Decizia 2010/585/PESC a Consiliului din 27 septembrie 2010 privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 26 alineatul (2) și articolul 31 alineatul (1),

La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (strategia), al cărei capitol III cuprinde o listă de măsuri pentru combaterea acestei proliferări care trebuie să fie adoptate atât în Uniune, cât și în terțe țări.

Uniunea acționează în prezent în mod activ pentru punerea în aplicare a respectivei strategii și dă curs măsurilor enumerate în capitolul III, în special prin furnizarea de resurse financiare destinate sprijinirii unor proiecte specifice desfășurate de instituții multilaterale, precum Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA).

La 17 noiembrie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/805/PESC privind universalizarea și consolidarea acordurilor multilaterale în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora. Respectiva poziție comună menționată solicită, inter alia, promovarea încheierii de acorduri de garanții generalizate și de protocoale adiționale ale AIEA și angajează acțiunea Uniunii pentru ca protocolul adițional și acordurile de garanții generalizate să devină standardul sistemului de verificare al AIEA.

La 17 mai 2004, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2004/495/PESC privind sprijinirea activităților AIEA desfășurate în cadrul programului său de securitate nucleară și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă.

La 18 iulie 2005, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2005/574/PESC privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă.

La 12 iunie 2006, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2006/418/PESC privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă.

La 14 aprilie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/314/PESC privind sprijinul pentru activitățile AIEA în domeniile securității și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă.

Consolidarea controlului surselor radioactive de mare activitate, în conformitate cu declarația și cu planul de acțiune al G8 privind securizarea surselor radioactive, adoptat la summitul de la Evian din 2003, continuă să reprezinte un obiectiv important pentru Uniune, care va fi urmărit prin includerea unor țări terțe.

În iulie 2005, statele părți și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice au convenit prin consens să modifice Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare (Convention on the Physical Protection of Nuclear Material – CPPNM), în vederea extinderii domeniului de aplicare al acesteia la materialele și instalațiile nucleare în cadrul utilizării, al depozitării și al transportului în scopuri pașnice pe teritoriul național, precum și în vederea instituirii unei obligații pentru statele părți de a stabili sancțiuni de natură penală pentru încălcările convenției.

În septembrie 2005 a fost deschisă spre semnare Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear. La intrarea sa în vigoare, aceasta va impune statelor părți adoptarea legislației în vederea incriminării faptelor respective.

AIEA urmărește aceleași obiective ca cele menționate la considerentele 3-10. Aceasta se realizează prin punerea în aplicare a planului său în materie de securitate nucleară, care este finanțat integral prin contribuții voluntare la Fondul pentru securitatea nucleară al AIEA.

Uniunea a participat la summitul privind securitatea nucleară, convocat de președintele Statelor Unite ale Americii în perioada 12-13 aprilie 2010, și s-a angajat să își intensifice în continuare eforturile vizând consolidarea securității nucleare și asistarea țărilor terțe în această privință.

Pentru a facilita abordarea provocărilor specifice din domeniul securității și al neproliferării nucleare în țările din Asia, în special din cauza numărului din ce în ce mai mare de aplicații nucleare din regiune, printre altele în domeniul medicinei, al agriculturii și al apei, precum și al cercetării nucleare, prezenta decizie ar trebui să sprijine în mod specific activitățile AIEA din Asia de Sud-Est. Aceasta ar trebui să țină seama de rolul din ce în ce mai important deținut de Asia în calitate de partener al Uniunii în domeniul securității. Ar trebui să se pună un accent deosebit pe consolidarea siguranței și a securității nucleare în aplicațiile nucleare neenergetice din țările eligibile,

În scopul punerii în aplicare imediate și concrete a anumitor elemente ale Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (strategia), Uniunea sprijină activitățile AIEA în domeniile securității și verificării nucleare, pentru a contribui la realizarea următoarelor obiective:

realizarea de progrese în direcția universalizării instrumentelor internaționale în materie de neproliferare și de securitate nucleară, incluzând acordurile de garanții generalizate și protocolul adițional;

îmbunătățirea protecției materialelor și a echipamentelor sensibile din punct de vedere al proliferării, precum și a tehnologiilor relevante, acordarea unei asistențe legislative și de reglementare în domeniul securității și al garanțiilor nucleare;

consolidarea detectării traficului ilicit cu materiale nucleare și alte materiale radioactive, precum și a răspunsului la acest fenomen.

Proiectele AIEA care corespund măsurilor prevăzute în cadrul Strategiei sunt cele care vizează:

consolidarea infrastructurilor legislative și de reglementare pentru punerea în aplicare a instrumentelor internaționale relevante în domeniile securității și verificării nucleare, incluzând acordurile de garanții generalizate și protocolul adițional;

asistarea statelor în procesul de consolidare a securității și a controlului materialelor nucleare și al altor materiale radioactive;

consolidarea capacităților statelor de a detecta traficul ilicit cu materiale nucleare și alte materiale radioactive și de a răspunde acestui fenomen.

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) este responsabil de punerea în aplicare a prezentei decizii.

Proiectele menționate la articolul 1 alineatul (2) sunt desfășurate de AIEA, în calitatea sa de entitate de punere în aplicare. Aceasta îndeplinește sarcina respectivă sub controlul ÎR. În acest scop, ÎR încheie acordurile necesare cu AIEA.

Valoarea de referință financiară pentru punerea în aplicare a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (2) este de 9966000 EUR și este finanțată de la bugetul general al Uniunii.

Cheltuielile finanțate din suma prevăzută la alineatul (1) se gestionează în conformitate cu procedurile și normele aplicabile bugetului general al Uniunii.

Comisia supraveghează gestionarea corectă a cheltuielilor menționate la alineatul (1), care iau forma unui grant. În acest scop, Comisia încheie un acord de finanțare cu AIEA. Acordul de finanțare prevede că AIEA trebuie să asigure vizibilitatea contribuției Uniunii, corespunzător dimensiunii acesteia.

Comisia depune eforturi în vederea încheierii acordului de finanțare menționat la alineatul (3) în cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a prezentei decizii. Comisia informează Consiliul cu privire la orice dificultăți întâmpinate în cadrul respectivului proces și cu privire la data încheierii acordului de finanțare.

ÎR raportează Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii pe baza rapoartelor periodice pregătite de AIEA. Rapoartele respective formează baza pentru evaluarea efectuată de Consiliu. Comisia furnizează informații cu privire la aspectele financiare ale punerii în aplicare a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Aceasta expiră după 24 de luni de la data încheierii acordului de finanțare dintre Comisie și AIEA sau după 12 luni de la data adoptării sale, în cazul în care niciun acord de finanțare nu a fost încheiat până la acea dată.

Adoptată la Bruxelles, 27 septembrie 2010.Pentru ConsiliuPreședinteleK. Peeters

ANEXĂ

Sprijinirea de către Uniunea Europeană a activităților AIEA în domeniile securității și verificării nucleare în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă

Introducere

Numărul incidentelor teroriste survenite în ultimii ani în statele membre ale Uniunii și în alte părți ale lumii nu a înregistrat nicio scădere. Comunitatea internațională a recunoscut în diverse foruri că există în continuare un risc ridicat de acte de terorism nuclear care pot fi desfășurate cu succes, implicând utilizarea de materiale nucleare sau de alte materiale radioactive. În plus, rapoartele recente cu privire la traficul ilicit, inclusiv cele care implică materiale nucleare deosebit de sensibile, au subliniat riscul dobândirii de către teroriști a unor astfel de materiale, care continuă să existe.

Comunitatea internațională a reacționat cu fermitate la aceste amenințări și a luat mai multe inițiative menite să împiedice ajungerea materialelor nucleare sau a altor materiale radioactive în mâinile teroriștilor.

Verificarea efectuată de către AIEA rămâne un instrument indispensabil pentru instaurarea încrederii în rândul statelor în ceea ce privește inițiativele luate în domeniul neproliferării nucleare și pentru dezvoltarea utilizării materialelor nucleare în scopuri pașnice.

Evoluțiile internaționale recente au generat o serie nouă, consolidată, de instrumente juridice internaționale care prezintă relevanță pentru securitatea și verificarea nucleară:

în iulie 2005, statele părți au adoptat Amendamentul la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare;

în septembrie 2005, a fost deschisă spre semnare Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear;

în aprilie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 1540(2004) privind armele de distrugere în masă și actorii nestatali;

Rezoluția 1373(2001) a Consiliului de Securitate al ONU invită toate statele să devină cât mai curând posibil părți la convențiile și protocoalele internaționale relevante privind terorismul.

Peste 95 de state și-au luat angajamentul politic de a pune în aplicare Codul de conduită privind siguranța și securitatea surselor radioactive. De asemenea, Conferințele generale și Consiliul guvernatorilor AIEA au adoptat mai multe rezoluții și decizii pentru a consolida sistemul de garanții al AIEA.

GOV/2003/49-GC(47)/9. A se vedea, de asemenea, documentul Măsuri pentru consolidarea cooperării internaționale în domeniile siguranței nucleare, al siguranței radiologice, al siguranței transportului și al gestionării deșeurilor: promovarea instituirii unei infrastructuri de reglementare naționale eficace și durabile pentru controlul surselor de radiații [GOV/2004/52-GC(48)/15], incluzând părți relevante pentru cooperarea AIEA-CE în cadrul Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă. Aceste activități sunt, de asemenea, reflectate în Activitățile de susținere a securității nucleare din cadrul Planului AIEA pentru securitatea nucleară pentru 2006-2009.

În septembrie 2005, Consiliul guvernatorilor AIEA a decis că, în vederea consolidării sistemului de garanții, așa-numitul protocol privind cantitățile mici de materiale la acordurile de garanții din cadrul TNP ar trebui să continue să facă parte din sistemul de garanții al AIEA, sub rezerva modificărilor care vor fi aduse textului standard și a schimbărilor de la nivelul criteriilor vizând protocolul privind cantitățile mici de materiale; în 2005, Conferința generală a AIEA a adoptat o rezoluție în care se consemna, inter alia, că, în cazul unui stat prezentând un acord de garanții generalizate completat de un protocol adițional în vigoare, măsurile respective reprezintă standardul de verificare consolidată pentru statul în cauză.

Punerea în aplicare de către state a acestor instrumente internaționale poate fi facilitată în mod semnificativ, în parte prin intermediul asistenței furnizate prin planurile de securitate nucleară ale AIEA pentru 2003-2005 și 2006-2009. În septembrie 2009, a fost adoptat Planul de securitate nucleară al AIEA pentru 2010-2013, care reflectă continuarea într-un mod ferm a planurilor anterioare. Obiectivul acestui plan de securitate nucleară este ca statele care îl susțin să contribuie, la cerere, la eforturile globale de a obține, la nivel mondial, o securitate efectivă oriunde materialele nucleare sau alte materiale radioactive sunt utilizate sau fac obiectul depozitării și/sau al transportului, precum și a instalațiilor aferente, în cadrul eforturilor acestora de a stabili și de a menține o securitate nucleară efectivă prin furnizarea de asistență în domeniul consolidării capacităților, prin oferirea de orientări, dezvoltarea resurselor umane, durabilitate și reducerea riscurilor. Obiectivul este, de asemenea, de a asista în cadrul procesului de aderare și de punere în aplicare a instrumentelor juridice internaționale privind securitatea nucleară, precum și de a consolida cooperarea internațională și coordonarea asistenței acordate prin programe bilaterale și alte inițiative internaționale într-un mod care ar contribui, de asemenea, la posibilitatea utilizării în condiții de siguranță și de securitate și în scopuri pașnice a energiei nucleare și a aplicațiilor de această natură care implică substanțe radioactive.

Planurile de securitate nucleară ale AIEA urmăresc obiective similare cu anumite elemente ale Strategiei UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă. Acestea prevăd o abordare cuprinzătoare a securității nucleare, incluzând controalele de reglementare, răspunderea și protecția în ceea ce privește materialele nucleare și alte materiale radioactive care fac obiectul utilizării, al depozitării și al transportului, de-a lungul întregului ciclu de viață al acestora, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Cu toate acestea, pentru cazurile în care protecția eșuează, trebuie instituite măsuri de siguranță pentru detectarea furturilor sau a tentativelor de contrabandă cu materiale nucleare care implică traversarea unor frontiere internaționale și pentru a permite o reacție la actele răuvoitoare care implică materiale nucleare sau alte materiale radioactive, dacă aceste acte au loc.

AIEA a finalizat cu succes punerea în aplicare a Acțiunii comune 2004/495/PESC și a Acțiunii comune 2005/574/PESC. Mai mult, AIEA este în etapa finală de punere în aplicare a Acțiunii comune 2006/418/PESC și este în curs de punere în aplicare a Acțiunii comune 2008/314/PESC.

Cu contribuțiile conexe ale Uniunii, AIEA a propus și a pus în aplicare activități în sprijinul eforturilor statelor beneficiare în regiunile Caucaz, Asia Centrală, Europa de Sud-Est, regiunea mediteraneeană din Orientul Mijlociu, Africa și regiunea Asiei de Sud-Est, pentru a consolida securitatea nucleară și punerea în aplicare de garanții internaționale în țările respective.

Descrierea proiectelor

Toate statele au responsabilitatea de a institui sisteme corespunzătoare de prevenire, detectare și răspuns la actele răuvoitoare care implică materiale nucleare sau alte materiale radioactive. În caz contrar, se poate crea o verigă slabă în securitatea nucleară globală.

O infrastructură de securitate nucleară eficientă impune o abordare multidisciplinară care să cuprindă:

infrastructuri juridice și de reglementare cu responsabilități clar definite repartizate între diferitele organizații și operatori;

dezvoltarea resurselor umane;

instituirea de proceduri și funcții de coordonare; și

sprijin tehnic pentru infrastructurile naționale; recunoașterea faptului că măsurile de securitate nucleară din interiorul instalațiilor/locațiilor nucleare sunt diferite de cele care trebuie aplicate în exteriorul acestor instalații/locații, pentru a proteja societatea civilă de evenimente legate de securitatea nucleară care implică substanțe radioactive.

În gestionarea activităților care implică materiale nucleare sau alte materiale radioactive, este necesară o cultură durabilă a securității nucleare. Ca urmare, securitatea nucleară ar reprezenta un factor promotor pentru utilizarea mai largă a energiei nucleare, recunoscând sinergiile dintre siguranță, securitate și garanții, prin recunoașterea, în special, a principiilor durabilității și eficienței.

Prezenta decizie va fi pusă în aplicare în următoarele cinci domenii:

Durabilitatea și eficiența sprijinului furnizat prin acțiunile comune anterioare

PESC/2004/022/AIEA I, PESC/2005/020/AIEA II, PESC/2006/029/AIEA III și PESC/2008/020/AIEA IV.

Consolidarea infrastructurii de sprijin pentru securitatea nucleară a statelor: instituirea centrelor naționale de sprijin pentru securitatea nucleară

Consolidarea infrastructurii legislative și de reglementare a statelor

Consolidarea măsurilor de securitate nucleară pentru materialele nucleare și pentru alte materiale radioactive

Consolidarea capacităților statelor de a trata materialele nucleare și radioactive care nu fac obiectul controlului de reglementare

Selectarea statelor și a proiectelor care urmează a fi puse în aplicare se va face pe baza unei evaluări cuprinzătoare a necesităților, pe baza rezultatelor misiunilor de evaluare și a altor informații disponibile.

Statele membre ale AIEA, precum și state care nu sunt membre ale AIEA continuă să solicite un astfel de sprijin. Țările care pot beneficia de sprijin sunt următoarele:

în Europa de Sud-Est:

Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Muntenegru, Republica Moldova, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Turcia;

în regiunea Asiei Centrale:

Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan și Turkmenistan;

în regiunea Caucazului:

Armenia, Azerbaidjan și Georgia;

în regiunea mediteraneeană a Orientului Mijlociu:

Israel, Iordania, Liban și Republica Arabă Siriană;

în Africa:

Africa de Sud, Algeria, Angola, Benin, Botswana, Burkina Faso, Burundi, Camerun, Capul Verde, Ciad, Comore, Congo (Brazzaville), Côte d’Ivoire, Djibouti, Egipt, Eritreea, Etiopia, Gabon, Gambia, Ghana, Guineea, Guineea-Bissau, Guineea Ecuatorială, Jamahiria Arabă Libiană, Kenya, Lesotho, Liberia, Madagascar, Malawi, Mali, Maroc, Mauritania, Mauritius, Mozambic, Namibia, Niger, Nigeria, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo, Republica Unită Tanzania, Rwanda, São Tomé și Principe, Senegal, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, Sudan, Swaziland, Togo, Tunisia, Uganda, Zambia și Zimbabwe;

în regiunea Asiei de Sud-Est:

Bangladesh, Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar, Singapore, Thailanda și Vietnam;

în regiunea Golfului:

Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iran, Kuweit, Sultanatul Oman, Qatar și Yemen;

în regiunea Americii de Sud:

Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Guyana, Paraguay, Peru, Suriname, Uruguay și Venezuela;

în regiunea Americii Centrale și Caraibilor:

Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Costa Rica, Cuba, Dominica, El Salvador, Grenada, Guatemala, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Panama, Republica Dominicană, Saint Kitts și Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine și Trinidad și Tobago.

Evaluarea necesităților pentru sprijin

Obiectiv

AIEA va efectua o evaluare cuprinzătoare pentru a identifica necesitățile de consolidare a măsurilor care contribuie la eficiența securității nucleare în statele enumerate mai sus. Evaluarea se va desfășura în conformitate cu cadrul internațional de securitate nucleară, inclusiv cu instrumentele juridice internaționale obligatorii și neobligatorii și cu orientările AIEA aferente. În cazul statelor care au fost luate în considerare pentru acordarea de sprijin în cadrul acțiunilor comune anterioare sau al altor contribuții ale Uniunii, evaluările efectuate anterior vor fi actualizate.

Evaluarea va include, după caz, sistemul național de securitate nucleară în ansamblu, inclusiv sistemul legislativ și de reglementare, protecția fizică și evidența sau înregistrarea materialelor și măsurile de securitate instituite în instalațiile și locațiile nucleare sau modalitățile de transport aferente. Măsurile pentru instituirea unui control eficient la frontieră sau alte măsuri care vizează materialele nucleare și alte materiale radioactive care nu fac obiectul controlului de reglementare vor fi incluse în evaluare. Rezultatele evaluării globale vor fi utilizate ca bază pentru selectarea țărilor în care vor fi puse în aplicare proiectele.

Rezultate

O imagine generală a evaluării necesităților de sprijin pentru securitatea nucleară în țările beneficiare, atât la nivelul statelor, cât și al instalațiilor, locațiilor, modalităților de transport individuale sau al altor aplicații în care sunt utilizate sau depozitate materiale nucleare și radioactive.

Identificarea țărilor și a proiectelor cărora li s-a acordat o prioritate ridicată pentru a primi sprijin în cadrul prezentei decizii.

Evaluarea, în țările care au primit anterior sprijin prin acțiunile comune și prin alte contribuții ale Uniunii, a durabilității și eficienței sprijinului oferit.

Implementarea proiectelor prioritare

Durabilitatea și eficiența sprijinului furnizat prin acțiunile comune anterioare

Obiectiv:

prin acțiuni comune, un total de 52 de state au primit sprijin pentru consolidarea diverselor măsuri din cadrul sistemelor lor de securitate nucleară. Prin aceste acțiuni, s-a oferit formare personalului din respectivele state, s-a asigurat echipament pentru îmbunătățirea protecției fizice și pentru a permite monitorizarea radiațiilor la punctele de trecere a frontierei, iar sursele radioactive vulnerabile au fost depozitate în siguranță sau au fost duse înapoi în țara de origine sau la furnizorul inițial. Resursele au fost limitate și este posibil să nu fi fost suficiente pentru instituirea sistemelor de control al calității asociate și necesare sau a altor măsuri complementare care s-ar impune pentru a se obține o eficiență deplină; și suplimentar.

PESC/2004/022/AIEA I, PESC/2005/020/AIEA II, PESC/2006/029/AIEA III și PESC/2008/020/AIEA IV.

verificarea durabilității și a eficienței sprijinului oferit până în prezent pe baza acțiunilor comune și asigurarea unui sprijin suplimentar, după caz, pentru a obține eficiența cerută.

Rezultate:

o metodologie, inclusiv un set de criterii, pentru a evalua durabilitatea și eficiența sprijinului anterior;

asigurarea, în țările care au primit sprijin pentru securitatea nucleară, a unui sistem de asigurare a calității, inclusiv a testării și a implementării-pilot;

identificarea asistenței ulterioare care ar fi necesară pentru menținerea sau asigurarea rezultatelor în materie de securitate nucleară care erau vizate;

un echipament funcțional permanent și personal competent, prin intermediul unei asistențe suplimentare, pentru a înființa o capacitate locală de întreținere a echipamentului, de reparare a echipamentului defect sau de înlocuire a componentelor avariate;

statele au la dispoziție în mod garantat un personal competent prin formarea personalului vizat.

Consolidarea infrastructurii de sprijin pentru securitatea nucleară a statelor: instituirea centrelor naționale de sprijin pentru securitatea nucleară

Obiectiv:

asistarea statelor în asigurarea disponibilității sprijinului tehnic și științific, precum și a dezvoltării resurselor umane, necesare pentru o securitate nucleară durabilă și eficientă;

identificarea sprijinului tehnic, științific și educațional care poate fi pus la dispoziția statelor dintr-o regiune sau subregiune;

identificarea capacităților naționale existente în interiorul statelor care pot contribui la asigurarea sprijinului tehnic, științific sau educațional necesar pentru sistemele de securitate nucleară ale unui stat.

