2009/756/CE: Decizia Comisiei din 9 octombrie 2009 de stabilire a specificațiilor privind rezoluția și utilizarea amprentelor digitale pentru identificarea și verificarea biometrică în cadrul Sistemului de informații privind vizele [notificată cu numărul C(2009) 7435]

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS), în special articolul 45 alineatul (2),

Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 de instituire a Sistemului de informații privind vizele (VIS) a instituit VIS ca sistem pentru schimbul de date privind vizele între statele membre și a mandatat Comisia pentru dezvoltarea acestuia.

Regulamentul (CE) nr. 767/2008 definește obiectivul și funcționalitățile VIS, precum și responsabilitățile aferente acestuia și stabilește condițiile și procedurile pentru schimbul de date privind vizele între statele membre în scopul facilitării examinării cererilor de viză și a deciziilor aferente.

Decizia 2006/648/CE a Comisiei din 22 septembrie 2006 de stabilire a specificațiilor tehnice ale normelor privind identificatorii biometrici pentru Sistemul de informații privind vizele prevede că alte specificații vor fi dezvoltate într-o fază ulterioară.

Este necesar ca, în prezent, să se stabilească specificațiile privind rezoluția și utilizarea amprentelor digitale pentru identificarea și verificarea biometrică în cadrul VIS astfel încât statele membre să poată începe pregătirile pentru utilizarea datelor biometrice.

Este extrem de important ca datele biometrice să fie de înaltă calitate și fiabilitate. Prin urmare, este necesar să se definească normele tehnice care vor permite îndeplinirea cerințelor de calitate și fiabilitate. Verificările pe baza amprentelor de la patru degete prezintă un nivel mult mai scăzut al ratei de respingere falsă și al ratei de nereușită în comparație cu verificările bazate pe amprenta unui singur deget. Prin urmare, Sistemul central de informații privind vizele (CS-VIS) ar trebui să fie în măsură să realizeze verificări biometrice în vederea accesării datelor pe baza amprentelor digitale plane de la patru degete.

Această decizie nu creează norme noi; ea este conformă cu normele OACI.

În conformitate cu articolul 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu a participat la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 767/2008 și, în consecință, nu are obligații în temeiul acestuia, nici nu face obiectul aplicării sale. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 767/2008 se bazează pe acquis-ul Schengen, în temeiul dispozițiilor titlului IV din partea a treia a Tratatului de instituire a Comunității Europene, Danemarca a notificat, prin scrisoarea din 13 octombrie 2008, transpunerea acquis-ului respectiv în legislația sa internă, în conformitate cu articolul 5 din protocol. Prin urmare, aceasta este obligată, în temeiul legislației internaționale, să pună în aplicare prezenta decizie.

În conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen, Regatul Unit nu a luat parte la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 767/2008, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică, deoarece constituie o extindere a dispozițiilor acquis-ului Schengen. Prin urmare, Regatul Unit nu este destinatar al prezentei decizii.

În conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen, Irlanda nu a luat parte la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 767/2008, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică, deoarece constituie o extindere a dispozițiilor acquis-ului Schengen. Prin urmare, Irlanda nu este destinatară a prezentei decizii.

Prezenta decizie constituie un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se referă la acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen.

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului privind încheierea acordului în numele Comunității Europene.

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului privind semnarea, în numele Comunității Europene, și aplicarea provizorie a anumitor dispoziții ale protocolului respectiv.

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului înființat în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II),

Specificațiile privind rezoluția și utilizarea amprentelor digitale pentru identificarea și verificarea biometrică în cadrul Sistemului de informații privind vizele sunt prevăzute în anexă.

Prezenta decizie se adresează Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda și Regatului Suediei.

Adoptată la Bruxelles, 9 octombrie 2009.Pentru ComisieJacques BarrotVicepreședinte

ANEXĂ

Rezoluția amprentelor digitale

Sistemul central de informații privind vizele (CS-VIS) primește imagini ale amprentelor digitale plane de la zece degete numai cu o rezoluție nominală de 500 dpi (cu o abatere maximă tolerată de +/- 5 dpi) și cu 256 niveluri de gri.

Utilizarea a zece amprente digitale pentru identificările și căutările biometrice

CS-VIS efectuează căutările biometrice (identificările biometrice) cu ajutorul amprentelor digitale plane de la zece degete. Cu toate acestea, atunci când lipsesc anumite degete, acestea sunt identificate pe baza standardului ANSI/NIST-ITL 1-2000 și, dacă este cazul, sunt folosite degetele existente.

