un permis de rezidență cu o perioadă de valabilitate mai mică de un an:1.1.Numai lucrătorii care au plătit contribuții în Elveția pe perioada minimă impusă de Legea federală privind asigurările de șomaj și indemnizațiile în caz de insolvență (Loi fédérale sur l’assurance-chômage obligatoire et l’indemnité en cas d’insolvabilité – LACI) și care îndeplinesc, de asemenea, celelalte condiții de eligibilitate pentru indemnizația de șomaj au dreptul la prestații de asigurări de șomaj prevăzute de asigurările de șomaj în condițiile legii.1.2.O parte dintre contribuțiile percepute pentru lucrătorii a căror perioadă de cotizare este prea scurtă pentru a avea dreptul la indemnizație de șomaj în Elveția în baza punctului 1.1 se rambursează statelor lor de origine în conformitate cu dispozițiile punctului 1.3 pentru a contribui la costul prestațiilor acordate acestor lucrători în eventualitatea șomajului complet; acești lucrători nu vor mai avea drept la această indemnizație în caz de șomaj complet în Elveția. Cu toate acestea, lucrătorii vor avea drept la indemnizații în caz de condiții meteorologice nefavorabile și de insolvabilitate a angajatorului. Indemnizațiile în caz de șomaj complet se plătesc de către statul de origine, cu condiția ca lucrătorii în cauză să se declare disponibili pentru încadrare în muncă. Perioadele de asigurare încheiate în Elveția se iau în calcul ca și cum ar fi fost încheiate în statul de origine.1.3.Partea din contribuțiile percepute pentru lucrătorii la care se face trimitere în articolul 1.2 se rambursează anual în conformitate cu următoarele dispoziții:(a)contribuțiile totale ale acestor lucrători se calculează, pentru fiecare țară, pe baza numărului anual de lucrători salariați și a contribuțiilor anuale medii plătite pentru fiecare lucrător (contribuții ale angajatorului și ale angajatului);(b)din suma calculată în acest mod, o parte corespunzând cotei relative reprezentată de indemnizația de șomaj ca procent din toate indemnizațiile prevăzute la punctul 1.2 se rambursează statelor de origine ale lucrătorilor, iar o parte este reținută de Elveția ca rezervă pentru indemnizații ulterioare;(c)Elveția transmite în fiecare an situația contribuțiilor rambursate. În cazul în care statele de origine solicită acest lucru, în situație se menționează bazele de calcul și sumele rambursate. Statele de origine comunică anual Elveției numărul de beneficiari ai indemnizației de șomaj, astfel cum este prevăzută la punctul 1.2.2.În cazul în care un stat membru care intră sub incidența acestor dispoziții întâmpină dificultăți privind încetarea sistemului de rambursare a contribuțiilor sau în cazul în care Elveția întâmpină dificultăți privind sistemul de cumulare, oricare dintre părțile contractante poate sesiza Comitetul mixt cu privire la această chestiune.II.Alocații pentru persoanele neajutorateAlocațiile acordate persoanelor neajutorate în temeiul Legii federale din 19 iunie 1959 privind asigurarea de invaliditate (LAI) și al Legii federale din 20 decembrie 1946 privind pensiile pentru bătrânețe și pensiile de urmaș (LAVS), astfel cum au fost modificate la 8 octombrie 1999 se acordă numai în cazul în care persoanele respective sunt rezidente în Elveția.III.Sistemul de prestații ocupaționale privind pensiile pentru bătrânețe, de urmaș și de invaliditateFără a aduce atingere articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului, beneficiile legitime prevăzute de Legea federală privind libera trecere în cadrul sistemului de prestații ocupaționale cu privire la pensiile pentru bătrânețe, de urmaș și de invaliditate (Loi fédérale sur le libre passage dans la prévoyance professionnelle vieillesse, survivants et invalidité) din 17 decembrie 1993 se plătesc la cerere oricărei persoane salariate sau care desfășoară o activitate independentă care intenționează să părăsească definitiv Elveția și care, în temeiul titlului II din regulament, nu va mai intra sub incidența legislației elvețiene, cu condiția ca aceste persoane să părăsească Elveția în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord”.

ANEXA II

DECLARAȚIE

cu privire la Declarația referitoare la participarea Elveției în comitete

Comisia administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor imigranți menționată la a doua liniuță din Declarația referitoare la participarea Elveției în comitete (JO L 114, 30.4.2002, p. 72), a fost redenumită Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială prin articolul 71 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului.