Regulamentul (CE) nr. 1201/2009. al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind recensământul populației și al locuințelor în ceea ce privește specificațiile tehnice pentru tematici și pentru defalcarea lor (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind recensământul populației și al locuințelor, în special articolul 5 alineatul (4),

Pentru a asigura comparabilitatea datelor provenite din recensămintele populației și ale locuințelor efectuate în statele membre și pentru a permite elaborarea de sinteze fiabile la nivel comunitar, tematicile recensămintelor, astfel cum se solicită în Regulamentul (CE) nr. 763/2008, trebuie definite și defalcate în același mod în toate statele membre. Prin urmare, în Regulamentul (CE) nr. 763/2008 se solicită Comisiei Europene să adopte specificații tehnice pentru aceste tematici și pentru defalcarea lor.

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European,

Prezentul regulament stabilește specificațiile tehnice pentru tematicile de recensământ și pentru defalcarea lor, necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 763/2008. Specificațiile tehnice, care trebuie aplicate datelor care urmează a fi trimise Comisiei Europene pentru anul de referință 2011, sunt enumerate în anexa la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 30 noiembrie 2009.Pentru ComisieJoaquín AlmuniaMembru al Comisiei

ANEXĂSpecificații tehnice pentru tematicile de recensământ și pentru defalcarea lor

Specificațiile tehnice sunt prezentate după cum urmează:

Fiecare tematică este asociată unei rubrici.

Rubrica tematicii poate fi urmată de specificații tehnice referitoare la tematica respectivă în general.

Apoi, se specifică defalcarea (defalcările) pentru tematică. Unele tematici au mai multe defalcări, fiecare cu niveluri diferite de detaliu. În acest caz, H desemnează defalcările cu cel mai înalt nivel de detaliu, M desemnează defalcările cu un nivel mediu de detaliu și L desemnează defalcările cu cel mai scăzut nivel de detaliu.

Se identifică totalurile cărora li se aplică defalcările. Fiecare defalcare poate fi urmată de alte specificații tehnice care se referă în mod specific la defalcarea respectivă.

Definițiile menționate la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 763/2008 se aplică, de asemenea, prezentului regulament.

tematică: Locul de reședință obișnuită

Aplicând definiția pentru reședință obișnuită care apare la articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 763/2008, statele membre tratează cazurile speciale după cum urmează:

În cazul în care o persoană locuiește în mod regulat în mai mult de o reședință în cursul anului, reședința unde aceasta petrece cea mai mare parte a anului este considerată ca fiind locul său de reședință obișnuită, indiferent dacă se află în altă parte în țară sau în străinătate. Cu toate acestea, o persoană care lucrează în afara locului de reședință în timpul săptămânii și care se întoarce la locuința familială în week-end consideră locuința familială ca fiind locul său de reședință obișnuită, indiferent dacă locul său de muncă se află în altă parte în țară sau în străinătate.

Elevii din școala primară și liceu care locuiesc în afara domiciliului lor în cursul perioadei școlare consideră locuința familială ca fiind locul lor de reședință obișnuită, indiferent dacă își continuă studiile în altă parte în țară sau în străinătate.

Studenții din învățământul terțiar care locuiesc în afara domiciliului lor în cursul perioadei de studii într-o instituție de învățământ superior sau la universitate, consideră locuința pe care o ocupă în timpul anului universitar ca fiind locul lor de reședință obișnuită, indiferent dacă este vorba despre o instituție (de exemplu, un internat) sau de o reședință privată și indiferent dacă își continuă studiile în altă parte în țară sau în străinătate. În mod excepțional, în cazul în care studiază în țară, locul lor de reședință obișnuită poate fi considerat locuința familială.

O instituție este considerată drept locul de reședință obișnuită al tuturor celor care, la momentul recensământului, au locuit sau este probabil că vor locui 12 luni în acest loc.

Regula generală în legătură cu locul în care o persoană își petrece perioada de odihnă zilnică se aplică pentru persoanele care își îndeplinesc serviciul militar obligatoriu și pentru membrii forțelor armate care locuiesc în cazărmi sau tabere militare.

Locul de recensământ este considerat ca fiind locul de reședință obișnuită pentru persoanele fără adăpost, nomazi, vagabonzi și persoanele pentru care nu există noțiunea de reședință obișnuită.

Un copil care locuiește în mod alternativ în două locuri de reședință (de exemplu, în cazul în care părinții săi sunt divorțați) trebuie să considere locuința unde își petrece cea mai mare a timpului ca fiind locul său de reședință obișnuită. În cazul în care acesta petrece o perioadă de timp egală cu fiecare din părinți, locul de reședință obișnuită este locul în care copilul petrece noaptea recensământului.

Pe baza definiției locului de reședință obișnuită, persoanele care își au reședința în mod normal în locul de recensământ, dar care sunt absente, sau despre care se estimează că sunt absente, la momentul recensământului pentru mai puțin de un an, sunt considerate ca fiind persoane temporar absente și, prin urmare, sunt incluse în populația totală. Pe de altă parte, persoanele care locuiesc sau despre care se estimează că locuiesc în afara locului de recensământ timp de un an sau mai mult nu sunt considerate ca fiind temporar absente și, prin urmare, se exclud din populația totală, indiferent de durata vizitelor pe care aceste persoane le pot face familiilor lor la anumite intervale de timp.

Persoanele care fac obiectul recensământului, dar care nu îndeplinesc criteriile pentru reședința obișnuită în locul de recensământ, și anume, care nu locuiesc sau despre care nu se estimează că locuiesc în locul de recensământ pe o perioadă continuă de cel puțin 12 luni, sunt considerate ca fiind temporar absente și, prin urmare, nu se numără în cadrul populației totale de rezidenți obișnuiți.

Subdiviziunile pentru zona geografică servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se raportează la persoane (locul de reședință obișnuită). Ele pot fi utilizate și pentru a defalca, la nivel regional, orice total căruia nu i se aplică nici tematica locul de reședință obișnuită, nici tematica localizarea locului de muncă.

În ceea ce privește defalcările pentru zona geografică, se utilizează versiunile clasificării unităților teritoriale de statistică (NUTS) și ale clasificării unităților administrative locale (Local Administrative Units - LAU) în vigoare la 1 ianuarie 2011.

tematică: Localizarea locului de muncă

Localizarea locului de muncă este zona geografică în care o persoană care are în prezent un loc de muncă își exercită activitatea profesională.

Locul de muncă al celor care lucrează în principal la domiciliu este același cu locul lor de reședință obișnuită. Termenul muncă se referă la activitatea realizată de un angajat, conform definiției din cadrul tematicii statutul din punct de vedere al activității curente. O persoană care lucrează în principal la domiciliu este o persoană care își petrece timpul de lucru în totalitate sau în cea mai mare parte la domiciliu și care petrece mai puțin timp sau deloc la un loc de muncă altul decât cel de la domiciliu.