Rezultate:

centre de sprijin pentru securitatea nucleară regionale și/sau naționale (nuclear security support centres – NSSCs), înființate în conformitate cu conceptul și metodologia privind NSSC (Seria AIEA în materie de securitate nucleară). Printre rezultatele obținute se vor afla:

coordonare între organizațiile naționale care sunt responsabile de securitatea nucleară națională;

consultanță de specialitate în vederea estimării naturii și a volumului sprijinului tehnic sau științific necesar pentru a menține protecția fizică, evidența sau înregistrarea materialelor și a sistemelor tehnice utilizate la frontiere în scopul monitorizării circulației materialelor nucleare și radioactive;

consultanță de specialitate în vederea estimării volumului de formare profesională și de învățământ superior necesare atât la nivel național, cât și la nivelul regiunii;

furnizare de echipamente și servicii de specialitate pentru a institui un NSSC național sau regional;

sisteme naționale durabile de securitate nucleară, care să favorizeze o cultură a securității nucleare corespunzătoare, beneficiind de o cooperare și o colaborare sporite la nivel național în rândul autorităților competente și al altor organizații răspunzătoare de securitatea nucleară, precum și o rețea de cunoștințe în domeniul securității nucleare bine dezvoltată.

Consolidarea infrastructurii legislative și de reglementare a statelor

Obiectiv:

consolidarea infrastructurilor legislative și de reglementare naționale aferente materialelor nucleare și altor materiale radioactive, astfel încât să se permită țării în cauză să își îndeplinească obligațiile asumate în cadrul instrumentelor juridice internaționale cu sau fără caracter obligatoriu, inclusiv în cadrul acordurilor de garanții și al protocoalelor adiționale;

consolidarea cadrelor legislative naționale în vederea punerii în aplicare a acordurilor de garanții și a protocoalelor adiționale încheiate între state și AIEA, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a unui Sistem național de evidență și de control al materialelor nucleare (State system of accounting for and control of nuclear material – SSAC) global;

consolidarea infrastructurii naționale de reglementare în domeniul siguranței radiologice și al securității materialelor radioactive.

Sistemul de reglementare ar trebui să acorde o atenție deosebită sinergiilor dintre securitate, garanții și siguranță. O atenție specială ar trebui acordată statelor care și-au exprimat interesul în lansarea unui program de energie nucleară.

Rezultate:

un număr sporit de state care s-au lansat în elaborarea și adoptarea unei legislații cuprinzătoare și coerente la nivel național, care include siguranța, securitatea și garanțiile nucleare, precum și răspunderea civilă pentru daune nucleare, contribuind în acest fel la punerea în aplicare a unui sistem de securitate și siguranță nucleare armonizat, consolidat și universal;

un număr sporit de state care au aderat la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și la amendamentele la aceasta, precum și la Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear și/sau și-au declarat intenția de a pune în aplicare cadrul de securitate nucleară;

un număr sporit de state care au adoptat legislația națională necesară pentru a le permite să respecte obligațiile care le revin în temeiul acordurilor de garanții ale AIEA și al protocoalelor adiționale;

consolidarea infrastructurii legislative și de reglementare se va realiza prin consultanța de specialitate și prin instituirea/îmbunătățirea infrastructurii naționale de reglementare privind siguranța radiologică și securitatea materialelor radioactive prin intermediul furnizării de servicii de evaluare din partea AIEA, cum ar fi Serviciul integrat de evaluare a sistemelor de reglementare, a altor servicii de consultanță, precum și prin furnizarea de echipamente și formare profesională.

Consolidarea măsurilor de securitate nucleară pentru materialele nucleare și pentru alte materiale radioactive

Obiectiv:

consolidarea, în țările selectate, a protecției fizice a instalațiilor nucleare și a materialelor nucleare în aplicațiile nucleare;

consolidarea, în țările selectate, a controlului și a protecției fizice a materialelor radioactive în aplicațiile nenucleare;

localizarea și identificarea surselor radioactive într-un context care indică necesitatea de a condiționa sursele și de a le depozita într-un mod sigur și securizat în țările selectate, inclusiv repatrierea înspre țara de origine sau furnizor;

consolidarea sistemelor tehnice și administrative implementate în scopul evidenței și al controlului materialelor nucleare, inclusiv consolidarea SSACs existente, instituite în vederea punerii în aplicare a acordurilor de garanții și a protocoalelor adiționale, inclusiv în statele cu programe nucleare limitate, precum și obligații de raportare reduse în conformitate cu așa-numitele protocoale privind cantitățile mici de materiale la acordurile de garanții ale acestora;

consolidarea registrelor naționale de substanțe, materiale și surse radioactive în țările selectate.

Rezultate:

o protecție fizică mai eficientă a materialelor nucleare în instalațiile și locațiile nucleare selectate și a surselor radioactive în aplicațiile nenucleare (de exemplu, utilizările medicale sau industriale sau deșeurile radioactive);

un risc redus din partea surselor radioactive aflate într-un context de vulnerabilitate printr-o protecție fizică mai eficientă sau, dacă este cazul, prin demontare și transportare către un loc de depozitare sigur și securizat în țara selectată sau în alte țări selectate;

un număr redus de surse radioactive în condiții necontrolate și neprotejate prin sprijinirea campaniilor naționale de cercetare și securizare în țările selectate;

punerea în aplicare și menținerea de sisteme tehnice și administrative eficiente pentru a contabiliza și controla materialele nucleare, inclusiv prin instituirea unor noi SSAC și/sau prin consolidarea SSACs existente, în măsură să permită aplicarea acordurilor de garanții și a protocoalelor adiționale, inclusiv în statele care au încheiat protocoale privind cantitățile mici de materiale;

realizarea unor formări profesionale destinate personalului selectat eligibil pentru acordarea de sprijin, în vederea sporirii posibilității de a pune în aplicare și a susține un regim eficient de protecție fizică.

Consolidarea capacităților statelor de a trata materialele nucleare și radioactive care nu fac obiectul controlului național de reglementare

Obiectiv:

consolidarea capacităților statelor în vederea asigurării faptului că materialele nucleare și radioactive nu circulă în afara activităților naționale autorizate și că sunt adoptate măsuri pentru un control eficient al frontierelor și de pregătire în vederea unui răspuns în țările selecționate.

