Decizia 2009/88/PESC a Consiliului din 22 decembrie 2008 privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Djibouti privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Djibouti în cadrul operației militare a Uniunii Europene Atalanta

3.2.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 33/41

DECIZIA 2009/88/PESC A CONSILIULUI

din 22 decembrie 2008

privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Djibouti privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Djibouti în cadrul operației militare a Uniunii Europene Atalanta

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 24,

având în vedere recomandarea Președinției,

întrucât:

(1)

La 15 mai 2008, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) a adoptat Rezoluția 1814 (2008), solicitând statelor și celorlalte organizații regionale să adopte măsuri de protejare a navelor care participă la transportul și acordarea ajutoarelor umanitare destinate Somaliei și activităților autorizate de Organizația Națiunilor Unite.

(2)

La 2 iunie 2008, CSONU a adoptat Rezoluția 1816 (2008) care autorizează statele care cooperează și guvernul federal de tranziție, pentru o perioadă de șase luni din momentul adoptării respectivei rezoluții, să intre în apele teritoriale ale Somaliei și să utilizeze, într-un mod compatibil cu dreptul internațional aplicabil, toate mijloacele necesare pentru a reprima actele de piraterie și tâlhărie comise pe mare. Aceste dispoziții au fost prelungite pentru o nouă perioadă de douăsprezece luni prin Rezoluția 1846 (2008) a Consiliului de Securitate, adoptată la 2 decembrie 2008.

(3)

La 10 noiembrie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/851/PESC privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (1) (operația Atalanta).

(4)

Articolul 11 din respectiva acțiune comună prevede că statutul forțelor aflate sub comanda UE și al personalului acestora, aflate pe teritoriul terestru al statelor terțe sau care acționează în apele teritoriale ale statelor terțe sau în apele interne ale acestora, este adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 din tratat. Prin scrisoarea din 1 decembrie 2008, adresată Secretarului General/Înaltului Reprezentant (SG/ÎR), guvernul Republicii Djibouti și-a comunicat acordul privind desfășurarea unei forțe europene pe teritoriul său și intenția de a încheia în acest sens un acord privind statutul respectivelor forțe.

(5)

Ca urmare a autorizației acordate de Consiliu la 18 septembrie 2007, în conformitate cu articolul 24 din tratat, Președinția, asistată de SG/ÎR, a negociat un acord între Uniunea Europeană și Republica Djibouti privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Djibouti.

(6)

Acordul ar trebui să fie aprobat,

DECIDE:

Articolul 1

Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Djibouti privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Djibouti în cadrul operației militare a Uniunii Europene Atalanta se aprobă în numele Uniunii Europene.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să semneze acordul prin care Uniunea Europeană își asumă obligații.

Articolul 3

Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării.

Articolul 4

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

B. KOUCHNER

(1) JO L 301, 12.11.2008, p. 33.

TRADUCERE

ACORD

între Uniunea Europeană și Republica Djibouti privind statutul forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene în Republica Djibouti în cadrul operației militare a Uniunii Europene Atalanta

UNIUNEA EUROPEANĂ (UE),

pe de o parte, și

REPUBLICA DJIBOUTI, denumită în continuare „statul-gazdă”,

pe de altă parte,

împreună denumite în continuare „părțile”,

Îngrijorate în legătură cu recrudescența actelor de piraterie și tâlhărie împotriva navelor care transportă ajutor umanitar și a navelor care navighează în largul coastelor Somaliei,

AVÂND ÎN VEDERE:

Rezoluțiile 1814 (2008), 1838 (2008) și 1846 (2008) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite;

scrisoarea Republicii Djibouti din data de 1 decembrie 2008 prin care acceptă în special prezența unor elemente ale forțelor navale ale UE pe teritoriul său;

Acțiunea comună 2008/851/PESC a Consiliului Uniunii Europene din 10 noiembrie 2008 privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (operația „Atalanta”);

faptul că prezentul acord nu afectează drepturile și obligațiile părților care decurg din acorduri și alte instrumente internaționale de instituire a unor curți și tribunale internaționale, inclusiv statutul Curții Penale Internaționale,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Domeniul de aplicare și definiții

(1) Dispozițiile prezentului acord se aplică forțelor aflate sub comanda Uniunii Europene și personalului acestora.

(2) Dispozițiile prezentului acord nu se aplică decât pe teritoriul statului-gazdă, inclusiv apele sale interioare, marea sa teritorială și spațiul său aerian.