Subdiviziunile pentru localizarea locului de muncă servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

În ceea ce privește defalcările pentru localizarea locului de muncă, se utilizează versiunea clasificării unităților teritoriale de statistică (NUTS) în vigoare la 1 ianuarie 2011.

tematică: Localitatea

Localitatea este definită ca fiind un grup de populație distinct, și anume o zonă definită de un grup de populație care locuiește în clădiri vecine unele față de altele sau alăturate. Astfel de clădiri:

fie pot forma o zonă construită compactă, cu o dispunere a străzilor care poate fi identificată în mod clar; sau

deși nu aparțin unei zone construite de acest tip, pot constitui un ansamblu de clădiri desemnate exclusiv printr-un nume de loc recunoscut la nivel local; sau

deși nu îndeplinesc niciunul dintre cele două criterii de mai sus, pot constitui un ansamblu de clădiri, dintre care niciuna nu se află la o distanță mai mare de 200 de metri de construcția cea mai apropiată.

În aplicarea acestei definiții, anumite utilizări ale terenurilor nu trebuie considerate ca întrerupând continuitatea unei zone construite. Categoriile în cauză includ: construcții și instalații industriale și comerciale, parcuri publice, terenuri de joacă și grădini, terenuri de fotbal și alte terenuri de sport, cursuri de apă traversate de poduri, căi ferate, canaluri, parcări și alte infrastructuri de transport, precum și cimitire.

Regiunile LAU 2 având o populație totală de mai puțin de 2000 de persoane pot fi considerate o localitate.

Locuitorii unei localități sunt definiți drept persoane care își au reședința obișnuită în localitatea respectivă.

O clădire dispersată trebuie inclusă în categoria care reprezintă numărul de persoane care își au reședința obișnuită în clădire.

Subdiviziunea dimensiunea localității servește la defalcarea oricărui total sau subtotal de unități care pot fi localizate în localități, inclusiv orice total sau subtotal care se referă la persoane.

tematică: Sex

Subdiviziunea sex servește la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

tematică: Vârstă

Se raportează vârsta atinsă la data de referință (vârsta în ani împliniți).

Subdiviziunile pentru vârstă servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

tematică: Starea civilă legală

Starea civilă este definită drept situația conjugală (legală) a unui individ în legătură cu legile (sau obiceiurile) privind căsătoria care sunt în vigoare în țară (și anume, situația de drept).

O persoană este clasificată în funcție de starea sa civilă legală cea mai recentă la data de referință.

Statele membre comunică date privind parteneriatele înregistrate dacă posedă un cadru juridic reglementând parteneriatele care:

implică obligații conjugale legale între două persoane și

nu sunt căsătorii și

împiedică o persoană care este căsătorită sau care are obligații legale ce rezultă dintr-un astfel de parteneriat să se angajeze să contracteze obligații juridice care rezultă dintr-o nouă căsătorie sau dintr-un alt parteneriat de același tip cu o persoană diferită.

Subdiviziunea starea civilă legală servește la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

În statele membre în care legislația prevede că partenerii căsătoriți pot fi separați legal, aceste persoane sunt clasificate la rubrica căsătorit(ă) (LMS.2.).

tematică: Statutul din punct de vedere al activității curente

Statutul din punct de vedere al activității curente este raportul care există între o persoană și activitatea economică în cursul unei perioade de referință de o săptămână, care poate fi fie o săptămână calendaristică specificată, recentă, fixă, fie ultima săptămână calendaristică completă, fie ultimele șapte zile anterioare recensământului.

Populația activă în prezent din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care îndeplinesc cerințele pentru a fi incluse în categoria persoanelor care au un loc de muncă sau în cea a șomerilor.

Angajații reprezintă toate persoanele care au 15 ani sau mai mult și care, în cursul perioadei de referință de o săptămână:

au efectuat cel puțin o oră de lucru în vederea obținerii unei remunerări sau a unui beneficiu în bani sau în natură sau

erau temporar absente de la un loc de muncă unde lucraseră deja și în raport cu care au menținut o legătură formală sau de la o activitate independentă.

Angajații care lipsesc temporar de la locul lor de muncă sunt considerați ca având un loc de muncă remunerat, cu condiția ca aceștia să aibă o legătură formală cu locul de muncă. Posibile motive pentru astfel de absențe temporare sunt:

boală sau accident; sau

concediu sau vacanță; sau

conflict de muncă sau grevă; sau

concediu de studii sau de formare; sau

concediu de maternitate sau parental; sau

reducerea activității economice; sau

dezorganizarea sau suspendarea temporară a lucrului din diverse cauze: condiții meteorologice defavorabile, defecțiuni mecanice sau electrice sau lipsa de materii prime sau combustibil; sau

orice altă absență temporară, autorizată sau nu.

Legătura formală cu locul de muncă este determinată pe baza unuia sau mai multora dintre criteriile următoare:

plata neîntreruptă a salariului; sau

o asigurare de revenire la locul de muncă la sfârșitul situației de excepție sau un acord cu privire la data revenirii; sau

durata absenței de la locul de muncă care, după cum este cazul, poate fi perioada în care lucrătorii primesc o indemnizație fără obligația de a accepta un alt loc de muncă.

Persoanele care exercită o activitate independentă (cu excepția lucrătorilor familiali care colaborează în cadrul întreprinderii familiale) sunt considerate ca fiind angajate dacă au lucrat ca atare în cursul săptămânii de referință sau dacă sunt temporar absente de la locul de muncă și, în acest timp, întreprinderea lor continuă să existe.

Lucrătorii familiali care colaborează în cadrul întreprinderii familiale sunt considerați ca fiind angajați dacă au lucrat ca atare în cursul săptămânii de referință.

Șomerii reprezintă toate persoanele în vârstă de 15 ani sau mai mult care erau:

fără un loc de muncă, și anume, care nu aveau un loc de muncă remunerat și nici nu desfășurau o activitate independentă în cursul săptămânii de referință; precum și

în prezent disponibile să muncească, și anume, erau disponibile pentru un loc de muncă remunerat sau pentru a desfășura o activitate independentă în cursul săptămânii de referință și în cursul celor două săptămâni ulterioare; precum și

în căutarea unui loc de muncă, și anume, care luaseră măsuri specifice pentru căutarea unui loc de muncă remunerat sau unei activități independente în cursul celor patru săptămâni care se încheiau cu săptămâna de referință.

Categoria Inactiv în prezent din punct de vedere economic include persoane care nu au împlinit vârsta minimă necesară, la nivel național, pentru a exercita o activitate economică.

Atribuind fiecărei persoane un singur tip de statut din punct de vedere al activității, se acordă prioritate statutului persoanelor care au un loc de muncă, față de cel al șomerilor, și statutului șomerilor, față de cel al persoanelor inactive din punct de vedere economic.