Rezultate:

îmbunătățirea sistemului (sistemelor) de colectare și evaluare a informațiilor privind traficul nuclear ilicit, care provin atât din surse deschise, cât și de la punctele de contact ale statelor, ceea ce va avea drept rezultat o mai bună cunoaștere a traficului nuclear ilicit și a contextului în care se înscrie acesta. Feedbackul obținut în urma acestor informații va facilita ierarhizarea viitoarelor activități de combatere a traficului ilicit;

elaborarea, cu ajutorul experților, a unor cadre naționale care să permită combaterea traficului ilicit și îmbunătățirea coordonării și a controlului circulației transfrontaliere a materialelor nucleare la nivel național, precum și a echipamentelor și a tehnologiilor nucleare sensibile;

capacități de monitorizare eficientă a radiațiilor la punctele de frontieră selectate, obținute prin furnizarea de echipamente de monitorizare a frontierelor și prin consultanță de specialitate la punctele de trecere a frontierei selectate;

îmbunătățirea elaborării unor planuri de răspuns naționale și a formării profesionale oferite personalului de aplicare a legii în ceea ce privește metodologia de răspuns;

în țările vizate, un personal de aplicare a legii bine instruit, avizat și competent, prin intermediul formărilor profesionale și al altor tipuri de sprijin pentru dezvoltarea resurselor umane.

Evaluarea rezultatelor

În cadrul punerii în aplicare a prezentei decizii, evaluarea rezultatelor obținute trebuie efectuată de AIEA pentru a asigura eficacitatea sprijinului și pentru a identifica orice dificultăți care ar putea surveni în furnizarea acestuia.

Durată

Evaluarea se va desfășura în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a acordului de contribuție dintre Comisie și AIEA. Cele trei proiecte se vor desfășura paralel în cursul următoarelor 21 de luni.

Durata totală estimată a punerii în aplicare a prezentei decizii a Consiliului este de 24 de luni.

Beneficiari

Beneficiarii sunt țările în care evaluarea și proiectele ulterioare vor fi puse în aplicare. Autoritățile din aceste state vor fi ajutate să înțeleagă unde se află punctele slabe și vor beneficia de un sprijin care să le permită remedierea acestora și creșterea securității. Alegerea finală a beneficiarilor și identificarea necesităților care trebuie luate în considerare în țările selecționate fac obiectul unei consultări între entitatea responsabilă cu punerea în aplicare și ÎR, în strânsă consultare cu statele membre, în cadrul grupului de lucru competent al Consiliului. Aceste decizii se bazează, în cazul în care este necesar, pe propunerile entității responsabile cu punerea în aplicare, în conformitate cu articolul 2.

Entitatea de punere în aplicare

AIEA va fi responsabilă cu punerea în aplicare a proiectelor. Misiunile internaționale de securitate nucleară se vor desfășura conform modului standard de desfășurare a misiunilor AIEA, care vor fi executate de experți ai AIEA și ai statelor membre. Punerea în aplicare a celor trei proiecte va fi asigurată direct de personalul AIEA și/sau de experți sau contractanți selectați din statele membre ale AIEA. În cazul contractanților, achiziționarea, de către AIEA, de bunuri, de lucrări sau de servicii în cadrul prezentei decizii a Consiliului se realizează în conformitate cu normele și procedurile aplicabile ale AIEA.

Terțe părți participante

Aceste proiecte vor fi finanțate în proporție de 100 % prin prezenta decizie. Experții din statele membre ale AIEA pot fi considerați ca terțe părți participante. Aceștia își vor exercita sarcinile potrivit regimului care se aplică în general experților AIEA.

în iulie 2005, statele părți au adoptat Amendamentul la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare;

în septembrie 2005, a fost deschisă spre semnare Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear;

în aprilie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 1540(2004) privind armele de distrugere în masă și actorii nestatali;

Rezoluția 1373(2001) a Consiliului de Securitate al ONU invită toate statele să devină cât mai curând posibil părți la convențiile și protocoalele internaționale relevante privind terorismul.

infrastructuri juridice și de reglementare cu responsabilități clar definite repartizate între diferitele organizații și operatori;

dezvoltarea resurselor umane;

instituirea de proceduri și funcții de coordonare; și

sprijin tehnic pentru infrastructurile naționale; recunoașterea faptului că măsurile de securitate nucleară din interiorul instalațiilor/locațiilor nucleare sunt diferite de cele care trebuie aplicate în exteriorul acestor instalații/locații, pentru a proteja societatea civilă de evenimente legate de securitatea nucleară care implică substanțe radioactive.

Durabilitatea și eficiența sprijinului furnizat prin acțiunile comune anterioare

Consolidarea infrastructurii de sprijin pentru securitatea nucleară a statelor: instituirea centrelor naționale de sprijin pentru securitatea nucleară

Consolidarea infrastructurii legislative și de reglementare a statelor

Consolidarea măsurilor de securitate nucleară pentru materialele nucleare și pentru alte materiale radioactive

Consolidarea capacităților statelor de a trata materialele nucleare și radioactive care nu fac obiectul controlului de reglementare

în Europa de Sud-Est:Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Muntenegru, Republica Moldova, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Turcia;

în regiunea Asiei Centrale:Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan și Turkmenistan;

în regiunea Caucazului:Armenia, Azerbaidjan și Georgia;

în regiunea mediteraneeană a Orientului Mijlociu:Israel, Iordania, Liban și Republica Arabă Siriană;