(3) În sensul prezentului acord:

(a)

„forțe aflate sub comanda Uniunii Europene (EUNAVFOR)” înseamnă cartierul general militar al UE și contingentele naționale care contribuie la operație, navele, aeronavele, echipamentele și mijloacele de transport ale acestora;

(b)

„operație” înseamnă pregătirea, stabilirea, executarea și susținerea misiunii militare în baza mandatului încredințat prin Rezoluțiile 1814 (2008) și 1816 (2008), precum și prin toate rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite adoptate ulterior și prin Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, semnată la 10 decembrie 1982;

(c)

„comandantul operației” înseamnă comandantul operației;

(d)

„comandantul forței UE” înseamnă comandantul în teatrul de operațiuni;

(e)

„cartierul general militar al UE” înseamnă cartierul general militar și elementele acestuia, indiferent unde sunt situate, aflate sub autoritatea comandanților militari UE care exercită comanda sau controlul militar al operației;

(f)

„contingente naționale” înseamnă unitățile, navele, aeronavele și elementele, în special detașamentele de protecție și elementele militare îmbarcate la bordul navelor comerciale, care aparțin statelor membre ale Uniunii Europene și altor state care participă la operație;

(g)

„personalul EUNAVFOR” înseamnă membrii personalului civil și militar afectat EUNAVFOR, personalul detașat în vederea pregătirii operației și a personalului aflat în misiune, precum și personalul polițienesc care însoțește persoanele reținute de EUNAVFOR, pentru un stat participant sau o instituție UE în cadrul operației, prezent, cu excepția unor dispoziții contrare ale prezentului acord, pe teritoriul statului-gazdă, cu excepția personalului angajat pe plan local și a personalului angajat de contractanții comerciali internaționali;

(h)

„personal angajat pe plan local” înseamnă membrii personalului care sunt resortisanți sau rezidenți permanenți ai statului-gazdă;

(i)

„facilități” înseamnă toate clădirile, spațiile de cazare și terenurile necesare EUNAVFOR și personalului său;

(j)

„stat participant” înseamnă statul care pune la dispoziția EUNAVFOR un contingent național;

(k)

„ape” înseamnă apele interne și marea teritorială a statului-gazdă, precum și spațiul aerian situat deasupra acestora;

(l)

„corespondență oficială” înseamnă toată corespondența referitoare la operație și la funcțiile sale.

Articolul 2

Dispoziții generale

(1) EUNAVFOR și personalul său respectă actele cu putere de lege și actele administrative ale statului-gazdă și se abțin de la orice acțiune sau activitate incompatibilă cu obiectivele operației.

(2) EUNAVFOR comunică în prealabil și periodic guvernului statului-gazdă numărul de membri ai personalului său care tranzitează teritoriul statului-gazdă sau se află pe teritoriul respectiv, precum și identitatea navelor, a aeronavelor și a unităților care operează în apele statului-gazdă sau care fac escală în porturile sale.

Articolul 3

Identificarea

(1) Membrii personalului EUNAVFOR prezenți pe teritoriul terestru al statului-gazdă poartă în permanență asupra lor pașaportul sau cartea de identitate militară.

(2) Vehiculele, aeronavele, navele și alte mijloace de transport ale EUNAVFOR poartă marcaje de identificare și/sau plăci de înmatriculare distinctive ale EUNAVFOR, care se notifică în prealabil autorităților competente ale statului-gazdă.

(3) EUNAVFOR are dreptul de a arbora drapelul Uniunii Europene și semne distinctive, precum însemne militare, titluri și simboluri oficiale, pe facilitățile, vehiculele și alte mijloace de transport ale acestora. Uniformele personalului EUNAVFOR poartă o emblemă distinctivă a EUNAVFOR. Drapelele sau însemnele naționale ale contingentelor naționale participante la operație pot fi arborate pe facilități, vehicule și alte mijloace de transport și uniforme ale EUNAVFOR, în conformitate cu decizia comandantului forței UE.

Articolul 4

Trecerea frontierei și deplasarea pe teritoriul statului-gazdă

(1) Membrii personalului EUNAVFOR nu pot intra pe teritoriul statului-gazdă decât după prezentarea unui pașaport valabil și, în cazul primei intrări, cu excepția echipajelor navelor și aeronavelor EUNAVFOR, a unui ordin de misiune individual sau colectiv emis de EUNAVFOR. Ulterior, atunci când intră, părăsesc sau sunt prezenți pe teritoriul statului-gazdă, sunt scutiți de inspecțiile efectuate în cadrul formalităților de imigrare și de control vamal. Echipajele navelor și aeronavelor EUNAVFOR sunt scutite de aplicarea dispozițiilor referitoare la vize.