Subdiviziunile pentru statutul din punct de vedere al activității curente servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

Atribuind fiecărei persoane inactive în prezent din punct de vedere economic un singur tip de statut din punct de vedere al activității, se acordă prioritate statutului persoanelor care nu au împlinit vârsta minimă necesară, la nivel național, pentru a exercita o activitate economică, față de cel al pensionarilor și rentierilor, statutului pensionarilor și rentierilor față de cel al studenților (inactivi din punct de vedere economic) și statutului studenților (inactivi din punct de vedere economic) față de cel al persoanelor casnice și altor tipuri de persoane.

Categoria studenți (inactivi din punct de vedere economic) (CAS.H.2.3.) cuprinde, prin urmare, studenții din învățământul secundar și terțiar care:

au împlinit vârsta minimă necesară, la nivel național, pentru a exercita o activitate economică sau au depășit această vârstă și

sunt inactivi din punct de vedere economic și

nu primesc o pensie și nici o rentă.

tematică: Ocupația

Ocupația se referă la tipul de activitate efectuată la locul de muncă. Tipul de activitate este definit de principalele sarcini și îndatoriri la locul de muncă.

Clasificarea unei persoane în cadrul defalcărilor tematicilor Ocupația, Sectorul și Statutul profesional se bazează pe același loc de muncă. Persoanelor care au mai mult de un loc de muncă li se atribuie o ocupație pe baza locului lor de muncă principal, care trebuie identificat în funcție de:

timpul petrecut la locul de muncă sau, dacă nu sunt disponibile date în acest sens,

veniturile primite.

Subdiviziunea ocupația servește la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

Persoanele cu vârsta de 15 ani sau mai mult care erau:

angajate în cursul săptămânii de referință sau

șomere în cursul săptămânii de referință, dar care au ocupat deja un loc de muncă

sunt clasificate într-o singură categorie între OCC.1. și OCC.11., în funcție de ocupația exercitată în cadrul celui mai recent loc de muncă. Categoriile OCC.1. - OCC.10. din defalcarea ocupația enumeră cele 10 grupe majore din clasificarea ISCO-08 (COM).

În cazul în care denumirea categoriilor din clasificarea ISCO (COM) în vigoare la 1 ianuarie 2011 diferă de cea utilizată în categoriile OCC.1. - OCC.10., se utilizează denumirea clasificării ISCO (COM) în vigoare la 1 ianuarie 2011.

Persoanele cu vârsta sub 15 ani, precum și persoanele cu vârsta de 15 ani și peste 15 ani care erau:

inactive din punct de vedere economic în cursul săptămânii de referință sau

șomere, care nu au mai lucrat niciodată (și anume, nu au avut niciodată un loc de muncă)

sunt clasificate în categoria nu se aplică (OCC.12.).

tematică: Sectorul (ramura de activitate economică)

Sectorul (ramura de activitate economică) se referă la tipul de producție sau activitate al instituției sau al unității similare în care se află locul de muncă al unei persoane active în prezent din punct de vedere economic. Pentru persoanele care sunt recrutate sau angajate de o întreprindere dar care au își locul de muncă într-o altă întreprindere (lucrători interimari, lucrători detașați), se declară sectorul (ramura de activitate economică) instituției sau unității similare unde se află efectiv locul de muncă.

Clasificarea unei persoane în cadrul defalcărilor tematicilor Ocupația, Sectorul și Statutul profesional se bazează pe același loc de muncă. Persoanelor care au mai mult de un loc de muncă li se atribuie un sector (ramură de activitate economică) pe baza locului lor de muncă principal, care trebuie identificat în funcție de:

timpul petrecut la locul de muncă sau, dacă nu sunt disponibile date în acest sens,

veniturile primite.

Subdiviziunea sectorul (ramura de activitate economică) servește la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

Persoanele cu vârsta de 15 ani sau mai mult care erau:

angajate în cursul săptămânii de referință sau

șomere în cursul săptămânii de referință, dar care au ocupat deja un loc de muncă

sunt clasificate în categoriile IND.L.1. - IND.L.10. și, respectiv, IND.H.1. - IND.H.10.4., în funcție de sectorul în care au lucrat în cadrul celui mai recent loc de muncă. Categoriile IND.H.1. - IND.H.10.4. din defalcarea sectorul (ramura de activitate economică) reiau cele 21 de secțiuni din clasificarea NACE Rev. 2, precum și agregatele adecvate.

În cazul în care denumirea secțiunilor din clasificarea NACE în vigoare la 1 ianuarie 2011 diferă de cea utilizată în defalcarea sectorul (ramura de activitate economică), se utilizează denumirea clasificării NACE în vigoare la 1 ianuarie 2011.

Persoanele cu vârsta sub 15 ani, precum și persoanele cu vârsta de 15 ani și peste 15 ani care erau:

inactive din punct de vedere economic în cursul săptămânii de referință sau

șomere, care nu au mai lucrat niciodată (și anume, nu au avut niciodată un loc de muncă)

sunt clasificate în categoria nu se aplică (IND.L.12., IND.H.12.).

tematică: Statutul profesional

Un angajat este o persoană care ocupă un loc de muncă remunerat, și anume un loc de muncă pentru care contractul de angajare explicit sau implicit asigură titularului său o remunerație de bază, care este independentă de venitul unității pentru care acesta (aceasta) lucrează (această unitate poate fi o societate, o instituție non-profit, o administrație publică sau o gospodărie). Persoanele care ocupă un loc de muncă remunerat își primesc în mod normal remunerația sub formă de indemnizații și salarii, însă pot fi plătite și prin comisioane din vânzări, plată la normă, prime sau plată în natură, cum ar fi alimente, cazare sau formare. Instrumentele, mijloacele de producție, sistemele de informare și/sau sediile utilizate de salariat pot aparține în totalitate sau parțial altora și salariatul poate lucra sub supravegherea directă a proprietarului (proprietarilor) sau a persoanelor angajate de acesta (aceștia) sau în conformitate cu orientările stricte stabilite de acesta (aceștia).

Un angajator este o persoană care, lucrând pe cont propriu sau cu un număr mic de parteneri, ocupă un loc de muncă prin care exercită o activitate independentă și, în această calitate, a angajat pe o bază continuă (care include săptămâna de referință), una sau mai multe persoane care să lucreze pentru el/ea ca angajați. Angajatorul adoptă deciziile operaționale care afectează întreprinderea sau deleagă adoptarea deciziilor respective, păstrând însă responsabilitatea pentru bunăstarea întreprinderii.

Dacă o persoană este în același timp angajator și angajat, el/ea va fi încadrat(ă) într-o singură categorie, în funcție de:

timpul petrecut la locul de muncă sau, dacă nu sunt disponibile date în acest sens,

veniturile primite.

Un lucrător independent este o persoană care, lucrând pe cont propriu sau cu unul sau câțiva parteneri, ocupă un loc de muncă prin care exercită o activitate independentă și care nu a angajat pe o bază continuă (care include săptămâna de referință), niciun angajat.