Standardul ANSI/NIST-ITL 1-2000 Format de date pentru interschimbul de informații privind amprentele digitale, fața, cicatricele și tatuajele (SMT) poate fi accesat la adresa: http://www.itl.nist.gov/ANSIASD/sp500-245-a16.pdf

Utilizarea a patru amprente digitale pentru verificările biometrice

CS-VIS este în măsură să realizeze verificări biometrice în vederea accesării datelor pe baza amprentelor digitale plane de la patru degete.

Dacă sunt disponibile, se folosesc amprentele digitale de la următoarele degete, fie de la mâna dreaptă, fie de la cea stângă: degetul arătător (identificarea NIST 2 sau 7), degetul mijlociu (identificarea NIST 3 sau 8), degetul inelar (identificarea NIST 4 sau 9), degetul mic (identificarea NIST 5 sau 10).

În scopuri de ergonomie, standardizare și vizualizare, se folosesc amprentele digitale de la aceeași mână, începând cu cea dreaptă.

Poziția degetului este identificată pentru fiecare imagine individuală în conformitate cu standardul ANSI/NIST-ITL 1-2000.

În cazul în care identificarea poziției degetului este imposibilă sau eronată, sistemele naționale pot solicita efectuarea de verificări în sistemul CS-VIS prin utilizarea unor permutări.

Permutările transmit sistemului CS-VIS instrucțiuni privind efectuarea unei verificări repetitive între amprentele digitale sursă (unu, doi, trei sau patru) și toate amprentele digitale disponibile (în general zece) până la obținerea unei verificări pozitive sau până ce toate amprentele digitale disponibile au fost verificate fără a se obține un rezultat pozitiv.

Degetele lipsă sau cele bandajate sunt identificate întotdeauna în conformitate cu specificațiile standardului ANSI/NIST-ITL 1-2000 și ale documentului de control al interfeței VIS.

Utilizarea uneia sau a două amprente digitale pentru verificările biometrice

În loc de patru amprente digitale, statele membre pot decide utilizarea amprentelor digitale plane de la unul sau două degete pentru verificările biometrice.

Din oficiu, sunt folosite următoarele degete:

un deget: degetul arătător (identificarea NIST 2 sau 7);

două degete: degetul arătător (identificarea NIST 2 sau 7) și degetul mijlociu (identificarea NIST 3 sau 8).

În plus, pot fi folosite următoarele degete:

un deget: degetul mare (identificarea NIST 1 sau 6) sau degetul mijlociu (identificarea NIST 3 sau 8);

două degete:

degetul arătător (identificarea NIST 2 sau 7) și degetul inelar (identificarea NIST 4 sau 9); sau

degetul mijlociu (identificarea NIST 3 sau 8) și degetul inelar (identificarea NIST 4 sau 9).

În scopuri de ergonomie, standardizare și vizualizare, se folosesc amprentele digitale de la aceeași mână, începând cu cea dreaptă.

Poziția degetului este identificată pentru fiecare imagine individuală în conformitate cu standardul ANSI/NIST-ITL 1-2000.

În cazul în care identificarea poziției degetului este imposibilă sau eronată, sistemele naționale pot solicita efectuarea de verificări în sistemul CS-VIS prin utilizarea unor permutări.

Degetele lipsă sau cele bandajate sunt identificate întotdeauna în conformitate cu specificațiile standardului ANSI/NIST-ITL 1-2000 și ale documentului de control al interfeței VIS.

un deget: degetul arătător (identificarea NIST 2 sau 7);

două degete: degetul arătător (identificarea NIST 2 sau 7) și degetul mijlociu (identificarea NIST 3 sau 8).

un deget: degetul mare (identificarea NIST 1 sau 6) sau degetul mijlociu (identificarea NIST 3 sau 8);

două degete:

degetul arătător (identificarea NIST 2 sau 7) și degetul inelar (identificarea NIST 4 sau 9); sau

degetul mijlociu (identificarea NIST 3 sau 8) și degetul inelar (identificarea NIST 4 sau 9).

degetul arătător (identificarea NIST 2 sau 7) și degetul inelar (identificarea NIST 4 sau 9); sau

degetul mijlociu (identificarea NIST 3 sau 8) și degetul inelar (identificarea NIST 4 sau 9).