(2) Membrii personalului EUNAVFOR sunt scutiți de aplicarea dispozițiilor statului-gazdă referitoare la înregistrarea și controlul străinilor, dar nu dobândesc dreptul de ședere sau de domiciliu permanent pe teritoriul statului-gazdă.

(3) O listă generală a resurselor EUNAVFOR care intră pe teritoriul statului-gazdă este furnizată acestuia cu titlu informativ. Respectivele resurse poartă un marcaj de identificare EUNAVFOR. EUNAVFOR este scutită de prezentarea oricărui alt document vamal și de orice inspecții.

(4) Membrii personalului EUNAVFOR pot să conducă vehicule motorizate și să piloteze nave sau aeronave pe teritoriul statului-gazdă cu condiția să fie titularii, după caz, al unui permis de conducere, al unui brevet de căpitan sau a unei licențe de pilot național, internațional sau militar valabile, eliberate de unul din statele participante.

(5) Pentru nevoile operației, statul-gazdă acordă EUNAVFOR și personalului acestuia libertate de mișcare și de circulație pe teritoriul său, inclusiv în apele sale și în spațiul său aerian. Libertatea de mișcare în marea teritorială a statului-gazdă include în special staționarea și acostarea.

(6) Pentru nevoile operației, EUNAVFOR poate desfășura, în apele statului-gazdă, lansarea, debarcarea sau îmbarcarea aeronavelor sau a dispozitivelor sale militare.

(7) Pentru nevoile operației, EUNAVFOR și mijloacele de transport pe care le navlosește pot utiliza șoselele, podurile, feriboturile, aeroporturile și porturile fără obligația achitării de taxe sau drepturi similare. EUNAVFOR nu este scutită de contribuții financiare de compensare a serviciilor de care beneficiază la cerere.

Articolul 5

Privilegii și imunități acordate EUNAVFOR de către statul-gazdă

(1) Facilitățile EUNAVFOR și navele și aeronavele sale sunt inviolabile. Cu toate acestea, agenții statului-gazdă pot avea acces la acestea cu aprobarea comandantului forței UE.

(2) EUNAVFOR, împreună cu bunurile și resursele de care dispune, indiferent de amplasarea acestora și de proprietatea asupra lor, beneficiază de imunitate de jurisdicție.

(3) Facilitățile EUNAVFOR, mobilierul și alte bunuri auxiliare, precum și mijloacele sale de transport nu pot face obiectul percheziției, rechiziționării, sechestrului sau executării.

(4) Arhivele și documentele EUNAVFOR sunt inviolabile în orice moment și indiferent de locul de depozitare a acestora.

(5) Corespondența oficială a EUNAVFOR este inviolabilă.

(6) Statul-gazdă autorizează intrarea articolelor destinate operației și le scutește de orice taxe vamale, taxe sau alte drepturi similare, altele decât cheltuielile de depozitare, transport și alte servicii prestate.

(7) EUNAVFOR este scutită de toate impozitele, taxele și alte drepturi similare naționale, regionale sau comunale pe bunurile achiziționate sau importate, serviciile prestate și facilitățile utilizate pentru nevoile operației. EUNAVFOR nu este scutită de redevențe sau alte drepturi percepute pentru remunerarea serviciilor prestate.

Articolul 6

Privilegii și imunități acordate personalului EUNAVFOR de către statul-gazdă

(1) Personalul EUNAVFOR nu poate fi supus niciunei forme de arest sau detenție. În cazul unui flagrant delict constatat pe drumul public de o autoritate polițienească a statului-gazdă, aceasta este autorizată, în momentul în care autorul infracțiunii a vătămat integritatea fizică a unui resortisant al statului-gazdă, să îl rețină pentru a asigura protecția acestuia până la sosirea autorităților competente ale EUNAVFOR.

(2) Documentele, corespondența și bunurile personalului EUNAVFOR beneficiază de inviolabilitate, sub rezerva măsurilor de executare autorizate în temeiul alineatului (6).

(3) Personalul EUNAVFOR beneficiază de imunitate de jurisdicție penală față de statul-gazdă.

Statul participant sau instituția în cauză a UE, după caz, poate renunța la imunitatea de jurisdicție penală a personalului EUNAVFOR. Este necesar ca renunțarea să fie întotdeauna făcută în scris.