Un lucrător familial care colaborează la întreprinderea familială este o persoană care

ocupă un loc de muncă prin care exercită o activitate independentă într-o întreprindere orientată către piață, gestionată de o persoană înrudită care locuiește în aceeași gospodărie și

nu poate fi considerată drept partener (și anume, un angajator sau un lucrător pe cont propriu), deoarece gradul său de angajament în funcționarea întreprinderii, raportat la timpul de lucru sau alți factori care trebuie determinați în funcție de situația națională, nu este comparabil cu cel al persoanei care conduce întreprinderea.

Un membru al unei cooperative de producție este o persoană care ocupă un loc de muncă prin care exercită o activitate independentă într-o unitate organizată sub formă de cooperativă, în care fiecare membru participă pe picior de egalitate cu alți membri la luarea de decizii privind organizarea producției, vânzările și/sau alte activități, investițiile și repartizarea beneficiilor între membri.

Clasificarea unei persoane în cadrul defalcărilor tematicilor Ocupația, Sectorul și Statutul profesional se bazează pe același loc de muncă. Persoanelor care au mai mult de un loc de muncă li se atribuie o ocupație pe baza locului lor de muncă principal, care trebuie identificat în funcție de:

timpul petrecut la locul de muncă sau, dacă nu sunt disponibile date în acest sens,

veniturile primite.

Subdiviziunea statutul profesional servește la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

Persoanele cu vârsta de 15 ani sau mai mult care erau:

angajate în cursul săptămânii de referință sau

șomere în cursul săptămânii de referință, dar care au ocupat deja un loc de muncă

sunt clasificate într-o singură categorie între SIE.1. și SIE.5., în funcție de statutul profesional în cadrul celui mai recent loc de muncă.

Persoanele cu vârsta sub 15 ani, precum și persoanele cu vârsta de 15 ani și peste 15 ani care erau:

inactive din punct de vedere economic în cursul săptămânii de referință sau

șomere, care nu au mai lucrat niciodată (și anume, nu au avut niciodată un loc de muncă)

sunt clasificate în categoria nu se aplică (SIE.6.).

tematică: Nivelul de studii

Nivelul de studii se referă la cel mai înalt nivel atins cu succes în sistemul educativ al țării în care a avut lor procesul educativ. Orice educație relevantă pentru atingerea unui nivel se ia în considerare, chiar dacă procesul educativ a avut loc în afara școlilor și a universităților.

Subdiviziunea nivelul de studii (cel mai înalt nivel atins) servește la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

Persoanele în vârstă de 15 ani sau mai mult sunt clasificate doar în una dintre categorii între EDU.1. și EDU.8., în funcție de nivelul lor de studii (cel mai înalt nivel atins). Persoanele cu vârsta sub 15 ani sunt clasificate la rubrica nu se aplică (EDU.9.).

În cazul în care denumirea categoriilor din clasificarea ISCED în vigoare la 1 ianuarie 2011 diferă de cea utilizată în categoriile EDU.2. - EDU.7., se utilizează denumirea clasificării ISCED în vigoare la 1 ianuarie 2011.

tematică: Țara/locul nașterii

Informațiile privind locul nașterii se colectează în funcție de locul de reședință obișnuită al mamei în momentul nașterii sau, dacă nu sunt disponibile informații în acest sens, în funcție de locul în care a survenit nașterea.

Informațiile privind țara nașterii se colectează pe baza frontierelor internaționale existente la 1 ianuarie 2011.

Stat membru al UE înseamnă o țară care este membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2011.

Subdiviziunile pentru țara/locul nașterii servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se referă la persoane.

Lista țărilor care figurează în defalcarea țara/locul nașterii se aplică doar în scopuri statistice.

Pentru țări declarante care sunt state membre ale UE, subcategoria din cadrul categoriei alt stat membru al UE (POB.H.2.1.) care corespunde statului lor membru nu se aplică. Pentru țări declarante care nu sunt state membre ale UE, categoria alt stat membru al UE (POB.L.2.1., POB.M.2.1., POB.H.2.1.) devine stat membru al UE.

Categoria informații care nu pot fi clasificate în funcție de frontierele actuale (POB.M.3.1., POB.H.3.1.) include persoanele ale căror țări ale nașterii existau la momentul nașterii, însă nu mai există în momentul recensământului și cărora nu li se poate atribui doar o țară care există la momentul recensământului, și anume în funcție de frontierele actuale.

Categoria în afara oricărei țări (POB.M.3.2, POB.H.3.2.) include persoanele pentru care reședința obișnuită a mamei la momentul nașterii este necunoscută și care s-au născut în afara frontierelor oricărei țări, de exemplu, pe mare sau în spațiul aerian.

tematică: Țara cetățeniei

Cetățenie înseamnă legătura juridică specială între o persoană și statul său, dobândită prin naștere sau prin naturalizare, indiferent dacă acest fapt s-a realizat prin declarație, opțiune, căsătorie ori alte mijloace, în conformitate cu dispozițiile de drept intern.

Unei persoană cu două sau mai multe cetățenii i se va atribui o singură țară a cetățeniei, care urmează a fi determinată în următoarea ordine ierarhică:

țara declarantă sau

dacă persoana nu are cetățenia țării declarante: alt stat membru al UE; sau

dacă persoana nu are cetățenia unui alt stat membru al UE: altă țară din afara Uniunii Europene.

În cazul în care o persoană are cetățenia a două țări din cadrul Uniunii Europene, însă niciuna dintre acestea nu este țara declarantă, statele membre determină țara cetățeniei care i se va atribui persoanei respective.

Stat membru al UE înseamnă o țară care este membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2011.

Subdiviziunile pentru țara cetățeniei servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se raportează la persoane.

Lista țărilor care figurează în subdiviziunea țara cetățeniei se aplică doar în scopuri statistice.

Pentru țări declarante care sunt state membre ale UE, subcategoria din cadrul categoriei altă cetățenie decât cea a țării declarante, dar din alt stat membru al UE (COC.H.2.1.) care corespunde statului lor membru nu se aplică. Pentru țările declarante care nu sunt state membre ale UE, categoria altă cetățenie decât cea a țării declarante, dar din alt stat membru al UE (COC.L.2.1. COC.M.2.1. COC.H.2.1.) devine cetățenia unui stat membru al UE.

Persoanele care nu sunt nici cetățeni ai unei țări, nici apatrizi și care exercită anumite drepturi și obligații asociate cu cetățenia, însă nu toate, se clasifică în categoria non cetățeni recunoscuți (COC.H.2.2.1.25.).

tematică: Domiciliul eventual în străinătate și anul sosirii în țara respectivă (începând cu 1980)

Anul sosirii este anul calendaristic în cursul căruia persoana în cauză și-a stabilit cel mai recent reședința obișnuită în țară. Anul celei mai recente sosiri în țară este cel declarat, iar nu anul primei sosiri (de exemplu, tematica anul sosirii în țară nu furnizează informații privind șederile întrerupte).