în Africa:Africa de Sud, Algeria, Angola, Benin, Botswana, Burkina Faso, Burundi, Camerun, Capul Verde, Ciad, Comore, Congo (Brazzaville), Côte d’Ivoire, Djibouti, Egipt, Eritreea, Etiopia, Gabon, Gambia, Ghana, Guineea, Guineea-Bissau, Guineea Ecuatorială, Jamahiria Arabă Libiană, Kenya, Lesotho, Liberia, Madagascar, Malawi, Mali, Maroc, Mauritania, Mauritius, Mozambic, Namibia, Niger, Nigeria, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo, Republica Unită Tanzania, Rwanda, São Tomé și Principe, Senegal, Seychelles, Sierra Leone, Somalia, Sudan, Swaziland, Togo, Tunisia, Uganda, Zambia și Zimbabwe;

în regiunea Asiei de Sud-Est:Bangladesh, Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar, Singapore, Thailanda și Vietnam;

în regiunea Golfului:Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iran, Kuweit, Sultanatul Oman, Qatar și Yemen;

în regiunea Americii de Sud:Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Guyana, Paraguay, Peru, Suriname, Uruguay și Venezuela;

în regiunea Americii Centrale și Caraibilor:Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Costa Rica, Cuba, Dominica, El Salvador, Grenada, Guatemala, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Panama, Republica Dominicană, Saint Kitts și Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine și Trinidad și Tobago.

O imagine generală a evaluării necesităților de sprijin pentru securitatea nucleară în țările beneficiare, atât la nivelul statelor, cât și al instalațiilor, locațiilor, modalităților de transport individuale sau al altor aplicații în care sunt utilizate sau depozitate materiale nucleare și radioactive.

Identificarea țărilor și a proiectelor cărora li s-a acordat o prioritate ridicată pentru a primi sprijin în cadrul prezentei decizii.

Evaluarea, în țările care au primit anterior sprijin prin acțiunile comune și prin alte contribuții ale Uniunii, a durabilității și eficienței sprijinului oferit.

prin acțiuni comune, un total de 52 de state au primit sprijin pentru consolidarea diverselor măsuri din cadrul sistemelor lor de securitate nucleară. Prin aceste acțiuni, s-a oferit formare personalului din respectivele state, s-a asigurat echipament pentru îmbunătățirea protecției fizice și pentru a permite monitorizarea radiațiilor la punctele de trecere a frontierei, iar sursele radioactive vulnerabile au fost depozitate în siguranță sau au fost duse înapoi în țara de origine sau la furnizorul inițial. Resursele au fost limitate și este posibil să nu fi fost suficiente pentru instituirea sistemelor de control al calității asociate și necesare sau a altor măsuri complementare care s-ar impune pentru a se obține o eficiență deplină; și suplimentar.

verificarea durabilității și a eficienței sprijinului oferit până în prezent pe baza acțiunilor comune și asigurarea unui sprijin suplimentar, după caz, pentru a obține eficiența cerută.

o metodologie, inclusiv un set de criterii, pentru a evalua durabilitatea și eficiența sprijinului anterior;

asigurarea, în țările care au primit sprijin pentru securitatea nucleară, a unui sistem de asigurare a calității, inclusiv a testării și a implementării-pilot;

identificarea asistenței ulterioare care ar fi necesară pentru menținerea sau asigurarea rezultatelor în materie de securitate nucleară care erau vizate;

un echipament funcțional permanent și personal competent, prin intermediul unei asistențe suplimentare, pentru a înființa o capacitate locală de întreținere a echipamentului, de reparare a echipamentului defect sau de înlocuire a componentelor avariate;

statele au la dispoziție în mod garantat un personal competent prin formarea personalului vizat.

asistarea statelor în asigurarea disponibilității sprijinului tehnic și științific, precum și a dezvoltării resurselor umane, necesare pentru o securitate nucleară durabilă și eficientă;

identificarea sprijinului tehnic, științific și educațional care poate fi pus la dispoziția statelor dintr-o regiune sau subregiune;

identificarea capacităților naționale existente în interiorul statelor care pot contribui la asigurarea sprijinului tehnic, științific sau educațional necesar pentru sistemele de securitate nucleară ale unui stat.

centre de sprijin pentru securitatea nucleară regionale și/sau naționale (nuclear security support centres – NSSCs), înființate în conformitate cu conceptul și metodologia privind NSSC (Seria AIEA în materie de securitate nucleară). Printre rezultatele obținute se vor afla:

coordonare între organizațiile naționale care sunt responsabile de securitatea nucleară națională;

consultanță de specialitate în vederea estimării naturii și a volumului sprijinului tehnic sau științific necesar pentru a menține protecția fizică, evidența sau înregistrarea materialelor și a sistemelor tehnice utilizate la frontiere în scopul monitorizării circulației materialelor nucleare și radioactive;

consultanță de specialitate în vederea estimării volumului de formare profesională și de învățământ superior necesare atât la nivel național, cât și la nivelul regiunii;

furnizare de echipamente și servicii de specialitate pentru a institui un NSSC național sau regional;

sisteme naționale durabile de securitate nucleară, care să favorizeze o cultură a securității nucleare corespunzătoare, beneficiind de o cooperare și o colaborare sporite la nivel național în rândul autorităților competente și al altor organizații răspunzătoare de securitatea nucleară, precum și o rețea de cunoștințe în domeniul securității nucleare bine dezvoltată.