(4) Personalul EUNAVFOR beneficiază de imunitate în raport cu jurisdicțiile civilă și administrativă ale statului-gazdă în ceea ce privește cuvintele pronunțate și scrise, precum și toate actele întreprinse în exercitarea funcțiilor oficiale.

Atunci când se inițiază o procedură civilă împotriva personalului EUNAVFOR pe lângă o instanță judecătorească a statului-gazdă, comandantul forței UE și autoritatea competentă a statului participant sau instituția UE în cauză sunt informate de îndată. Înainte de inițierea procedurii pe lângă instanța judecătorească competentă, comandantul forței UE și autoritatea competentă a statului participant sau instituția UE în cauză au obligația să ateste dacă actul respectiv a fost sau nu comis de personalul EUNAVFOR în exercitarea funcțiilor sale oficiale.

În cazul în care actul respectiv a fost comis în exercitarea funcțiilor oficiale, nu se inițiază o procedură și se aplică dispozițiile articolului 15. În cazul în care actul respectiv nu a fost comis în exercitarea funcțiilor oficiale, procedura poate continua. Statul-gazdă se asigură că jurisdicția competentă recunoaște atestarea de către comandantul forței UE și autoritatea competentă a statului participant sau instituția implicată a UE.

În cazul în care personalul EUNAVFOR inițiază o procedură civilă, acesta nu mai poate invoca imunitatea de jurisdicție în ceea ce privește orice cerere reconvențională direct legată de cererea principală.

(5) Personalul EUNAVFOR nu este obligat să depună mărturie.

(6) Împotriva personalului EUNAVFOR nu poate fi luată nicio măsură de executare, cu excepția unei proceduri civile nelegate de funcțiile sale oficiale. Bunurile personalului EUNAVFOR, certificate de către comandantul forței UE ca fiind necesare exercitării funcțiilor acestuia, nu pot fi supuse sechestrului ca urmare a unei hotărâri judecătorești. În cadrul procedurii civile, personalul EUNAVFOR nu este supus niciunei restrângeri a libertății personale sau altor măsuri de constrângere.

(7) Imunitatea de jurisdicție a personalului EUNAVFOR față de statul-gazdă nu conferă imunitate în raport cu jurisdicția statelor participante respective.

(8) Personalul EUNAVFOR este scutit de orice formă de impozitare în statul-gazdă, în ceea ce privește remunerația și alte drepturi bănești care îi sunt plătite de EUNAVFOR sau de statele participante, precum și în ceea ce privește veniturile încasate în afara statului-gazdă.

(9) În conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative pe care le poate adopta, statul-gazdă acordă intrarea și scutirea de taxe vamale, impozite și alte redevențe conexe, altele decât cheltuielile de depozitare, de transport și pentru servicii similare, pe obiectele destinate uzului personal al personalului EUNAVFOR.

Personalul EUNAVFOR este scutit de inspectarea bagajului personal, afară de cazul în care există motive serioase de a se crede că acesta conține obiecte care nu sunt destinate uzului său personal sau obiecte al căror import sau export este interzis de legislație, sau care sunt supuse regulamentelor de carantină ale statului-gazdă. Într-un astfel de caz, inspecția se efectuează numai în prezența personalului EUNAVFOR în cauză sau a unui reprezentant autorizat al EUNAVFOR.

Articolul 7

Personal angajat pe plan local

Personalul angajat pe plan local nu beneficiază de privilegii sau imunitate. Cu toate acestea, statul-gazdă are obligația să-și exercite jurisdicția asupra acestui personal și să nu intervină în mod nejustificat în îndeplinirea funcțiilor operației.

Articolul 8

Jurisdicția penală

Autoritățile competente ale unui stat participant pot exercita pe teritoriul statului-gazdă, în cooperare cu autoritățile competente ale acestuia, toate atribuțiile de jurisdicție penală și disciplinară care le sunt conferite de legislația statului participant cu privire la toți membrii personalului EUNAVFOR supuși acestei legislații.

Articolul 9

Uniforma și armamentul

(1) Portul uniformei face obiectul unor norme stabilite de comandantul forței UE.

(2) Pentru nevoile operației, membrii personalului militar al EUNAVFOR, precum și personalul polițienesc care însoțește persoanele reținute de EUNAVFOR, pot purta sau transporta arme și muniții, cu condiția de a fi autorizați în acest sens prin ordinele EUNAVFOR.