Subdiviziunea anul sosirii în țară începând cu 2000 servește la defalcarea oricărui total sau subtotal care se raportează la persoane.

Subdiviziunea anul sosirii în țară începând cu 2000 privește migrația internațională începând cu anul 2000.

Subdiviziunile anul sosirii în țară începând cu 1980 servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se raportează la persoane.

Subdiviziunile anul sosirii în țară începând cu 1980 privesc migrația internațională începând cu anul 1980.

Datele pentru 2011 se raportează la intervalul de timp între 1 ianuarie 2011 și data de referință.

locul de reședință obișnuită anterior și data sosirii la locul actual; sau locul de reședință obișnuită cu un an înainte de recensământ

Se declară legătura dintre locul actual de reședință obișnuită și locul de reședință obișnuită cu un an înainte de recensământ.

Subdiviziunea locul de reședință obișnuită cu un an înainte de recensământ servește la defalcarea oricărui total sau subtotal care se raportează la persoane.

În subdiviziunea locul de reședință obișnuită cu un an înainte de recensământ orice schimbare de reședință se referă la intervalul de timp scurs între un an înainte de data de referință și data de referință.

Copiii mai mici de un an sunt clasificați la rubrica nu se aplică (ROY.4.).

Țările care colectează informații privind tematica locul de reședință obișnuită anterior și data sosirii la locul actual clasifică toate persoanele care și-au schimbat reședința obișnuită mai mult decât o dată în cursul anului precedent datei de referință în funcție de locul de reședință obișnuită anterior, adică locul de reședință obișnuită din care s-au mutat în locul de reședință obișnuită actual.

tematică: Statutul gospodăriei

Statele membre aplică conceptul de menaj pentru a identifica gospodăriile private sau, dacă nu este posibil, conceptul de gospodărie-locuință.

Conceptul de menaj

Conform conceptului de menaj, o gospodărie privată este fie:

o gospodărie de o persoană, ceea ce înseamnă o persoană care locuiește singură într-o unitate de locuit sau care ocupă, în calitate de chiriaș, una sau mai multe camere separate dintr-o unitate de locuit, dar care nu formează împreună cu alți ocupanți ai unității de locuit o gospodărie multiplă, astfel cum este definită mai jos; sau

o gospodărie multiplă, adică un grup de două sau mai multe persoane care se asociază pentru a ocupa o unitate de locuit, în totalitate sau parțial, și pentru a achiziționa în comun alimente și eventual alte produse de primă necesitate. Membrii grupului își pot pune veniturile în comun, într-o măsură variabilă.

Conceptul de gospodărie-locuință

În acest caz, toate persoanele care locuiesc într-o unitate de locuit sunt considerați membri ai aceleiași gospodării, astfel încât există o gospodărie per unitate de locuit ocupată. Atunci când se utilizează acest concept, numărul de unități de locuit ocupate și numărul de gospodării care le ocupă sunt astfel egale, iar localizările unităților de locuit și ale gospodăriilor sunt identice.

Categoria persoane care locuiesc într-o gospodărie privată cuprinde membrii unui nucleu familial (categoria 1.1.) și persoane care nu sunt membri ai unui nucleu familial (categoria 1.2.). Categoria membrii unui nucleu familial cuprinde toate persoanele care aparțin unei gospodării private care conține un nucleu familial din care acestea fac parte. Persoanele care nu sunt membri ai unui nucleu familial cuprind toate persoanele care aparțin fie unei gospodării non-familiale, fie unei gospodării familiale, fără a fi membrii unui nucleu familial în cadrul acelei gospodării.

Subdiviziunile pentru statutul gospodăriei servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se raportează la persoane.

O gospodărie non-familială poate fi o gospodărie cu o singură persoană [o persoană care locuiește singură (HST.H.1.2.1.)] sau o gospodărie multiplă fără niciun nucleu familial. Categoria persoane care nu locuiesc singure (HST.H.1.2.2.) cuprinde persoane care locuiesc fie într-o gospodărie multiplă fără niciun nucleu familial sau care locuiesc într-o gospodărie familială fără a fi membre ale vreunui nucleu familial în gospodăria respectivă. Persoanele care aparțin unei gospodării cu salt între generații și care nu sunt membre ale niciunui nucleu familial din gospodăria respectivă se clasifică în categoria opțională persoane care locuiesc într-o gospodărie împreună cu o rudă sau mai multe (HST.H.1.2.2.1.).

Termenul fiu/fiică se definește sub termenul de copil în specificațiile tehnice pentru tematica situația familială.

Prin cuplu soț/soție se înțelege un cuplu de persoane de sex diferit căsătorite.

Definiția parteneriatului înregistrat este cea care figurează în specificațiile tehnice pentru tematica starea civilă legală. Definiția uniunii consensuale este cea care figurează în specificațiile tehnice pentru tematica situația familială.

Categoria parteneri (HST.H.2.1.2.1.) cuprinde persoane într-un cuplu căsătorit, parteneri într-un parteneriat înregistrat și parteneri într-o uniune consensuală.

Persoane fără adăpost (HST.H.2.2) sunt persoane care locuiesc pe stradă și care nu dispun de un adăpost care intră în categoria de spații de locuit definită în specificațiile tehnice pentru tematica tipul spațiilor de locuit.

tematică: Situația familială

Nucleul familial se definește într-un sens restrâns ca două sau mai multe persoane care aparțin aceleiași gospodării și ale căror legături de rudenie sunt cele de soț și soție, de parteneri într-un parteneriat înregistrat, de parteneri într-o uniune consensuală, sau de părinte și copil. Familia se compune astfel dintr-un cuplu fără copii, sau un cuplu cu unul sau mai mulți copii, sau dintr-un părinte singur cu unul sau mai mulți copii. Acest concept de familie limitează relațiile între copii și adulți la relații directe (de primul grad), adică între părinți și copii.

Prin copii se înțeleg fiicele sau fiii biologici, proveniți dintr-o căsătorie anterioară sau adoptați (indiferent de vârsta sau de starea lor civilă) care locuiesc în mod obișnuit în gospodăria unuia dintre părinți cel puțin și care nu au un partener sau propriii copii în aceeași gospodărie. Copiii vitregi nu sunt incluși. Un fiu sau o fiică care locuiește cu un soț, cu un partener în parteneriat înregistrat, cu un partener în uniune consensuală sau cu unul sau mai mulți din proprii săi copii nu este luat în considerare ca un copil. Un copil care locuiește în mod alternativ în două gospodării (de exemplu, în cazul în care părinții săi sunt divorțați) trebuie să considere locuința unde își petrece cea mai mare a timpului ca fiind gospodăria sa. În cazul în care acesta petrece o perioadă de timp egală cu fiecare din părinți, gospodăria este locul în care copilul petrece noaptea recensământului.