coordonare între organizațiile naționale care sunt responsabile de securitatea nucleară națională;

consultanță de specialitate în vederea estimării naturii și a volumului sprijinului tehnic sau științific necesar pentru a menține protecția fizică, evidența sau înregistrarea materialelor și a sistemelor tehnice utilizate la frontiere în scopul monitorizării circulației materialelor nucleare și radioactive;

consultanță de specialitate în vederea estimării volumului de formare profesională și de învățământ superior necesare atât la nivel național, cât și la nivelul regiunii;

consolidarea infrastructurilor legislative și de reglementare naționale aferente materialelor nucleare și altor materiale radioactive, astfel încât să se permită țării în cauză să își îndeplinească obligațiile asumate în cadrul instrumentelor juridice internaționale cu sau fără caracter obligatoriu, inclusiv în cadrul acordurilor de garanții și al protocoalelor adiționale;

consolidarea cadrelor legislative naționale în vederea punerii în aplicare a acordurilor de garanții și a protocoalelor adiționale încheiate între state și AIEA, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a unui Sistem național de evidență și de control al materialelor nucleare (State system of accounting for and control of nuclear material – SSAC) global;

consolidarea infrastructurii naționale de reglementare în domeniul siguranței radiologice și al securității materialelor radioactive.

un număr sporit de state care s-au lansat în elaborarea și adoptarea unei legislații cuprinzătoare și coerente la nivel național, care include siguranța, securitatea și garanțiile nucleare, precum și răspunderea civilă pentru daune nucleare, contribuind în acest fel la punerea în aplicare a unui sistem de securitate și siguranță nucleare armonizat, consolidat și universal;

un număr sporit de state care au aderat la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și la amendamentele la aceasta, precum și la Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear și/sau și-au declarat intenția de a pune în aplicare cadrul de securitate nucleară;

un număr sporit de state care au adoptat legislația națională necesară pentru a le permite să respecte obligațiile care le revin în temeiul acordurilor de garanții ale AIEA și al protocoalelor adiționale;

consolidarea infrastructurii legislative și de reglementare se va realiza prin consultanța de specialitate și prin instituirea/îmbunătățirea infrastructurii naționale de reglementare privind siguranța radiologică și securitatea materialelor radioactive prin intermediul furnizării de servicii de evaluare din partea AIEA, cum ar fi Serviciul integrat de evaluare a sistemelor de reglementare, a altor servicii de consultanță, precum și prin furnizarea de echipamente și formare profesională.

consolidarea, în țările selectate, a protecției fizice a instalațiilor nucleare și a materialelor nucleare în aplicațiile nucleare;

consolidarea, în țările selectate, a controlului și a protecției fizice a materialelor radioactive în aplicațiile nenucleare;

localizarea și identificarea surselor radioactive într-un context care indică necesitatea de a condiționa sursele și de a le depozita într-un mod sigur și securizat în țările selectate, inclusiv repatrierea înspre țara de origine sau furnizor;

consolidarea sistemelor tehnice și administrative implementate în scopul evidenței și al controlului materialelor nucleare, inclusiv consolidarea SSACs existente, instituite în vederea punerii în aplicare a acordurilor de garanții și a protocoalelor adiționale, inclusiv în statele cu programe nucleare limitate, precum și obligații de raportare reduse în conformitate cu așa-numitele protocoale privind cantitățile mici de materiale la acordurile de garanții ale acestora;

consolidarea registrelor naționale de substanțe, materiale și surse radioactive în țările selectate.

o protecție fizică mai eficientă a materialelor nucleare în instalațiile și locațiile nucleare selectate și a surselor radioactive în aplicațiile nenucleare (de exemplu, utilizările medicale sau industriale sau deșeurile radioactive);

un risc redus din partea surselor radioactive aflate într-un context de vulnerabilitate printr-o protecție fizică mai eficientă sau, dacă este cazul, prin demontare și transportare către un loc de depozitare sigur și securizat în țara selectată sau în alte țări selectate;

un număr redus de surse radioactive în condiții necontrolate și neprotejate prin sprijinirea campaniilor naționale de cercetare și securizare în țările selectate;

punerea în aplicare și menținerea de sisteme tehnice și administrative eficiente pentru a contabiliza și controla materialele nucleare, inclusiv prin instituirea unor noi SSAC și/sau prin consolidarea SSACs existente, în măsură să permită aplicarea acordurilor de garanții și a protocoalelor adiționale, inclusiv în statele care au încheiat protocoale privind cantitățile mici de materiale;

realizarea unor formări profesionale destinate personalului selectat eligibil pentru acordarea de sprijin, în vederea sporirii posibilității de a pune în aplicare și a susține un regim eficient de protecție fizică.

consolidarea capacităților statelor în vederea asigurării faptului că materialele nucleare și radioactive nu circulă în afara activităților naționale autorizate și că sunt adoptate măsuri pentru un control eficient al frontierelor și de pregătire în vederea unui răspuns în țările selecționate.

îmbunătățirea sistemului (sistemelor) de colectare și evaluare a informațiilor privind traficul nuclear ilicit, care provin atât din surse deschise, cât și de la punctele de contact ale statelor, ceea ce va avea drept rezultat o mai bună cunoaștere a traficului nuclear ilicit și a contextului în care se înscrie acesta. Feedbackul obținut în urma acestor informații va facilita ierarhizarea viitoarelor activități de combatere a traficului ilicit;

elaborarea, cu ajutorul experților, a unor cadre naționale care să permită combaterea traficului ilicit și îmbunătățirea coordonării și a controlului circulației transfrontaliere a materialelor nucleare la nivel național, precum și a echipamentelor și a tehnologiilor nucleare sensibile;

capacități de monitorizare eficientă a radiațiilor la punctele de frontieră selectate, obținute prin furnizarea de echipamente de monitorizare a frontierelor și prin consultanță de specialitate la punctele de trecere a frontierei selectate;

îmbunătățirea elaborării unor planuri de răspuns naționale și a formării profesionale oferite personalului de aplicare a legii în ceea ce privește metodologia de răspuns;

în țările vizate, un personal de aplicare a legii bine instruit, avizat și competent, prin intermediul formărilor profesionale și al altor tipuri de sprijin pentru dezvoltarea resurselor umane.