Articolul 10

Susținerea acordată de statul-gazdă și încheierea de contracte

(1) Statul-gazdă acceptă, în cazul în care este solicitat, să asiste EUNAVFOR să găsească facilități corespunzătoare.

(2) În limita mijloacelor și capacităților sale, statul-gazdă contribuie la pregătirea, stabilirea, executarea și susținerea operației.

(3) Legislația aplicabilă contractelor încheiate de EUNAVFOR în statul-gazdă se menționează în contractele respective.

(4) Contractul poate stipula că procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la articolul 15 alineatele (3) și (4) se aplică litigiilor apărute ca urmare a aplicării contractului.

(5) Statul-gazdă facilitează punerea în aplicare a contractelor încheiate de EUNAVFOR cu entitățile comerciale pentru nevoile operației.

Articolul 11

Modificarea facilităților

EUNAVFOR este autorizată să construiască sau să modifice facilitățile în funcție de nevoile sale operaționale, cu acordul prealabil al statului gazdă.

Articolul 12

Membrii decedați ai personalului EUNAVFOR

(1) Comandantul forței UE are dreptul de a se ocupa de repatrierea oricărui membru decedat al personalului EUNAVFOR, precum și a bunurilor personale ale acestuia și de a adopta măsuri corespunzătoare în acest sens.

(2) Nu se poate practica o autopsie pe corpul unui membru decedat al personalului EUNAVFOR fără acordul statului în cauză și fără prezența unui reprezentant al EUNAVFOR și/sau al statului respectiv.

(3) Statul-gazdă și EUNAVFOR cooperează în cea mai largă măsură pentru asigurarea repatrierii cât mai rapide a oricărui membru decedat al personalului EUNAVFOR.

Articolul 13

Securitatea EUNAVFOR și poliția militară

(1) Statul-gazdă ia toate măsurile adecvate pentru a asigura securitatea EUNAVFOR și a personalului său, în afara facilităților sale.

(2) EUNAVFOR este autorizată să ia, pe teritoriul terestru al statului-gazdă, precum și în apele sale, măsurile necesare asigurării protecției facilităților, navelor și aeronavelor sale, precum și a navelor pe care le protejează, împotriva oricărui atac sau intruziuni din afară, în cooperare cu autoritățile competente din statul-gazdă.

(3) Comandantul forței UE poate crea o unitate de poliție militară în vederea menținerii ordinii în cadrul facilităților EUNAVFOR.

(4) De asemenea, unitatea de poliție militară, după consultarea și în colaborare cu poliția militară sau poliția statului-gazdă, poate interveni în exteriorul facilităților menționate pentru a asigura menținerea ordinii și disciplinei în rândul personalului EUNAVFOR.

(5) Personalul EUNAVFOR care tranzitează teritoriul Djibouti pentru a însoți persoanele reținute de EUNAVFOR poate utiliza măsurile de constrângere corporală necesare împotriva respectivelor persoane.

Articolul 14

Comunicațiile

(1) EUNAVFOR poate instala și utiliza radioemițătoare și radioreceptoare, precum și sisteme prin satelit. EUNAVFOR cooperează cu autoritățile competente ale statului-gazdă pentru evitarea conflictelor legate de utilizarea frecvențelor adecvate. Accesul la gama de frecvențe se acordă de către statul-gazdă în conformitate cu legislația sa în vigoare.

(2) EUNAVFOR are dreptul de a comunica fără restricții prin radio (inclusiv prin satelit, telefon mobil sau aparat radio portabil), prin telefon, prin telegraf, prin fax și prin alte mijloace, precum și dreptul de a instala echipamentele necesare asigurării comunicațiilor dorite în cadrul facilităților EUNAVFOR și între aceste instalații, inclusiv dreptul de a instala cabluri și linii terestre pentru nevoile operației.

(3) EUNAVFOR poate lua, la nivelul facilităților proprii, măsurile necesare asigurării transmiterii corespondenței adresate EUNAVFOR sau personalului său sau care provine de la EUNAVFOR sau personalul său.

(4) Modalitățile de aplicare a prezentului articol vor face obiectul unor acorduri cu autoritățile competente ale statului-gazdă.

Articolul 15

Cereri de despăgubiri pentru deces, rănire, prejudicii sau pierderi

(1) Cererile de despăgubiri în caz de deteriorare sau pierdere a bunurilor civile sau publice, precum și cererile de despăgubiri în caz de deces sau rănire a unei persoane și de deteriorare sau pierdere a unor bunuri care aparțin EUNAVFOR, se soluționează pe cale amiabilă.