Termenul de cuplu trebuie să includă cuplurile căsătorite, cuplurile care locuiesc în parteneriat înregistrat și cuplurile care locuiesc în uniune consensuală. Definiția parteneriatului înregistrat este cea care figurează în specificațiile tehnice pentru tematica starea civilă legală.

Două persoane sunt considerate parteneri într-o uniune consensuală atunci când

fac parte din aceeași gospodărie și

întrețin o relație de cuplu marital și

nu sunt căsătorite și nici partenere într-un parteneriat înregistrat.

Gospodăriile cu salt între generații (gospodării alcătuite din unul sau mai mulți bunici și unul sau mai mulți nepoți, dar nu și părinți ai respectivilor nepoți) nu sunt incluse în definiția unei familii.

Distincția între persoane care trăiesc în cupluri de sex diferit și persoane care trăiesc în cupluri de același sex este opțională. Prin cuplu soț/soție se înțelege un cuplu de persoane de sex diferit căsătorite.

Subdiviziunile pentru situația familială servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se raportează la persoane.

Categoria parteneri (FST.L.1.) cuprinde persoane într-un cuplu căsătorit, parteneri într-un parteneriat înregistrat și parteneri într-o uniune consensuală.

Persoanele care nu locuiesc într-un nucleu familial se clasifică în rubrica nu se aplică (FST.L.5., FST.H.5.).

tematică: Tipul de nucleu familial

Specificațiile pentru conceptele de familie și definițiile termenilor nucleu familial, copil, cuplu și uniune consensuală prevăzute pentru tematica situația familială se aplică, de asemenea, pentru tematica tipul de nucleu familial.

Subdiviziunile pentru tipul de nucleu familial servesc la defalcarea totalului de nuclee familiale și a oricăror subtotaluri.

tematică: Mărimea nucleului familial

Definiția termenului nucleu familial prevăzut pentru tematica situația familială se aplică, de asemenea, tematicii mărimea nucleului familial.

Subdiviziunile pentru mărimea nucleului familial servesc la defalcarea totalului de nuclee familiale și a oricăror subtotaluri.

tematică: Tipul gospodăriei private

Specificațiile prevăzute pentru tematica statutul gospodăriei se aplică, de asemenea, tematicii tipul gospodăriei private.

Subdiviziunile pentru tipul gospodăriei private servesc la defalcarea totalului de gospodării private și a oricăror subtotaluri.

tematică: Mărimea gospodăriei private

Specificațiile prevăzute pentru tematica statutul gospodăriei se aplică, de asemenea, tematicii mărimea gospodăriei private.

Subdiviziunile pentru mărimea gospodăriei private servesc la defalcarea totalului de gospodării private și a oricăror subtotaluri.

tematică: Statutul de ocupare a locuințelor

Tematica statutul de ocupare a locuințelor se referă la aranjamentele prin care o gospodărie privată ocupă în întregime sau parțial o unitate de locuit.

Subdiviziunile pentru statutul de ocupare a locuințelor servesc la defalcarea totalului de gospodării private și a oricăror subtotaluri.

Gospodăriile care sunt în curs de rambursare a unei ipoteci pe care au contractat-o pentru a achiziționa unitatea de locuit în care locuiesc sau care își achiziționează unitatea de locuit sub alte forme de aranjamente financiare cu plata eșalonată se clasifică sub categoria gospodării în care cel puțin un membru este proprietarul unității de locuit (TSH.1.).

Gospodăriile în care cel puțin un membru este proprietarul unității de locuit și cel puțin un membru este chiriașul întregii unități de locuit sau a unei părți din aceasta se clasifică în categoria gospodării în care cel puțin un membru este proprietarul unității de locuit (TSH.1.).

tematică: Aranjamente locative

Tematica aranjamente locative privește ansamblul populației și se referă la tipul de locuință în care o persoană locuiește în mod obișnuit la data recensământului. Această tematică se referă la toate persoanele care au reședința obișnuită în diferitele tipuri de spații de locuit, sau care nu au o reședință obișnuită și locuiesc temporar într-un anumit tip de spațiu de locuit, sau care sunt persoane fără adăpost, trăiesc pe stradă sau în adăposturi de urgență la data recensământului.

Ocupanții sunt persoane care își au reședința obișnuită în locurile enumerate în categoria respectivă.

Locuințele convenționale sunt spații distincte și independente din punct de vedere structural aflate în locuri fixe, cu destinație de locuințe fiind, la data de referință,

utilizate ca reședință; sau

neocupate; sau

rezervate unei utilizări sezoniere sau secundare.

Distincte înseamnă înconjurate de pereți și acoperite cu un acoperiș sau plafon astfel încât o persoană sau un grup de persoane se pot izola. Independente înseamnă că dispun de acces direct din stradă sau o scară, un culoar, o galerie sau un teren.

Alte unități de locuit sunt colibe, cabane, barăci, căsuțe, rulote, ambarcațiuni de locuit, hambare, mori, pivnițe sau orice alt adăpost utilizat ca locuință umană la momentul recensământului, indiferent dacă au fost concepute sau nu ca locuințe.

Spații de locuit colective sunt spațiile destinate a fi locuite de grupuri mari de persoane sau mai multe gospodării și utilizate ca reședință obișnuită de cel puțin o persoană la data recensământului.

Locuințe convenționale ocupate, alte unități de locuit și spațiile de locuit colective constituie spații de locuit. Orice spațiu de locuit trebuie să fie reședința obișnuită a unei persoane cel puțin.

Locuințele convenționale ocupate și alte unități de locuit reprezintă împreună unități de locuit.

Persoanele fără adăpost (persoanele care nu sunt rezidenți obișnuiți ai niciunei categorii de spații de locuit) pot fi persoanele care trăiesc pe stradă și care nu dispun de un adăpost care intră în categoria spațiilor de locuit (lipsa unui adăpost) sau persoanele care se mută frecvent de la un spațiu de cazare temporară la altul (lipsa unui domiciliu stabil).

Subdiviziunile pentru aranjamente locative servesc la defalcarea oricărui total sau subtotal care se raportează la persoane.

În subdiviziunea HAR.L., categoriile total (HAR.L.0.), precum și ocupanți ai unei alte unități de locuit și persoane fără adăpost (HAR.L.2.) sunt opționale.

tematică: Tipul spațiilor de locuit

Un spațiu de locuit este o locuință care servește drept reședință obișnuită pentru una sau mai multe persoane. Termenii locuințe convenționale, alte unități de locuit și spații de locuit colective sunt definiți la fel ca pentru tematica aranjamente locative.

Subdiviziunile pentru tipul de spațiu de locuit servesc la defalcarea totalului de spații de locuit și a oricăror subtotaluri.

tematică: Regimul de ocupare a locuințelor convenționale

Locuințele convenționale ocupate sunt locuințe convenționale care servesc drept reședință obișnuită pentru una sau mai multe persoane la data recensământului. Locuințele convenționale neocupate sunt locuințe convenționale care nu servesc drept reședință obișnuită pentru nicio persoană la data recensământului.

Subdiviziunile pentru regimul de ocupare a locuințelor convenționale servesc la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

Locuințele convenționale ale căror rezidenți nu sunt incluși în recensământ se clasifică în categoria locuințe rezervate unei utilizări sezoniere sau secundare (OCS.2.1.).

tematică: Tipul de proprietate

Tematica tipul de proprietate se referă la proprietatea locuinței și nu a terenului pe care aceasta este construită.

Locuințele ocupate de proprietar sunt acelea în care cel puțin un ocupant al locuinței este proprietarul întregii locuințe sau a unei părți din aceasta.

Prin proprietate în regim de locație comună se înțelege proprietatea în cadrul unei cooperative de locuințe.

Locuințe închiriate sunt acelea în care cel puțin un ocupant plătește o chirie pentru ocuparea locuinței și în care niciun ocupant nu este proprietarul întregii locuințe sau a unei părți din aceasta.

Subdiviziunile pentru tipul de proprietate servesc la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

Locuințele convenționale neocupate se clasifică la rubrica nu se aplică (OWS.6.).

tematică: Numărul ocupanților

Numărul ocupanților unei unități de locuit corespunde numărului de persoane pentru care unitatea de locuit este reședința obișnuită.

Subdiviziunile pentru numărul ocupanților servesc la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri.

tematică: Spațiul locuibil și/sau numărul de camere pe unitate de locuit

Spațiul locuibil se definește ca:

suprafața măsurată în interiorul pereților exteriori, excluzând pivnițele și mansardele nelocuibile iar, în blocurile de locuințe, toate spațiile comune; or

suprafața totală a camerelor care intră sub incidența definiției de cameră.

Prin cameră se înțelege un spațiu limitat într-o unitate de locuit de pereți care se întind de la podea la plafon sau acoperiș, având o dimensiune suficientă pentru a conține un pat de adulți (cel puțin 4 metri pătrați) și având o înălțime de cel puțin de 2 metri sub plafon peste cea mai mare parte a suprafeței acestuia.

Statele membre comunică datele privind suprafața locuibilă sau, dacă acest lucru nu este posibil, privind numărul de camere.

Subdiviziunile pentru suprafața locuibilă servesc la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri. Poate fi utilizată, de asemenea, la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

Subdiviziunile pentru număr de camere servesc la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri. Poate fi utilizată, de asemenea, la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

tematică: Standardul densității

Tematica standardul densității divizează suprafața utilă în metri pătrați sau numărul de camere la numărul de ocupanți, astfel cum se menționează la tematica numărul ocupanților.

Statele membre comunică datele privind standardul densității măsurate prin intermediul spațiului locuibil sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin intermediul numărului de camere.

Subdiviziunea standardul densității (suprafață) servește la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri.

Subdiviziunea standardul densității (număr de camere) servește la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri.

tematică: Sistemul de furnizare a apei

Subdiviziunea sistem de furnizare a apei servește la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri. Poate fi utilizată, de asemenea, la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

tematică: Instalațiile sanitare

Subdiviziunea instalații sanitare servește la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri. Poate fi utilizată, de asemenea, la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

tematică: Instalațiile de igienă

Prin instalație de igienă se înțelege orice instalație care permite spălarea întregului corp și include o instalație de baie sau de duș.

Subdiviziunea instalații de igienă servește la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri. Poate fi utilizată, de asemenea, la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

Tipul de încălzire

Se consideră că o locuință este echipată cu încălzire centrală în cazul în care încălzirea este furnizată fie de o centrală de încălzire comună, fie de o instalație montată în clădire sau în locuință, destinată încălzirii, oricare ar fi sursa energiei utilizate.

Subdiviziunea tipul de încălzire servește la defalcarea totalului de unități de locuit și a oricăror subtotaluri. Poate fi utilizată, de asemenea, la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

tematică: Locuințele în funcție de tipul clădirii

Tematica locuințe în funcție de tipul clădirii se referă la numărul de locuințe din clădirea în care se află locuința.

Subdiviziunea locuințe în funcție de tipul clădirii servește la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

tematică: Locuințele în funcție de perioada de construcție

Tematica locuințele în funcție de perioada de construcție se referă la anul în care clădirea în care se află locuința a fost terminată.

Subdiviziunea locuințe în funcție de perioada de construcție servește la defalcarea totalului de locuințe convenționale și a oricăror subtotaluri.

Fiecare tematică este asociată unei rubrici.

Rubrica tematicii poate fi urmată de specificații tehnice referitoare la tematica respectivă în general.

Apoi, se specifică defalcarea (defalcările) pentru tematică. Unele tematici au mai multe defalcări, fiecare cu niveluri diferite de detaliu. În acest caz, H desemnează defalcările cu cel mai înalt nivel de detaliu, M desemnează defalcările cu un nivel mediu de detaliu și L desemnează defalcările cu cel mai scăzut nivel de detaliu.

Se identifică totalurile cărora li se aplică defalcările. Fiecare defalcare poate fi urmată de alte specificații tehnice care se referă în mod specific la defalcarea respectivă.

În cazul în care o persoană locuiește în mod regulat în mai mult de o reședință în cursul anului, reședința unde aceasta petrece cea mai mare parte a anului este considerată ca fiind locul său de reședință obișnuită, indiferent dacă se află în altă parte în țară sau în străinătate. Cu toate acestea, o persoană care lucrează în afara locului de reședință în timpul săptămânii și care se întoarce la locuința familială în week-end consideră locuința familială ca fiind locul său de reședință obișnuită, indiferent dacă locul său de muncă se află în altă parte în țară sau în străinătate.

Elevii din școala primară și liceu care locuiesc în afara domiciliului lor în cursul perioadei școlare consideră locuința familială ca fiind locul lor de reședință obișnuită, indiferent dacă își continuă studiile în altă parte în țară sau în străinătate.

Studenții din învățământul terțiar care locuiesc în afara domiciliului lor în cursul perioadei de studii într-o instituție de învățământ superior sau la universitate, consideră locuința pe care o ocupă în timpul anului universitar ca fiind locul lor de reședință obișnuită, indiferent dacă este vorba despre o instituție (de exemplu, un internat) sau de o reședință privată și indiferent dacă își continuă studiile în altă parte în țară sau în străinătate. În mod excepțional, în cazul în care studiază în țară, locul lor de reședință obișnuită poate fi considerat locuința familială.

O instituție este considerată drept locul de reședință obișnuită al tuturor celor care, la momentul recensământului, au locuit sau este probabil că vor locui 12 luni în acest loc.

Regula generală în legătură cu locul în care o persoană își petrece perioada de odihnă zilnică se aplică pentru persoanele care își îndeplinesc serviciul militar obligatoriu și pentru membrii forțelor armate care locuiesc în cazărmi sau tabere militare.

Locul de recensământ este considerat ca fiind locul de reședință obișnuită pentru persoanele fără adăpost, nomazi, vagabonzi și persoanele pentru care nu există noțiunea de reședință obișnuită.