(2) Aceste cereri se transmit EUNAVFOR fie prin intermediul autorităților competente ale statului-gazdă, în ceea ce privește cererile prezentate de persoane juridice sau fizice ale statului-gazdă, fie autorităților competente ale statului-gazdă, în ceea ce privește cererile prezentate de EUNAVFOR.

(3) Atunci când nu se poate realiza o înțelegere amiabilă, cererea de despăgubiri se transmite unei comisii de despăgubire constituită în mod egal din reprezentanți ai EUNAVFOR și ai statului-gazdă. Soluționarea cererilor se face de comun acord.

(4) Atunci când nu se poate ajunge la o soluție în cadrul comisiei de despăgubire, se procedează după cum urmează:

(a)

cererile pentru o sumă mai mică sau egală cu 80 000 de euro se soluționează pe cale diplomatică între statul-gazdă și reprezentanți ai UE;

(b)

cererile pentru o sumă mai mare decât cea menționată la litera (a) se supun unei instanțe de arbitraj, a cărei hotărâre este obligatorie.

(5) Instanța de arbitraj este constituită din trei arbitri, primul arbitru fiind desemnat de statul-gazdă, al doilea de către EUNAVFOR și al treilea de comun acord de către statul-gazdă și EUNAVFOR. În cazul în care una din părți omite să desemneze un arbitru în termen de două luni sau în lipsa unui acord între statul-gazdă și EUNAVFOR privind desemnarea celui de al treilea arbitru, acesta este numit din oficiu de Președintele Curții Supreme a Republicii Djibouti.

(6) EUNAVFOR și autoritățile administrative ale statului-gazdă convin asupra dispozițiilor administrative necesare stabilirii mandatului comisiei de despăgubire sau al instanței de arbitraj, a procedurilor aplicabile în cadrul acestor organe și a condițiilor de reglementare a depunerii cererilor de despăgubiri.

Articolul 16

Cooperarea și diferendele

(1) Toate chestiunile privind aplicarea prezentului acord sunt examinate împreună de reprezentanții EUNAVFOR și de autoritățile competente ale statului-gazdă.

(2) În lipsa unei soluționări prealabile, diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord se soluționează exclusiv pe cale diplomatică între statul-gazdă și reprezentanți ai UE.

Articolul 17

Alte dispoziții

(1) Atunci când în prezentul acord se face trimitere la privilegiile, imunitățile și drepturile EUNAVFOR și a personalului său, guvernul statului-gazdă răspunde de punerea lor în aplicare și de respectarea acestora de către autoritățile competente locale ale statului-gazdă.

(2) Nicio dispoziție din prezentul acord nu vizează să deroge de la drepturi care pot fi eventual recunoscute, în temeiul altor acorduri, pentru un stat membru al UE sau un alt stat participant la EUNAVFOR și nu poate fi interpretată ca o derogare de la acestea.

Articolul 18

Modalități de punere în aplicare

În sensul aplicării prezentului acord, chestiunile de ordin operațional, administrativ, financiar și tehnic pot face obiectul unor acorduri separate încheiate între comandantul forței UE și autoritățile administrative ale statului-gazdă.

Articolul 19

Intrarea în vigoare și rezilierea

(1) Prezentul acord intră în vigoare la data semnării sale și rămâne în vigoare pentru o perioadă de douăsprezece luni. Acesta se reînnoiește prin reconducțiune tacită pentru perioade succesive de trei luni. Fiecare parte notifică celeilalte părți cu cel puțin o lună în avans intenția sa de a nu mai reînnoi prezentul acord.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), dispozițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (7), la articolul 5 alineatele (1)-(3), (6) și (7), la articolul 6 alineatele (1), (3), (4), (6), (8) și (9), la articolul 11 și la articolul 15 sunt considerate ca fiind aplicabile începând cu data desfășurării primului membru al personalului EUNAVFOR, în cazul în care această dată este anterioară datei intrării în vigoare a prezentului acord.

(3) Prezentul acord poate fi modificat pe baza unui acord încheiat în scris între părți.

(4) Rezilierea prezentului acord nu afectează drepturile sau obligațiile care rezultă din executarea sa înainte de respectiva reziliere.

Încheiat la Djibouti, la cinci ianuarie două mii nouă, în două exemplare originale în limba franceză.

Pentru Uniunea Europeană

Pentru statul-gazdă