Un copil care locuiește în mod alternativ în două locuri de reședință (de exemplu, în cazul în care părinții săi sunt divorțați) trebuie să considere locuința unde își petrece cea mai mare a timpului ca fiind locul său de reședință obișnuită. În cazul în care acesta petrece o perioadă de timp egală cu fiecare din părinți, locul de reședință obișnuită este locul în care copilul petrece noaptea recensământului.

fie pot forma o zonă construită compactă, cu o dispunere a străzilor care poate fi identificată în mod clar; sau

deși nu aparțin unei zone construite de acest tip, pot constitui un ansamblu de clădiri desemnate exclusiv printr-un nume de loc recunoscut la nivel local; sau

deși nu îndeplinesc niciunul dintre cele două criterii de mai sus, pot constitui un ansamblu de clădiri, dintre care niciuna nu se află la o distanță mai mare de 200 de metri de construcția cea mai apropiată.

implică obligații conjugale legale între două persoane și

nu sunt căsătorii și

împiedică o persoană care este căsătorită sau care are obligații legale ce rezultă dintr-un astfel de parteneriat să se angajeze să contracteze obligații juridice care rezultă dintr-o nouă căsătorie sau dintr-un alt parteneriat de același tip cu o persoană diferită.

au efectuat cel puțin o oră de lucru în vederea obținerii unei remunerări sau a unui beneficiu în bani sau în natură sau

erau temporar absente de la un loc de muncă unde lucraseră deja și în raport cu care au menținut o legătură formală sau de la o activitate independentă.

boală sau accident; sau

concediu sau vacanță; sau

conflict de muncă sau grevă; sau

concediu de studii sau de formare; sau

concediu de maternitate sau parental; sau

reducerea activității economice; sau

dezorganizarea sau suspendarea temporară a lucrului din diverse cauze: condiții meteorologice defavorabile, defecțiuni mecanice sau electrice sau lipsa de materii prime sau combustibil; sau

orice altă absență temporară, autorizată sau nu.

plata neîntreruptă a salariului; sau

o asigurare de revenire la locul de muncă la sfârșitul situației de excepție sau un acord cu privire la data revenirii; sau

durata absenței de la locul de muncă care, după cum este cazul, poate fi perioada în care lucrătorii primesc o indemnizație fără obligația de a accepta un alt loc de muncă.

fără un loc de muncă, și anume, care nu aveau un loc de muncă remunerat și nici nu desfășurau o activitate independentă în cursul săptămânii de referință; precum și

în prezent disponibile să muncească, și anume, erau disponibile pentru un loc de muncă remunerat sau pentru a desfășura o activitate independentă în cursul săptămânii de referință și în cursul celor două săptămâni ulterioare; precum și

în căutarea unui loc de muncă, și anume, care luaseră măsuri specifice pentru căutarea unui loc de muncă remunerat sau unei activități independente în cursul celor patru săptămâni care se încheiau cu săptămâna de referință.

au împlinit vârsta minimă necesară, la nivel național, pentru a exercita o activitate economică sau au depășit această vârstă și

sunt inactivi din punct de vedere economic și

nu primesc o pensie și nici o rentă.

timpul petrecut la locul de muncă sau, dacă nu sunt disponibile date în acest sens,

veniturile primite.

angajate în cursul săptămânii de referință sau

șomere în cursul săptămânii de referință, dar care au ocupat deja un loc de muncă

inactive din punct de vedere economic în cursul săptămânii de referință sau

șomere, care nu au mai lucrat niciodată (și anume, nu au avut niciodată un loc de muncă)

timpul petrecut la locul de muncă sau, dacă nu sunt disponibile date în acest sens,

veniturile primite.

angajate în cursul săptămânii de referință sau

șomere în cursul săptămânii de referință, dar care au ocupat deja un loc de muncă

inactive din punct de vedere economic în cursul săptămânii de referință sau

șomere, care nu au mai lucrat niciodată (și anume, nu au avut niciodată un loc de muncă)

timpul petrecut la locul de muncă sau, dacă nu sunt disponibile date în acest sens,

veniturile primite.

ocupă un loc de muncă prin care exercită o activitate independentă într-o întreprindere orientată către piață, gestionată de o persoană înrudită care locuiește în aceeași gospodărie și

nu poate fi considerată drept partener (și anume, un angajator sau un lucrător pe cont propriu), deoarece gradul său de angajament în funcționarea întreprinderii, raportat la timpul de lucru sau alți factori care trebuie determinați în funcție de situația națională, nu este comparabil cu cel al persoanei care conduce întreprinderea.

timpul petrecut la locul de muncă sau, dacă nu sunt disponibile date în acest sens,

veniturile primite.

angajate în cursul săptămânii de referință sau

șomere în cursul săptămânii de referință, dar care au ocupat deja un loc de muncă

inactive din punct de vedere economic în cursul săptămânii de referință sau

șomere, care nu au mai lucrat niciodată (și anume, nu au avut niciodată un loc de muncă)

țara declarantă sau

dacă persoana nu are cetățenia țării declarante: alt stat membru al UE; sau

dacă persoana nu are cetățenia unui alt stat membru al UE: altă țară din afara Uniunii Europene.

o gospodărie de o persoană, ceea ce înseamnă o persoană care locuiește singură într-o unitate de locuit sau care ocupă, în calitate de chiriaș, una sau mai multe camere separate dintr-o unitate de locuit, dar care nu formează împreună cu alți ocupanți ai unității de locuit o gospodărie multiplă, astfel cum este definită mai jos; sau

o gospodărie multiplă, adică un grup de două sau mai multe persoane care se asociază pentru a ocupa o unitate de locuit, în totalitate sau parțial, și pentru a achiziționa în comun alimente și eventual alte produse de primă necesitate. Membrii grupului își pot pune veniturile în comun, într-o măsură variabilă.

fac parte din aceeași gospodărie și

întrețin o relație de cuplu marital și

nu sunt căsătorite și nici partenere într-un parteneriat înregistrat.

utilizate ca reședință; sau

neocupate; sau

rezervate unei utilizări sezoniere sau secundare.

suprafața măsurată în interiorul pereților exteriori, excluzând pivnițele și mansardele nelocuibile iar, în blocurile de locuințe, toate spațiile comune; or

suprafața totală a camerelor care intră sub incidența definiției de cameră.

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul 12

Tabelul 13

Tabelul 14

Tabelul 15

Tabelul 16

Tabelul 17

Tabelul 18

Tabelul 19

Tabelul 20

Tabelul 21

Tabelul 22

Tabelul 23

Tabelul 24

Tabelul 25

Tabelul 26

Tabelul 27

Tabelul 28

Tabelul 29

Tabelul 30

Tabelul 31

Tabelul 32

Tabelul 33

Tabelul 34

Tabelul 35

Tabelul 36

Tabelul 37

Tabelul 38